27-09-2014, 11:04 PM
Imi cer scuze daca nu e asa de bun,eu n-am mai scris de un an, am ceva timp si imi cer scuze daca nu e asa bun pentru inceput. Povestea se va schimba pe parcurs si dupa ce o sami mai intru in mana. Inca ceva, avand o pauza mare de scris, am idei dar pentru fic, dar n-am mai avut idei pentru noi nume. In consecinta am dat numele meu personajului feminin nou din fic,pana voi mai crea alte si voi pune nume calumea. Scuze si pentru asta si sper sa va placa totusi.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac/profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Filozofia iluziei
Cap 1
Stralucirea inselatoare a soarelui se strecura prin geamurile casei, atat de puternic aparea in interior,incat dadea impresia ca e cald afara. Si totusi,asta era o falsa impresie...o iluzie optica. Pe geamul bucatariei, soarele se ivi cel mai puternic cu razele sale orbitoare,trecand prin sticla si izbindu-se de pereti. Sub fereastra se afla o plita electrica vechiuta,vizavi o chiuveta de inox cu suport plin de farfurii si unelte de bucatarie. Pe peretele unde batea soarele se gasea frigiderul si un dulap de tacamuri. O masa joasa cu 3 scaune la fel de mici dadeau senzatiei unei incaperi inghesuite. Intrarea bucatariei era despartita de hol printr-o usa culisanta impobobita cu desene florale japoneze.
La un moment dat usa se deschise si scartai putin, spargand linistea matinala. In bucatarie aparu un tanar brunet la vreo 22-23 de ani cu fata prelunga,ochii negri ca abanosul, buzele carnoase si rozalii si cu un trup admirabil. Purta o tinuta albastra-cenusie formata dintr-o bluza mai larguta si pantaloni lejeri si usor mulati menita pentru antrenamentele ninja. Tanarul avea doua suvite zvapaiate care i se prelingeau pe obraji,iar restul parului prins intr-o coada simpla batand putin mai jos de nivelul umarului. Se apuca sa-si prepare ceaiul negru, porni plita electrica,puse ibricul si brusc isi aminti ca in curand colocatara lui va veni si ea la micul dejun. Ii trecu prin minte sa i-o prepare chiar el si imediat dete buzna la frigider, apuca un carton de oua,sosul sake si din dulap uleiul de rapita. Puse tigaia apoi la foc mic si incepu ''ritualul'' pentru pregatirea unui mic dejun. Dupa cateva clipe, in bucatarie isi facu simtita prezenta, o fata frumusica si subtirica cu parul ciocolatiu, ochii de asemenea si expresivi. Chipul ei era neted ca matasea si cu niste linii foarte fine,buzele ei rosii si bine-definite ii scoteau in relief ochii mari si luciosi. Aceasta se aseza la masa adoptand tacerea asteptand ca brunetul sa-i adreseze primul cuvant. Simtindu-i prezenta,el intoarse privirea si ramase silentios afisandu-i un zambet cald in semn de buna dimineata. Imediat termina si micul dejun,il servi fetei apoi se alatura si el la masa. Odata asezat,brunetul ramase incremenit pret de cateva secunde,dorind sa vada reactia tinerei la gestul sau precendent. Lua cateva muscaturi din ce i se servise,iar apoi ii spune:
- Itachi, nu trebuia. Iti multumesc pentru micul dejun, e gustos. Simplu,dar gustos.
- Ma bucur,credeam ca va fii nevoie sa le refac,raspunse brunetul pe un ton glumet.
- Perfectionismul tau e prea exagerat.
- Denisu,nu incepe.
Conversatia s-a incheiat cu un zambet reciproc si continuarea mesei. Itachi o privea intruna cum se hranea din banalul mic dejun. Imaginea ei ii rascoli sufletul,iar senzatia de singuratate sfasietoare pe care o avusese in urma cu ceva timp,paru ca se stinse si un sentiment de liniste ii lua locul. Denisu clatina neindemanatic capul. Nu indrazni sa-l priveasca in ochi pe brunet. Simtea o apasare in inima ei,o framantare a carei motiv nu-l stia. Framantarea era un soi de neliniste combinata cu recunostiinta. Venise la Itachi in urma cu doua zile,pe o zi ploioasa, fara sa stie nimeni ca ea se ascunde la el. Brunetul venise si el pe furis in Konoha; asadar totul se petrecea in taina intre zidurile vechii fortarete a clanului Uchiha.
- Eu o sa ma intorc la sediul Akatsuki,iar tu poti ramane aici cat vrei, dar dupa ce plec eu sa te reintorci la cursuri.
- Nu sunt un copil, riposta satena pe un ton autoritar si usor trist.
- Nimeni nu trebuie sa stie si nici sa afle ca o Uchiha de 17 ani a venit sa stea cu un dusman al satului...si in niciun caz Sasuke!
Fata isi inclesta mainile pe genunchi si apleca capul ferindu-si privirea inlacrimata. Ii parea ingrozitor de rau ca cel care o ocrotise trebuia acum sa plece,dar intelegea in sinea ei ca e cel mai bine asa. Itachi se ridica de la masa cu o atitudine rigida si tacut. Ar fi dat sa plece din bucatarie,dar ceva il opri in loc cand vazu ca Denisu nu reactioneaza.
- Asculta,tu intelegi cel mai bine..Ma bazez pe tine,tu ai o capacitate de intelegere mai buna ca toti ceilalti si cunosti adevarul adevarat despre mine. Inca nu a sosit momentul nostru,Denisu. Va trebui sa mai asteptam si pana atunci trebuie sa tinem totul asa.
- Am inteles...
El pleca lasand usa jumatate deschisa, ea il urma in liniste,iar apoi se separara fiecare indreptandu-se spre camera sa. Denisu auzi cateva trantituri destul de usoare. Isi dadu seama ca brunetul se pregatea sa plece.Brusc ea se simti epuizata,lipsita de chackra si adormi deindata. Se trezi abia la miezul noptii foarte buimaca. Cand realiza ca dormise toata ziua se dadu repede jos din pat si porni intr-o fuga la camera alaturata. Gasi totul organizat si cufundat intr-o liniste deplina. In acea clipa parca ii fugi pamantul de sub picioare. Se rezema de usa si ingenunche pe podea plangand. Itachi facuse un ninjutsu de somn si plecase in nestire ca ea sa nu-l simta. Trebuia...Fata tresari si camera lui i se paru deprimanta si ostila. Se ridica cu greutate si cu privirea impanzita si intoarse in camera ei unde se arunca cu brutalitate in pat. De data asta adormi fara prea mare efort.
A doua zi sosi in centrul Konoha imbracata in tinuta de antrenament asemanatoare cu Itachi. In cateva clipe aparu o fata subtirica cu parul scurt si rozaliu,ochii mari de smarald,nasul mic si buzele conturate. Purta un fel de kimono scurt rosu si pantofi de antrenament. Aceasta tanara era Sakura Haruno. Fata venise insotita de alte doua persoane. Unul dintre ei parca era copia lui Itachi,dar mai scund, mai tanar si cu parul tepos. Satena ii examina privirea si citi in ochii sai o nepasare adanca si foarte mult mister. Celalalt era un barbat la vreo 30 de ani cu parul oarecum chiufulit si cenusiu imbracat ca intr-o armura cenusie. Avea pe tricou un fel de invelis de protectie si la fel si pe pantaloni. Aceasta era socotita a fi uniforma Anbu. Mainile sale erau acoperite de masi si cotiere cenusii,iar in spate statea agatata o sabie ninja. Acest barbat era unul din cei mai buni si renumiti profesori ,Kakashi Hatake. El se apropie foarte zambaret si pasi in mijlocul grupului, Sakura afisa si ea un zambet larg ce-i scotea in evidenta gropitele dragalase din obrajori. Sasuke in schimb avu o atitudine rigida si rece, ca intotdeauna. Tot ce putu spune e un salut sec si pe un ton arogant. Satenei nu i-a placut niciodata prezenta lui respingatoare, ii crea mereu sentimentul de antipatie si superioritate.
- Asa deci, misiunea de astazi,spuse Kakashi pe un ton serios de aceasta data.
Sakura chicoti si incepea sa faca niste gesturi pentru a-i atrage atentia lui Sasuke. Brunetul in schimb nu parea nicidecum impresionat,parca nici nu avea suflet in el. Kakashi anunta misiunea,iar satena analiza fiecare miscare si cuvant a celorlalti cu o atentie desavarsita. Misiunea nu era cine stie ce, presupunea antrenament si luat de notite mai tarziu. Pornira atunci toti 4 spre padurea din Konoha. Tot drumul profesorul le explica cu lejeritate si foarte calm tot ce tinea de lectia din acea zi. Sakura il examina pe Sasuke mai ceva ca senseiul si paru ca-si face chiar si o strategie. Denisu ramase in urma meditand profund la ce se intamplase in ultimele zile si ce ii spusese Itachi. Facu comparatie intre privirea lui Sasuke si cu cea a fratelui sau. Privirea celui dintai era rece,sfidatoare si misterioasa,iar a lui Itachi inspira blandete si singuratate.
Ziua era racoroasa,dar soarele stralucea puternic. Kakashi aduse vorba la un moment dat de disparitia clanului Uchiha. La auzul acestui nume,brunetul tresari,iar Denisu incepu sa se panicheze putin.
- O sa refac gloria si renumele clanului Uchiha... si am sa-l distrug pe Itachi pentru ce a facut,rosti in soapta Sasuke.
Brunetul incepu sa fie cuprins de o ura nemaipomenita,ii revenisera in minte acele clipe chinuitoare,acele amintiri blestemate care ii trezesc apriga sete de razbunare. Se opri si facu un jutsu de disparitia. Tot ce putu spune e : eu plec! cu o voce infricosetoare si disparu intr-un nor de fum. Kakashi si Sakura sesizara disparitia lui Sasuke dupa ce norul se risipise. Un val de uimire ii cuprinse pe toti,dar Denisu se simti cuprinsa de teama. Stia ca brunetul pune ceva la cale si ea trebuia sa actioneze. Facu aceleasi jutsu si disparu fara a rosti vreun cuvant. Rozalia avu un moment de gelozie, crezu ca fata il urmareste pe Sasuke cu scopul de a se da la el.
- Ia te uita,profita ca sunt din acelasi clan pentru a se da la el!... spuse Sakura nervoasa.
Satena planuia sa-l urmareasca pe Sasuke si sa plece chiar din acea seara din Konoha. Deja situatia incepuse sa ia o alta intorsatura...
Disclaimer: Nu detin nici un personaj, toate apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac/profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Filozofia iluziei
Cap 1
Stralucirea inselatoare a soarelui se strecura prin geamurile casei, atat de puternic aparea in interior,incat dadea impresia ca e cald afara. Si totusi,asta era o falsa impresie...o iluzie optica. Pe geamul bucatariei, soarele se ivi cel mai puternic cu razele sale orbitoare,trecand prin sticla si izbindu-se de pereti. Sub fereastra se afla o plita electrica vechiuta,vizavi o chiuveta de inox cu suport plin de farfurii si unelte de bucatarie. Pe peretele unde batea soarele se gasea frigiderul si un dulap de tacamuri. O masa joasa cu 3 scaune la fel de mici dadeau senzatiei unei incaperi inghesuite. Intrarea bucatariei era despartita de hol printr-o usa culisanta impobobita cu desene florale japoneze.
La un moment dat usa se deschise si scartai putin, spargand linistea matinala. In bucatarie aparu un tanar brunet la vreo 22-23 de ani cu fata prelunga,ochii negri ca abanosul, buzele carnoase si rozalii si cu un trup admirabil. Purta o tinuta albastra-cenusie formata dintr-o bluza mai larguta si pantaloni lejeri si usor mulati menita pentru antrenamentele ninja. Tanarul avea doua suvite zvapaiate care i se prelingeau pe obraji,iar restul parului prins intr-o coada simpla batand putin mai jos de nivelul umarului. Se apuca sa-si prepare ceaiul negru, porni plita electrica,puse ibricul si brusc isi aminti ca in curand colocatara lui va veni si ea la micul dejun. Ii trecu prin minte sa i-o prepare chiar el si imediat dete buzna la frigider, apuca un carton de oua,sosul sake si din dulap uleiul de rapita. Puse tigaia apoi la foc mic si incepu ''ritualul'' pentru pregatirea unui mic dejun. Dupa cateva clipe, in bucatarie isi facu simtita prezenta, o fata frumusica si subtirica cu parul ciocolatiu, ochii de asemenea si expresivi. Chipul ei era neted ca matasea si cu niste linii foarte fine,buzele ei rosii si bine-definite ii scoteau in relief ochii mari si luciosi. Aceasta se aseza la masa adoptand tacerea asteptand ca brunetul sa-i adreseze primul cuvant. Simtindu-i prezenta,el intoarse privirea si ramase silentios afisandu-i un zambet cald in semn de buna dimineata. Imediat termina si micul dejun,il servi fetei apoi se alatura si el la masa. Odata asezat,brunetul ramase incremenit pret de cateva secunde,dorind sa vada reactia tinerei la gestul sau precendent. Lua cateva muscaturi din ce i se servise,iar apoi ii spune:
- Itachi, nu trebuia. Iti multumesc pentru micul dejun, e gustos. Simplu,dar gustos.
- Ma bucur,credeam ca va fii nevoie sa le refac,raspunse brunetul pe un ton glumet.
- Perfectionismul tau e prea exagerat.
- Denisu,nu incepe.
Conversatia s-a incheiat cu un zambet reciproc si continuarea mesei. Itachi o privea intruna cum se hranea din banalul mic dejun. Imaginea ei ii rascoli sufletul,iar senzatia de singuratate sfasietoare pe care o avusese in urma cu ceva timp,paru ca se stinse si un sentiment de liniste ii lua locul. Denisu clatina neindemanatic capul. Nu indrazni sa-l priveasca in ochi pe brunet. Simtea o apasare in inima ei,o framantare a carei motiv nu-l stia. Framantarea era un soi de neliniste combinata cu recunostiinta. Venise la Itachi in urma cu doua zile,pe o zi ploioasa, fara sa stie nimeni ca ea se ascunde la el. Brunetul venise si el pe furis in Konoha; asadar totul se petrecea in taina intre zidurile vechii fortarete a clanului Uchiha.
- Eu o sa ma intorc la sediul Akatsuki,iar tu poti ramane aici cat vrei, dar dupa ce plec eu sa te reintorci la cursuri.
- Nu sunt un copil, riposta satena pe un ton autoritar si usor trist.
- Nimeni nu trebuie sa stie si nici sa afle ca o Uchiha de 17 ani a venit sa stea cu un dusman al satului...si in niciun caz Sasuke!
Fata isi inclesta mainile pe genunchi si apleca capul ferindu-si privirea inlacrimata. Ii parea ingrozitor de rau ca cel care o ocrotise trebuia acum sa plece,dar intelegea in sinea ei ca e cel mai bine asa. Itachi se ridica de la masa cu o atitudine rigida si tacut. Ar fi dat sa plece din bucatarie,dar ceva il opri in loc cand vazu ca Denisu nu reactioneaza.
- Asculta,tu intelegi cel mai bine..Ma bazez pe tine,tu ai o capacitate de intelegere mai buna ca toti ceilalti si cunosti adevarul adevarat despre mine. Inca nu a sosit momentul nostru,Denisu. Va trebui sa mai asteptam si pana atunci trebuie sa tinem totul asa.
- Am inteles...
El pleca lasand usa jumatate deschisa, ea il urma in liniste,iar apoi se separara fiecare indreptandu-se spre camera sa. Denisu auzi cateva trantituri destul de usoare. Isi dadu seama ca brunetul se pregatea sa plece.Brusc ea se simti epuizata,lipsita de chackra si adormi deindata. Se trezi abia la miezul noptii foarte buimaca. Cand realiza ca dormise toata ziua se dadu repede jos din pat si porni intr-o fuga la camera alaturata. Gasi totul organizat si cufundat intr-o liniste deplina. In acea clipa parca ii fugi pamantul de sub picioare. Se rezema de usa si ingenunche pe podea plangand. Itachi facuse un ninjutsu de somn si plecase in nestire ca ea sa nu-l simta. Trebuia...Fata tresari si camera lui i se paru deprimanta si ostila. Se ridica cu greutate si cu privirea impanzita si intoarse in camera ei unde se arunca cu brutalitate in pat. De data asta adormi fara prea mare efort.
A doua zi sosi in centrul Konoha imbracata in tinuta de antrenament asemanatoare cu Itachi. In cateva clipe aparu o fata subtirica cu parul scurt si rozaliu,ochii mari de smarald,nasul mic si buzele conturate. Purta un fel de kimono scurt rosu si pantofi de antrenament. Aceasta tanara era Sakura Haruno. Fata venise insotita de alte doua persoane. Unul dintre ei parca era copia lui Itachi,dar mai scund, mai tanar si cu parul tepos. Satena ii examina privirea si citi in ochii sai o nepasare adanca si foarte mult mister. Celalalt era un barbat la vreo 30 de ani cu parul oarecum chiufulit si cenusiu imbracat ca intr-o armura cenusie. Avea pe tricou un fel de invelis de protectie si la fel si pe pantaloni. Aceasta era socotita a fi uniforma Anbu. Mainile sale erau acoperite de masi si cotiere cenusii,iar in spate statea agatata o sabie ninja. Acest barbat era unul din cei mai buni si renumiti profesori ,Kakashi Hatake. El se apropie foarte zambaret si pasi in mijlocul grupului, Sakura afisa si ea un zambet larg ce-i scotea in evidenta gropitele dragalase din obrajori. Sasuke in schimb avu o atitudine rigida si rece, ca intotdeauna. Tot ce putu spune e un salut sec si pe un ton arogant. Satenei nu i-a placut niciodata prezenta lui respingatoare, ii crea mereu sentimentul de antipatie si superioritate.
- Asa deci, misiunea de astazi,spuse Kakashi pe un ton serios de aceasta data.
Sakura chicoti si incepea sa faca niste gesturi pentru a-i atrage atentia lui Sasuke. Brunetul in schimb nu parea nicidecum impresionat,parca nici nu avea suflet in el. Kakashi anunta misiunea,iar satena analiza fiecare miscare si cuvant a celorlalti cu o atentie desavarsita. Misiunea nu era cine stie ce, presupunea antrenament si luat de notite mai tarziu. Pornira atunci toti 4 spre padurea din Konoha. Tot drumul profesorul le explica cu lejeritate si foarte calm tot ce tinea de lectia din acea zi. Sakura il examina pe Sasuke mai ceva ca senseiul si paru ca-si face chiar si o strategie. Denisu ramase in urma meditand profund la ce se intamplase in ultimele zile si ce ii spusese Itachi. Facu comparatie intre privirea lui Sasuke si cu cea a fratelui sau. Privirea celui dintai era rece,sfidatoare si misterioasa,iar a lui Itachi inspira blandete si singuratate.
Ziua era racoroasa,dar soarele stralucea puternic. Kakashi aduse vorba la un moment dat de disparitia clanului Uchiha. La auzul acestui nume,brunetul tresari,iar Denisu incepu sa se panicheze putin.
- O sa refac gloria si renumele clanului Uchiha... si am sa-l distrug pe Itachi pentru ce a facut,rosti in soapta Sasuke.
Brunetul incepu sa fie cuprins de o ura nemaipomenita,ii revenisera in minte acele clipe chinuitoare,acele amintiri blestemate care ii trezesc apriga sete de razbunare. Se opri si facu un jutsu de disparitia. Tot ce putu spune e : eu plec! cu o voce infricosetoare si disparu intr-un nor de fum. Kakashi si Sakura sesizara disparitia lui Sasuke dupa ce norul se risipise. Un val de uimire ii cuprinse pe toti,dar Denisu se simti cuprinsa de teama. Stia ca brunetul pune ceva la cale si ea trebuia sa actioneze. Facu aceleasi jutsu si disparu fara a rosti vreun cuvant. Rozalia avu un moment de gelozie, crezu ca fata il urmareste pe Sasuke cu scopul de a se da la el.
- Ia te uita,profita ca sunt din acelasi clan pentru a se da la el!... spuse Sakura nervoasa.
Satena planuia sa-l urmareasca pe Sasuke si sa plece chiar din acea seara din Konoha. Deja situatia incepuse sa ia o alta intorsatura...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)
