29-11-2012, 06:14 PM
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Acesta este primul meu fic postat aici :) Tin sa precizez ca ficul a mai fost postat si pe alte forumuri tot de mine, ma gasiti avand tot acelasi nick ^^
O viata pacatoasa +18
Capitolul 1.
Capitolul 1.
La poarta unei manastirii micute, intr-o ploaie rece de toamna, un copil de numai cinci ani sta si plange, asteptand o mana de ajutor de la oricine. Era un baietel brunet, cu ochii de cea mai inchisa nuanta de negru, care fu abandonat de omul pe care-l numea tata. Acel barbat il crescu-se pana la aceasta varsa, invatandu-l astfel cateva din tainele bisericesti. Dar intr-o zi, micutul nu mai putu tine post si incepu-se sa manance putina paine, iar calugarul vazand ca ordinele ii fura incalcate, il alunga pe bietul copil afara din manastire, spunandu-i ca daca se intoarce Dumnezeu il va pedepsi.
De atunci trecura zece ani, iar baiatul ajunse deja mare, nestiind inca ce este dragostea parinteasca. De cand plecase de la manastire dormea pe strada, cersea bani pentru o paine si ceva de baut, dar pentru el asta era o viata destul de frumoasa, calatorind mereu si intalnind oameni noi. Dorea sa-si vada macar odata parintii adevarati, sa-si petreaca macar o zi alaturi de ei, sa rada impreuna si sa fie fericiti, dar el nu stia daca parintii lui mai traiesc sau daca l-au cautat vreodata. Pana acum cei mai buni prieteni ai lui erau cainii vagabonzi si alti copii ai strazii, cu care mai vorbea sau pe care ii mai invata sa se roage, asa cum si el a invatat odata de la acel calugar caruia ii spunea tata. Dar intr-o zi, pe cand mergea spre Tokyo impreuna cu prietenii lui, vazu cum o tanara este aruncata intr-o masina neagra si obligata sa se prostitueze. Asa ca brunetul alerga la cea mai apropiata sectie de politie unde le povestise celor de acolo tot ce a vazut. Acestia i-au spus ca nu au cum sa-l ajute deoarece el este doar un om al strazii, apoi l-au scos afara din sectie.
***
Dupa ce ajunse la aeroport, brunetul cumparase un bilet de avion cu banii stransi din cersetorie, reusind astfel sa plece la Tokyo. Urca in avion, iar o femeie il intreba daca are cumva bagaje sau si le-a uitat acasa. Tanarul spuse ca nu are bagaje, apoi se aseza comod pe un scaun si se pregatii de zbor. Avea emotii foarte mari, afland ca in Tokyo locuiesc parintii lui, dar era si pentru prima data cand acesta zbura cu avionul. Simtea cum inima ii sare din piept vazand cum se departeaza de sol. Acum toate cladirile pareau doar niste jucarii pe langa el. Se simtea atat de bine zburand, incat dorea sa nu mai coboare din vazduh niciodata. Vedea cum avionul rupea in mici bucatele norii ce acopereau razele caldute ale soarelui, cum pamantul fugea incontinu pentru a prinde din urma avionul, luand astfel trofeul suprem, dar stia ca toate acestea nu vor dura la nesfarsit. Nu mai erau decat doua ore pana la Tokyo, iar gandul ca va ajunge acolo il facea foarte nerabdator si foarte fericit stiind ca-si va revedea parintii. In aeroport va intalnii oamenii care i-au dat viata si carora urmeaza sa le daruiasca toata iubirea pe care le-o poarta de cincisprezece ani. Inainte de plecare, un politist vorbii la telefon cu adevaratii lui parinti si le spuse ca-l vor trimite acasa. Acest sentiment il bucura enorm pe tanar, care de atata fericire, incepu sa planga.
***
Brunetul cobori din avion si ii cauta cu privirea pe adevaratii lui parinti. Deodata un glas foarte bland ii striga numele. Baiatul isi intoarse capul si vazu o femeie de vreo patruzeci de ani care ii facea cu mana. Acesta o lua la fuga spre femeie si ii sarii in brate. Langa femeie se alfa si sotul ei, un barbat de vreo patruzeci si cinci de ani care statea calm privind scena.
- Daca ai stii cat te-am cautat, Sasuke! Spuse femeia cu lacrimi in ochi. Sper ca nu te vom pierde din nou! Eu si tatal tau iti vom da tot ce ai nevoie, dragul meu, numai sa nu mai pleci niciodata! Spuse femeia strangandu-l pe brunet in brate.
- Nu voi pleca, mama. Iti promit!
Tanarul fiind cuprins de emotii incepu sa planga, lacrimile prelingandu-se pe fata sa fina. Pana si barbatul ce-i era tata incepu sa planga, regasindu-si fiul viu si nevatamat.
- Nu pot sa cred ca am o familie de plangaciosi. Spuse un tanar ce parea a fii fratele mai mare a lui Sasuke.
- Nu fi asa nesimtit, Itachi! Cum poti sa vorbesti asa, stiind ca fratele tau a ajuns acasa cu bine? Spuse barbatul al carui nume era Fugaku.
- Eu nu-mi doream sa vina acasa! Din partea mea, Madara putea sa-l tina la manastirea aia toata viata! Nu am nevoie de inca cineva care sa ma bata la cap toata ziua, bine? Si spunand acestea, Itachi se urca in masina sa, si pornii nervos spre casa.
Mikoto, caci asa se numea mama brunetilor, ii spuse lui Sasuke sa nu fie suparat deoarece fratele sau e asa tot timpul. Apoi ii dadu tanarului o geaca pentru a nu-i fi frig. Cei trei se urcara intr-un taxi si plecara spre casa. Pe tot parcursul drumului, Sasuke le povestii parintilor ce a facut si prin cate a trecut in tot timpul cat a fost plecat. Mikoto isi asculta fiul bucuroasa, iar Fugaku era foarte fericit ca si-a regasit copilul. Acum puteau sa fie o familie fericita, sa imparta si bune si rele si toata viata sa fie alaturi de copiii sai pe care isi dorea nespus sa-i vada mari.
***
- Ce frumoasa este casa, mama! Spuse bucuros tanarul.
- Ma bucur ca-ti place, dragul meu! Acum haide, trebuie sa mancam de cina.
- Bine! Ma duc sa ma spal pe maini si vin imediat!
Sasuke alerga fericit catre baie, ducandu-se sa se spele pe maini. Deschise robinetul si lasa lichidul incolor sa-i umezeasca mainile reci, apoi lua apa in pumni si o izbira cu putere catre fata sa. Nu se mai spalase de foarte multa vreme si asta era cea mai buna ocazie sa o faca. Dupa ce-si spalase mainile, acesta iesii lihnit din baie, grabindu-se catre bucatarie, dar nefiind atent se lovi in fratele sau, care nu era foarte incantat de sosirea lui aici.
- Cred ca din cauza zborului ai cam ametit. Sau asa sunt toti cersetorii? Spuse Itachi cu dispret.
- Scuze. Nu vreau sa supar pe nimeni, mai ales pe tine, Itachi. Spuse baiatul aplecand capul in pamant.
- Ai face bine. Macar stii sa-ti ceri scuze.
- Pai, da. Calugarul care m-a crescut a spus ca trebuie sa-mi cer scuze cand fac ceva ce nu e bine.
- Deci sa inteleg ca ne vei tine si noua predici? Spuse brunetul badjocoritor.
- Nu stiu... Daca vreti va invat sa cititi din cartile cu rugaciuni si cu cantece. Raspunse tanarul putin timid.
- Pentru cultura ta generala, eu stiu sa citesc, si chiar daca nu as stii, nu ti-as cere tie ajutorul! Acum dispari de aici!
Sasuke pleca spre bucatarie trist, stergandu-se de pe chipul lui si ultima urma de bucurie. Mikoto vazu ca fiul ei este trist, asa ca-l intreba ce s-a intamplat el spunandu-i ca nu s-a intamplat absolut nimic. Se bucura ca a ajuns acasa, dar tot odata era trist din cauza cuvintelor spuse de fratele sau. Stia ca trebuie sa-l ierte, doar el nu este un om rau, ci un om ce a crescut in biserica sub indrumarea calugarului Madara. Acolo a invatat ca in viata trebuie sa fi bun, ajungand astfel in Rai, dar trebuia sa-i indrume si pe ceilalti pe calea cea buna, devenind astfel un om foarte bun. Seara sosii foarte repede, iar brunetul se baga linistit sub plapuma caduroasa, adormind usor.
De atunci trecura zece ani, iar baiatul ajunse deja mare, nestiind inca ce este dragostea parinteasca. De cand plecase de la manastire dormea pe strada, cersea bani pentru o paine si ceva de baut, dar pentru el asta era o viata destul de frumoasa, calatorind mereu si intalnind oameni noi. Dorea sa-si vada macar odata parintii adevarati, sa-si petreaca macar o zi alaturi de ei, sa rada impreuna si sa fie fericiti, dar el nu stia daca parintii lui mai traiesc sau daca l-au cautat vreodata. Pana acum cei mai buni prieteni ai lui erau cainii vagabonzi si alti copii ai strazii, cu care mai vorbea sau pe care ii mai invata sa se roage, asa cum si el a invatat odata de la acel calugar caruia ii spunea tata. Dar intr-o zi, pe cand mergea spre Tokyo impreuna cu prietenii lui, vazu cum o tanara este aruncata intr-o masina neagra si obligata sa se prostitueze. Asa ca brunetul alerga la cea mai apropiata sectie de politie unde le povestise celor de acolo tot ce a vazut. Acestia i-au spus ca nu au cum sa-l ajute deoarece el este doar un om al strazii, apoi l-au scos afara din sectie.
***
Dupa ce ajunse la aeroport, brunetul cumparase un bilet de avion cu banii stransi din cersetorie, reusind astfel sa plece la Tokyo. Urca in avion, iar o femeie il intreba daca are cumva bagaje sau si le-a uitat acasa. Tanarul spuse ca nu are bagaje, apoi se aseza comod pe un scaun si se pregatii de zbor. Avea emotii foarte mari, afland ca in Tokyo locuiesc parintii lui, dar era si pentru prima data cand acesta zbura cu avionul. Simtea cum inima ii sare din piept vazand cum se departeaza de sol. Acum toate cladirile pareau doar niste jucarii pe langa el. Se simtea atat de bine zburand, incat dorea sa nu mai coboare din vazduh niciodata. Vedea cum avionul rupea in mici bucatele norii ce acopereau razele caldute ale soarelui, cum pamantul fugea incontinu pentru a prinde din urma avionul, luand astfel trofeul suprem, dar stia ca toate acestea nu vor dura la nesfarsit. Nu mai erau decat doua ore pana la Tokyo, iar gandul ca va ajunge acolo il facea foarte nerabdator si foarte fericit stiind ca-si va revedea parintii. In aeroport va intalnii oamenii care i-au dat viata si carora urmeaza sa le daruiasca toata iubirea pe care le-o poarta de cincisprezece ani. Inainte de plecare, un politist vorbii la telefon cu adevaratii lui parinti si le spuse ca-l vor trimite acasa. Acest sentiment il bucura enorm pe tanar, care de atata fericire, incepu sa planga.
***
Brunetul cobori din avion si ii cauta cu privirea pe adevaratii lui parinti. Deodata un glas foarte bland ii striga numele. Baiatul isi intoarse capul si vazu o femeie de vreo patruzeci de ani care ii facea cu mana. Acesta o lua la fuga spre femeie si ii sarii in brate. Langa femeie se alfa si sotul ei, un barbat de vreo patruzeci si cinci de ani care statea calm privind scena.
- Daca ai stii cat te-am cautat, Sasuke! Spuse femeia cu lacrimi in ochi. Sper ca nu te vom pierde din nou! Eu si tatal tau iti vom da tot ce ai nevoie, dragul meu, numai sa nu mai pleci niciodata! Spuse femeia strangandu-l pe brunet in brate.
- Nu voi pleca, mama. Iti promit!
Tanarul fiind cuprins de emotii incepu sa planga, lacrimile prelingandu-se pe fata sa fina. Pana si barbatul ce-i era tata incepu sa planga, regasindu-si fiul viu si nevatamat.
- Nu pot sa cred ca am o familie de plangaciosi. Spuse un tanar ce parea a fii fratele mai mare a lui Sasuke.
- Nu fi asa nesimtit, Itachi! Cum poti sa vorbesti asa, stiind ca fratele tau a ajuns acasa cu bine? Spuse barbatul al carui nume era Fugaku.
- Eu nu-mi doream sa vina acasa! Din partea mea, Madara putea sa-l tina la manastirea aia toata viata! Nu am nevoie de inca cineva care sa ma bata la cap toata ziua, bine? Si spunand acestea, Itachi se urca in masina sa, si pornii nervos spre casa.
Mikoto, caci asa se numea mama brunetilor, ii spuse lui Sasuke sa nu fie suparat deoarece fratele sau e asa tot timpul. Apoi ii dadu tanarului o geaca pentru a nu-i fi frig. Cei trei se urcara intr-un taxi si plecara spre casa. Pe tot parcursul drumului, Sasuke le povestii parintilor ce a facut si prin cate a trecut in tot timpul cat a fost plecat. Mikoto isi asculta fiul bucuroasa, iar Fugaku era foarte fericit ca si-a regasit copilul. Acum puteau sa fie o familie fericita, sa imparta si bune si rele si toata viata sa fie alaturi de copiii sai pe care isi dorea nespus sa-i vada mari.
***
- Ce frumoasa este casa, mama! Spuse bucuros tanarul.
- Ma bucur ca-ti place, dragul meu! Acum haide, trebuie sa mancam de cina.
- Bine! Ma duc sa ma spal pe maini si vin imediat!
Sasuke alerga fericit catre baie, ducandu-se sa se spele pe maini. Deschise robinetul si lasa lichidul incolor sa-i umezeasca mainile reci, apoi lua apa in pumni si o izbira cu putere catre fata sa. Nu se mai spalase de foarte multa vreme si asta era cea mai buna ocazie sa o faca. Dupa ce-si spalase mainile, acesta iesii lihnit din baie, grabindu-se catre bucatarie, dar nefiind atent se lovi in fratele sau, care nu era foarte incantat de sosirea lui aici.
- Cred ca din cauza zborului ai cam ametit. Sau asa sunt toti cersetorii? Spuse Itachi cu dispret.
- Scuze. Nu vreau sa supar pe nimeni, mai ales pe tine, Itachi. Spuse baiatul aplecand capul in pamant.
- Ai face bine. Macar stii sa-ti ceri scuze.
- Pai, da. Calugarul care m-a crescut a spus ca trebuie sa-mi cer scuze cand fac ceva ce nu e bine.
- Deci sa inteleg ca ne vei tine si noua predici? Spuse brunetul badjocoritor.
- Nu stiu... Daca vreti va invat sa cititi din cartile cu rugaciuni si cu cantece. Raspunse tanarul putin timid.
- Pentru cultura ta generala, eu stiu sa citesc, si chiar daca nu as stii, nu ti-as cere tie ajutorul! Acum dispari de aici!
Sasuke pleca spre bucatarie trist, stergandu-se de pe chipul lui si ultima urma de bucurie. Mikoto vazu ca fiul ei este trist, asa ca-l intreba ce s-a intamplat el spunandu-i ca nu s-a intamplat absolut nimic. Se bucura ca a ajuns acasa, dar tot odata era trist din cauza cuvintelor spuse de fratele sau. Stia ca trebuie sa-l ierte, doar el nu este un om rau, ci un om ce a crescut in biserica sub indrumarea calugarului Madara. Acolo a invatat ca in viata trebuie sa fi bun, ajungand astfel in Rai, dar trebuia sa-i indrume si pe ceilalti pe calea cea buna, devenind astfel un om foarte bun. Seara sosii foarte repede, iar brunetul se baga linistit sub plapuma caduroasa, adormind usor.
Acesta este primul meu fic postat aici :) Tin sa precizez ca ficul a mai fost postat si pe alte forumuri tot de mine, ma gasiti avand tot acelasi nick ^^