[Naruto] You not alone

[Nywa]

[center]Capitolul 7[/center]

- Nu am vazut nimic, ne informa Mia, in timp ce se ridica in picioare, dupa ce a folosit tehnica de transfer a minti in corpul unui vultur.
- Nici eu nu am simtit nimic suspect, imi spuse Kenta, iar eu am aprobat din cap si il privesc pe ochi critic pe Kanny, care privea ganditor harta.
- Ar trebui sa mergem exact acolo unde te-au vazut si de acolo vedem ce facem, isi dadu brunetul cu parerea, iar eu i-am anuntat pe cei doi Genini ca s-a stabilit unde vom merge.
Am coborat cu precautie de pe stanca pe care am stat, folosindu-ne de kunaie - unul intr-o mana, celalalt in cealalta mana - cu exceptia brunetului ce folosea doar un fuuma shiriken. Se vedea pe chipul sau incordarea de la acel atac-surpriza, mai ales dupa ochii in care se afla sharingan-ul, se miscau foarte rapid dintr-o parte in alta, mijindu-se de fiecare data cand vedea vreo pasare pe cer. Cand am ajuns jos, ne-am odihnit cateva minute, apoi am pornit in alergare spre acel punct. Alergam in fata, aratand ca sunt conducatorul grupului, in timp ce Kanny si Mia alergau intr-o parte si alta a mea, iar Kenta incheia rombul format, metaforic, de noi. Trebuia sa recunosc ca Uchiha se misca cu gratia unei feline, intrecandu-si frati foarte mult, dar in acelasi timp raceala si distanta care o interpunea intre oameni si el, era specifica lui Sasuke. De ce mereu cei din clanul Uchiha se inchid intr-o carapace foarte greu de strapuns, incat iti pierzi speranta ca ai sa-i cunosti cu adevarat vreodata. Oftez si ma concentrez pe misiunea prezenta, fiindca in aceasta misiune ma poate costa viata.
- Ai grija! Tipa Kanny si isi trecu fuuma shiuriken prin fata mea, facand sa ricoseze un kunai ce era destinat capului meu. Vin din nou! Striga spre colegii sai de echipa si ma impinse intr-o pestera aflata in stanca.
Ii apuca pe Mia si Kenta de mijloc, refugindu-se in pestera in care eram si eu, ferindu-se de o ploaie de kunaie. Maresc ochii de uimire, apoi ma ridic in picioare si fac un sigiliu, iar langa mine aparura doua clone. Le trimit afara sa vada exact de unde vin atacurile, ca sa stiu unde, dar nu bine au pasit in afara adapostului, ca au fost distruse si nu am putut afla nimic.
- Ma ocup eu de ei, il aud pe Kanny si il vad cum se pune in pozitia lotusului, isi pune palmele pe genunchi si inchide ochii.
Deodata in spatele sau se forma imaginea sa, dar mi-am dat seama ca este o clona de genjutsu. Aceasta iesi afara si se transforma in corb luandu-si zborul spre inaltul cerului.
- Ce facem acum sensei? O aud pe roscata - Mia - cum ma intreba, iar in clipa urmatoare se auzira niste tipete si ploaia de kunaie incetara imediat.
- Hokage-sama ne putem continua misiunea, sunt morti, spuse Kanny, ridicandu-se de pe jos, iar eu am aprobat din cap.
Am iesit din pestera si am plecat mai departe, bucuros ca il aveam pe Uchiha, care sa se ocupe de unele lucruri.

Stateam la geamul unei mici baraci de langa o mina de carbuni, ca in acest defileu au fost mine de aur, de diamante, cariere de piatra si mine de carbuni. Ochii mei priveau luna plina, gandindu-ma in trecut, cand eu si Sasuke ne plimbam prin padure sub clar de luna, tinandu-ne de mana si sarutandu-ne din cand in cand pe buze. Simt cum din coltul ochilor incepura sa invie si sa lunece pe pometi lacrimi de durere sfasietoare, ce imi manca pieptul si sufletul, strapungandu-mi inima cu varful tocit a unei sulite. Imi duc pumnul la gura si musc din degetul aratator ca sa nu tip de durere si sa-mi trezesc elevi. De ce nu pot sa trec peste asa cum a facut Kakashi-sensei, cand l-a pierdut pe Obito sau pe Rin sau pe tata? De ce trebuie sa sufar atata ca trupul i-a fost furat de porcul de Danzo?...
Niste degete imi atinsera obrazul scaldat in lacrimi, lucru ce ma facu sa imi ridic privirea speriat, intalnind ochii rosii a lui Kanny, cum ma priveau tristi. Il las sa imi starga lacrimile de pe obraji, apoi ma apuca de mana, tragandu-ma spre coltul unde el a dormit pana acum cateva minute in fund, sprijinandu-se de perete. Ma descheie la vesta de jonin ce o purtam, punand-o intre noi doi, impaturita frumos. Imi pun patura pe mine, invelindu-ma in ea, iar tanarul facu un gest la care nu ma asteptam de fel. Imi desfacu bandana, punand-o frumos peste vesta, isi trecu degetele prin parul meu, ciufulindu-l mai rau decat era de fapt.
- Noapte buna, Naruto-sensei, murmura si ma pupa gingas pe frunte, apoi se infofoli si el in patura lui, razamandu-se de perete si inchizand ochii.
M-am intorsit usor in obraji din cauza pustiului, amintindu-mi ce istericale faceam cand Sai vorbea cu inteles dublu. Zambesc amuzant si il privesc pe tanarul Uchiha cum dormea in patura sa, afisandu-si o fata inocenta, sub care se ascundea a unui asasin cu sange rece, ce nu cunostea mila sau compasiunea pentru cineva. Era exact ca si frati sai, aruncat in lume si lasat sa se descurce singur. Lupta pentru supravietuire, iar el o cunoaste mai bine decat oricine, imi spun in gand, privindu-i chipul de adolescentin ce isi incheie pubertatea. Oare el cum a trecut prin aceasta perioada dificila?...