Naruto (strong ... or not)

[Nanory]

Buna. Sunt noua aici. M-am gandit sa incep si eu un fic :D si cea mai buna alegere a unui anime mi s-a parut Naruto. Nu l-am vazut pe tot dar cunosc personajele destul de bine incat sa pot scrie despre ele. Sunt o incepatoare deci nu stiu cat de bun va fi. Sper sa fie cat de cat bun pt inceput, eu cred ca voi fi din ce in ce mai buna pe parcurs, o sa ma tin de fic si il voi termina cu siguranta. Nu stiu cat de des voi posta, in cel mai rau caz odata pe saptamana. Nu prea am timp in perioada asta.
Disclaimer:Nu detin nici un personaj ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu
fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Pai ... spor la citit :D



Naruto. (strong … or not)



Era intuneric. Prea intuneric ca sa pot vedea ceva. Incercam in zadar sa imi dau seama unde ma aflam. Nu imi aminteam nimic de la ultima lupta intre Naruto si Pein. Nu aveam habar cum se sfarsise totul. Am incercat sa ma deplasez. Am realizat ca eram legata si sprijinita de un perete. In incercarea mea sa plec am cazut in genunchi fara sa pot sa ma mai ridic. Atunci am auzit pasi in incapere, fapt care m-a speriat in totalitate. Nu am indraznit sa scot un sunet si am vazut o usa deschizandu-se, pe care a iesit individul. Am reusit sa inteleg cateva cuvinte din conversatia lui cu o alta persoana. Nu erau foarte clare si nu am reusit sa creez o legatura intre ele dar vocile mi se pareau foarte cunoscute. Dupa cateva minute bune cineva a deschis usa putin, spunand:
-De ce ai lasat-o aici? Vocea era una rece ... foarte rece, ca si cum l-ar fi mustrat in toata puterea cuvantului. Nu s-a mai auzit nimic. Usa a ramas intredeschisa dar persoana a plecat. Un fir subtire de lumina a intrat in incapere permitand observarea catorva obiecte dar nu imi dadeam seama unde ma aflam defapt. As fi vrut din tot sufletul sa plec dar imi era imposibil sa ma misc macar, atat de bine eram legata. Nodurile facute la incheieturile mainilor incepusera deja sa ma raneasca, franghia era una foarte aspra. Priveam dezorientata in jur. Nici nu stiam daca era zi sau noapte, in incapere nu era nici o fereastra. Era clar ca fusesem luata prizoniera, dar de cine? Nu credeam ca Akatsuki erau atat de cruzi, nu avusesera captivi niciodata. Incercam sa imi aduc aminte ce se intamplase inainte sa ma trezesc aici dar era in zadar. Era ca si cum cineva m-ar fi lovit in cap. Nu mai stiam nimic. Scartaitul enervant al usii m-a trezit din visare. Atunci mi-am dat seama ca era noapte. Lumina de pe hol era aprinsa. A patruns si in camera unde ma aflam eu. O persoana a intrat pe usa. In acel moment am simtit ca mi s-a oprit inima. Stiam cine era dar nu si ce vroia. Singurul cuvant pe care am putut sa il spun a fost numele lui.
-Sasuke ... ?! Nu l-am spus foarte tare, nici nu stiam daca a auzit. Dar nu ma asteptam sa il intalnesc dupa atatia ani intr-o asemenea imprejurare. Si mai ales ca el ma adusese aici, sau cel putin asa credeam. Nu s-a miscat timp de cateva secunde apoi a facut cativa pasi marunti apropiindu-se de mine. Ma privea intens, asa cum nu o mai facuse vreodata. Ma speria. Am inghitit in sec. S-a oprit la o distanta preferabila, de aproximativ un metru. A ras pe ascuns. Avea acelasi zambet parsiv, inselator. Am ascuns cat am putut durerea pe care am simtit-o cand l-am vazut. Oare cum ajunsesem eu acolo? De ce ma aflam in acea incapere legata? Dar aceste intrebari au disparut cand am auzit un sunet nu prea placut.
-Ce faci acolo tampitule? Nu-mi spune ca iar ai stricat ceva! S-a rastit brunetul. Am tresarit, era foarte nervos. A iesit val-vartej din camera lasand usa deschisa la perete.
-Scuze, sefu! N-am vrut ... eu ... eu ...
-Ce ti-am zis eu, ha? Ai terminat treaba, poti sa dormi, nu sa bantui pe aici ca o mumie! Lasa-ma in pace! Am treaba. Sau tu esti croit sa imi faci mie draci? Misca! A spus brunetul suparat din cale afara. Oare ce facuse asa rau? Dar era sigur ca nu fusese deloc bine. Atunci l-am vazut pe celalalt trecand suparat prin fara usii iar brunetul comenta intr-una. –De ce imi fac eu veacul pe aici cu toti tampiti? N-aveam ce face, mi-au trebuit idioti ca am fost destept! La ce ma gandeam? Uhhh! Era tare suparat. Intotdeauna avusese o problema cu asta dar acum parca mai mult ca niciodata. A intrat in camera si a trantit usa in urma lui. A aprins o lampa si s-a asezat pe un scaun. Nu am indraznit sa il privesc insistent. Nu spunea absolut nimic. A luat un kunai si l-a infipt in masa. Nu stiam ce avea de gand dar nu mai suportam tacerea aceea. Am inghitit in sec si l-am intrebat:
-Cum am ajuns si de ce sunt aici? Nici nu m-a privit. Nu se schimbase deloc. Se uita pe peretele din fata lui. Era asa de nepasator. Ca si cum eu nu eram acolo. A spus ceva dar nu am inteles la care urmatoarele cuvinte au fost “vrei sa iti raspund la amandoua intrebarile deoadata sau pe rand?” Ce? Hmm . De unde sa stiu. Am ridicat din umeri. S-a ridicat de pe scaun si a spus cu o voce cam trista:
-Poti sa nu ma crezi dar ... te-au abandonat. Te-au lasat in padure singura crezand ca esti moarta si ca nu mai au cum sa te vindece ... L-am intrerupt, nu puteam sa cred asta.
-Nu se poate ...
-Asculta-ma! Am sa iti spun cum s-a intamplat totul. Eram acolo, dar nu intamplator, desigur. Naruto a folosit Rashengan ca sa il omoare pe Pein si cum e el, prost, te-a lovit si pe tine. Jutsu-ul a fost prea puternic si au cezut ca ati murit amandoi. Pein da, a murit dar tu nu mai respirai si te-au lasat acolo. Nu inteleg de ce dar au facut-o. Nu am putut sa te lasam acolo. Eram sigur ca nu ai murit si l-am lasat pe idiotul ala cu tine. Nu inteleg de ce nu te-a pus macar pe un pat ... Si te-a mai si legat idiotu’??? Asta nu se simte bine pana nu o ia pe coaja! A zis el suparat.
-Nu se poate sa ma fi lasat asa! Si tu de ce nu m-ai lasat acolo? In fond ... cine sunt eu? Am zis plecand capul. A oftat adanc. A venit in spatele meu desfacand legaturile. Am vrut sa ma ridic dar nu ma puteam tine pe picioare asa ca am cazut. Eram ametita si am simtit ca se invarte totul in jurul meu. M-a ajutat sa ma ridic si m-a dus pana langa pat. M-am asezat usor si m-a lasat sa dorm. A lasat lumina aprinsa si mi-a zis ca daca am nevoie de ceva el este in camera alaturata si pot sa il strig ca el nu doarme. Niciodata nu se comportase asa cu mine. Probabil vroia ceva de la mine. Nu, sigur vroia ceva. Dar ce? Aceasta intrebare ma omora. Dar ce era si mai rau era faptul ca cei la care tineam ma lasasera in padure fara sa le pese, sau asa credeam eu. La asta m-am gandit toata noaptea si la faptul ca Sasuke, odata dujmanul meu ma luase aici ca sa aiba grija de mine. Asta era prea ciudat, chiar si pt el. Nu am putut sa dorm toata noaptea din aceasta cauza. Spre dimineata am adormit putin deoarece eram obosita dar tot mi-a fost greu sa adorm.


Cam atat, stiu ca nu e mult si nici nu e prea interesant, eu sper sa nu ma fac de ras pe aici pe site si imi cer scuze daca am greseli de tastare. Astept comentarii si daca nu sunt de bine nu ma supar, toti invatam din greselei.
Ja ne!

[Shadow.]

Bunaa. Sa incepem cu inceputul.

Idea, de data asta, mi se pare originala. Pe Zup(si alte site-uri in general) sunt multe ficuri cu idei modificate pe ici pe colo insa, pana la urma, toate au acelasi continut. La tine insa, este o idee originala[pana acum cel putin] si sper ca o sa o ti asa si in continuare. Mersi pentru lamurire.

Dialogul e ok. Putin, cateva lini insa e bun, avand in vedere ca nu e sec si are ceva interesant in el. Naratiunea e ok, ai si sincer mie mi se pare ok.

Acum, sa fiu sincera chiar imi place idea si nu pare ca esti incepatoare si ca e primul tau fic. La multi[inclusiv eu] primul fic e dezastru... insa la tine nu se vede asta. Parca esti la al treilea- al patrulea sau chiar mai mult.

Succes in continuare:*

[Ele]

Salut!Un nou fic:>
Am trecut si eu pe aici si uite ce vad... un fic frumos, original si foarte interesant:D .Sunt de acord cu Ancuu, nu pot sa cred ca asta e primul tau fic, adica daca nu m-as fi uitat sa vad ca esti noua as fi crezut ca asta e al treilea nu primul fic.Ai destul de multa experienta, am mai citit niste ficuri a unor membri noi si sincer nu le-au prea iesit, dar o sa mai invete.
Deci sa incepem!:

Cum am mai spus ideea e originala si ma bucura mult ca pot citi ceva diferit. Dialogul nu e sec si dupa parerea mea destul de interesant. Descrierea si naratiunea sunt ok.
Greseli de tastare sincer nu am prea vazut(sau nu am cautat eu;)) , sunt destul de obosita(:| )

Spor la scris si astept nextul.

[Nanory]

Hey, buna. Am venit cu next-ul :D Multumesc pt comentarii, ma asteptam la dezastre la propriu, sincer. Ms inca odata.
Spor la citit :P

A doua zi a sosit ca un fulger. Lampa inca ardea in camera mica in care ma aflam. Pentru un moment uitasem ceea ce se intamplase. Amintirile mi se pareau intotdeauna dezastre cand imi dadeam seama de faptul ca viata mea era un dezastru la propriu. Stiam ca Sasuke nu m-ar fi mintit sau daca o facuse ... chiar si cea mai mare minciuna are un sambure de adevar. De atunci am inceput sa ii urasc din ce in ce mai mult pe prietenii mei. Dar mi se parea prea ciudata situatia in care ma aflam, mai degraba ... penibila. Ce il determinase pe brunet sa ma ia aici? Singurul raspuns pe care il puteam gasi era acela ca vroia puterea mea. Era disperat dupa putere, iar daca nu disperat ... o vroia, in orice caz. Mi-am zis sa nu ma consum eu cu asta si sa il intreb pe el. M-am ridicat usor din pat si am facut cativa pasi, cam greu, ce-i drept. Dand sa ies din camera s-a deschis usa. Ma asteptam sa fie Sasuke dar nu. Pe asta nu il stiam, era un baiat cam ciudat. Era inalt, blond, cu ochii verzi, serios cat cuprinde si imbracat destul de bine, intr-o bluza gri si un pantalon negru larg. Nu era incaltat. Era genul de baiat perfect, dragut si parea si foarte capabil si mandru de sine. Am facut doi pasi in spate iar el a zambit putin si mi-a zis:
-Sasuke nu e azi aici si mi-a zis sa am eu grija de tine. Sunteti rude? Frati? Ceva? Oare de ce il interesa? Am dat negativ din cap si i-am zis:
-Nu, nu suntem nici rude, nici frati. Am fost coechipieri cu cativa ani in urma. Asta a fost demult. Si nici nu ne intelegeam prea bine. Nu inteleg de ce a facut asta. Tocmai vroiam sa ... lasa. Cand se intoarce?
-Nu imi da raportul. Spune mereu “nu e treaba ta unde merg eu si ce fac. De ce nu iti vezi de treaba ta? Oricum nu e asa important deci nu iti stresa neuronii cu lucruri marunte” Ce imi place sa rad de el. Da’ si daca m-ar auzi ... numai de ras nu mi-ar mai arde. Deci vrei sa mananci? M-a intrebat dand sa plece. Am dat negativ din cap si atunci s-a oprit. –Trebuie sa mananci. Hai, am sa-ti arat ...
-Nu. I-am zis eu. Nu imi este foame, vreau sa ies putin afara, la aer curat. Aici e aerul inchis ...
-Pe aici. A zis el iesind pe usa. L-am urmat pe holul lung, in capatul caruia era o usa. Am iesit pe ea dar nu era ce ma asteptam eu. Era un balcon ... –Asteapta aici. Mi-a zis el. Am sa trimit eu pe cineva sa stea cu tine, am putina treaba.
-Vrei sa te ajut? I-am zis eu privindu-l serioasa.
-Nu, nu ai cu ce. Doar stai aici. In cateva minute o sa vina Kaori sa stea cu tine. Si asa ea nu face nimic ziua. L-am privit nedumerita. Ziua?? –Iti explica ea. A spus el iesind pe usa. Nu am avut ce sa fac decat sa stau acolo. Am privit in jur. Totul era verde. Casa era intr-o padure deasa si cat de cat frumoasa. Lumina patrundea printre crengile copacilor pana la radacinile lor facand picaturile de roua sa sclipeasca (,) ca niste diamante. Pasarile cantau melodii armonioase care rasunau in toata padurea. Am privit asa cateva minute bune cand am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. Am intors capul si am vazut o fata destul de draguta. Era cam cat mine de inalta, bruneta si cu mici suvite rosii in par, cu ochii albastri si imbracata intr-o rochie neagra ce depasea genunchii. M-a masurat din priviri apoi a zis entuziasmata:
-Sti, eu am presimtirea ca noi doua ne vom intelege bine. Cum te chiama? Era pea copilaroasa, se bucura mult prea mult de viata. Si totusi poate in felul asta invatam si eu sa rad mai mult.
-Sakura, i-am spus eu zambind.
- Eu sunt Kaori. Cred ca sunt cea mai optimista de aici. Toti sunt bosumflati si nu zic nimic. dar o sa te obijnuiesti aici. E frumos si foarte linistit iar Sasuke nu e asa imposibil daca nu ii faci probleme. E chiar ciudat cum ai ajuns aici. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare si de asta imi pare rau de tine, si inca cum. Si vreau sa te ajut. Am sa fiu aici, langa tine si te voi sprijini cum pot si cat pot de mult. Si iti zic eu, daca te bate gandul ca Sasuke vrea sa profite de pe urma ta ... te inseli, si inca cum! Ii pare rau de tine. Mi-a zis ca vrea sa te ajute sa devii puternica si sa arati ca nu esti asa cum pari. Te superi daca imi spui si mie cam ce s-a intamplat cu el pana sa ajunga aici? El nu vrea sa spuna nimanui. Doar Kyro stie. De unde *****' o sti si aia? Nu ne spune noua dar ii spune ei. Ah, ce o urasc! E o nemernica. Ii place sa imi faca zile fripte ... cred ca deja te-am plictisit cu vorba. Imi spui? Da, avea dreptate, ma plictisise. Dar nu era nimic. Am zambit indiferent si am oftat. Nu stiam ce sa ii spun si nici cu ce sa incep. Toti ar fi zis “cu inceputul!” si mi-am amintit asta. Ma gandeam numai la faptul ca puteam sa il supar pe brunet. Daca el nu zisese nimic insemna ca avea motive. Sau ... nu? Nu stiam dat am preferat sa nu ii spun.
-Imi pare foarte rau dar nu pot ... nu vreau sa se supere pe mine, in fond, nici eu nu stiu asa multe despre el. Nu mi-a zis niciodata nimic si eu nu pot sa intru in viata lui cu forta ... nu pot sa il oblig sa imi spuna anumite lucruri deoarece stiu ca si pe mine m-ar deranja. Deci prefer sa ramana un mister. Nu te supara dar nu cred ca ar trebui ...
-A, nu. Nu ma supar. Vroiam sa stiu mai multe despre el. Atat. Nu face nimic. Deci, Sakura, de unde vi tu? A zis ea zambind. Imi placea fata, era destul de vesela si imi dadea si mie din buna ei dispozitie. Am zambit si eu.
-Din Conoha, satul ascuns intre frunze. E departe de locul asta? Am intrebat-o eu crezand ca imi va raspunde dar reactia a fost una mult mai diferita fata de ce ma asteptam eu. A ridicat din umeri, a incrucisat mainile la piept si a inchis ochii.
-Nu stiu. De ce crezi ca imi pasa. Decat am auzit de satul asta dar nu am fost niciodata acolo deci nu am habar unde e. Probabil ca nu e prea departe dar nu am de unde sa stiu. Eu vin din satul ascuns in umbra. Ziua nu facem nimic iar noaptea bantuim peste tot ca niste fantome deci sa nu te sperii daca auzi zgomote. Noi nu dormim noaptea si asta ne face diferiti, multi ar zice ca suntem ciudati dar e un avantaj. Noi vedem totul in intuneric pe cand adversarul poate vedea sau nu. Deci il pot ataca fara probleme. In fine. Nu vreau sa te plictisesc cu povestile mele de doi bani.


Ma scuzati ca il las asa dar sunt obosita, simt ca mor de somn. Si imi pare rau pt stelutele din text dar nu m-am putut abtine. Stiu ca e cam mic. O sa il continui maine. Pana atunci numai bine!

[Nanory]

Buna. Ms pt com-uri! Sunteti niste draguti/e! Imi cer nenumarate scuze ca nu am postat saptamana asta dar am avut tezele ... abia am furat putim timp si pt mine. Nu am scris mult dar e cat de cat interesant si daca sunteti indeajuns de atenti o sa va dati seama cam ce se va intampla in continoare, mai pe larg. Stiu ca e prea putin dar nu am avut timp sa scriu.


-...Noi vedem totul in intuneric pe cand adversarul poate vedea sau nu. Deci il pot ataca fara probleme. In fine. Nu vreau sa te plictisesc cu povestile mele de doi bani.
Am tacut. Ma stresa situatia incare ma aflam si fapul ca vorbea probabil mai mult decat trebuia ma facea sa ma simt si mai rau. Imi aducea aminte de Naruto, el vorbea asa de mult. Am oftat adanc si am inchis ochii. Am tras aer in piept si m-am intors inapoi. Am iesit pe usa si am mers catre camera unde dormisem. Kaori m-a intrebat daca vroiam sa dorm. Am dat afirmativ din cap si mi-am continuat drunul. M-am oprit cam la jumatatea holului si am privit in jurul meu sa vad ... nimic. Nu era altceva decat umbra mea acolo. M-am indreptat cu pasi marunti catre usa de lemn. Am pus mana pe cleanta si am deschis-o incet. Lumanarea era inca aprinsa. Flacara ei ardea cu nerabdare asteptand sa se stinga. Am inchis usa si am facut cativa pasi privind atent prin camera. Nu mi s-a parut ceva anormal acolo cu exceptia unui singur lucru. In dreptul patului, putin mai departe mi s-a parut ca vad ca o silueta, ca un desen pe perete. M-am apropiat putin si am facut doi pasi lateral si am vazut o pata de sange destul de mare incat sa se poata observa de departe. Am inghitit in sec. Oare ce se intamplase acolo? Erau atatea lucruri care imi treceau prin cap ... dar nici una nu ducea la adevar. Aveam sa aflu in curand. M-am apropiat de locul cu pricina si am pus mana pe perete, langa pata de sange. Hmm ... nu era asa de mica cum se vedea. Se intindea pe tot peretele in spatele patului. Atunci m-am uitat atent in jurul meu. Era prea ciudat: se legau cateva lucruri. Camera nu avea fereastra si peretii erau patati de sange, si culmea, eu dormeam acolo. Camera era cam goala, nu avea prea multe obiecte. Langa pat era o masuta mica pe care era pusa o lampa, in partea opusa patului era un scaun si o masa putin cam vechi si revopsite, cam langa masa era un dulap micut iar pe el erau cateva obiecte decorative. M-am uitat putin la ele si nu mi s-a parut ceva chiar ciudat dar brunetul nu scapa fara explicatii. Ceea ce vazusem ma pusese pe ganduri asa ca am inceput o “investigatie” in acea camera. Masa era destul de veche si nu cred ca avea ce cauta acolo. Puteam sa pariez ca daca ma asezam pe ea ceda greutatii mele. Am incercat sa privesc dincolo de ea. Lumina nu ajungea pana in spatele mesei asa ca am luat lumanarea de pe masuta si m-am uitat atent. Bingo! Era o alta pata de sange. Una mai mare, dar nu cu mult mai mult decat cea din spatele patului. De ce erau obiecte in fata lor? Daca era o camera unde se putea dormi puteau sa le curete. Daca in spatele mesei erau asemenea pete m-am gandit ca nu sunt numai acolo. Si asa era. Era cate o pata dupa fiecare obiect mai mare, acoperind-o. Am cautat si alte chestii ciudate ca astea dar nu am mai gasit, sau poate nu am fost destul de atenta. Dar era clar, nu era ceva curat la mijloc, nu atata timp cat eu eram acolo. Am tras aer in piept, am inghitit in sec si m-am asezat pe pat. Am privit in jur inca odata. Parca imi era greu sa stau acolo, nu ma puteam gandi la altceva decat la ce vazusem. Nu aveam unde sa ma duc asa ca m-am intins pe pat si m-am culcat. Cred ca acela a fost cel mai ciudat vis din viata mea. Nu o sa-l pot uita vreodata. Nu mi-am dat seama la momentul respectiv despre ce era vorba si l-am luat ca pe un vis urat. Foarte urat. Era ceata ... Undeva departe se vedea o lumina slaba, mica, ca o stea pe cer. Nimic altceva, nimic. Incercam in zadar sa ma apropii de ea. De ce inaintam parca ma indepartam de ea. Am simtit ceva in spatele meu dar imi era frica sa ma uit. Intr-un final mi-am luat inima in dinti si am intors putin privirea. Am vazut ca doua umbre, una alba si una neagra care pareau ca se luptau. La un momentdat cele doua s-au unit si cu o viteza incredibila mi-au strapuns trupul ca doua suliti. AM simtit o durere ingrozitoare si am cazut in genunchi fara sa ma mai pot ridica. Am ridicat putin privirea si am vazut acea umbra in fata mea si am auzit pe cineva razand, mi-am dat seama ca se auzea din acea umbra, dar cine se afla in ea? Nervoasa si in acelasi timp moarta de frica m-am ridicat si am lovit cu putere in acea umbra. Atunci cele doua s-au despartit, cea neagra plecand repede, lasand in urma ei un nor de fum si un sunet asurzitor, iar cea alba a ramas cateva secunde langa mine apoi a “intrat” in trupul meu, ramanand acolo. Atunci acea lumina pe care o vedeam atat de departe se afla in fata mea. Am intins mana si am simtit un soc puternic ... Si atunci m-am trezit. Nu stiam ce semnifica, nu i-am dat prea multa importanta. M-am ridicat din pat si am dat sa ies pe usa. M-am uitat inapoi, privind toate locurile unde vazusem petele de sange. Apoi am intors privirea si am iesit inchizand usa in urma mea. M-am uitat pe hol. In usa unei camere era cineva. O fata. Era destul de inlata, blonda, cu ochii albastri si imbracata intr-o rochie neagra cam pana la genunchi. Privea un punct anume pe usa de langa ea. Daca nu aveam cu cine sa stau m-am indreptat spre ea. Si-a dat seama ca vroiam sa vorbesc cu ea si s-a uitat la mine. Nu am zis nimic si doar i-am lovit bratul cu cotul. S-a uitat la mine ciudat. Toti se uitau asa la mine. Ca si cum as fi venit acolo de bunavoie. Dar am ingnorat si am tacut. “Ce vrei?” A zis ea uitandu-se in alta parte. Am inganat un simplu “Hmm”. A cam suparat-o raspunsul meu, am avzut asta. Dar nici eu nu eram proasta. Imi raspunsese cam urat deci eu ce trebuia sa fac? Am tacut si eu ca si ea si am privit tavanul. Se mai uita la mine din cand in cand dar eu nu. Doar simteam asta.

Nu e deloc mult, stiu. Dar promit ca atunci cand voi avea timp voi scrie mai mult, mult mai mult.
Ja!