Naufragiul iubirii...

[Marina.]

Waw! Asta a fost primul cuvant care mi-a venit in minte dupa ce am terminat de citit. Imi place la nebunie atitudinea lui Sasuke. E extraordinar de diferit fata de celelalte. E extrem de original acest fic si ador faptul ca pui foarte repede continuarile. Sincer, si eu as face la fel daca as avea cate comentarii ai si tu!
Despre aratiune, descriere si dialog nici nu mai trebuie sa mentionez, deoarece nu am ce sa-ti reprosez. Sunt absolut uimitoare.
Ti-am mai spus ca ador cmportamentul lui Sasuke. Da, cred ca da:))
Pai... astept continuareaaaa! Sunt foarte curioasa cum vor decurge lucrurile in continuare!
Bye si spor la scris!

[Hachiko]

Un nou capitol:x..acum m-am gasit si eu sa comm:))
Revenind..Continuarea este una bunicica. Deascriere ai, la fel si dialog..
Pot sa spun ca ideea e foarte originala si imi place personalitatea Sakurei dar imi place si cea a lui Sasuke, Sunt foarte originali:x..nu am mai citit un fic in care Sakura sa fie asa tupeista sau Sasuke asa copilaros:x
Astept next'ul !:x
Succes!:P

[*ILY Yaoi Maniac*]

Doamne , imi vine sa te iau la bataie , de ce nu m-ai anuntat ca ai adus continuarea :O Aaaa ? CU scoala asta , abia imi mai arde mie sa mai citesc ficuri , dar cand vine vorba de ficurile voastre , eu citesc , dar speram sa fiu anuntata . Sa revenim , imi place capitolul asta xD Descriere , naratiune xDai si descrierea xD Dialogul nu e sec deloc , e chiar bine , nu foarte bine bine dar e bine xD Imi place xD Ce bad kitty e Saku :> Ah la naiba :)) Deci te rog , adu next-ul si te rog eu din suflet anunta-ma cand pui continuarea xD Spor la scris si imaginatie xD Pa :-h

[Assyria]

Scuze ca este cam mic.. l- am facut foarte repede ( stiu ca nu trebuia )
Totusi.. sper sa va placa :).



Capitolul 6

Era atat de bine.. atat de cald… atat de.. atat de.. sufocant?! Ce naiba?… Nici bine nu mi- am terminat gandurile caci sunt intrerupta de o voce somnoroasa si copilaroasa:
- Nu, nu pleca.. ramai cu mine!
Vai.. la ceva mai patetic nu ma puteam astepta din partea lui. Imi deschid imediat ochii obositi pentru a observa cum brunetul, care nu era tocmai usor, era practic peste mine. Parea ca nu a avut cele mai frumoase vise, dupa felul cum ma strangea in brate, sau mai bine ma sufoca, si dupa felul expresiei pe care o avea; o expresie ingrijorata.. ingrijorata cred ca este putin spus.. exasperata I se potrivea cel mai bine. Sa nu uitam ce a spus mai devreme.. acele cuvinte mi se pareau atat de disperate…si atat de sincere… incat aproape le- as fi crezut; am spus aproape.
Incerc sa ii despart corpul de al meu, insa fara niciun rezultat. Parca era lipitoare, mai ceva ca una. Ceea ce am reusit in nenumaratele mele incercari de a ma elibera a fost doar schimbarea pozitiei, acum fiind fata in fata, lipiti unul de altul de-a dreptul. Renunt cu foitul, incepand sa tip la el incercand sa- l trezesc. In cele din urma vad cum ochii I se deschid, intalnindu- I pe ai mei. Prima lui reactie cand ma vazu, a fost sa roseasca puternic.
- Acum ce mai ai? Il intreb in loc de un buna dimineata dulce.
- … pai, incerca el sa spuna coborandu- si fata in jos.
Imi cobor si eu fata. Intradevar, avea de ce sa se rusineze. Corpul imi era acoperit doar de o camasa mare, probabil a lui, si pe deasupra m- ai era si desheiata la primii trei nasturi, expunandu- mi sutienul rosu, si bine-neteles pieptul. Am inceput sa rad. Ma intreb daca(,) chiar a fost in stare sa ma schimbe.
Daca ar fi fost altcineva in locul brunetului, probabil ca am fi facut- o deja.. ma intreb ce l- a oprit.. la cat de aeriana eram in seara trecuta putea sa faca ce vroia cu mine. Era si logic ce l- a oprit.. oare de ce imi mai bateam capul cu comportamentul lui idiot?
- Acum imi poti da drumul sa stii.. n- ai sa ma pierzi, ii zic sarcastic.
Nestiind la ce ma refer ma intreba, indepartandu- se imediat de mine:
- La ce te referi prin n- am sa te pierd? Imi spune dezorientat.
- Nu stiu.. doar nu eu am fost cea care striga” Nu, nu pleca.. ramai cu mine”, ii zic cu o drama desavarsita.
Nu a mai comentat, doar a actionat. Nu stiu si cred ca nici nu voi sti ce e cu omul asta. Inainte se rusina la orice cuvintel pe care il spuneam… iar acum se afla deasupra mea, tinandu- mi mainile de o parte si de alta a corpului, uitandu- se pervers la mine. De la copilasul mamei la barbatul pervers. Nici eu nu mai stiam ce sa mai cred.. ori avea dubla personalitate, ori era tacanit.
- Nu spui nimic? Imi spune el vazand ca- mi inchid ochii.
- Ce as putea sa- ti zic, spun eu linistita.
- Atunci… nu incerci sa te eliberezi sau macar sa te impotrivesti?
Am inceput sa cred ca ar fi vrut sa ma impotrivesc, sa ma rog de el sa ma lase… dar.. cu ce scop?
- De ce as incerca.. stiu si stii ca daca ai vrea sa ma violezi ai face- o.. cu ce m- ar ajuta pe mine daca m- as impotrivi, fiind constienta de faptul ca puterea mea nici nu se compara cu a ta, ii zic degajata uitandu- ma in ochii lui.
- Esti unica, imi spune zambindu- mi apoi ridicandu- se de pe mine si luandu- ma in brate.
- Stiam ca n- o vei face, ii zic punandu- mi capul pe pieptul lui.
Pana la urma tot copilasul mamei ramanea. Eram sigura ca nu va merge mai departe… desi.. mi- ar fi facut placere. Cat de prefacuta puteam fi. Probabil acum crede ca il plac cat de cat.. insa nici nu se pune problema. Singurele sentimente care ma leaga de el sunt acelea de pura atractie, nimic mai mult. De ce nu am vrut sa o facem atunci cand s- a ivit momentul? Simplu. Pentru ca vreau sa ma mai joc putin cu el, vreau sa il ranesc, vreau sa il fac sa planga.
Secunde, minute, ore, zile sau doar o singura clipa am stat imbratisati. Nici eu nu stiam. Insa am spart acea liniste romantica spunand:
- Stop! Gata distractia! Acum ca s- a terminat si petrecerea asta stupida, vreau sa merg acasa, ii zic uitandu- ma in ochii lui, care imediat si- au schimbat expresia din fericiti in tristi.
- Bine! imi spune hotarat adaugand putin mai nesigur, daca asta vrei…
M- am apropiat de el, vazandu- I “ framantarea”. Mi- am folosit toata puterea pentru a- l tranti in patul moale, ca mai apoi sa ma urc peste el si sa- mi apropii buzele de urechea lui. Am mangaiat usor pielea fina si calda, apoi i- am soptit senzual:
- Stai linistit… o sa ne mai vedem, apoi ma indepartez de el.
Imi dau camasa jos, chiar in fata lui, pentru a- l intimida si mai mult decat era, apoi imi iau de undeva de pe jos rochia din seara trecuta si ma imbrac cat mai incet.
- Eu sunt gata! Ii zic zambindu- I, apoi adaugand, acum e randul tau.
Ma indrept cu pasi inceti spre el, atingandu- I usor abdomenul dezgolit, facanu- l sa suspine, apoi imi indrept mainile spre pantalonii lui, dandu – I jos dintr- o miscare, apoi intorcandu –i spatele si incepand sa fug, vazandu – l ca mai avea putin si lesina.
- Te astept sus! Ii zic in fuga.
Simt cum o briza calda ma trezea la viata, si in acelasi timp aud zgomotul valurilor ce mangaiau plaja. Cobor scara, pentru a pasi pe nisipul fierbinte. Eram linistita.. mai linistita ca niciodata si nici nu stiam de ce.
Nu a durat mult ca Sasuke a si ajuns langa mine.
Am intrat in limuzina cu care am venit.. si dusi am fost. Mi s- a parut ca am ajuns acasa in cateva clipe.. nici macar nu l- am mai salutat pe Sasuke…nu mai aveam chef de nimic si nimeni.. vroiam sa fiu doar eu si.. dusul.


Finish( cap 6 :)) doar)

[Marina.]

Bunaaa! Deci... mi-a placut, chiar mi-a placut!
Greseli de tastare nu am vazut. Descriere ai avut si naratiunea a fost buna! Nici nu cred ca ar mai trebui sa mentionez de toate astea, doar ca, nu vreau a fac spam:))
Doamne ce atitudine are Sasuke! Deci, habar n-am ce s-ar putea intampla in continuare. De obicei, la celelalte ficuri presimteam, oarecum, ce avea sa se intample in continuare, dar aici, habar n-am.
La inceputul ficului, brunetul mi-a parut un barbat dur, dar se pare ca m-am inselat, sau poate... se poarta asa doar cu ea:))
Pai... astept continuarea!
Spor la scris!
:bye:

[Hachiko]

Doamne ce imi place atitudinea Sakurei...Bad Girl:>...
Saracu' Sasuke..A dat de naiba:))..Actiunea fic'ului nu este grabita si imi place asta.
Iei totul usor, lin, nu o grabesti deloc. Sincer chiar evoluezi si capitolele vin destul de repede.
Asta imi place:p..Cum am mai spus imi place ca ai 'modelat' personalitatile personajelor dupa placul tau:x..Este,sincer, o poveste mai deosebita.La fiecare capitol aduci ceva nou.De abia astept sa vad ce aduci in urmatorul.
Astept next'ul!;)
Succes!

[Miranda.]

:x:x Salut :x:x
Mi-ai cerut si iata-ma. Mi-ai spus ca l-ai facut repede dar este destul de frumos.
Descrierea: Totusi mai ai multe de imbunatatit, a trebuit sa deduc unde s-a trezit Sakura, nu ai spus asta, nu ca ar fi greu dar trebuia sa spui.
Dialogul nu este mult dar nici putin, potrivit ca marime dar sec ca sens. Scz dar adevarul doare.
Actiunea? Ai sus ce vrei sa faci asa ca la asta nu ma bag.
:x:x Pa :x:x

[*ILY Yaoi Maniac*]

Hei , Bei'bbb :X Ah arigatou , pt ca m-ai anuntat , si scuzele mele ca abia acum am citit si am comentata xD but urmaream un anime si eram tare prinsa =]] Asa sa revenim :> Ah la naiba ce perv e Sakura :))) Nu ma asteptam la asta de la ea :O uu :> Imi place xD E bine , ai descriere , naratiune si dialog , care nu cred ca e sec xD asa greseli , nu am cautat xD Ce sa mai zic sfarsitul mi s-a parut cam grabit xD in rest totul bine si frumos xD Iti urez spor la scris si imaginatie in continuarea xD Si inca odata arigatou ca m-ai anuntat xD

[Yun.]

Helllooo,
uite-ma si pe muah la ficul tau. Ei bine pot spune ca imi place foarte mult! Povestea este fooarte originala. Nu cred ca am mai citit pe undeva un fic in care Sasuke sa fie un pampalau. Nici'unde!. AI intors povestea cu 180 de grade. Doamne si ce dura mai e si Sakura chair mie mila de bietul Sasuke insa cred eu ca pe parcurs totusi i se vor aprinde calcaiele si Sakurei, nu numai dupa aspectul lui.
Hauevar... este foarte bine conceput si un aspect si mai si. Avand in vedere ca dialogul nu este in exces si nici sec, lasa descrierea sa isi faca "numarul". Iar greseli de taste nu prea ai.
Soo astept nextu chuu' and gambatee:*.

[Assyria]

Multumesc ptr commuri :X :X :X!

Uitati next- ul :D. Scuzati intarzierea .. :(.



Capitolul 7

Cat adoram sunetul facut de apa ce imi lovea trupul, cat adoram cabina mea de dus si cat adoram sa fiu singura. Era un sentiment atat de placut si linistitor.. bineinteles ca imi placea sa si petrec, sa mai si barfesc cu Hinata, insa sentimentul de liniste nu il intrecea nimic. Ies incet din cabina mea de dus, stergandu- ma cu prosopul moale, luandu- mi un halat alb si subtire pe mine. O noua zi la firma ma astepta, o noua zi de chin. Cat mi- as fi dorit sa- mi pierd timpul stand in pat si uitandu- ma la tavanul camerei mele, cum faceam acum. Imi plimbam ochii pe acea suprafata alba, neteda, fara nici un punct care sa- mi atraga atentia… clar: trebuia sa schimb decorul, deja ma saturasem de continuitatea prea plictisitoare a tavanului. Avand in vedere ca era primul lucru la care ma uitam cand ma gandeam, cel putin cand eram in camera mea, trebuia sa fie ceva care sa- mi atraga atentia si sa ma faca sa ma calmez. Parul meu imprastiat, a udat cearsafurile verzi ale patului meu, insa sub nici un chip nu vroiam sa ma ridic.. era atat de bine. Inconstient, am adormit.
Nu stiu cum sau cat am dormit, insa melodia telefonului meu se face auzita, deranjandu- mi toate visele si facndu- ma sa sar speriata din pat. Ma grabesc pentru a ajunge cat mai repede spre locul de unde se auzea acel sunet sacaitor. Caut cu privirea prin toata incaperea. Nimic. Intr- un sfarsit imi dau seama ca telefonul era sub pat, iar in vitejia mea spre a- l lua cat mai repede, reusesc sa dau cu capul de podea, dupa care sa mai cad si din pat. Imi intind mana spre micul obiect, iar surprinzator, acesta se opreste din barait. Palavragesc niste injuraturi acolo, uitandu- ma pe ecranul telefonului si vad ca persoana care ma sunase era Hinata; apoi imi arunc privirea in coltul din dreapta al mobilului si vad imprimata acolo ora zece.
- Cu siguranta este stricat, zic nervoasa aruncandu- l de perete.
Aprind televizorul pentru a ma convinge ca intradevar era ora zece. Dar cum… era abia sapte inainte sa adorm. Oi fi fost eu obosita, dar nici chiar asa incat sa dorm trei ore. Incep sa schimb canalul enervata, cu scopul de a ma convinge si de a mai trage putin de timp. Inchid ochii, dupa care ma indrept spre dulapul meu. Imi iau de acolo o camasa rosie si o pereche de pantaloni negri. Ma indrept lent spre baie, chiar daca eram in intarziere. Ce rost mai avea sa ma grabesc daca deja intarziasem vreo doua ore si ceva. Jumatate de ora n- avea cum sa modifice intarzierea mea, si apoi mai eram si presedinta firmei, puteam veni la ce ora vroiam.. insa acum cu noua asociere dintre mine si Uchiha era de preferat sa ajung mai repede. Intru in baie si imi prind parul intr- un coc, apoi ma indrept spre usa si ma incalt cu o pereche de pantofi negri, cu toc. Cobor din bloc si iau un taxi.
Ajung destul de repede la firma… poate prea repede. Nu putea sa faca pana taxi- ul ala? Cel putin as fi avut o scuza de ce am intarziat.. cam trasa de par, dar tot scuza era.
Intru fara chef si foarte abatuta in firma. Ma indrept spre Hinata pentru informatii. Aceasta parca dandu- si seam ace urma sa zic, mi- o lua inainte:
- Nu- ti face griji.. nu a venit nimeni important, face o pauza timp in care chicoteste, apoi adauga, doar Sasuke te- asteapta in birou.
- Of.. oare ce- o mai vrea acum?
Hinata ridica din umeri, dupa care spune amuzata:
- Cine stie? Poate vreo intalnire de afeceri.
- Ar fi fost bine.. adaug deja plictisita.
Iau liftul spre biroul meu de la etajul opt, desi parca mi- ar fi facut o deosebita placere sa urc pe scari, si nu stiam de ce. Sau stiam.. pentru a- l face pe el sa astepte cat mai mult, sa ma astepte. Ies din lift si ma indrept spre biroul meu. Bat la usa, vrand mai itai sa- I aud vocea.
- Intra, spune persoana de pe partea cealalta, care nu mi se parea a fi Sasuke.
Vocea parca ii era prea calma, in prezenta mea, parca era prea degajat. Intru in inacaperea, toata maronie, incarcata cu tablouri ale diferitelor diamante. Peretele in fata caruia se afla biroul meu din lemn si scaunul meu din piele, era din sticla. Adoram privelistea ce se vedea in timpul noptii. Imi indrept privirea spre Sasuke, ce era asezat pe scaunul meu, uitandu- se la ce se afla de dupa sticla. Perfect! Iar revine la acea stare indiferenta si batjocoritoare. Nici nu ma mai oboseam.
Ma indrept spre biroul meu, sprijinidu- ma pe el. Nu aveam de gand sa spun nimic, vroiam ca el sa inceapa discutia. Dupa cateva minute de tacere, in care eu chiar nu- l bagasem in seama, uitandu- ma pe niste fise, aud o voce ce- mi intrerupe concentrarea:
- Probabil te intrebi de ce sunt aici. Imi spune uitandu- se la mine, eu neschimbandu- mi privirea din fise.
- Nu, chiar deloc.
Deja se uita mirat si intrebator la mine, era de asteptat.
- Bine.. atunci nu vrei sa afli ca peste cateva zile vom merge in Franta, pentru o intalnire de afaceri in care ne vom insusi noi diamante.
- Foarte bine! ii zic rasfoind o carte. Nici macar nu stiam ce subiect avea acea carte, o rasfoiam doar pentru a- l enerva.
- Cred ca ar trebui sa plec, imi zice parca nici el nu fiind sigur de ceea ce vroia sa faca.
Se ridica de pe scaun cu gandul sa plece. Trecu pe langa mine si isi micsora pasii intentionat, asteptand sa fac vreo miscare. Nimic. Cand aproape vroia s- o ia la fuga de emotie si rusine, cred, il apuc de maneca sacoului negru spunandu- i:
- Asa de repede pleci? Apoi printr- o miscare rapida, il apuc de cravata rosie, tragandu- l la nivelul meu, caci eu inca eram asezata pe birou. Stiam ca nu se va impotrivi.
Eram aproape de buzele lui, el inchise ochii asteptand sarutul. Zambesc si ii intorc capul intr- o parte, sarutandu- I obrazul timp de cateva secunde, apoi imi reiau atitudinea indiferenta spunand:
- Acum poti pleca, dupa care ii fac cu ochiul.
Ce facuse el? Ei bine.. el doar tacea si se uita intrebator la mine. Vazand ca nu mai am de gand sa- l bag in seama, pleca.
Cat imi placea linistea, dar cat adoram sa- l sacai.