[Naruto] Simbolul iubirii (SasuSaku)

[Lexxu]

Ihaaa. Am aterizat si eu pe aici cu capitolul nou. *(putina drama combinata cu amuzament)* >:) sper sa va placa:>. Itachi is minee <3!
Ah si, multumesc mult pentru comentarii. Apreciez prezenta voastra si ma bucur ca va place. Sper sa nu va dezamagesc:3. Sper sa aduc mai repede capitolul urmator.

Atentie: dialog cam mult, dar necesar.

Chapter 3
Sasuke's pov

Nu dura mult pana ce linistea se asternu peste tot in casa, singurele zgomote fiind facute de micile creaturi de noapte. Stateam sprijinit de pervazul geamului, lasandu-mi privirea negricioasa sa cuprinda peisajul din gradina. O gradina plina de trandafiri sangeri si albi, asa cum ii placeau idiotului de fratemiu, intre ei putandu-se observa un leagan.
Imi facea placere sa merg cateodata si sa ma las in voia vantului, sa ma relaxez, dar acum nu puteam. Nu-mi puteam parasi "sanctuarul" dupa ce am spus vrute si nevrute. Cerul parea trist si negru precum sufletul meu. Parea ca vroia sa se descarce prin vesnici picuri de ploaie, transparenti si reci. Avea nevoie sa planga...
Mi-am intors privirea spre perna albastra ce-mi gazduise chipul. Era umeda, invelitoarea de culoare marii find si ea sifonata. Am plans. Am plans ca un idiot ce sunt. Am plans pentru o femeie... Incotro se indreapta lumea asta?
Daca stateam sa ma gandesc putin si sa analizez situatia, intreaga mea camera era un dezastru. Patul candva aranjat frumos era ravasit, de parca in urma cu cinci minute tocmai mi-am terminat "treaba" cu vreo puicuta. Fumul de tigare intampina peretii imaculati, imbratisandu-l, daruindu-i din mirosul sau inecacios. Nici biroul nu arata prea minunat, deoarece un teanc de harti si caiete aruncate neglijent sedeau pe el, dandu-i o aura dezordonata.
M-am intors la geam, ducandu-mi doua degete la tample intampinandu-le cu un masaj relaxant. Oftam din ce in ce mai des si devenea enervant. In momente ca astea detest dragostea, iubirea si tot ce tine de ele. De ce? De ce naiba a trebuit sa pun ochii pe vreo fata? Pe ea? ma intrebam, insa nimeni nu raspundea si nici nu avea s-o faca. Eram singur. Ma simteam singur.
Acum simteam intr-adevar cum singuratatea dorea sa ma inconjoare ca o patura protectoare, in timp ce sentimentele de vina isi faceau loc in inima mea. Si de ce sa ma mint? Eram vinovat si sunt.
Trageam cu putere din tigara ce-o tineam intre doua degete, tinand un timp fumul in piept, apoi dandu-i drumul in aer.
- Hei, Naruto, cand ai de gand sa iti areti moaca? mi-am lasat vocea auzita, aruncandu-i jumatatea de tigare, aplecandu-ma usor peste pervaz.
Blondul ma privea amuzat, stand catarat in ciresul batran de la geamu' meu. Uneori avea prostul obicei de a-mi face vizite neanuntate si, din cate se putea observa deloc normale. Ce om intreg la cap se strecoara precum un intrus ca sa-si vada prietenul cel mai bun?
- Yo! ma saluta, facandu-mi cu ochiul. De cat timp stiai ca-s aici? ma intreba curios, aruncand chistocul de la tigara. Pareai prea prins in ganduri...
Am oftat.
- De cand ai zis "ma pis pe mine". Sper ca nu te-ai usurat pe aici ca altfel-
- Prea tarziu, ma anunta, zambiindu-mi vinovat.
- Esti un...
- Idiot? Cretin? Prost? intreba imitandu-mi atat vocea cat si gesturile.
L-am aprobat cu o miscare afirmativa a capului, poftindu-l inauntru. De obicei l-as fi expediat imediat acasa, insa simteam ca vizita lui nu era pentru nimic. Simteam tensiunea ce-l inconjura precum un scut invizibil. Era prea deranjanta ca sa nu o observ sau s-o trec cu vederea. Super. De parca problema mea nu mi-ar fi de ajuns, acum mai apare si asta. Sper doar ca nu e ceva foarte grav, ca altfel il casapesc in bataie.
- Ce dracu' s-a intamplat aici, amice? Camera asta arata de parca cineva -spuse accentuand cuvantul, privindu-ma scurt- ar fi facut sex nebun peste tot. Concluziona el, trezindu-ma brusc din ganduri. A trecut Karin pe la tine? ma intreba, zambindu-mi cu subanteles, dandu-mi un cot in joaca.
- Karin? Aia e o tarfa si jumatate. Nu am avut contacte cu ea si prefer sa ma lipsesc, i-am marturisit, asezandu-ma sau mai bine spus trantindu-ma pe pat. Care-i treaba? De ce ai venit aici? l-am intrebat curios de raspunsul lui, privind tavanul lipsit de imperfectiuni.
Sincer sa fiu, ma bucur de vizita lui neanuntata. Ma incanta, caci de cand a sosit, aerul inecat in singuratatea amara se risipi, devenind brusc mult mai curat. Sakura. De ce trebuie ca numele ei sa fie inscriptionat in mintea mea? De ce gandurile mele au legatura cu persoana ei, cu actiunile? De ce o vreau atat de mult incat simt ca inebunesc? De ce simt ca o sa ma pierd daca refuz sa-mi cer scuze? De ce dracului o iubesc asa de mult?! Am inchis ochii tinandu-i strans. Vroiam sa mi-o scot din minte, sa redevin eu, sa nu stiu... nu sufar?
De cum am rupt orice imagine cu realitatea m-am trezit hipnotizat de privirea de un verde smarald al adolescentei, de buzele mici si pline, de chipul alb si parul roz bombon. Era inconfundabila si placuta la vedere. Era... a fratelui meu. Am strans din dinti. Itachi! de cum i-am pomenit numele, nenorocitul si-a facut aparitia in spatele ei, imbratisand-o in timp ce ma privea victorios. O atingea! Fir-ai tu sa fii, Itachi!! De ce nu-mi faci o favoare? Daca te-ai sinucide... Nu. Ce vorbesc? Oricat de mult l-as detesta pe dobitoc, oricate mi-ar fura din fata ochilor, tot nu i-as dori moartea. Imi place sau nu, e fratele meu, iar Sakura... ea este femeia lui.
- Nu am voie sa-mi vizitez prietenul din cand in cand? ma intreba blondul, aducandu-ma cu picioarele pe pamant, a doua oara pe ziua de azi.
Am scuturat din cap discret.
- Hai lasa mistourile. Stim amandoi ca nu asta e motivul pentru care ai venit la mine. Deci, care-i baiu'? l-am intrebat, prefacandu-ma ca sunt bine. Prefacandu-ma ca sunt eu si nimeni altcineva, caci, intr-un mod straniu ma simteam strain mie. Il priveam, studiindu-i trasaturile fine, placute ochiului, atat cat si reactiile ce-l dadeau de gol. Lovea cu piciorul drept o portiune a parchetului, facand un sunet usor enervant.
Ofta.
- Am lasat in Hinata, ma informa, plecandu-si chipul.
- Asa si?
- E gravida.
Cand i-am auzit raspunsul aproape ca ma bufni rasul. Am considerat ca glumeste, asa ca l-am batut prieteneste pe umar, spunandu-i ca e bun la asa ceva, insa din pacate nu glumea. Era mai sincer ca niciodata si, printr-o singura privire reusi sa ma tulbure mai ceva ca Sakura. Seriozitatea si parerea de rau domneau in lagunele sale, triste si fricoase, nestiutoare si confuze.
- Poftim?! fu' tot ce am reusit sa scot pe gura, caci uimirea nu lasa loc de altceva.
- Ajuta-ma, Sasuke! rosti, privindu-ma rugator.
Mi-am inclinat capul in sens afirmativ, aprobandu-l. Il voi ajuta si inca cum... Doamne ajuta! Eram pe cale sa comitem cea mai mare grozavie dintre toate. Eram pe cale sa comitem o crima...