[Naruto] Don't let me go [SasuSaku]

[Ayumi Michaelis]

Stie cineva cum se simte vantul care bate usor? El incearca toata ziua sa faca ceva, insa nu reuseste prea multe. De cateva zile am scris doua pagini la fic, dar din cauza faptului ca laptopul meu a avut cateva probleme, l-am dus la reparat. I-a fost reinstalat windows’ul si a fost sters tot de pe el, printre care si fisierul cu ficuri. Nu vreau sa creada cineva ca imi plang de mila, dar m-am simtit oribil cand am deschis laptopul si am vazut ca nu mai e nimic. Acum trebuie sa incep iar. Nu imi amintesc exact ce am scris si probabil ca acest capitol nu va fi prea bun, dar totusi am sa incerc sa scriu ceva. As mai avea ceva de adaugat. Nu postez atat de tarziu din cauza faptului ca nu am avut inspiratie, sau mi-a fost lene. Am avut probleme cu netul. Stiu ca suna penibil si nu foarte credibil, dar sincer, nu am de ce sa mint.

@^Ciresica^: Multumesc pentru comment Clau^^
@*|Dea|*: Multumesc pt comm, ma bucur ca te-am facut curioasa.
@Nix`: Multumesc mult pentru critica. Am incercat sa tin cont de sfaturile tale^^
@Sawako: Ok, cred ai fost cea mai 'sincera' de pana acum. Sa inteleg ca nu prea ti-a placut. O sa imi dau silinta ca pe viitor sa scot un comm mai dragut de la tine:)).
Imi pare rau ca data trecuta am exagerat cu cuvintele vulgare, am vrut doar sa scot in evidenta caracterul lui Naruto, dar imi dau seama ca nu mi-a prea iesit... Nu o sa se mai repete.
Va urez lectura placuta.

Capitolul 2: Ziua telefonului

Ino

"Ring ding dong,
Ring ding dong,
It rings in my head."

Picaturile de ploaie s-au oprit si norii s-au imprastiat. Ma indreptam cu pasi rapizi spre gara. Vantul ma lovea cu putere in fata si cateva frunze au ajuns in parul meu. Incercand sa le indepartez mi-am amintit de “mica” disputa de dimineata dintre mine si Naruto.

"Dupa ce am citit biletul ala penibil, puieril si lipsit de originalitate m-am dat jos din pat si m-am dus direct la baie. Mi-am privit chipul obosit in oglinda si am observat cearcanele cenusii care parca nu isi aveau locul pe fata mea palida, ce exprima doar frustrare, poate si putina suferinta. Am inceput sa fredonez in gand Fantastic Baby, noua piesa a celor din Big Bang, sperand ca aceasta melodie energica imi va ridica putin moralul si ca voi avea si eu putin chef de viata, insa a fost in zadar. Eram la fel de somnoroasa si plictisita.

Am decis sa fac un dus scurt, deoarece era deja destul de tarziu. Am dat drumul apei fierbinti apoi am intrat in cabina de dus si desi stiam ca o e o mare prostie am mutat apa de la cald la rece si chestia asta chiar m-a trezit. Ochii mei erau foarte deschisi, de parca tocmai bausem un energizant tare inainte de culcare si nu mai puteam sa dorm. Am terminat cu mica baie si am iesit de la dus, apoi mi-am infasurat corpul intr-un prosop alb, pufos. Imi era destul de frig si am vrut sa ma imbrac, dar chiar inainte sa pun mana pe clanta am auzit telefonul lui Naruto sunand. Am ramas intr-o pozitie incomoda, corpul meu fiind aplecat putin iar mana stanga foarte aproape de usa. Intr-un final soneria s-a oprit, semn ca Naruto a raspuns la telefon.

- Alo? Da, da, pot vorbi. De cate ori o sa ma mai intrebi femeie? Face dus, nu ma aude! E in ba-ie, zise Naruto silabisand cuvantul. Baia acolo, eu aici. Nu ma lua pe mine cu “imi pare rau” ca stii ca nu tine. Zi rapid de ce m-ai sunat.

S-a rastit tot timpul asta la cineva si se pare ca aceasta persoana este de sex feminin. Si ce? Poate e mama lui care vrea sa ii spuna ca a fost promovata. Si totusi, pe cine incerc sa pacalesc? Nu a mai vorbit cu mama lui de cateva luni bune. Dar asta nu inseamna ca ma inseala. Poate nici macar nu o stie pe tipa cu care vorbeste, o fi gresit numarul. “Ha, ha” mi-am zis in gand. Sunt cele mai jalnice scuze pe care le-am inventat. Cand eram gata sa ies, am auzit iar vocea putin ragusita a lui Naruto.

-Nu ma intereseaza, intelegi? Nu te cred orice mi-ai spune! Nu are cum sa se intample fiindca sunt mereu atent, asa ca nu imi vorbi mie de o posibila sarcina, caci n-am sa cred. Vai! Se, se intrerupe. Nu te mai au-…

Si i-a inchis apoi a injurat persoana respectiva. Nu voiam sa cred ce tocmai auzisem. Naruto chiar urma sa aiba un copil cu o necunoscuta? Stiu ca ne-am certat de atatea ori si ca nu ne-am inteles mereu asa cum ne-am fi dorit, dar intre noi exista ceva special, nu? Plus ca a zis “posibila sarcina”, deci nu e nimic sigur. Si pana la urma care e problema? Toti gresim, din cand in cand mai calcam stramb si poate era beat cand s-a culcat cu tipa asta. Dar daca sunt convinsa ca nu e atat de rau si ca oricum impreuna trecem peste, atunci de ce plang? De ce ma simt de parca ar fi mai putin dureros sa imi bage cineva un cutit in inima decat sa nu am incredere in blond? Urasc intrebarile retorice, daca oricum sunt facute astfel incat sa nu primesti raspuns, ce rost are sa le mai pui? Cred ca cel mai bine ar fi sa las filozofia in pace si sa imi sterg lacrimile.

Mi-am dat cu putina crema pe fata, apoi cu fond de ten ca sa arat si eu mai uman si am dat un usor contur ochilor cu creionul dermatograf negru. Am luat port-fardul si am iesit din baie. Imi priveam asa-zisul iubit care nu facea altceva decat sa imi analizeze miscarile. Nici macar nu l-am salutat, dar oricum nu e atat de important lucrul asta. Adica atunci cand iubesti o persoana nu mai e nevoie de cuvinte, intelegi din priviri care e nevoia celuilalt. Nu stiu de ce, dar uneori nu simt ca Naruto e acea persoana speciala. Si sentimentul asta e frustrant, ma face sa ma simt neincrezatoare in ceilalti, nesigura pe mine. Vreau sa scap de zarva asta din capul meu, sa fiu linistita si sa nu ma mai indoiesc de ceilalti.

Mi-am strans lucrurile si mi-am cautat hainele de schimb. Le priveam cu neincredere: jeansii scurti gri, bluza verde, mie imi place cum arata, deci o sa risc. Cu grija am privit in jur si sperand ca nu am uitat nimic mi-am incaltat conversii negri. Mi-am pus geanta pe umar si m-am intors catre Naruto. Dandu-mi seama ca nu e atent am tusit putin.

- Am sa plec acum, dar inainte de asta cred ca merit sa stiu si eu cu cine o sa ai un copil.

Si nu credeam ca pot termina fraza asta fara sa ma balbai. Ma simt mandra de mine, este ca si cum propira mea incredere a crescut cu putin. Nici nu am clipit, gandit sau respiat. Am zis rapid, deoarece daca as fi vorbit mai lent m-as fi pierdut si as fi dat-o in bara.

- Poftim? zise blondul, dupa care rase.

- Nu incerca sa negi, am auzit tot! am zis foarte sigura pe mine si putin incapatanata. Si ideea e ca vreau doar sa stiu cine e. Te inteleg, esti barbat, e normal sa gresesti uneori. Nu esti nici primul, nici ultimul care face asta. Vreau doar sa stiu daca o iubesti.

Nu stiu de ce vorbesc asa fals. Nu stiu de ce ma comport atat de ciudat. Vreau sa clarificam lucrurile si sa plec. Dar de fiecare data cand deschid gura si incerc sa nu spun ceva stupid, fac exact pe dos.

- Esti nebuna? Habar n-am despre ce vorbesti.

- Nu inteleg care e problema ta! Ti-am spus ca accept faptul ca o sa ai un copil chiar daca asta inseamna ca m-ai inselat! Te iert, intelegi? De ce nu vrei sa iti asumi responsabilitatea pana la capat si sa fii sincer cu mine? Cer atat de mult?

- Iti spun pentru ultima data: esti dusa! Nu stiu ce ai auzit tu, dar eu iti spun ca pana acum nicio fata nu e gravida din vina mea si nici nu te-am inselat. Ce te-a apucat? Esti in acea perioada a lunii?

Naruto era atat de indignat, deranjat de orice zic. Chiar cred ca trebuie sa ma opresc, dar nu stiu cum sa fac asta. Toata furia mea e ca un glont. Deja am apasat pe tragaci si nu mai pot opri ce urma sa se intample.

- De ce continui sa ma minti? am spus printre lacrimi. Eu te iert! Si daca alegi sa ma parasesti pentru ea o sa inteleg. Dar te rog, nu ma mai minti, doare…

Am strigat atat de tare la el incat simteam ca o sa raman fara glas. Dar cu fiecare cuvant pe care il rosteam intensitatea vocii mele scadea si ma simteam mai neputincioasa. Nici nu cred ca a auzit ultimele cuvinte. A mai zis ceva, insa eu nu l-am auzit deoarece am deschis usa si am plecat cu lacrimi in ochi. Nu sunt o plangacioasa, nu suport fetele care plang din orice, dar asta nu e “orice”. Si ce ma deranjeaza cel mai tare e ca imi pasa poate mai mult decat as vrea sa recunosc."

Mi-am cumparat biletul catre Tokio, apoi am urcat in tren si mi-am cautat un compartiment liber. Nu am gasit niciunul, asa ca am ales sa stau in al doilea compartiment, care era “populat” de o batranica, nepotul acesteia si probabil mama copilului. Ei stateau in partea dreapta, si cum toate cele trei locuri erau ocupate am stat in stanga. M-am asezat, am scos din geanta mp3-ul si am ascultat niste muzica. Prima melodie in playlist-ul meu era Hello - Evanescence, o melodie foarte trista, zic eu. Vocea lui Amy Lee este perfecta, cred. Mereu am lacrimi in ochi cand o ascult. Si nu doar din punct de vedere muzical este perfecta. Trasaturile ei pot fi comparate cu cele ale unui inger. Parul negru ca abanosul, fata alba ca laptele, ochii de un albastru intens si pur, pariez ca poate canta si la harpa. Dar sa lasam asta, suna ciudat sa complimentez o fata. Mi-am prins parul intr-o coada de ponei - cal suna urat - si am pus gluga in cap. Imi place sa par deprimata cand ascult muzica rock, nu stiu de ce, dar ma face sa ma simt bine.

Cineva a intrat si a intrebat daca poate sa stea aici. Am raspuns afirmativ atat eu, cat si celelate persoane. Eu am dat din cap mai exact, fara sa ma uit la persoana respectiva, am putut doar sa imi dau seama ca era o fata. S-a asezat langa mine, insa eu nu am bagat-o in seama deoarece ma simteam atat de obosita si pleoapele mele deveneau din ce in ce mai grele, iar cand melodia era pe sfarsite am adormit.

***

Nu stiu cat timp a trecut de cand am adormit, dar cert e ca sunt treaza acum. La ce noapte am avut as fi dormit mult si bine, insa cineva a deschis geamul si eram inconjurata de prea mult zgomot ca sa pot dormi. Si nici macar muzica nu era de partea mea. Urmatoarea melodie pe care am auzit-o a fost Pink – You and your hand, care are un inceput mai “special”. Sincer, era putin stanjenitor sa ascult o astfel de melodie, cand in jurul meu sunt doar persoane serioase. In scurt timp mi-am dat seama care motivul pentru care toata lumea o auzea. Sunetul venea de la telefonul meu, nu din casti.

- Scuza-ma, poti raspunde la telefon? Melodia ta chiar ma enerveaza.

Cine mai e si tipa asta? Nu ma supara faptul ca o enerveaza muzica mea, deranjant a fost tonul pe care a zis-o. Inteleg ca poate are o zi dificila, dar asta nu e un motiv pentru care ai dreptul sa te rastesti la altii. Nici eu nu am o zi prea buna, insa nu o sa ii vorbesc urat. Mi-am ridicat capul, gata sa ii vad fata si am fost destul de surprinsa. “Trasaturile ei pot fi comparate cu cele ale unui inger. Parul negru ca abanosul, fata alba ca laptele”… Nu, nu e Amy Lee.

- Hinata? am zis eu putin mirita.

Se pare ca eu sunt singura surprinsa. Telefonul s-a oprit, iar eu ma uitam la vechea mea prietena. Era atat de schimbata. Am inceput sa o analizez din cap pana-n picioare. Parul ei era mult mai lung, fata ei mai palida, ochii mai tristi si se pare ca s-a ingrasat destul de mult, poate chiar prea mult. Oare se intampla ceva cu ea? Nu mai suntem in relatii atat de bune incat sa o intreb, dar totusi eu o consider prietena mea si voi afla daca a patit ceva. Telefonul a inceput sa sune din nou. Mi-am indreptat privirea catre el si am putut observa ca apelantul era “M.L.N.”, abreviere de la “my love Naruto”. Cred ca eram beata cand l-am trecut asa pe Naruto in telefon. Bruneta ma privea fix, asteptand ca eu sa fac ceva. Aaaa, da, telefonul. Am vrut sa raspund, chiar am vrut, insa domnisoara bagacioasas de langa mine a luat telefonul si a raspuns.

- Uite ce e, se pare ca Yamanaka nu are chef sa vorbiti acum. Ti-as ramande profund recunoscatoare daca ai suna-o altadata, pentru ca eu nu mai suport tonul ei de apel. M-am facut inteleasa?

Familia de langa noi ne arunca sageti cu privirile, deoarece micutul ala dorea sa doarma, insa nu putea din cauza galagiei facute de mine si bruneta. Asa iti trebuie copil enervant! Nici eu nu am putut sa dorm pentru ca ti-a fost tie cald, nici tu nu ai dreptul sa dormi pentru ca asa vreau eu. Vai cat urasc copiii, i-as tortura toata ziua. Deja imi imaginam cu as putea sa ii chinui si un zambet malefic imi aparu pe fata, dar nu a tinut pentru mult timp.

- Hina? Tu, tu esti? a spus blondul foarte agitat.

Bruneta a scapat telefonul. In mintea mea totul se desfasura lent. Telefonul cadea cu incetinitorul, parca nu mai atingea o data podeaua. De ce trebuie ca acest moment sa dureze o vesnicie? Poate, poate sunt intr-un film, sigur asta e. Asta e un moment tensionat in care eu, eroina prinicipala, ma enervez la culme si ca totul sa fie bine timpul trece greu. Si cand te gandesti ca toata viata am fost star de cinema si abia acum mi-am dat seama. Ei bine, multumesc Hinata! Fara tine nu as fi stiut niciodata. Drept multumire am sa iti dau un autograf inainte sa cobori. Bineinteles ca nu e foarte valoros acum, dar in viitor imi vei multumi. Zgomotul facut de impactul telefonului cu podeaua m-a adus cu picioarele pe pamant. Am ridicat micul aparat si l-am dus la piept, ca si cum ar fi ceva pretios, la care chiar tin.

***

Trenul urma sa ajunga in statie in 2 minute. Mi-am pus geanta pe umar, apoi am privit in jur ca sa fiu sigura ca nu am uitat nimic. Am bagat telefonul in buzunarul pantalonilor. Apoi m-am uitat la Hinata. Nu vreau sa ma cert cu ea deoarece nu imi face placere sa am dispute cu altii, insa nu e tocmai politicos sa umblii pe telefonul altcuiva.

- Data viitoare cand vrei sa vorbesti cu iubitul meu suna-l tu, nu-mi folosi telefonul.

Astea fiind spuse am plecat. Nici macar nu a avut sens ce i-am spus. Naruto a sunat si ea doar a raspuns, nu e ca si cum si-ar fi dorit sa vorbeasca cu el. In fine, nu-mi mai pasa de ce zic. Asta e “dimineata telefonului” sau ce? Doar despre el am vorbit si din pacate trebuie sa il folosesc si acum. Am format numarul de care aveam nevoie si am asteptat sa raspunda.

- Honey, cat ma bucur ca ai sunat! Ai ajuns? s puse persoana de la capatul celalalt.

- Da scumpule, am ajuns. Sper ca vii sa ma iei. Doar nu o sa ma lasi sa merg pe jos.

- Vai, cum sa o las pe prajiturica mea sa faca efortul asta dupa atatea ore ingrozitoare de mers cu trenul. Plec chiar acum scumpo.
Daca nu ajunge in 3 minute, ne suparam rau.
________________________________________________________________
Heeey! Nu stiu daca e prea lung capitolul sau nu. Eu am scris pana mi-am terminat idea. Nu stiu daca vi se pare ca ati aflat multe lucruri. Eu m-am straduit. De corectat l-am corectat, acum nu stiu daca mai sunt greseli sau nu. Inca ceva, sper ca nimeni nu se asteapta ca Ino sa se indragosteasca brusc si fara motiv de o fata. Eu vreau sa surprind momentele in care a fost dezamagita de barbati si motivul pentru care ea alege sa isi gaseasca jumatatea intr-o alta fata. Sper ca v-a placut.