[Naruto] You not alone

[Nywa]

[center]Capitolul 8[/center]

Mergeam linistit prin camion, dar ochii mei se miscau dintr-o parte in alta, pentru a putea sa imi salvez echipa de vreun atac supriza. Nici acum nu imi dadeam seama cum Kanny poate sa faca o clona din genjutsu si aceasta sa ucida fara nici o grija.
- Ce naiba..., incepu Mia, dar se opri cand vazu drumul blocat de o multime de bolovani. Sensei ce facem acum? Ma intreba tanara, iar eu creez o clona, trimitand-o sa cerceteze terenul, mai ales ca nu imi placea acest loc.
- Uchiha, spun calm, trecand pe langa brunet si asezandu-mi o mana pe umarul sau, facandu-l sa tresara usor si sa ma priveasca atent, asteptand indicati, ce ar fi dupa misiunea asta, sa ma ajuti cu prinderea nenorocitilor ce au furat corpul fratelui tau, continui ce am inceput, iar tanarul aproba din cap.
Clona se intoarse si imi spuse ca aceste pietre continua cam trei-sfert din distanta pana la mina aceea. Oftez si imi privesc echipa, ce parea mai putin si ii disparea entuziasmul de tot.
- Naruto-sama, as avea o propunere, se auzi glasul lui Kanny, facandu-ne sa ne intoarcem cu toti spre el. Ati putea sa ii trimiteti pe Genini inapoi in sat, fiindca dupa cum arata, aceasta misiune de gradul C s-a transformat intr-una de gradul A si poate sa treaca usor la cea de gradul S, imi spuse baiatul, iar eu am aprobat din cap.
Ii trimit pe cei doi inapoi in sat, fara sa imi pese de protestele lor, fiindca era prea devreme pentru ei sa moara, la fel cum a fost si pentru el... Tresar cand simt mana tanarului pe umarul meu. Ii zambesc trist, apoi inaintam, catarandu-ne fara nici o dificultate pe acei bolovani, ca si cand am fi niste feline si nu fiinte umane. Aud un sunet distinct a unor shuriken-uri lansate spre brunet, iar corpul mi se misca din propria vointa. Nu! Nu te voi lasa sa mori, asa cum s-a intamplat cu fratele tau! Tip in gand si il imbratisez pe Kanny, protejandu-l cu trupul meu. Simteam fiecare tais al shuriken-urilor cum intra in carnea mea, dar eram fericit ca tanarul Uchiha era bine.
- Naruto-sama..., i-am auzit tipatul panicat, cand am inchis ochii si m-am prabusit in cadere libera in abis.
Sasuke...

Simteam in jurul meu miscare, iar un miros usor de mirodeni imi invadau narile, facandu-ma sa deschid ochii buimac si sa privesc ametit prin jur. Cum am vrut sa ma ridic, Kanny aparu in fata mea si ma ruga sa ma intind la loc, fiindca ranile nu mi s-au inchis inca. Ma incrunt, gandindu-ma cat de grav am fost ranit. Il privesc intrebator, iar acesta ofta exasperat.
- Ma bucur ca ai supravietuit, ca azi-noapte mi-ai facut febra, ai pierdut destul de mult sange, iar una dintre rani, ti s-a infectat, dar acum e bine, ma informa, dandu-si ochii peste cap. Multumit? Ma intreba pe un ton exasperat, afisandu-si o mimica iritata si nervoasa in acelasi timp
- Mersi mult, dar cine...
- Eu, raspunse scurt, dand la o parte patura si incepu sa imi controleze bandajele.
Am ramas cu gura cascata, fiindca nu asteptasem ca el sa stie tehnici de vindecare. Dupa ce imi schimba bandajele, am mancat, mirandu-ma de foamea ce am avut-o in mine. Cat timp brunetul se uita pe harta, eu am cercetat cu privirea pestera in care ne aflam. Era acoperita de praf, buruieni si diferite gangani, ce ma facu sa ma gandesc la Shino si la cat de fericit ar fi, de ar veni aici. Tipul era ciudat rau...
- Sa mergem, ca numai avem mult, ma trezi din visare, glasul sau, venind foarte aproape, chiar de langa urechea mea.
Daca intorceam capul, ii puteam atinge buzele cu ale mele, ce ma ispiteau atat de mult. Scutur din cap si ma ridic in picioare, tragand pe mine bluza zdrentuita si vesta de Jonnin, ce a cunoscut zile mai rele, decat asta. Ne strangem lucrurile si pornim mai departe, lasandu-l pe Kanny la conducere, fiindca se descurca mult mai bine decat mine. La pranz ne-am oprit la umbra unor bolovani, pentru a ne trage sufletul si am imbucat niste merinde, ca sa nu murim de foame si am pornit mai departe. Cand soarele se lasa la orizont, facandu-ne sa se oprim si sa ne facem tabara langa o piatra mare.
- Ma duc sa caut niste lemne pentru foc, tu incearca sa stai cumine si sa nu faci miscari bruste, ma atentiona tanarul si pleca de langa mine.
Ma razam de piatra si privesc cerul instelat. Kanny era asa de diferit de Sasuke si totusi atat de asemanatori. Kanny era mult mai rece, mai stapan pe sine, nu se pierdea cu firea si nu isi arata aproape deloc ce simtea. Zambesc ca un talamb, gandindu-ma la cei doi frati, fara sa il compar si pe cel de al treilea. Sasuke, daca ti-ai vedea fratiorul acum, ai fi foarte mandru de el, soptesc in gand, privind in continuare cerul, pana cand pleoapele mi-au cazut grele peste ochii, trimitandu-ma in lumea viselor si al fantasmelor...