[Naruto] Spui Prea Repede "Te Iubesc"

[Yune_chan]

Atentie: Am simtit nevoia sa ma extind asupra prietenilor lui Deidara prin acest capitol extra. Daca vreti, puteti trece peste el. Yaoi este, dar doar in mentiuni.


II. Golanii - O Istorie a Prieteniei Adevarate
Fiecare oras ii are. Sunt zgomotosi, stridenti si emana vulgar de multa energie in jur. Par in cautare de incurcaturi, dar odata ce ajungi sa-i cunosti vezi ca nu le pasa de ce crede lumea despre ei. Sunt o gasca - fie ca sunt trei, fie ca sunt zece - nedespartita, poate si dincolo de moarte caci or fi fost impreuna si in starea embrionara sau in planurile parintilor.
Asa sunt si prietenii lui Deidara, implicit si Deidara insusi cand sta cu ei. Le place muzica agresiva, adora filmele cu batai si iubesc sa se dea in stamba ori de cate ori au ocazia. Vin din medii diferite, insa toti au aceeasi esenta; au fost renegati, insa s-au gasit si au intemeiat impreuna propriul grup, in care nimeni nu judeca pe nimeni. Desi se injura si se cearta non-stop, ei nu sunt prea seriosi in acele momente, de fapt. Compozitia e frumoasa, sunt de toate varstele si personalitatile lor sunt care mai de care mai intense. Deidara ii considera pe toti fratii - si sora - lui.

Totul a inceput cu Pein si Konan in liceu, unde erau clasicul cuplu de neadaptati in lumea superficiala a adolescentilor de plastic. Amandoi erau extrem de timizi la inceput, nesiguri pe ei, si metalisti inraiti, iar conexiunea s-a stabilit din primele clipe in care au conversat. El o observase inca din prima zi, cand i-a aparut in fata ochilor - pe atunci albastri, acum purtand in viata de zi cu zi niste lentile de contact bizare, violet, aparand ca niste cercuri concentrice care-i ajung si pe albul ochiului - ca ingerul frumos si intunecat din visele lui.
Konan tocmai isi vopsise parul albastru, de la satenul inchis de care sincer se saturase, chiar pentru a se provoca sa scape de timiditate. Ochii de culoarea mierii priveau in jos in timp ce ea colinda holul de una singura, cu un teanc mare de carti in bratele firave. Se mai uita, din cand in cand, ea stie unde, fiind prinsa in ganduri sau cercetand cu sfiala oamenii din jur. Sub cardiganul negru, lung pana la inceputul coapselor, purta un tricou cu un craniu, decoltat asa incat sa-i expuna putin sanii mari, si o fusta pana deasupra genunchilor, neagra si in carouri. Avea un trup tras prin inel si un chip de copila ce abia a cunoscut fardul si tusul de ochi.
Pe atunci, Pein era blond, marunt si uscativ. Cand diversi baieti mai mari treceau pe langa el, tresarea putin. Nu era niciodata relaxat, caci traia permanent in propriile ganduri. Doar muzica il ajuta sa treaca peste glumele colegilor, dubiile profesorilor cu privire la capacitatea lui si stresul pe care si-l provoca singur. De curand se apucase de fumat, crezand ca asa se va integra intr-un fel si ca va fi la fel de apreciat ca si baietii mari si solizi care pufaiau din tigara alaturi de multii lor amici.
Atunci cand a intalnit-o pe Konan, voia sa iasa si el la un fum, tasnind repede afara din clasa pe hol. Pentru un moment, s-a oprit s-o priveasca si i s-a parut superba, poate putin stranie, dar asta era bine caci lui ii placeau fetele stranii.

N-a facut decat sa o abordeze odata ce a vazut-o c-a dus teancul de carti in dulap si a scos din rucsac un pachet de tigari. A fost suficient pentru o atractie ca aceasta sa se declanseze, in mod reciproc: si Konan a vazut in Pein un baiat frumos, promitator, si mult asemanator ei. I-a zambit - ea de regula nu zambea, ca era rusinoasa - si i-a zis "Da, hai afara".
Inconjurati de fum, au vorbit despre orice de la vietile lor pana la internetul ascuns, au ras, si poate c-au si flirtat putin. Fiecare privire era magica pentru celalalt, precum si fiecare zambet. Dupa cateva luni si multa nicotina consumata in curtea scolii, au devenit iubit si iubita, inspirandu-se reciproc, descoperind ca impreuna sunt cel mai puternici si devenind, din copiii timizi si agitati, tineri oameni siguri pe ei. Intre timp, Pein si-a vopsit parul portocaliu si l-a lasat sa creasca, deoarece a descoperit adoratia lui Konan fata de Axl Rose si si-a dorit sa-i semene macar putin.
Konan a ramas totusi putin rezervata, dar a inceput si ea sa socializeze si sa-si faca prieteni. Intalnirile cu Pein ii furnizau energie si o invatasera sa zambeasca sincer. Pein i-a aratat ce e iubirea, si ea l-a inteles si l-a sprijinit mereu. Prietenii ei deveneau, inevitabil, si prietenii lui, si viceversa.

Prin liceu au dat astfel de bobocul Zetsu, cand ei ajunsesera in clasa a doisprezecea. Konan l-a vazut stand pe scari, parandu-i-se ca plange. Si plangea. Intrebandu-l care este problema, ea l-a inteles imediat si i-a dat o imbratisare stransa, ajungand sa planga si ea cu el. Zetsu era depresiv si exact in acele clipe se gandea daca sa se sinucida sau nu, si daca o va face, ce modalitate ar alege, care ar fi cea mai sigura, cui i-ar pasa ca a murit...
"Mi-ar pasa mie", i-a spus Konan, inca avandu-l in brate, mangaindu-i spatele cu sincera compasiune, privindu-i chipul impanzit cu cosuri si ochii verzi-caprui. "Si eu am fost acolo, si eu ma uitam pe pereti intrebandu-ma daca pot doar sa mor daca ma dau o data tare cu capul..."
De atunci, Zetsu a tinut-o minte, chiar a placut-o putin, dar s-a linistit cand a vazut ca e cu Pein, pe care il respecta profund de cand l-a vazut cantand de ziua liceului. De fiecare data cand o vedea, o saluta vesel si-si vedea de ale lui daca ea nu se oprea la vorba.
De iesit toti trei prin oras ca o trupa-soc adevarata, au iesit mult. Chiar si cand Pein si Konan au terminat liceul, Zetsu a fost invitat la anti-banchetul la care nu conta pretul hainelor de pe tine si nici miscarile de dans. Apoi, i-a imbratisat pe amandoi deodata si a plans putin la gandul ca ei nu vor mai fi prin liceu in urmatorii trei ani.

Dupa ani, in urma unei certe-monstru cu parintii ca l-au gasit cu droguri asupra sa si ca-si brazdase chipul de piercing-uri, Pein a luat-o pe Konan cu el si s-au mutat impreuna in gazda la Kakuzu. Un om pe la treizeci si ceva de ani, fumator, era si pasionat de jocurile de noroc si cursele de masini. De altceva pe lumea asta nu-i prea pasa. Insa banii; oh, Doamne! Banii! Aceia erau ceea ce-l facea sa se simta un om in viata, de aceea-si paria inima in fiecare sambata seara. Si in plus de asta, avea un cazier patat de jafuri. Felul in care arata era impunator, dat fiind faptul ca facea sala de cinci ori pe saptamana, era inalt de trebuia sa se aplece putin sa intre pe o usa obisnuita. Vocea o avea grava si joasa, bagand in sperieti pe oricine atunci cand se enerva, chiar si pe Pein, asa flegmatic cum devenise de la o vreme.
Insa rasul sau era contagios, atunci cand credea el ca are motive de ras. Considera amuzanta existenta celor mai tineri decat el, caci se simtea superior lor.

Vecinul de peste drum al lui Kakuzu, cu care paria, bea pana dimineata si se injura, era Hidan. Kakuzu isi batea joc de el ori de cate ori avea ocazia, poate pentru ca era si un "copilas" de saisprezece ani. Cu toate ca pentru a putea paria trebuia sa fie major, Hidan nu tinea cont de regula si reusea prin prietenii sai mai mari. De fapt, el nu tinea cont de nici unul dintre principiile societatii, fiind adesea privit drept sfidator. Isi crease chiar si propria religie, in care pentru a ajunge in Paradis trebuia sa duci o viata de faradelege, adica viata pe care ii place lui s-o duca chiar si acum. Era tipul de adolescent razvratit, crezand ca toata lumea este impotriva lui. Pentru a parea dur, s-a apucat si el de sala cu Kakuzu, si-a vopsit parul argintiu, si a cunoscut gelul de par.
Hidan traia cu un var mai mare si iubita lui, pentru ca parintii nu-l mai suportau inca de cand avea treisprezece ani, iar doar cu acel var se potrivea ca si temperament, desi cam o data la doua seri se auzeau din casa lor pocnituri si injuraturi urlate.
Parerea sa despre Pein si Konan era extrem de buna, considerandu-l pe Pein - acum cu o gramada de piercing-uri si tatuaje, cu parul tot portocaliu, dar ciopartit - "smecher", fiind fascinat de duritatea pe care o emana aspectul sau. Cu Zetsu, acum vesel si extrovertit, verde-n cap si studiind botanica, se intelegea bine.

Intr-o seara, grupul a mers la un concert al unei trupe metal underground, intr-un club. Acolo era si Kisame, batand cu foc un om mare si gras, doi metri pe doi, pentru ca in betia sa a indraznit sa-i atace iubita. Hidan il privea amutit, cu ochii mari - peste ei avea acum lentile violacee de contact. Avea fata de acest strain o admiratie de nemasurat, mai ales ca si arata cum arata: parul albastru statea ridicat, aratand ca o coada de rechin, era mai bine-facut chiar si decat Kakuzu, era si mai inalt, si avea tatuate pe fata un fel de branhii, purtandu-se vopsit gri-albastrui.
Iubita lui Kisame era o bruneta micuta, si privea socata scena cu ochi la fel de mari ca ai lui Hidan. Dupa ce matahala se carase, ei inca ii era frica, asa ca s-a ascuns repede in spatele lui Kisame si l-a cuprins in brate. "Fir-as al dracu, baieti, ati vazut cum l-a batut pe ala?" striga Hidan uimit catre Kakuzu si Zetsu, care se uitau mai degraba catre trupa de pe scena cu mainile in sus, aratand semnul coarnelor.
Stramband din nas, Hidan a fugit catre Kisame ca si cum ar fi fost solistul si ar fi vrut sa-i ceara un autograf, ca a sustinut un concert de milioane. "Ai fost tare, omule!" a zis catre el, privind in sus caci ii ajungea pana la piept, razand usor si pe un ton mai degraba fanatic. "I-ai tabacit curul gras de parca ai fi lovit cu ciocanul carnea s-o faci snitele!", a adaugat, dar Kisame s-a uitat la el indiferent si a dat sa se intoarca spre iubita lui si sa paraseasca clubul. "Ai un nou fan, bai!" striga din nou Hidan spre el, prinzandu-l de brat.
Kisame a ras si i-a ciufulit parul, gandind in sinea lui "ce copil!". "A fost o nimica toata, chit ca slanina de pe el l-a incetinit enorm", i-a spus calm, apoi si-a strans iubita la piept spunandu-i sa nu mai fie speriata. Bruneta si-a lipit numaidecat capul de pieptul lui. Hidan nu facu decat sa rada, apoi ii lasa pe cei doi si se intoarse la grupul lui. Pein si Konan se sarutau agresiv, cu sincera si nesfarsita pasiune, pe ritmul muzicii, luand pauze numai ca sa respire. Kakuzu, care trasese o scurta privire la Kisame cat timp Hidan era la el si-i aducea laude peste laude, se gandea la cati ani i-or fi trebuit sa obtina acei muschi care mai aveau putin si-i spargeau pielea. Zetsu doar dadea din cap si se bucura de atmosfera.

Cu Kisame a mai avut Hidan o intalnire, atunci cand el si varul sau incepusera sa se bata pe viata si pe moarte in spatele unui bloc. Atunci, Kisame tocmai se intorcea de la cimitir, unde era acum ingropata micuta sa iubita, "Puiutul lui", care s-a dus recent in urma unui accident de masina. Amintindu-si de copilul tampit si prea entuziasmat din club, a sarit in apararea lui Hidan, aducandu-l la lesin pe varul sau fara sa scape un strop de sudoare.
S-a oferit apoi sa-l duca pe adolescent acasa, luand in carca si corpul inconstient, pe care-l lasa la spital pe drum. Pana ce au ajuns la destinatie, Hidan nu mai tacea si nu-l mai scotea pe Kisame din multumiri si "asta a fost tare". A insistat sa-l duca si pe la casa in care stateau majoritatea prietenilor sai - Pein, Konan si Kakuzu - si l-a prezentat lor inainte de toate. Grupul - era si Zetsu - l-a integrat imediat pe Kisame, ajungand sa se joace cu totii poker si sa-si spuna povesti.
Uimiti de cat de bine se potriveau cu totii, desi veneau din medii diferite, conexiunea dintre ei a devenit din ce in ce mai greu de rupt.

Trei ani mai tarziu, li s-a alaturat Deidara. Tanarul artist vazuse la stiri cum Kakuzu fusese prins in urma unui jaf sangeros la banca. Mama lui, care era langa el, nu facu decat sa se gandeasca - si sa spuna in gura mare - "ce nenorocit, cu tot cu prietenii lui! Cine l-o iubi si pe el?". Deidara tacu si privi mai departe, apoi pleca dezinteresat in camera lui pentru a-si continua el-stie-ce proiect.
A doua zi a plecat nervos sa se plimbe prin parc, dupa ce se certase cu parintii si cu prietenii lui de-o viata, asa-numita "Trupa Soc", Kurotsuchi si Akatsuchi. Simtea nevoia de libertate, deoarece se credea suprimat si atacat din toate directiile. In plus, abia incepea sa prinda sentimentele pentru Itachi, dupa ce o placuse putin prea mult pe Kurotsuchi. Simtea cum capul ii va exploda in orice moment, dar nimeni nu era acolo pentru el sa-l asigure ca toate acestea se vor termina si ca el va fi bine. Poate era Sasori, dar Deidara chiar nu voia sa-l mai sacaie si pe el, ca avea si el destule probleme pe cap. Gandind si tot gandind, s-a oprit brusc intr-un spatiu verde si s-a trantit pe iarba.
Avea la el putin clei, pe care voia sa-l modeleze in el-mai-stie-ce. Vocea lui de pusti incepu sa fredoneze "Nothing Else Matters" de la Metallica, si o facea chiar foarte bine.

So close, no matter how far...
Bretonul blond ii tot intra in ochi, iar el se enerva, ca nu mai vedea sa lucreze cu cleiul. Reusi in cele din urma sa-i dea o forma acceptabila, si zambi.

Couldn't be much more from the heart
Forever trusting who we are...
Se gandea la Itachi, zicandu-si ca stie ce va face cu el si ca nu va renunta. Apoi, se gandi la Kurotsuchi, fata cea mai importanta din viata lui dupa mama. Inca o voia in bratele lui, sa-i simta mainile fine atingandu-l, si el sa-i mangaie parul negru, pana ar fi adormit amandoi in liniste si pace. Dar voia aceleasi lucruri si cu Itachi?

And nothing else matters.
Asta nu era vocea lui, bine, era, dar pe langa vocea lui se auzea si un glas strain. A tresarit. Era voce de fata... Kurotsuchi? Ei ii placea Metallica, si-nca cum! Dar fata din fata lui nu era o pustoaica, ci o tanara femeie cu parul albastru, ce-l avea lasat in mare parte liber dar avea un micut coc prins pe o parte a capului, cu o floare alba langa. Avea si un piercing sub buze, iar ochii ei, caprui-aurii, erau fardati puternic cu albastru inchis. Arata putin gotic in rochia ei neagra cu corset, ce ii contura formele atat cat trebuie. Zambea senin catre Deidara, care se opri din lucru si o privi - opera de arta - lung, zambindu-i si el la randul lui, putin timid si putin iritat.
Konan se aseza in fata lui, si-l intreba de cine i-e dor.

"De prietenii mei idioti, in special de idioata de fata de care mi-a placut si nu stiu daca inca-mi mai place", rasufla Deidara si facu ochii mari, realizand ca tocmai s-a descarcat in fata unei straine. Konan rase de naivitatea pustiului, apoi il asigura ca e in regula sa se simta coplesit de asemenea probleme la varsta asta. Pret de o ora, o ora si jumatate, ea a incercat sa-l elibereze de tensiune, apoi i-a dat numarul de telefon in caz ca are nevoie de consolare. Cu ea mai erau Pein si Kisame, care se jucau table de zor. Acum, Pein se uita catre iubita lui de atata vreme si Deidara cu un zambet pe toata fata. Se gandea serios s-o ceara de nevasta, asa o persoana minunata era! Facea totul ca sa-i ajute pe cei din jur, chiar daca erau niste straini? Ii venea sa renunte la droguri si afaceri necurate de dragul ei, desi ei doi impreuna si-au creat un micut imperiu din asa ceva.
Kisame crezu ca Deidara era fata pentru un moment. "Ce mai fata!" se gandi el, cercetandu-l cu un zambet aidoma celui afisat de Pein. "Blonda aia e chiar draguta, Konan, nu crezi?" o intreba atunci cand o vazu intorcandu-se la ei. Ramase cu gura cascata cand afla ca blonda in cauza era baiat si-l chema Deidara, apoi Pein izbucni intr-un ras isteric.

Auzindu-l din iarba, Deidara rase si el usor, apoi isi vazu in continuare de cleiul lui, pe care-l facu imediat intr-un inger cu aripile mari. Se gandea apoi la cum il va colora... "Stiu! Va avea parul albastru!"
Si albastru ii facuse parul! Apoi, cand veni ziua lui Konan - care era si ziua lui Pein - grupul de "golani" a dat o petrecere la care nu se tinea cont de costul hainelor de pe tine si nici de miscarile de dans - exact ca si anti-banchetul! Acolo, Deidara a simtit c-ar fi ideal sa-i ofere sarbatoritei figurina de clei ce o reprezenta. Intre timp, ii facuse una si lui Pein, cu aripi negre si un bas in mana.
Hidan rase si il numi pe Deidara si gestul sau "gay", urmand ca mai apoi Kakuzu sa-l surprinda cu un dos de palma peste obraz, spunand ferm ca "nu e o rusine sa fii gay".