Naruto Fic

[Lye]

Inmormantarea

Intr-un loc ce semna cu un colt de Rai,pe o pajiste proaspat inverzita,se afla intreaga academie.Hainele lor negre pareau o umbra in acel loc atat de colorat.La umbra unui cires ce tocmai isi scutura florile,se afla aparentul mormant al Sakurei.Atat genini cat si jounini plangeau moartea copilei ce parasise mult prea devreme aceasta lume.Fiecare avea in mana cate un trandafir roz,care vroia din rasputeri sa mai coloreze atmosfera respectiva.Insa in zadar.Firicilele fragede de iarba erau udate de lacrimile varsate de studenti.Rand pe rand,fiecare punea floarea roz pe mormantul fetei.Vantul incepea sa bata din ce in ce mai tare,smulgand micile petale ale florilor de cires.Cand Naruto si Rock Lee au asezat tranfirii,au inceput sa planga in hohote.Regretul li se putea citi in privire.In aceea liniste mormantala nu se auzeau decat suspine.In fata lui Kakashi era Sasuke,care incerca pe cat posibil sa nu izbucneasca in lacrimi.Insa ajungand in fata tabloului fetei,pe obraji au inceput sa se scurga dare de lacrimi.Statea in genunchi si parca nu vroia sa creada ca ea nu mai este.
-Sensei,te rog sa imi spui ca asta e doar un cosmar si cand o sa ma trezesc ea va sta cu Naruto in banca,infrumusetandu-mi ziua cu zambetul ei.
Jounin-ul a lasat capul in jos,stergandu-si urma uda de pe obraz.Aceea panorama putea sa induioseze pe oricine.Pana si Ino plangea alaturi de Hinata.Singurul care nu era prezent la inmormantare era Gaara.La urma urmei,nici nu avea ce sa caute.Cand funeraliile au luat sfarsit,geninii trebuiau sa se reintoarca in sat.Insa brunetul nu vroia nici in ruptul capului sa plece de langa aceea bucata de piatra pe care era gravat numele fetei.
-Sasuke,trebuie sa iti revii.Toti suntem sfarsiti si tristi,insa gandeste-te ca ea e intr-un loc mai bun si ne priveste.In plus,esti un Uciha.Tu nu te dai batut niciodata.
Baiatul l-a privit cu ochii impaienjeniti de lacrimi.In cele din urma s-a ridicat de pe iarba,plecand alaturi de colegul si senseiul lui.Depasise etapa cand parintii i-au fost ucisi...o putea face si acum.Chiar daca era mai greu.
Intr-un loc ascuns din padure,o fata cu parul roz se antrena.Alaturi de ea se aflau Itatchi si Kisame,ce continuau sa o supravegheze.Vroiau sa o faca incredibil de puternica.Sakura trebuia sa arunce dintr-o singura miscare sase cutite kunai,in tinte aflate la diferite distante.Era foarte greu pentru ca unele erau ascunse dupa pietre sau copaci.Insa nu vroia sa se dea batuta.Era mai hotarata ca niciodata sa dobandeasca puterea absoluta,promisa de brunet.
-Itatchi,se pare ca fata asta e cea mai perfecta arma din cate exista,as putea spune.
-Asa e.Ura ei este atat de mare incat se va antrena pana la durere,numai sa reuseasca ce si-a propus.
Rozalia nu ii auzea.Era mult prea ocupata cu antrenamentul.Vroia sa ajunga la stadiul de perfectiune.Numai asa ii putea invinge pe cei care au profitat de bunatatea ei.Stia ca Ino si Sasuke sunt cei care si-au batut joc de ea,in timp ce Gaara a umilit-o in public.Asa ii spuse-se brunetul,iar chestia asta i se intiparise in cap.Numai cand isi imagina aceea panorama,cand se imbratisau in spatele academiei,simtea ca o i-a razna.
In Konoha,continua sa fie o atmosfera trista.Insa genini trebuiau sa treaca peste aceasta etapa.Fiecare incerca sa isi gaseasca diferite activitati,uitand de nefericitul eveniment.Singurul care se plimba pustiit prin sat era Sasuke,ce nu vroia sa creada nici in acel moment ca Sakura nu ii v amai zambi niciodata.Insa in spatele lui era Ino,ce revenise la hainele normale.
-Te rog sa nu mai fi trist.Viata merge mai departe.Cu sau fara ea.
Brunetul o privea si nu ii venea sa creada cum putea sa fie atat de nepasatoare.A plans la inmormantare,era adevarat..insa daca se gandea mai bine,avea dreptate.Spectacolul vietii trebuie sa continuie,indiferent de pierderi.
-Da...cred ca asa este.Raspunde acesta oftand.
-Mai bine,de ce nu iesi cu mine la o mica plimbare?amandoi avem nevoie.
-Bine...cum spui tu.
Cei doi au inceput sa parcurga stradutele prafuite ale satului,incercand sa deschida diferite subiecte de discutie.Din cand in cand,Sasuke se intorcea brusc.Avea impresia ca rozalia se afla in spatele lui,strigandu-l.Insa nu era asa.Trebuia sa se obisnuiasca cu faptul ca nu o va mai vedea niciodata.
In acelasi loc retras din padure,Sakura gafaia,fiind trantita pe iarba.Antrenamentele erau foarte grele si epuizante,insa ei nu ii pasa.Continua sa isi foloseasca cheakra,sarind din copac in copac,pentru a-si atinge tintele.De ea s-a apropiat Itatchi,a carui privire era mai rece ca un cub de gheata.
-Ar trebui sa te odihnesti putin.Altfel risti sa nu te mai poti misca trei zile.
-Stii ceva?Ma voi odihnii in ziua in care voi avea aceiasi privire si putere ca a ta.Acum voi continua sa ma antrenez.Mai e pana se lasa noaptea.
Brunetul era pur si simplu uimit.Setea fetei de razbunare era atat de mare incat era in stare sa isi intreaca limitele,numai pentru a atinge apogeul puterii.Intoarcerea ei trebuia sa fie dupa trecerea unui an.Cu toate ca parea destul de mult,pentru un ninja,aceasta perioada trecea destul de repede.