Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

Cand pui next ?
Cred ca te asteptam de 1 luna....
Sunt suparata pe tine!
Da un fic de nota 10 doar ca dupa cum stiu eu filmul dupa ccare te-ai luat da nu e nimica e bine si original :* la cata descriere pui orice rahatis il descri schimbarea ei va fi pe la capitolul 20 si in ce ritm pui capitolu o sa dureze....da am o intrebare mai apucam capitolu 20?:))
[center]
My fragile soul is broken
[/center]

Va multumesc mult >:D< sunteti ce-i mai tari. V-am adus nextu si sper sa va placa. Acest capitol ii este dedicat sotioarei mele scumpe × Panda.Baka × ne-am blestemat una pe alta si nu putem scapa >:) si ca sa-i raspund lui Debb\\\' nu a venit inca schimbarea finala, schimbarea schimbarilor va veni peste 2 capitole sau 1..sa vad.
Lectura placuta.

Cap 11
Prea perfect ca sa fie real.


SAKURA:


Mergeam incet spre sera parca dorind sa prelungesc acel moment in care il voi cunoaste pe fat-frumos ce mi-a oferit mii de cadouri, dar mai important e ca a reusit sa patrunda in interiorul rosu al inimii mele asezandu-se pe un tron comandand ca si cand ar fi al lui.
Tocurile sparg podeaua la fiecare pas provocand un sunet ascutit si totodata asurzitor. In fata mea se afiseaza o usa din termopan, iar in spatele ei se ascunde o comoara ce sta a fi descoperita de mine.
Pe de o parte as vrea sa fug si sa nu cunosc ce e in interiorul acestei incaperi, insa pe de alta parte m-as avanta si cu ochii inchisi indiferent ca voi cadea si imi voi rupe oasele sau ca voi intra in coma sau chiar muri.
Doua dorinte opuse se bateau cap in cap, inima mea imi batea cu putere de zici ca eram pusa intr-o camera unde peretii se apropie de mine si sunt pe punctul de a ma strivi, respiratia era repezita, parca acum se termina aerul si doream sa profit cat mai pot.
Diferiti fiori imi strabateau corpul alb acoperit de o rochie minunata, mi-era si cald, dar si rece. Emotiile ma curpindeau una cate una parca legandu-ma in lanturi din spini ce imi intrau in corp, insa fara a simti vreo durere sau sa-mi curga vreo picatura din lichidul vital ce era pompat de inima mea.
Frica isi facea loc, dar si curiozitatea. Doream sa aflu mai repede cine e, dar eram intepenita acolo si oricat doream nu ma puteam misca. Eram o leguma in acel hol rece ce semana cu un tunet plin de monstri ce ar putea sa ma atace la fiecare moment.

“Trebuie sa o fac, trebuie. Nu pot da inapoi!” incercam sa ma imbarbatez singura, desi picioarele mele imi tremurau si doreau sa faca cale intoarsa si in acelasi timp sa plec de aici. Sa ma duc undeva unde eu voi exista si voi fi fericita.
Inspiram, expiram si in cele din urma am pus mainile pe manerul rece, iar in acel moment am tresarit usor. Mai iau o gura mare de aer si o tin in plamani cateva secunde dupa care ii dau drumul sa plece in lume.
Deschid usa incet, ma simteam ca o insecta ce putea fi strivita in orice moment de catre plantele uriase ce erau aici.
Prin tavanul din sticla intrau razele lunii, in timp ce stelele dansau pe scena neagra. Plantele formau un mic tunel spre centrul serei unde era un foisor alb inconjurat de mii de trandafirii rosii ce se agatau de barele albe.

Il vedeam, era in foisor si ma astepta. Nu puteam sa-i deosebesc chipul din acest intuneric si masca ce-i acoperea fata. Statea si ma privea, ne priveam amandoi.
Nedezlipindu-mi ochii de pe el ma apropii incet pana ce am urcat si acele cateva scari ce ma desparteau de podeaua din lemn alba.
Eram doar la cativa centimentri distanta.
El semana cu un cavaler din evul mediu, mana dreapta era la spate in timp ce cealalta atarna lin pe langa corpul acoperit de un costum negru si o camasa alba cu cravata.

Nu stiu cat timp am stat in acea tacere sau cat ne-am privit, cert era ca eu incercam sa descopar cine e. Doream sa intind o mana spre masca lui si sa o dau jos afland identitatea acestuia, insa lovitura mea a fost parata de mana tanarului ce a apucat-o pe a mea.
Abia in acel moment ochii mei s-au dezlipit de ai lui si privind spre mainile noastre impreunate. Buzele lui rosii au facut contact cu pielea mea. Imi sarutase mana, era un adevarat cavaler.
Isi ridicase privirea asupra mea si in acelasi timp un minunat trandafir rosu a aparut intre noi, mi-am arcuit buzele intr-un micut zambet, unul dulce si plin de iubire fata de el.

Nu stiu de unde, insa incet se auzeau notele muzicale ale unei melodii lente si plina de dragoste.
Si-a apropiat corpul mai mult de al meu, iar eu dadeam in retragere, insa am fost oprita de o mana de-a lui ce a aterizat pe talia mea formand in lant indestructibil. Incepusem sa ne miscam incet si lin pe ritmul melodiei. Ma invartea si ne leganam ca o barca pe apa, iar ochii nostri erau contopiti.
Pluteam cu el, eram pe mici norisori albi si pufosi. Natura din jurul nostru ne privea, era martora la ceva ce nu exista, la o dragoste pura. Luna, mareata regina parca ne zambea de acolo. Tin sa cred ca ea canta, ca ea facea acest loc sa fie asa romantic, mult prea perfect. Nici in vise nu ma gandeam la asta.

Se incheiase si minunatul moment dintre noi. Ne oprisem amandoi, iar nerabdarea punea stapanire pe mine. Trebuia sa aflu cine e, am ajuns pana aici. E in fata mea, nu pot sa plec fara sa aflu ce chip ascunde acea masca.
- Cine esti?
- Rabdarea e o virtute, mi flor de cerezo.

Imi vorbise in spaniola, iubeam spaniola. Asta era o mare slabiciune pentru mine si nimeni in afara de sora mea nu stia ca iubesc aceasta limba, se pare ca a are totul pregatit, insa mai mult ca sigur a fost ceva la nimereala.
Vocea lui imi era familiara, dar nu stiam de unde sa o iau. Cine ar putea detine vocea aceasta ce este un cantec pentru urechile mele? Cine?
In acest moment nu imi trecea prin minte cine ar putea fi, ma gandeam la mii de posibilitati, dar mereu gaseam cate o scuza banala.
Sasuke...neh, el e nu poate fi. Ar fi mult prea frumos, sigur acum e in sala gandindu-se cu cine sa inceapa urmatorul dans sau poate incearca sa scape de Ino, care sigur il calareste chiar in momentul asta, saracu baiat.
Ceva am simtit in acel moment in inima mea, era un nou sentiment...ceva ce nu credeam ca am sa simt, eram geloasa pe Ino. Eram geloasa pe ea ca poate sa-l atinga pe brunet si eu nu.
Vai, nici acum cand il am pe fat-frumos in fata mea nu pot scapa, cand am persoana ce e dominitor pe inima mea. Dar cum daca sunt doi in acel loc rosu?

Ii vedeam chipul cum se apropie de al meu, din ce in ce mai mult. Distanta dintre noi se micsoara vazand cu ochii. Nu pot sa cred ca va face asta, nu pot sa cred ca voi avea primul meu sarut.
Buzele lui se lipisc de ale mele, insa eu eram prea socata ca sa raspund. Ochii mei priveau florile din spatele nostru ce parca imi sopteau sa-i raspund sarutului.
Inchisesem ochii si imi pozitionasem manile mele pe pieptul plin de muschi.
Gustam din dulceata celor doua capsuni ce s-au asezat comfortabil pe chipul lui inca de la nastere. Buzele imi erau presete de ale lui.
Eram intr-un univers paralel cu acesta, zburam in timp ce ma sarutam cu Sasuke.
Ce? O doamne, nu mai scap de el.
Incet ne-am desprins din sarut, acum era sansa mea. Mana alba se indrepta spre masca lui si nu facea nimic sa ma opreasca.
Ii atinsesem masca, insa nu i-am dat-o jos parca asteptam ceva si imediat s-a intamplat. Mana lui o atinse pe a mea, asta era ce doream. Sa ma ajute si el, sa primesc aprobarea.

Eliminasem zidul ce ne desparea, iar in acel moment toata lumina lunii era pe chipul lui luminandu-l. Era persoana ce nu credeam ca am sa o vad sa faca astfel de chestii, persoana ce nu credeam ca ma va saruta.
Era brunetul meu, Sasuke Uchiha. Tipul dupa care erau in limba toate fetele. Nu puteam sa cred.
Lumea mea devenea din ce in ce mai buna, era ceva la care doar visam si asta rareori. Imi era teama sa nu ma ranesc prea tare.
Mana brunetului indepartase si masca mea, iar mana lui imi mangaia incet obrazul rumen. Ii sarisem in brate, tineam ochii inchisi. Imi era teama sa ii deschid, iar totul sa fi fost doar un vis si nimic sa nu fi existat.
Mi-era teama sa nu sufar de pe urma acestei nopti, nu doream sa stiu ce avea sa urmeze. Daca era inca un vis de-al meu?
Imi luasem capul de pe umarul lui si ma indreptam spre buze. Nu risposta, doream sa le mai simt inca o data.
Ne unisem din nou, ma ridicam de la sol si ma invarteam cu Sasuke in timp ce ne sarutam. Usor limba lui sa strecurat in inchisoarea mea ajungand sa se lupte cu gardiana acelui loc.
- Cum e posibil? Tanarul la care eu doar visam, dar nu ma chinuiam sa sper vreodata ca s-ar putea uita la mine. –am zis dupa ce ne-am desprins din sarut si am atins din nou pamantul rece-
- Uite ca viata e plina de surprize. Nu ma intreba cum de e posibil. Acesta e destinul. Sakura tu esti frumoasa, doar ca refuzi sa privesti in oglinda si sa iti vezi adevarata frumusete ce vine din interiorul tau. Bunatatea, inocenta ta mi-au ajuns in adancul inimii...nu pot explica ce simt pentru tine, dar e clar ca vreau sa fii prietena mea. Zimi ca accepti.

Nu puteam crede ce tocmai mi-a zis, era..era inexplicabil pentru mine, era un adevarat mister. Are dreptate, adevarata frumusete vine din interior, se pare ca el sa uitat mai bine in sufletul meu si a descoperit ceva ce la vrajit. Ceva ce eu nu am descoperit, dar nici ca m-am uitat prea mult in interiorul meu.
- Da. Sasuke e ceea ce visam mereu. Te iubesc.
- Trebuie sa te rog ceva, mi angel. Nu spune nimanui de relatia noastra, deocamdata. Multe fete sunt moarte dupa mine si nu as vrea sa patesti ceva rau sau sa suferi. Nu le vei spune nici prietenelor tale, stiu e greu. Insa si ele ar putea sa ne dea de gol, nu prin vorbe ci prin fapte si stii cum e Ino. Accepti?

Nu imi pasa daca doarea sa afle si regina Angliei sau sa nu stie nici cea mai mica insecta, important e ca eram cu el. Ca ma alinta si ne bucuram de momentele noastre.
Ne-am asezat pe o banca si am inceput sa discutam, sa radem. Din cand in cand ne mai si sarutam, priveam cerul si gaseam impreuna diferite forme ale stelelor.
Alaturi de el eram libera, insa nu suficient cat sa fac o schimbare mare in viata mea. Insa, eram implinita pentru moment.
Nu stiam ce imi rezerva viitorul, insa ma bucuram de momentele mele alaturi de brunet si doream sa profit de toata aceasta fericire cat mai mult. Nu doream sa-mi fac imagini sumbre ce ar putea sa-mi provoace dureri si indoieli.
Totul era prea perfect sa fie real, insa era adevarat.

SASUKE:

In principal doream sa inchei toata aceasta farsa, insa o parte din mine nu ma lasa. Doream sa ma joc putin mai mult, sa vad pana unde ajunge naivitatea ei. Nimeni nu va sti ce aceasta “relatie”, doar prietenii mei. Doar asa ca sa ne distram putin, insa nu cred ca le voi spune acum.

Toate saruturile pe care i le ofeream erau reci si lipsite de sentimente din partea mea, insa nu lasam sa se vada asta. I-am vorbit si in spaniola, sa fie ceva mai original. Noroc ca am invatat spaniola, ma obligase mama sa iau niste cursuri pentru ca nu se stie niciodata. Se pare ca ia placut si asta e de bine. Am fost un adevarat gentilman, pentru prima si ultima data in viata mea.
Sincer nici nu stiu de unde veneau toate acele cuvinte si mai ales forta de a o saruta, mai bine ma duceam la Ino si poate asa aveam parte de mai mult, insa asta e viata.
Da, noaptea devin un leu si nu iert nimic. Devorez totul pana cand nu mai ramane nimic, doar cateva picaturi de sange amestecate cu lacrimi de durere.
Trebuie sa ma gandesc cat va tine aceasta farsa si cum vom ascunde noi acest lucru, dar mai bine o fac maine. Nu as vrea sa par incordat si sa-i dau de banuit micei rozalii care este intr-o lume, cum zice ea...aa da... “prea perfecta ca sa fie real”. Ei bine se pare ca e realitatea, insa e una cruda si cu atat mai dura daca ai afla adevarul rece si plin de sare.

***


M-am trezit cu o durere insuportabila de cap. Nu stiu la cat m-am culcat, dar mi-e clar ca tarziu. Abia mai scapam de Sakura, insa intr-un final am convins-o sa mearga la curlcare, nu inainte sa-i ofer inca un sarut groaznic pentru mine, placut pentru ea.

Azi e ultima zi petrecuta aici, doar peste cateva ore vom pleca acasa. M-am uitat la ceas si am vazut ce e unsprezece A.M.
Cat am dormit?! dar nici baieti nu erau treji toti. Unii mai bajbaiau drumu spre baie, altii se intindeau. Sigurul care dormea, inca, era Naruto. In acel moment m-am gandit sa-i facem o trezire speciala.
- Neata baieti. Ce faceti? Auziti, ce a-ti zice daca l-am trezi pe blond mai special?
- Aoleu, daca la ora asta e dimineata Sasuke... Imi surade ideea, ce plan ai? –imi raspunde Neji tot cu o intrebare-

Chiar cand doream sa le zic planul meu, pe usa intra diriginta cu o galeata de apa in mana. Se uita putin la noi, iar dupa la Naruto. O vad cum se indreapta spre blond, iar in secunda doi Naruto e pe jos injurand de mama focului.
- Ce? Unde arde? EVACUAREA! AAAA...
Se pare ca diriga ne-a luat-o inainte.
- Ho, blondule. Nu arde nicaieri, ai visat. Trezirea, imbracarea si in zece minute la masa. Mai avem doar doua ore pana la plecare. Nu pot sa cred ca fetele s-au trezit inaintea voastra, aranjate si au si mancat deja. Lenesilor, aia care s-au trezit au avut noroc ca nu au fost udati. GRABITIVA!

Cine ar fi crezut ca diriga noastra poate fi asa de treaba. Toti radem de blond in timp ce el clocotea de nervi, hai frate...

Cum sa o rezolv cu Sakura si intalnirile noastre? Atunci mi-a trecut prin minte o idee: Dealul Konohai. E o zona de picnic, insa stiu eu un loc in care nu merge nimeni chiar daca peisajul e unul superb. Acolo va fi locul de intalnire.

mi flor de cerezo.- floarea mea de cires
mi angel- ingerul meu.
http://www.youtube.com/watch?v=SREiDRjq3...re=related melodia pe care au dansat.

~nextu nu stiu cand vine :d si Laura ♥ te rog sa iti editati postu si sa scrii minim 3 randuri complete. Mersi mult~ :bye:
[Imagine: h8v.gif]
 

Ah.. ;A;
Nici nu-ţi dai seama cât de happy m-ai făcut. :x
Te Quiero !!
>:D<

Sincer mi s-a părut frumos, chiar dacă în unele fraze nu prea ai ales bine adjectivele. ;))
Dar în rest splendit, sincer nu vreau să critic. E frumos cu adevărat. Se vede o evoluţie mică.
Nu doar asta, pe mine mă încântă gestul tău. Mersii. :*
Eşti o scumpă, ca întotdeauna.
Modul tău de a începe a fost frumos, pe la mijloc lucrurile au luat o altă întorsătură una mult mai elegantă. Iar frazele au fost conturate maiestos, pline de volum de conţinut.
La final.. Păi m-a dezamăgit Sasuke.. bine că nu mă aşteptam la multe din partea lui, dar acea mică reţinere de a nu încheia din prima acest joc, aduce un sentiment de ibire, acuns bine între cele de indiferenţă totală şi răceală a sufletului.

Te iubesc mult, mersii !! >:D<

Vai mamii, ce bine, ai adus in sfarsit nextul, a durat cam mult, sper ca data viitoare sa vina mai repede.

Deci capitolul mi-a placut foarte mult. Vai, ce ma bucur ca s-au sarutat, yeee, yee, yeee!!! :yes::love: Oh, cred ca o sa-l bat pe brunet daca o raneste pe Sakura :die::blood: De ce nu poate sa se indragosteasca si el mai repede de ea ca sa nu-si mai bata atata joc de ea, saraca rozalie.

Ce mi-a placut ca ai pus si vateva cuvinte in spaniola, iubesc spaniola, este lima mea preferata. Ma bucur mult de tot ca ai pus si in spaniola, desi as fi vrut mai mult.

Mi-a placut foarte mult descrierea, foarte frumoasa :yes::love:Actiunea nu a fost grabita, dialogul a fost bun, totul a fost super, mi-a placut extrem de mult.

Vreau nextul repede, foarte repede, extrem de repede. Nu mai pot de nerabdare sa vad ce se va intampla, mor aici. Hai te implooor eu, te rog cel mai dulce posibil, scrie urmatorul capitol si posteaza-l. O sa ma omori pana vine nextul intelegi? Vrei sa mor :((:cry::yada::99: Deci nuy uita sa ma anunti cand pui continuarea.

Spor la scris si la idei.
Te pup dulce de tot, cel mai dulce, cat pot eu de dulce.
Te iubesc mult de tot mami :x:x:x
Hai cu nextul repede !!!!


P.S: Mersi ca m-ai anuntat ;)

Ja ne :bye::bye::bye:

In cele din urma, m-am gandit sa iti dau un comm, nu ca nu as fi vreu, dar aveam o lene pe mene. Deci sincer m-a intristat capitolul cand am citit ce gandeste Sasuke cu adevarat despre Sakura. Cum a avut forta sa o sarute?!?!? Aceasta fraza m-a dus cu gandul ca el o considera dezgustatoare si ca nu stie cum a trecut cu vederea asta si a putut sa o sarute + ca imi vine sa-l omor cand a spus ca mai bine s-ar duce la Ino si ar avea mai mult de atat x( . Oricum, acest capitol pot spune ca m-a impresionat caci ma asteptam ca totul sa se termine in sera : Sasuke sa-i spuna ca el a fost si ca si-a batut joc de ea si sa plece lasand-o sa boceasca. Insa eu nu cred ca Sasuke vrea sa mai lungeasca aceasta farsa pentru ca o place ci doar ca sa rada de ea si de sentimentele ei impreuna cu ai asi prietenei ceea cel face BIG PIG ! Oricum, te-ai descurcat la descrierea sentimentelelor, a serei, etc.. actiunea nu mi s-a parut grabita iar dialogul nu a fost sec. Insa intr-un fel ma bucur daca o sa o raneasca tare si dupa sa o lase sa planga caci trebuie sa-si dea seama ca este prea naiva si ca lumea este rea. Deci ca final iti urez spor la scris si moo~lta inspiratie si sa nu uit\" MERCI!
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



Hello :] Am trecut si eu pe aici precum ti-am promis. Mersi ca m-ai anuntat si scuze ca am cam intarziat. Anyway, sa revenim asupra next-ului. A fost dragut, pot spune, chiar mi-a placut mult, mi-a placut in special cum ai inceput si cum ai incheiat, mai bine de atat nu cred ca se putea. Descrierea a fost excelenta, am simtit foarte bine sentimentele Sakurei si ale lui Sasuke, care apropo e un idiot si imbecil, cum poate sa se joace cu o fata, sa o faca sa sufere. E un mare mare prost, mai cunosc eu unul ca el... Sper doar ca rozalia sa nu sufere prea mult dupa ce va afla ca totul a fost doar o joaca de copii, dar totusi cred ca va suferi odata ce a pus sentimente in asa-zisa relatie. Celelalte moduri de expunere au fost dragute, in special naratiunea. Actiunea n-a fost grabita, si am vazut cateva greseli de tastare, dar nu prea grave. So, cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti cand il pui! S.P.O.R! >:D<
[Imagine: j5atg3.png]


Salutare, dear cousin! > :D <
Multumesc ca mai anuntat desi eu nu am facut-o.

Asa.. deci draga mea ce as putea zice? : ] Capitolul mi-a placut foarte mult. Nici mic, nici lung. Am avut ce citi si mi-a placut. Greseli de tastare nu prea cred ca ai avut. Nu m-am uitat dupa ele. Actiunea nu a fost deloc fugarita de nici o profesoara si sti ca asta e bine. Naratiunea a fost foarte frumoasa. Narezi foarte frumos. Dialogul deloc sec si nici mult. In cantitati potrivite si deloc sec! Te folosesti de el cu mult cap. Descrierea.. ce as putea spune despre ea? A fost pur si simplu superba. Sentimentele sunt descrise foarte frumos. Ma faci sa ma simt si eu pe undeva pe acolo. : ] Acum, sa-mi vars si eu putin nervii: Cum adica?! Sasuke ala e un nesuferit! Adica cum vine el mare si tare sa-si bata joc de beata Sakura, care e cam naiva saracuta, si sa-i mai si spuna ca n-are voie sa zica nimanui de intalnirile lor.

Te astept cu nextul cat mai repede. : ]
Bafta si muuuuu~lta inspiratie in continuare, dear!

Bye, bye! : ]
:bye:
Debb.<3

Hey:* As putea sa te intrebi cand pui next-ul? Stiu ca nu am mai comentat de mult dar aiurita de mine a uitat de ficul tau la fel ca de multe altele. Dar am citit fiecae capitol si mi-se pare superb.
Sasuke e un nesimtit de aia nu imi place mie de el de nici o culoare, iar Sakura e... nuj poate si naiva dar si prea increzatoare. Dar si eu poate ca as fi fost pacalita de un astfel de comportamnt.
Deci spor la scris in continuare si sper sa pui next-ul cat mai repede.
Nu uita sa ma anunti;;)
zbye ;)
[Imagine: taemin-grr_180679547.gif]
I just wanna know if you feel the same
When you call my name someday
I will be there right in front of you

God, imi pare atat de rau pentru lunga mea absenta :|
Serios, parca au trecut miliarde de ani :| Chiar imi pare rau...!
Capitolul e grozav. L-am citit de cand l-ai postat, dar am avut o mica problema cu calculatorul si nu puteam lasa comentarii. Oricum, sunt aici, sooo...:
De milioane! Ai avut descriere foarte frumoasa si destul de bogata, mai ales la partea Sakurei. Imi este atat de mila de ea... Poate reusesti sa o faci sa isi dea seama de ceea ce se intampla, si poate pune si ea piciorul in prag. Pe bune, e mult prea naiva!
Sasuke mi se pare un maaare nesimtit. Ce?! Vrea sa vada pana cand poate alimenta naivitatea Sakurei? Pfoaaai de capul meu, daca-l prind, il bat de-l usuc. Si pe el, si pe prietenii lui... :-w
Sper, chiar sper, ca Saku sa-si dea seama de ceea ce se intampla si sa nu puna atat de mult suflet in "relatia" asta. Ar iesi distrusa... :|

Abia astept next >:D< Mult succes in continuare si bafta la scoala :D Paaa :bye:
P.S.: Ăăă... nimic 4
[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat, dar acum v-am adus nextul. Va cer scuze de marea mea intarziere si va multumesc de comentarii. Deasemenea va anunt ca nu stiu cand va veni si celalalt capitol, dar Nu renunt la fic. Il voi pune cand pot, cu scoala si programul aiurea nu am timp prea mult.
Cam atat. A uite ca era sa uit: capitol dedicat surioarei mele Elz, piersica mea scumpa. Sper sa va placa. Lectura placuta >:D<


Cap 12. Rozul e defapt negru


SAKURA:

Picaturile reci de ploaie se izbesc puternic de geamul trenului ce ne duce inapoi in Konoha. Cerul gri mai este luminat de cate un fulger trecut fugar prin fata ochilor nostri. Peisajul incetosat zboara pe langa sticla ce retine frigul afara.
Asa zboara si viata mea, nici nu clipesti ca deja o secunda pretioasa s-a scurs. Insa unele chiar nu au trecut fara a-mi oferi o placere a vieti: aceea de al avea pe brunet langa mine.
Nu mi-as fi imaginat ca el e in spatele acelor cadouri, iar seara a fost una perfecta. Zburam in bratele lui, eram ca un mic copilas ce trebuia invatat sa faca primi pasi in viata. Inca putin si lesinam, dar vointa nu mi-a permis, nu doream ca el sa plece, ca totul sa fi fost un vis. Insa, acum stiu ca nu e un vis, e real; mai ales dupa micul sarut oferit fugar in aceasta dimineata, tot in sera.

Fluerul enervant si asurzitor al trenului anunta oprirea acestuia pe peronul din gara. Astept linistita in compartiment pana cand acel scartit nu se mai aude ca dupa sa ies afara unde sunt intampinata de sora mea si imediat mama. Ma uit in stang, in dreapta..nimic. Nu gasesc ceea ce caut eu, nu-l vad pe tata si el nu lipseste niciodata cand vine vorba de mica comoara familiei Haruno.
- Tatal tau nu poate veni, are o importanta sedinta si a acum este vicepresedintele companiei “Moblux”. Este clar ca are mai multe responsabilitati, insa maine il vei vedea. Deci te-ai distrat? Cum a fost? Sper ca nu ai racit si ai avut grija de tine, nu ai baut sau sa fi facut alte prostii si mai ales sa nu te fi ranit practicand vreun sport.
- Ce bine de tata, mereu si-a dorit acest post. Da a fost frumos si sunt bine, nu am facut nimic iesit din comun, aceiasi “eu”.

Ne urcam in masina mamei, o Toyota Corolla, avand ca destinatie vila. Din cand in cand sora mea imi mai adresa cate un ochi, banuiesc ca va dori multe detalii acasa. Nu s-a schimbat si nu o va face, dar nu ma plang; pentru ca imi place de ea. Nu as suporta daca ne-am certa sau am fi despartite, cel putin nu acum cand am cea mai mare nevoie de ea.

Mama opreste masina in fata portii si ne roaga sa luam bagajele, pentru ca ea are programare la coafor.

Ma indreptam spre dormitorul meu cu pasi rapizi. Mi-era dor de el, de acea atmosfera calda si primitoare insa acum simt ca ceva s-a schimbat. Acel ceva e faptul ca zambeam ca o nebuna, dar nici nu ma puteam opri. E prea frumos ce mi sa intamplat. Zici ca sunt Cenusareasa, doar ca in acest caz ea e una urata.

M-am asezat pe patul cu lenjerie rosie si floricele albe cazand usor pe spate. Aveam impresia ca am cazut in mii de petale de flori parfumate. Ochii mi se inchideau usor, deja eram drogata de la aceasta mireasca insa inainte sa fac ultimul pas si sa ma afund in lumea placerii usa camerii s-a deschis pe ea intrand nimeni alta decat Konan ce avea o fata gen: “credeai ca scapi?”
- Deci... nu ma poti minti pe mine, rozalio. Stiu ca ceva frumos s-a petrecut acolo si as vrea sa aflu ce, acum!
- Pai, nu prea multe. Ne-am distrat, ma rog mai mult colegii mei care se bateau cu zapada si practicau diferite sporturi. Am vizitat locurile si as putea spune ca mi sa intamplat ceva magic si deosebit.
- Ce? Haide nu ma tine pe jar.
- Eu si Sasuke suntem impreuna. – am vazut chipul ei ce exprima uimire, dar nici un fel de bucurie pentru mine- Stiu ca e ciudat, sa vezi ca incepuse cu mici atentii; o facea pe admiratorul secret. Aseara cand a fost un bal mascat s-a petrecut magia, nici mie nu-mi vine sa cred, dar se pare ca destinul imi surade.
- Sakura, imi cer scuze ca iti zic, dar sunt sigura ca Uchiha junior pune ceva la cale. In plus nu e de tine. El popular si frumos, iar...
- Stai asa, Konan. Stii ce a iesit din asta? Faptul ca si tu ai aceiasi parere despre mine ca si toti ceilalti. Nu imi pasa ce crezi tu. Eu si Sasuke avem o relatie, cu toate ca el m-a rugat sa ramana secreta ti-am spus.
- Vezi? Surioara nu esti proasta, gandeste. De ce Sasuke ar dori ca relatia voastra sa ramana ascunsa? Are motive intemeiate pentru asta si presimt ca nu e bine.
- Ti-am zis ca nu imi pasa ce crezi si te-as ruga sa iesi afara. Tocmai mi-ai demonstrat ca ai aceiasi parere ca multi altii si eu care credeam ca esti diferita Konan Haruno.
- Dar Sakura...
- Iesi! Acum!

M-am trantit pe pat dand drumul barajului sa inunde lenjeria. Suspinele mele se auzeau prin toata camera ca un cantec trist in timp ce vantul patrundea usor prin fereastra usor intre-deschisa racorindu-mi trupul deja incalzit.
Nu pot sa cred ca persoana ce eu o credeam o eroina imi facea acest lucru. Singura care ma ajuta si ma sustinea din toate punctele de vedere. Ea, Konan, imi mai aducea soarele si acum.. acum mi-a distrus totul. A venit furtuna maturand totul in calea ei. Cum a putut? Sa nu ma sustina si nici sa accepte ca pentru prima data in viata sunt privita in alt mod, ca sunt iubita si apreciata. Ea a distrus totul.
Credeam ca avem o legatura indestructibila, ca flacara prietenii noastre nu se va stinge niciodata, dar nu a fost asa.
Plangeam cu lacrimi de sange, tocmai s-a rupt o parte din mine. O radacina a copacului meu a luat foc. Cadeam intr-un abis fara fund unde vedeam diferite clipe tot mai frumoase cu mine si ea. Fiecare moment era compesat de un zambet, unul si inca unul. Numai acum ma contopisem cu lacrimile.
Are aceiasi parere ca toti ceilalti, nu e cu nimic diferita. A facut totul doar pentru ca avem acelasi sange, pentru ca sora mea. Acceptam de la colegi si persoane necunoscute mie, dar nu de la sora mea, nu de la persoana ce ma inveselea si ma incuraja mereu. Ma salvase de atatea ori de la moarte, de atatea ori mi-a intins mana si m-a lasat sa plang pe umarul ei. S-a sfartsit mai repede decat a inceput.

Dar poate a spus-o asa doar pentru ca nu are incredere. Nu, putea sa ascunda asta sau sa taca, dar ea a dat drumul vorbelor otravite ce mi-au patruns in corp secatuindu-ma de puteri.
Era a doua mama pentru mine, unica mea prietena adevarata. Celorlalti nu le pasa de mine, nu le pasa daca ma ranesc. In fond de ce m-as mira? Prietenia nu mai exista, nimeni nu mai apreciaza asta. Cand intrebi pe cineva ce este prietenia iti raspunde: “Eu sunt unica mea prietena. Restul sunt doar pentru a ma ajuta sa obtin mai mult.”
Totul e facut pentru interesul propriu, suntem egoisti. Si ziceam ca animalele salbatice sunt crude si nemiloase, dar noi cum suntem? La fel. Nu impartim hrana cu nimeni, pastram pentru noi tot chiar daca nu o utilizam.

Melodia telefonului meu se aude tare si clar in camera. Intind o mana spre noptiera pentru a vedea cine ma apeleaza cu toate ca nu aveam nici un chef. Sasuke... oftez resemnata si raspund cu un glas stins.
- Sakura, scumpa mea ce este cu tine?
- Doar obosita, nu-i nimic grav. –nu doream sa-i zic ce am. Nu doream sa ma cert cu el ca i-am spus surori mele despre relatia noastra- Ce faci?
- Bine, uite doream sa te intreb daca vrei sa iesim.
Nu doream decat sa stau aici toata ziua si sa astept sa vina ziua de maine pentru a incepe scoala. Eram mai mult moarta decat vie, abia aveam forta de a vorbi insa pentru ai face pe plac am acceptat.
- Perfect, ne vedem pe dealul Konohai peste o ora.
Am inchis indreptandu-ma spre baie pentru a face un dus.

Apa calda se lovea de pielea mea in timp ce narile imi erau inundate de mirosul de crin a gelului de dus. Am inchis pentru cateva clipe ochii pentru a medita si scapa de supararea acumulata in mai putin de cinci minute. Ce repede am incheiat totul, e mai greu sa incepi decat sa spui “stop” unei prietenii ce a durat saptsprezece ani.
Aproape am adormit insa m-am trezit cum am simtit ca apa rece o inlocuieste pe cea calda. Se pare ca eu am aceasta vina. M-am clatit de clabucii parfumati si am iesit din dus cu un prosop in jurul meu.
Cand am trecut pe langa oglinda mi-am privit reflexia. Nu-mi placea ce vad, dar…. Am luat peria in mana si am inceput sa-mi pieptan parul lung. Am zambit, dar acel aparat denstar strica totul la fel si ochelarii mei. Mi-am indreptat atentia spre corp si pentru prima data vedeam usor conturul unor forme.
Am scuturat capul alugand toate aceste ganduri si sperante. Ma amageam singura, puteam sa fac si o suta de schimbari ca voi ramane aceeasi plus ca parintii mei imi vor lua capul pentru asta.

M-am imbracat cu o pereche de blugi spalaciti, o flanea pana pe fund colorata. Parul mi l-am prins in doua codite, mi-am luat ghetutele in picioare si la final haina lunga cu fularul si caciula.
Coboram scarile usor parca nu doream sa ies din casa, nu doream sa dau nas in nas cu frigul iernii si nici cu Sasuke. Tot ce doream era sa stau sa ma innec in lacrimi si sa inghet in frigul emanat de vorbele surori mele combinate cu miile de amintiri de aur. Konan era sprijinul meu, persoana ce m-a salvat de la cutremurile vietii mele. Cea ce ma ajuta sa ajung in varful muntelui, sa fiu implinita, dar acum parca escaladarea mi se pare si mai dificila.

Vantul aspru s-a izbit cu toata puterea sa de mine intrandu-mi prin haine oferindu-mi un fior. In acea clipa mi-am intors capul si am putut observa doua margele albastre ce ma priveau de la geam cu tristete si regret. Mi-am mutat privirea lasand-o sa-mi priveasca spatele.

Am luat un taxiu si am plecat spre destinatia mea. Orasul trecea cu viteza luminii pe langa mine, din cand in cand mai vedeam movile de zapada si copii ce alergau de ici colo. Cupluri incalzindu-si trupurile, fumatori si persoane ce trec fara sa le pese, grabiti spre... nicaieri.
Am oftat si m-am afundat in bancheta neagra asteptand linistita.
Aproape am adormit, noroc de sofer care m-a strigat ca am ajuns, am platit iesind din nou in acel frig. L-am observat pe Sasuke ce statea rezemat de un copac cu mainele in san si privirea in jos.
Am inceput sa fac pasi maruntii spre el. Ochii sai negri s-au indreptat spre mine privindu-ma… fara nici un strop de fericire sau iubire? Abisul din ochii sai nu exprima nimic, aveam impresia ca nu se bucura sa ma vada.
- Bu-buna, imi cer scuze daca am intarziat. – ce se intampla cu mine? De ce ma balbai cand el este prietenul meu? Am simtit cum fuzele lui imi saruta usor fruntea rece. Am zambit si mi-am facut cuib la pieptul sau in speranta de a ma incalzi putin-
- Nu ai de ce sa-ti ceri scuze, vino. Vreau sa-ti arat un loc ce va fi numai al nostru.

Vocea lui dulce ma linistea si imi dadea o stare de fericire. L-am luat de mana in timp ce mi-am lasat capul pe umarul sau.
Mergeam prin mica padurice alaturi de Sasuke. Copacii erau goi, fara nici o haina pe ei, acoperiti doar de putina zapada. Totul in jurul nostru era alb, omatul scartia usor la atingerea picioarelor noastre. Cerul gri din care mai curgea cate un fulg micut asezandu-se pe unde poate acoperea razele solare de trupurile oamenilor.
Sasuke a ferit cateva tufisuri si m-a tras intr-o pestera daca pot sa spun asa; defapt era un fel de tunel ce avea doar o directie.
Cand am iesit la lumina zilei am ajuns intr-o poenita. Apa din lac era inghetata, iar cascada nu mai functiona. Peste tot erau doar ciresi acoperiti de plapuma alba, intr-o parte la umbra a doi ciresi era un leagan.
Era frumos chiar daca natura hiberna. Ne-am asezat pe legan privind in diferite locuri. Timp de cateva minute bune am stat in acea tacere fara sa spunem nimic, doar vantul ce suiera se mai aiurea.
- Stiu ca te macina ceva si as prefera sa-mi spui.
I-am zis ca nu am nimic, tot ce am este oboseala acumulata insa nu m-a crezut. Mi-a luat barbia in doua degete si se apropia din ce in ce mai mult de mine. Am inchis ochii asteptand acel moment si s-a intamplat. Mainile male stateau pe pieptul sau in timp ce buzle noastre se frematau una de cealalta. Am rupt sarutu, iar Sasuke se pare ca inca doreste sa afle ce am. Am oftat resemnata si i-am spus totul.
- De ce ai facut-o? Parca ti-am zis sa nu zici nimanui, stii doar cum sunt fetele din liceu. –vocea lui ridicata ma cam speria putin. E prima data cand il vad asa suparat si sper sa fie si ultima.-
- Imi pare sincer rau, dar fata de sora mea nu pot ascunde nimic si in fond ea nu are de ce sa spuna cuiva. Nici macar nu-mi cunoaste colegii, e la facultate. Sasuke, nu am vrut. Te rog... si asa ma simt rau.
Si-a cerut scuze si m-a luat in brate sarutandu-ma pe cap.

Dupa cateva ore in care am stat si am mai vorbit ne-am decis sa plecam spre casa insa fiecare pe cont propriu si sa ne vom vedea maine la scoala. Am intrat in casa ce era foarte linistita, dar primitoare si calduroasa.

Am urcat scarile, iar cand am aprins becul din camera mea m-am speriat. Konan statea ca un liliac pe patul meu. Atat de linistita si cu privirea in gol, daca nu o cunosteam as fi zis ca e o statuie. Ochii ei albastri m-au tintit pe mine. Roseata ochilor si micile perle uscate pe obrajii sai dadeau de inteles ca aceasta a plans. Acum imi venea si mie randul. Aveam un nod in gat ce nu-mi permitea sa scot nici un cuvant, ochii ma intepau si inima incepea sa ma doara.
M-am fortat si am inghitit in sec si am luat pozitia ferma. Chiar ea mi-a spus sa fiu ferma si sa nu arat slabiciune nimanui, nimeni nu merita.
- Sakura am venit sa-ti spun ca imi pare rau si nu am vrut sa spun aia. Crede-ma ca eu nu te consider ca altii, eu stiu cel mai bine cat ai suferit, ce ai pe suflet. Nu mi-ar placea sa te pierd surioara, intelege ca iti vreau doar binele si aceasta relatie nu imi inspira nimic bun. –a facut o pauza in care m-a privit dupa care a continuat- Imi pare sincer rau si aici e decizia ta. Atat am avut de spus. Noapte buna.
Nu o puteam lasa sa plece, nu puteam sa o pierd. Cea ce ma dirija era inima, am sarit in bratele ei si am dat drumul lacrimilor. Nu imi placea starea de singuratate oferita de cearta dintre noi.
- Te rog, te rog lasa-ma sa cunosc viata, sa ma bucur de aceste momente magice pentru mine. Doar te rog.
M-a imbratisat si ea la randul ei suspinand odata cu mine. “Cine nu se cearta nu se iubeste”. “Orice prietenie are parte si de certuri”. Se pare ca am trecut cu bine si lantul dintre noi nu se rupe asa usor. Am rugat-o sa ramana sa doarma cu mine, exact cum era cand eram mici.
M-am schimbat in pijamale si am intrat in pat incepand sa vorbesc si sa rad cu scumpa mea sora.


Eram aproape de finalul clasei a XI-a si ma simteam chiar foarte bine cu toate ca relatia dintre mine si brunet s-a cam racit. Nu cunosc motivele, nici nu ma inseala, dar nu mai este acelasi Sasuke. Insa marea mea fericire e provocata de venirea matusii mele Tsunade, un designer celebru in Italia, Franta si multe alte tari, deasemenea si un critic foarte bun. Nu am mai vazut-o de zece ani. Ea e a doua persoana ce ma cunoaste si de multe ori mi-a sugerat o schimbare majora
- Sakura nu stii unde este Sasuke? –persoana ce m-a strigat era chiar dirigintele meu. Oricat as fi dorit sa il ajut nu puteam, adica nici eu nu stiam unde s-a dus- Multumesc oricum. Daca il vezi te rog spunei ca l-am cautat si sa vina pana la cancelarie.

Chiar unde o fi?
Mergeam fara a avea vreo destinatie si uite asa am ajuns afara. Soarele era pe cer oferind caldura tuturor, pasarelele cantau prin copaci, iar cerul era senin fara nici un nor pe el. O zi calda de vara. Ma tot plimbam singura pe acolo si auzeam voci din spatele sali de sport. Era Sasuke. Am grabit pasu, dar chiar cand sa fac coltul m-am oprit. Ochii mi s-au marit aproape ca mi-au iesit din orbite, iar mustele puteau sa intre in voie in gura mea.
Ce... nu, nu, nu poate fi real totul. Visez, nuuuuu....

~Scuzati greselile de tastare. Asta a fost. Astept comentariile/ criticile voastre.
ByE~
[Imagine: h8v.gif]
 



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Suspine de singurătate Buubz :) 12 4.860 28-12-2011, 03:05 PM
Ultimul răspuns: Buubz :)
  Ehe, prima si singura mea poezie... :)) Black Rose 2 3.116 04-12-2011, 08:55 PM
Ultimul răspuns: Black Rose
  Floare de Lotus[+16] Piersicuta 14 9.647 12-08-2011, 04:16 PM
Ultimul răspuns: Sho-Yo
  O floare de Iris Acadea' 6 6.203 13-01-2010, 04:43 PM
Ultimul răspuns: Acadea'
  Frumoasa din Garsoniera Adormita si Printul pe Motocicleta Neagra Selena. 2 4.337 16-09-2009, 11:06 PM
Ultimul răspuns: Selena.
  O floare de cires si iubirea trandafirilor roz(sakura and sasuke) Shilpa 5 12.340 15-09-2008, 09:11 PM
Ultimul răspuns: Aly


Utilizatori care citesc acest subiect:
11 Vizitator(i)