Naufragiul iubirii...

[Hachiko]

Doamne, Doamne. You're a genius!. Revenind. Descrierea e foarte buna si transmite sentimente puternice, dialogul la fel foarte bun, nu mi se pare sec, iar actiunea nu e grabita. Greseli de tastare nu am vazut. Doamne saraci, cat de oribil trebuie sa fie. Insa nu pot sa cred ca Sasuke plangea. Din punctu' meu de vedere la faza cu nasterea te-ai descurcat destul de bine;). Abea astept urmatorul capitol. Apor la scris!;)

[Marina.]

Uuu! Superb capitol! Ei bine, da, cam micut, dar imi place si asa. Uh, ce rau imi pare ca bebelusul a murit, insa... cred ca e mai bine asa[ nu pot sa cred ca am spus asta:))] Nu prea am vazut greseli, doar una de exprimare, sau... de neatentie, probabil:
Il vad acoperindu- si mana cu ochii. -> Il vad acoperindu-si ochii cu mana. Adica... daca stau sa ma gandesc mai bine, si asa e... relativ corect, dar a doua varianata e mai... buna.
Pai, nici nu stiu ce anume as mai putea zice. Ah, tu esti micutul meu geniu si, stai linistita, te-ai descurcat bine la partea cu nasterea chiar daca nu ai trecut prin asa ceva [ acum vorbesc de parca eu as fi patit asa ceva :)) ]
Pai... stiu, stiu, sa nu te presez, dar vreau continuareea repede ;;)
Pa iubirea mea>:D< Gambate! :*

[Vero]

:mean: Ce trist a fost capitolul asta Tu vrei a ma omori Cum ai putut sa omori copilu? saraca Saku In fine gata k ma bufneste plansu sh asa nu mai am prea mult Descrierea este ft buna La fel si naratiunea. Dialogu nu este sec, Iar actiunea nu e grabita. Na ce s-a mai zis mai sus . Greseli de tastare nu am vazut deci e bine Cred ca sunt singura kre ii convine marimea capitolului Nu de alta da ma facea frtm nebuna In rest aceeasi observatie ca la ficu celalalt cu cratima :) So, astept next

[_Andreea_]

Hello!!!WoW Super tare capitolul ... ce super tare am ramas socata, masca nici eu nu ma stiu cum am ramas. Esti un geniu, ce un geniu, esti mai ceva ca un geniu:D Asteptarea a meritat si inca cat:D
Biata Sakura ... ce biata Sakura .. biata fetita si Sasuke chiar ii pasa de copil si eu care l-am subestimat. Ar fi chiar tare ca lui sa nu ii pese de Sakura s-au de copil si doar profite de situate ( nu iti dau idei). Mai bine nu ma asculta;| s-au mai degraba nu citi (cea ce faci asta acum) Ma intreb cum o sa reactioneze acum Sakura si Sasuke"? ... si ce am ramas in suspans:( Deci iti ma supun inca o data WoW ... Bravo, bravo:bv: si inca o data bravo:bv:
Asa .. sa ne intoarcem la fic ... greseli am vazut dar nu le-am dat importanta ( eu mai niciodata nu le dau importanta :D) actiunea este buna, dialobul super, descriere minunata ... deci nu am cuvinte.
Astept cu nerabdare next-ul si sa il pui repede :bye:
PS: Pune repede next-ul:*

[Debb.']

Esti geniala dear ! Absolut geniala !
Dooh. Exact ca restul capitolelor, a fost briliant !
Ma uimesti pe zi ce trece. Cu fiecare capitol devine tot mai interesant si mai palpitant.
Bun, deci chiar nu am ce comenta. Ce-i drept, capitolul chiar a fost mai trist. Si pe mine ma intepau ochii de la lacrimi.
Asa. Ai descris superb sentimentele Sakurei. Partea acesta cu sentimentele ei este intotdeauna perfecta. Niciodata n-am ce comenta la ea. E superba. ;]
Naratiunea.. ce as mai putea zice ? Ai pus-o la punct. E chiar foarte buna.
Dialogul.. aici chiar nu am ce comenta. Sti sa te folosesti de el cu cap. Nu-l pui in cantitati mari, ci potrivite. Nu este sec chiar deloc. Imi place. :X
Bun.. ti-am citit postul in care zicea-i ca nu vrei comentarii de genul acesta dar, nu stiu cum altcumva as putea comenta. Ficul e absolut genial. Nu cred ca ti-as putea gasi parti rele.
Atat am avut de zis. ^^
Te astept cu next chapter cat mai repede. ^^
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare.
:bye:
>:D<

[Rin]

Genial. Magnific. Superb capitol. Sufar in tacere din cauza marimii dar....asta e. Scena nasterii a fost descrisa foarte bine. Chiar ma durea si pe mine burta. :)) Sasuke plange...>:) Asa ii trebuie. Intotdeauna l`am urat pe tipul asta. :-w [Sorry fans,it`s just my opinion] Revenind,inainte sa inceapa o cearta pe aici,astept cu sufletul la gura urmatorul capitol. Succes ! And don`t forget...You are my God. ^:)^ [XD]

[Bloom.]

Buna, Buna! Pai ce as putea spune. Nu am cuvinte. Tu, tu esti un geniu. Ficul e minunat, superb, splendid! Ce rau imi pare pentru Sakura. Oh, deci nu pot sa cred ca bebelusul a murit:(( ce trist a fost acest capitol.

Dupa ceva timp imi raspunde mai incet decat l- am intrebat eu pe el:
- Era fetita…
Mereu imi dorisem o fetita…

Iti spun sincer ca la aceasta parte mi-au dat lacrimile.
Ador acest capitol, dar ce spun! Iti ador tot ficul.
N-am nicio idee ce se va intampla in continuare si iti spun sincer ca mor de curiozitate sa aflu. Ai un fel de a scrie incat oricat de mic ar fi capitolul, e foarte captivant. Splendid!
Abea astept continuarea! Bye!:*

[Turta Dulce]

Buna asa cum ti-am mai spus..ador acest fic..imi place cum ai descris nasterea..iar cei doi care plangeau a fost pur si simplu..am inceput sa dau apa la soricei sincer.. Si cum spune-am astept urmatorul capitol sa nu fi lenesa ca noi asteptam aici! :pls:


Sa nu ma uiti de mineeee :yada: te rog!:D pentru ca ficul tau e grozav si il ador!

si sunt curioasa daca...acest "incident" cu moartea copilului ii vor apropia mai mult pe saku si sasuke si ma intrebd daca ..fata aceasta a lu sasuke..de "bad boy"si toate asteaaa..nu este altceva decat o masca si adevaratul sasuke e cel de la inceput..tandru afectuos..rusinos si plin de iubiree..mi ar placea foarte mult

P.S. INCA O DATA SA NU UITI SA MA ANUNTI! CA plang

[Assyria]

Pfiu.. am venit cu next- ul.. sper sa va placa :*



Capitolul 18




Ma simteam de parca ma scufundam intr- o mare neagra, fierbinte si cleioasa ca smoala. Insa aceasta smoala incinsa nici nu se compara cu durerea pierderii unui copil. Cand ma gandesc la clipa in care i- am auzit pentru prima oara glasul, prima oara si ultima, imi vine sa innebunesc, ceea ce cred ca deja am facut- o. Am inceput sa tremur, fata fiindu- mi udata fara incetare de lacrimile sarate. Nu imi mai gaseam astampar. Am inceput sa lovesc nisipul cu pumnii, ca mai apoi sa il iau frumos in mana si sa il privesc cum cadea, formand mici ridicaturi. Am inceput sa ma uit la acele fire de nisip de parca ar fi fost cel mai de prêt lucru din viata mea. Era sigur ca intram in depresie. Eram inundata de tristete si disperare, iar oboseala se facea simtita, nascusem totusi. Il analizez cateva clipe pe Sasuke.: si el era la fel ca mine. Deodata in minte imi vine imaginea copilului, pe care nici nu- l vazusem, dar mi- l imaginasem. Ca un fulger , ma indrept spre brunet si il intreb aproape tipand:
- Ce ai facut cu ea? Unde este?
Cred ca pentru prima oara in acea zi isi ridica chipul si se uita adanc in ochii mei. Eram in genunghi amandoi, eu fiind in fata lui. Se vedea ca amandoi aveam nevoie de afectiune si dragoste, iar in situatia de fata numai noi ne puteam oferi. Parca citindu- mi gandurile, ne luam in brate in acelasi timp. Cred ca a fost cel mai frumos sentiment pe care l- am simtit in acea zi, desi nu era nici pe departe destul acea micuta “ fericire” ca sa- mi acopere imensa rana. Am inceput sa plang, din nou, cu suspine si sughituri, folosind pieptul lui Sasuke ca pe un sac de box. Acesta nu spunea nimic, doar imi pune mainile pe cap, mangaindu- ma usor, facandu- ma sa ma opresc din lovit, sprinjinindu- mi capul pe umarul lui, insa fara a ma opri din plans. Amandoi sufeream, insa unul trebuia sa fie puternic si sa- I arate celuilalt ca nu e capat de drum. Sasuke era cel puternic, iar eu eram cea suferinda, cea care cauta afectiune. Desi il mai auzeam suspinand din cand in cand, acesta isi revenea imediat nedorind sa- l vad si pe el atat de trist.
- Te rog, vreau sa- mi vad fetita, asa …. Moarta cum e, spun in timp ce imi sterg lacrimile.
- Sakura, imi pare rau… dar deja am … spune balbaindu- se putin, citindu- i- se suferinta.
Nu- mi venea sa cred cat de puternic era. Dupa ce nascusem, sa ia fetita, stiind ca nu mai era printre noi.. sa- si ia propriul copil, mort, in brate, si sa il afunde in pamantul negru si murdar, mi se parea imposibil de conceput.
- Dar, te rog, vreau sa vad locul…
- Prea bine, daca asta doresti.
Se ridica in picioare, ajutandu- ma si pe mine sa ma ridic de pe nisip. Ma ia de mana si imi spune sa il urmez. Intram in jungla si tot mergem. Pe drum incep sa culeg tot feluri de flori si frunze, facand doua buchete mari si frumoase. La fiecare floare culeasa, lacrimile imi biciuiau fata din ce in ce mai tare si mai dureros.
Dupa ore de mers prin padure, ajungem intr- un camp deschis, iar daca priveai in zare puteai observa nesfarsita dunga a marii, ce parca imbratisa micuta insula. Cred ca eram pe cel mai inalt punct. Florile si copacii inveleau parca acel “ luminis” ,ca un palat, ca o bolta ce se inalta deasupra unei pete negre de pamant. Acolo era locul. Am aruncat florile, undeva pe iarba, si am ingenunchiat langa acea pata neagra. Nu am plans, am afisat un zambet atat de trist si plin de regret. Am facut ochii mari si am inceput sa ma uit la un punct fix de pe acel “ mormant” . Sasuke se aseaza langa mine, tot in genunchi.
- Macar Tatal Nostru, ii spun lui Sasuke care incearca sa- mi zambeasca.
Si incepem sa ne rugam la mormantul fiicei noastre. Dupa cateva momente bune de tacere, caut cu privirea buchetele de flori. Ii dau unul brunetului iar unul il pastrez eu. Din priviri intelegem ce avem de facut. Ne apropiem din nou de mormant si asezam frumos deasupra acestuia, buchetelele de flori. Iarasi lacrimile vor sa iasa din ascunzisul lor, insa un sunet parca mi le inlatura.
Sasuke incepe sa dea din maini si sa sara, in timp ce eu stau incremenita, privind un punct fix. Vocea incurajatoare a brunetului ma trezeste la viata:
- Sakura, suntem salvati.
Tac o clipa si imi indrept privirea spre cer. Vad elicopterul. Acesta se apropie din ce in ce mai mult de noi, aruncandu- ne o scara din franghii.
Ma mai uit o data la lacasul de odihna al fetitei noastre, apoi la toata insula si ma urc, ajutata de Sasuke pe scara. La jumatatea scarii, imi arunc din nou o privire fugintiva asupra locului unde am stat aproape un an. O lacrima mi se prelinge pe obraz, ca mai apoi sa cada pe cel al brunetului. Acesta ma priveste, iar eu ii spun:
- Am lasat totul in urma… ne- am lasat copilul in urma… dupa care zambesc si intru in elicopter.
Adio…

[Marina.]

Minunat! Incredibil! Esti un adevarat geniu. In sfarsit sunt salvati. Si... crede-ma, nu e deloc plictisitor, asa cum zic altii, adica alta. Ea sigur nu-si vede capitolele ei de se ia de ale tale. E superb, ai incredere in ce-ti spun.
Dra, ma enerveaza Sasuke, cum a putut sa o ingroape pana sa o vada Saku? Ma rog, poate vroia sa o scape de o sferinta. Cred ca ii facea mai mult rau daca o vedea. Ti-am mai spus ca te iubesc?
Capitolul e minunat! Abea astept continuarea. Bye si spor la scris!:*