26-08-2012, 06:46 PM
hey stiu ca a durat ceva dar am venit cu next ul
astept comentari/ pareri/ critici
Lectura placuta!
Cap IV
- Nu pot sa cred ca i-ai convins pe ai tai! Spune Sui alegandu-mi o rochie si asezand-o pe langa mine pentru aprecieri. Da nu prea ai cu ce sa o umpli.
Face-ti cunostinta cu unicul meu prieten. Daca s-ar intampla ceva as stii la cine sa apelez. E printre unicele numere din telefonul meu. Nu sunt o persoana populara si nici nu cred ca voi fi sau ca m-ar prinde rolul. Sui este prietenul meu. L-am intalnit in club si de atunci suntem parteneri de distractie- eu aveam nevoie de cineva care sa ma initieze si sa aiba grija de mione, iar el de cineva cu care sa danseze si sa pacaleasca fetele ca e mare macho. Ha, si acum ma amuza situatia- dar vom vorbi despre alta cu alta ocazie mai bine sa va fac o scurta prezentare. Un baiat de varsta mea inalt, cu un zambet mare si stralucitor, cu niste ochi de un albastru foarte inchis (de fapt nu stiu exact cum sa explic nuanta- nu pare prea sanatoasa) imbracat ca deobicei intr-o pereche de blugi albstri si o geaca neagra. Mare meu maestru. Il iubeam de-adreptul; aveam o relatie foarte speciala cu el. Parca imparteam acelasi creier. „ Ce zici de asta?” intreba el aratandu-mi o rochie clasica albastra. „ E frumoasa si scumpa tot odata. Si in fond nu pentru asta am venit Sui ci pentru evenimentul de caritate pe care il organizezi. Vrei sa te ajut cu ceva?” nu stiu daca am precizat pana acum, Sui nu e numele lui adevarat e doar o prescurtare. Numele lui adevarat e prea complicat pentru mine si prea lung : Suigetsu Hōzuki. Oricum sa trecem mai departe... Vedeti voi Sui a primit cadou de la tatal lui adoptiv, un club la impinirea varstei de 18 ani ( clubul in care eu si Hidan ne-am intalnit). Ah am mai uitat sa explic un lucru, Sui e italian desi are un nume tare aiurea (de fapt si al meu e aiurea dar asta e alta poveste). El a crescut pana la varsta de sapte ani la un orfelinat din Milano, pana a fost adoptat de Orochimaru ( alt mune ciudat- cred ca se merita unul pe altul) un actor si tenor la opera si teatru (un adevarat maiestru daca ma intrebati pe mine) . Imi aduc aminte ce incantata fusesem sa aflu ca e tatal lui Sui sau sa-l intalnesc; il stiam din reprezentatiile la care fusesesem. Acum cu doua saptamani inaintea Craciunului, el tinea o seara de strangere de fonduri pentru un coleg ( de fapt fusese mai mult obligat, nu se oferise).
- O sa vina idiotele alea sa faca tot, dar daca vrei sa te faci utila de ce nu il aduci pe Hidan? Ar fi frumos sa facem putina publlicitate cazului si poate sa domeze niste bani.
- Publicitate cazului si clubului tau... spun eu cu un zambet pana la urechi. Nu ma pacalesti tu pe mine profitorule.
- Hei atat ar putea face si el pentru tine. Te-ai sacrificat destul si in fond profiti pentru o cauza nobila... si un prieten. Spune el asezandu-mi mana pe umar la iesirea din magazin.
Poate avea dreptate, dar nu stiam cum sa-l conving pe rusul meu drag. Tot timpul e asa – de ne atins, nu stiu cum sa-l conving sa faca o fapta buna pana la urma. „ Il suni si va intalniti si-l intrebi... Oh nu mai bine ii spui ca tu mergi si ca daca vrea ai precia sa te insoteasca.” Cum gasea el solutie pentru tot. „ O domnisoara nu suna niciodata un barbat, doar da mesaje.” Spun eu luandu-mi cafeaua in mana. Bunul meu prieten, radea copios pe seama priencipiilor mele „bizare” cum spune el, dar.... „ Intelegi la ce ma refer!” apoi soarbe o gura din cafeaua lui. Da intelegeam si nu stiam ce sa zic. Nu imi era frica de Hidan, insa nu pot zice ca ma simtea prea confortabil cand ii vorbeam simteam cum imi ard obraji si simtem acea presiune cum ca as putea spune in orice moment ceva ce sa nu-i placa sau sa-l faca sa nu ma placa. „ Bine, am sa incerc! Nu promit nimic.” spun eu inchizand ochii si terminandu-mi cafeaua. Poate era timpul sa aflu daca ma place cu adevarat, e mai bine sa aflu acum decat sa aflu mai tarziu ca poate nu da doi bani pe mine, nu?
Azi e miercuri, nu ma asteptam ca Hidan sa-mi intrerupa ora de cafea cu Sui si nici sa-mi ceara sa merg la el acasa urgent pentru ca are sa-mi comunice important. Aiurea situatia, am avut noroc insa ca prietenul meu avea masina. Nu una colosala dar m-a lasat in fatacomplexului unde avea grizonatul apartament mai de voie mai de nevoie. Ce era asa important? Il salut usor pe domnul de la intrare si pe receptionera apoi intru in lift. Nici macar nu stiam daca arat intradevar bine. Sui spusese un simplu : „ Extraodinar iubito!” extraordinar ei. Sunt sigura ca era un extraodinar de prost, era ora doisprezece ma machiasem si aranjasem la la noua jumate si de atunci mai bausem o cafea si-si mai bagase Sui mana in capul meu cam de cinci ori. Ei, asta e.
Mi-a deschis usa in stilul caracteristic cu parul ud si fara tricou ( asa cum obisnuia sa se plimbe prin apartament chiar daca era decembrie). „ Hai intra!” spune el asezandu-mi mana in talie si luandu-mi geanta neagra. Pe deoparte parea acum somnoros sau macar fara vlaga. Ce s-a intamplat spun eu asezandu-ma pe canapea si scotandu-mi botinele negre. Aveam picioarele obosite de la tocuri asa ca el le-a luat si le-a asezat pe genunchi lui.
- Te-am intrerupt cumva cand te-am sunat? Pentru ca am primit un telefon de la nu conteaza cine si spunea ca ai fost vazuta de dimineata cu un tip la brat mergand prin magazine si la o cafenea. E adevarat? Intreaba el masandu-mi usor gambele.
Am inteles acea somnolenta era o incercare de asi pastra calmul sau mascarea unei ignorante. Oare ii pasa? „ Da!” spun eu ridicand capul si zambind tot odata. Si-a apropiat fata de mine apoi nu a mai zis nimic. M-a privit insa indelung ca semn de : „Continua, ce mai stai?”. „ Nu crezi ca discutia asta e penibila? Era Sui, prietenul meu, ce Doamne iarta-ma e asa o chestie? Si tu te vezi cu multe domnisoare la firma si nu e mare lucru.” „ Despre mine nu se scrie in ziar.” Poate pentru ca nu era in public dar in rest situatia mi se parea similara, ce atata tam-tam?
- Care e problema, iubitu le? De ce il suni pe acel cineva sa-i spui:” E doar un prieten de-al ei, nu reprezinta pentru mine o amenintare. Ea ma place doar pe mine!” spun eu atingandu-i usor obrazul.
„ Doar pe mine? Frumos!” Parea sa se fi calmat. Mi-am trecut de doua ori mana prin parul lui apoi m-am ridicat asezandu-ma pe genunchii lui. Era oare momentul? „ Pot sa-ti cer o favoare?” intreb eu sarutandu-i usor barbia. „ Vineri, e o seara de strangere de fonduri in clubul in care ne-am intalnit, ma gandeam.... De fapt eu doream sa merg, ti-ar placea sa ma insotesti?” intreb eu zambind usor aiurea. Oh acum ma simtem prost, ca am intrebat. Nu doream sa creada ca profit, defapt nu dorea sa fie asa. „ Mi-ar face placere sa mergem, dar apoi promite-mi da vei sta macar o ora in plus la mine, bine?” Am dat din cap afirmativ.
.........................................................................................................................................
O ora in plus? Pur si simplu grozav. Parca ma si vad, obosita de tocuri, granita, Sui si parca prevad ca o sa aiba cine stie ce pretenti. „ Stralucitoare ca intotdeauna!” spune Hidan asezandu-si mana pe rochia mea alba. Exagerase zambetul acela cand imi deschisese usa masinii iar eu la randul meu exagerasem imbratisarea pe care i-a acordam in fata clubului. Stiam amandoi ca cine stie ce jurnalist de scandal e acolo asa ca pozam in cuplul perfect. Departe avand in vedere ca ieri facuse o scena groasnica de gelozie? Nici nu stiu cum sa o numesc. Ieri aparuse in ziar pozele cu mine si Sui , iar lui i s-au aprins luminitele. „ Te rog sa stai langa mine in seara asta!” sopteste el prinzandu-mi cotul imediat ce trecem de intrare. Aproape ca nu-i rezistam, era asa de adorabil. Nu-l vazusem pana acum afectat de ceva atat de tare si mai ales de ceva ce privea relatia noastra. Imi venea sa strig : „Te iubesc!” dar imi era jena. Ce ar crede despre mine? Ca pun prea mult semtiment in cateva intimitati? Da. Pana si eu credeam asta!
Flashback
- Asculta, imi placi si de asta o sa-ti dau o tema de gandire. Ori el, ori eu ... nu raspunde acum! Mi-l vei spune dupa iesirea de vineri, bine?
EndFlashback
Un singur strigat de ajutor din partea lui Sui l-au facut sa plece direct spre Kakashi fara sa-mi spuna nimic.
Iar acum sta cu acea fata de vorba.
Nu eram suparata, geloasa sau frustrata, nu aveam de ce. Dar eram deranjata ca o facea asa usor, asa in public. Ce mai conta ca sus pe scena era tatal lui Sui spunand ceva important, ce mai conta ca Sui era langa mine la bar cand el ii cuprindea ei bratul usor. Era frumoasa, o adevarata clepsidra. Avea un zambet spectaculos, avea pistrui pe umeri si pielea fina.... Adica e chiar draguta si mie cred ca mi-ar atrage atentia, e speciala. Imi amintea de mine in prima seara, atunci si eu crezusem ca sunt speciala. Din pacate magia a disparul a doua zi, nu mai straluceam ca o zana. Oare magia ei va disparea la dimineata? Sau Hidan se va gandi luni ca a fost platita de cineva sa-i faca rau sau se va gandi ca a fost cea mai extraordinara fata pe care a intalnit-o.
As vrea sa am curajul sa ma duc la ei si sa i-o prezint. E colega mea de clasa, cea care ma judecase luni dimineata. Oare ar fi ea mai buna pentru el? Ar ajunge sa o iubeasca? Hidan e capabil de asa ceva? Nu, departe de el. El doar avea acel instinct de posesiune foarte dezvoltat, spriritul proprietetii.
- Vrei sa iesim putin? intreaba italianul cuprinzandu-mi talia puternic. Nu pari sa te simti bine, ai albit la fata.
Nu am ajuns pana afara insa pentru ca imi simteam picioarele tot mai grele. Nu ma puteam tine pe picioare asa ca Sui m-a asezat in camera din spatele barului fara sa spuna nimic. Nu avea nevoie sa ma intrebe ca sa stie ce se intampla. Vazuse ochii mei plini de lacrimi dar se multumise cu un simplu: „ Nu merita sa plangi numai pe bani! Ai uitat vorba tatei?”. Si totusi eu nu spuneam nimic. Doar plangeam in pumni ca o proasta la gandul ca-l iubesc atat de mult si ca stiu ca nu imi permiteam nici sa-i spun. „ Lo amo tanto!Sui!”
nu uitati de comentarii
astept comentari/ pareri/ critici
Lectura placuta!
Cap IV
- Nu pot sa cred ca i-ai convins pe ai tai! Spune Sui alegandu-mi o rochie si asezand-o pe langa mine pentru aprecieri. Da nu prea ai cu ce sa o umpli.
Face-ti cunostinta cu unicul meu prieten. Daca s-ar intampla ceva as stii la cine sa apelez. E printre unicele numere din telefonul meu. Nu sunt o persoana populara si nici nu cred ca voi fi sau ca m-ar prinde rolul. Sui este prietenul meu. L-am intalnit in club si de atunci suntem parteneri de distractie- eu aveam nevoie de cineva care sa ma initieze si sa aiba grija de mione, iar el de cineva cu care sa danseze si sa pacaleasca fetele ca e mare macho. Ha, si acum ma amuza situatia- dar vom vorbi despre alta cu alta ocazie mai bine sa va fac o scurta prezentare. Un baiat de varsta mea inalt, cu un zambet mare si stralucitor, cu niste ochi de un albastru foarte inchis (de fapt nu stiu exact cum sa explic nuanta- nu pare prea sanatoasa) imbracat ca deobicei intr-o pereche de blugi albstri si o geaca neagra. Mare meu maestru. Il iubeam de-adreptul; aveam o relatie foarte speciala cu el. Parca imparteam acelasi creier. „ Ce zici de asta?” intreba el aratandu-mi o rochie clasica albastra. „ E frumoasa si scumpa tot odata. Si in fond nu pentru asta am venit Sui ci pentru evenimentul de caritate pe care il organizezi. Vrei sa te ajut cu ceva?” nu stiu daca am precizat pana acum, Sui nu e numele lui adevarat e doar o prescurtare. Numele lui adevarat e prea complicat pentru mine si prea lung : Suigetsu Hōzuki. Oricum sa trecem mai departe... Vedeti voi Sui a primit cadou de la tatal lui adoptiv, un club la impinirea varstei de 18 ani ( clubul in care eu si Hidan ne-am intalnit). Ah am mai uitat sa explic un lucru, Sui e italian desi are un nume tare aiurea (de fapt si al meu e aiurea dar asta e alta poveste). El a crescut pana la varsta de sapte ani la un orfelinat din Milano, pana a fost adoptat de Orochimaru ( alt mune ciudat- cred ca se merita unul pe altul) un actor si tenor la opera si teatru (un adevarat maiestru daca ma intrebati pe mine) . Imi aduc aminte ce incantata fusesem sa aflu ca e tatal lui Sui sau sa-l intalnesc; il stiam din reprezentatiile la care fusesesem. Acum cu doua saptamani inaintea Craciunului, el tinea o seara de strangere de fonduri pentru un coleg ( de fapt fusese mai mult obligat, nu se oferise).
- O sa vina idiotele alea sa faca tot, dar daca vrei sa te faci utila de ce nu il aduci pe Hidan? Ar fi frumos sa facem putina publlicitate cazului si poate sa domeze niste bani.
- Publicitate cazului si clubului tau... spun eu cu un zambet pana la urechi. Nu ma pacalesti tu pe mine profitorule.
- Hei atat ar putea face si el pentru tine. Te-ai sacrificat destul si in fond profiti pentru o cauza nobila... si un prieten. Spune el asezandu-mi mana pe umar la iesirea din magazin.
Poate avea dreptate, dar nu stiam cum sa-l conving pe rusul meu drag. Tot timpul e asa – de ne atins, nu stiu cum sa-l conving sa faca o fapta buna pana la urma. „ Il suni si va intalniti si-l intrebi... Oh nu mai bine ii spui ca tu mergi si ca daca vrea ai precia sa te insoteasca.” Cum gasea el solutie pentru tot. „ O domnisoara nu suna niciodata un barbat, doar da mesaje.” Spun eu luandu-mi cafeaua in mana. Bunul meu prieten, radea copios pe seama priencipiilor mele „bizare” cum spune el, dar.... „ Intelegi la ce ma refer!” apoi soarbe o gura din cafeaua lui. Da intelegeam si nu stiam ce sa zic. Nu imi era frica de Hidan, insa nu pot zice ca ma simtea prea confortabil cand ii vorbeam simteam cum imi ard obraji si simtem acea presiune cum ca as putea spune in orice moment ceva ce sa nu-i placa sau sa-l faca sa nu ma placa. „ Bine, am sa incerc! Nu promit nimic.” spun eu inchizand ochii si terminandu-mi cafeaua. Poate era timpul sa aflu daca ma place cu adevarat, e mai bine sa aflu acum decat sa aflu mai tarziu ca poate nu da doi bani pe mine, nu?
Azi e miercuri, nu ma asteptam ca Hidan sa-mi intrerupa ora de cafea cu Sui si nici sa-mi ceara sa merg la el acasa urgent pentru ca are sa-mi comunice important. Aiurea situatia, am avut noroc insa ca prietenul meu avea masina. Nu una colosala dar m-a lasat in fatacomplexului unde avea grizonatul apartament mai de voie mai de nevoie. Ce era asa important? Il salut usor pe domnul de la intrare si pe receptionera apoi intru in lift. Nici macar nu stiam daca arat intradevar bine. Sui spusese un simplu : „ Extraodinar iubito!” extraordinar ei. Sunt sigura ca era un extraodinar de prost, era ora doisprezece ma machiasem si aranjasem la la noua jumate si de atunci mai bausem o cafea si-si mai bagase Sui mana in capul meu cam de cinci ori. Ei, asta e.
Mi-a deschis usa in stilul caracteristic cu parul ud si fara tricou ( asa cum obisnuia sa se plimbe prin apartament chiar daca era decembrie). „ Hai intra!” spune el asezandu-mi mana in talie si luandu-mi geanta neagra. Pe deoparte parea acum somnoros sau macar fara vlaga. Ce s-a intamplat spun eu asezandu-ma pe canapea si scotandu-mi botinele negre. Aveam picioarele obosite de la tocuri asa ca el le-a luat si le-a asezat pe genunchi lui.
- Te-am intrerupt cumva cand te-am sunat? Pentru ca am primit un telefon de la nu conteaza cine si spunea ca ai fost vazuta de dimineata cu un tip la brat mergand prin magazine si la o cafenea. E adevarat? Intreaba el masandu-mi usor gambele.
Am inteles acea somnolenta era o incercare de asi pastra calmul sau mascarea unei ignorante. Oare ii pasa? „ Da!” spun eu ridicand capul si zambind tot odata. Si-a apropiat fata de mine apoi nu a mai zis nimic. M-a privit insa indelung ca semn de : „Continua, ce mai stai?”. „ Nu crezi ca discutia asta e penibila? Era Sui, prietenul meu, ce Doamne iarta-ma e asa o chestie? Si tu te vezi cu multe domnisoare la firma si nu e mare lucru.” „ Despre mine nu se scrie in ziar.” Poate pentru ca nu era in public dar in rest situatia mi se parea similara, ce atata tam-tam?
- Care e problema, iubitu le? De ce il suni pe acel cineva sa-i spui:” E doar un prieten de-al ei, nu reprezinta pentru mine o amenintare. Ea ma place doar pe mine!” spun eu atingandu-i usor obrazul.
„ Doar pe mine? Frumos!” Parea sa se fi calmat. Mi-am trecut de doua ori mana prin parul lui apoi m-am ridicat asezandu-ma pe genunchii lui. Era oare momentul? „ Pot sa-ti cer o favoare?” intreb eu sarutandu-i usor barbia. „ Vineri, e o seara de strangere de fonduri in clubul in care ne-am intalnit, ma gandeam.... De fapt eu doream sa merg, ti-ar placea sa ma insotesti?” intreb eu zambind usor aiurea. Oh acum ma simtem prost, ca am intrebat. Nu doream sa creada ca profit, defapt nu dorea sa fie asa. „ Mi-ar face placere sa mergem, dar apoi promite-mi da vei sta macar o ora in plus la mine, bine?” Am dat din cap afirmativ.
.........................................................................................................................................
O ora in plus? Pur si simplu grozav. Parca ma si vad, obosita de tocuri, granita, Sui si parca prevad ca o sa aiba cine stie ce pretenti. „ Stralucitoare ca intotdeauna!” spune Hidan asezandu-si mana pe rochia mea alba. Exagerase zambetul acela cand imi deschisese usa masinii iar eu la randul meu exagerasem imbratisarea pe care i-a acordam in fata clubului. Stiam amandoi ca cine stie ce jurnalist de scandal e acolo asa ca pozam in cuplul perfect. Departe avand in vedere ca ieri facuse o scena groasnica de gelozie? Nici nu stiu cum sa o numesc. Ieri aparuse in ziar pozele cu mine si Sui , iar lui i s-au aprins luminitele. „ Te rog sa stai langa mine in seara asta!” sopteste el prinzandu-mi cotul imediat ce trecem de intrare. Aproape ca nu-i rezistam, era asa de adorabil. Nu-l vazusem pana acum afectat de ceva atat de tare si mai ales de ceva ce privea relatia noastra. Imi venea sa strig : „Te iubesc!” dar imi era jena. Ce ar crede despre mine? Ca pun prea mult semtiment in cateva intimitati? Da. Pana si eu credeam asta!
Flashback
- Asculta, imi placi si de asta o sa-ti dau o tema de gandire. Ori el, ori eu ... nu raspunde acum! Mi-l vei spune dupa iesirea de vineri, bine?
EndFlashback
Un singur strigat de ajutor din partea lui Sui l-au facut sa plece direct spre Kakashi fara sa-mi spuna nimic.
Iar acum sta cu acea fata de vorba.
Nu eram suparata, geloasa sau frustrata, nu aveam de ce. Dar eram deranjata ca o facea asa usor, asa in public. Ce mai conta ca sus pe scena era tatal lui Sui spunand ceva important, ce mai conta ca Sui era langa mine la bar cand el ii cuprindea ei bratul usor. Era frumoasa, o adevarata clepsidra. Avea un zambet spectaculos, avea pistrui pe umeri si pielea fina.... Adica e chiar draguta si mie cred ca mi-ar atrage atentia, e speciala. Imi amintea de mine in prima seara, atunci si eu crezusem ca sunt speciala. Din pacate magia a disparul a doua zi, nu mai straluceam ca o zana. Oare magia ei va disparea la dimineata? Sau Hidan se va gandi luni ca a fost platita de cineva sa-i faca rau sau se va gandi ca a fost cea mai extraordinara fata pe care a intalnit-o.
As vrea sa am curajul sa ma duc la ei si sa i-o prezint. E colega mea de clasa, cea care ma judecase luni dimineata. Oare ar fi ea mai buna pentru el? Ar ajunge sa o iubeasca? Hidan e capabil de asa ceva? Nu, departe de el. El doar avea acel instinct de posesiune foarte dezvoltat, spriritul proprietetii.
- Vrei sa iesim putin? intreaba italianul cuprinzandu-mi talia puternic. Nu pari sa te simti bine, ai albit la fata.
Nu am ajuns pana afara insa pentru ca imi simteam picioarele tot mai grele. Nu ma puteam tine pe picioare asa ca Sui m-a asezat in camera din spatele barului fara sa spuna nimic. Nu avea nevoie sa ma intrebe ca sa stie ce se intampla. Vazuse ochii mei plini de lacrimi dar se multumise cu un simplu: „ Nu merita sa plangi numai pe bani! Ai uitat vorba tatei?”. Si totusi eu nu spuneam nimic. Doar plangeam in pumni ca o proasta la gandul ca-l iubesc atat de mult si ca stiu ca nu imi permiteam nici sa-i spun. „ Lo amo tanto!Sui!”
nu uitati de comentarii