25-01-2010, 07:27 PM
Here I am!Scuzati intarzierea, dar am fost ocupata cu scoala ^^' Stiu ca e cam scurt, voi incerca sa le fac mai lungi pe viitor.Va multumesc pentru comm-uri:*
Cap. 5-Doar lacrimi...asta e tot ce mai am!
Incercam sa imi amintesc...dar ce?Clipele fericite din viata?Chiar au existat asemenea scenarii?Da.Pot spune ca au fost multe, care acum nu imi trec prim minte, dar cu siguranta nu voi uita primul concert, prima nota muzicala scrisa, prima melodie inregistrata...primul vis implinit!
Dar toate acestea nu vor mai fii amintiri frumoase, ci doar o reflectie a ceea ce candva m-a facut sa zambesc.Si atunci de ce nu fac nimic?Pur si simplu stau si imi plang de mila.Asa am facut mereu.M-am ascuns deseori sub o masca ca sa nu imi arat adevaratele sentimente dar acum nu mai pot face asta.In mintea mea se petrec multe, imagini derulate ca pe banda care se invart ametitor in capul meu.
M-am ridicat usor de pe zapada moale stergandu-mi lacrimile.Am privit in stanga si in dreapta ca si cand as fii dezorientat.Mana mea s-a intins in aer iar ochii imi erau atintiti spre degetul mijlociu pe care aveam un inel din argint sub forma unui cap de mort.Era cel mai depret lucru pe care il aveam de la fratele meu.Pentru o clipa parca l-am auzit strigandu-ma.Din nou lacrimile curgeau siroaie din ochii mei negri.Mi-am indreptat mana spre obrazul drept inghetat din cauza frigului de afara.Oare Tom plangea?Dintre noi doi el era mereu cel puternic, cel care niciodata nu imi arata adevaratele sentimente.Desi uneori era destul de sensibil.Cand mama si tata s-au despartit, am promis sa nu aratam cat de afectati suntem.Cateodata, seara, il auzem suspind iar cand ma intorceam cu fata spre el vedeam cate o lacrima alunecandu-i pe obraji.Nu stiu daca plangea de dorul tatei sau pentru faptul ca noi si mama am ramas singuri.Si eu faceam acelasi lucru, doar vazand-o pe mama in genunchi langa pat palngand imi venea sa tip de durere.
As fii vrut ca tata sa nu reapara in vietile noastre.Poate sunt egoist, stiu cat de dor ii era lui Tom de el, dar faptul ca vrea sa ne desparta era de neuitat.
Am auzit tonul melodiei 21 Guns de la Green Day, si mi-am bagat mana in buzunar scotandu-mi mobilul.Am privit micul ecran raspunzand imediat ce am vazut numele persoanei care ma apeleaza.
-Craciun Fericit rebelule!Cum o mai duci?Vocea blanda si glumeata a lui Gustav m-a facut sa imi inghit cuvintele.Nu stiam ce sa ii spun, adevarul in orice caz nu era o optiune.Daca i-as fii spus probabil i-as strica vacanta.Asta nu se putea intampla!Am spus primele cuvinte care mi-au venit in minte:
-Craciun Fericit si tie amice!Eu sunt bine, ca de obicei.Tu ce faci?I-am spus pe un ton care trebuia sa fie vesel.
-Bill, esti bine?Ah, pe cine pacalesc!Gustav mereu imi ghicea starile de spirit doar auzindu-mi voacea.
-Da, sunt bine, trebuie sa inchid, mama are nevoie de ajutor.I-am inchis instantaneu fara a astepta raspunsul lui.Of, prietene, cat de dor imi era de tine!Tu mereu ai stiut sa imi alini durerea din inima.
Am decis sa ma intorc acasa, pentru ca se facea din ce in ce mai frig, iar trupul imi era inghetat.Am facut cativa pasi, pana la iesirea din parc, apoi am inceput sa alerg.Trebuia sa ajung mai repede, simteam ca il voi pierde pe fratele meu daca nu grabesc pasul.Strazile erau pustii, nici macar cainii nu animau trotuarele inghetate.
Ajungand acasa am deschis repede usa si am vrut sa urc in graba scarile ca sa nu ma vada nimeni, mai ales mama.Dar o mana puternica m-a prins de incheietura oprindu-ma.M-am intors automat intalnind privirea blanda a tatalui meu vitreg.Acesta m-a imbratisat strangandu-ma usor la pieptul sau cald, unde stiam ca sunt in siguranta.Gordon, tata, uneori cred ca te iubesc mai mult decat pe cel ce imi e parinte biologic, cel care acum incearca sa imi ia tot de am mai despret.Pe tine, pe mama, pe fratele meu.Tom...fratioare, ajuta-ma!Simt ca fara tine, ma voi pierde in intuneric, si sufletul meu va fii cuprins de ura.
-Te iubesc, Bill, si pe tine si pe fratele tau.Nu voi permite sa vi se intample ceva.Sa nu uiti asta!
Vocea lui m-a calmat,parca mi-ar fii luat o greutate ce apasa pe sufletul meu.Mi-a dat drumul si m-a indemnat sa urc in camera.Stiam ca probabil fratele meu era acolo, si aveam nevoie sa il aud spunandu-mi aceleasi cuvinte.Pasii m-au purtat pana in capatul holului, spre locul unde mi-am petrecut cele mai frumoase momente din viata.Am deschis larg usa si l-am putut observa pe Tom stand pe pat privind fix un anumit punct de pe perete.Am sarit in bratele lui punandu-mi genunchii de o parte si de alta a corpului sau, iar mainile mele i-au inconjurat gatul.Voiam sa ma desprind de realitate, sa fiu doar eu si el, pentru totdeuna.
Nu spunea nimic pur si simplu privea in continuare acel punct.Ochii imi erau rosii din cauza excesului de lacrimi varsate in ultima ora, imi simteam pleoapele grele acoperindu-mi perlele negre ca o cortina ce creea un zid intre lumea teatrului, a artei, si cruda realitate.Mi-am lasat capul pe umarul lui si inainte sa adorm am soptit:
-Nu vreau, Tom!Ma durea tot corpul si imi era frig, dar buzele mele tremurande din cauza gerului au facut contact cu ceva cald, ceva dulce si imbietor.Dupa trei secunde nu am mai simtit acea dulceata si mi-am deschis ochii in cautarea remediului ce mi-a alinat buzele.L-am privit pe fratele meu plecandu-si capul probabil asteptand sa ii spun cat de idiot a fost.Dar mi-a placut.Nu a fost prima oara cand gura lui s-a impreunat cu a mea, ne-am mai sarutat si in trecut, din curiozitate.
-Mai vreau.Au fost cuvintele pe care le-am rostit si care l-au facut pe el sa ma priveasca uimit.Statea nemiscat, nu schita niciun gest, doar ma privea.M-am ridicat in fund tragandu-l de mana peste mine.S-a sprijinit in maini iar eu mi-am asezat bratele pe umerii lui.Am inchis ochii asteptand sa imi dea ce i-am cerut, si am primit.Limba lui si-a facut loc printre buzele mele cautand-o pe a mea.Cand a gasit-o a inceput sa o suga si sa o linga provocandu-mi o placere greu de descris in cuvinte.Mi-am desfacut picioarele mai mult facandu-i loc intre ele.A rupt sarutul indreptandu-se spre gatul meu muscandu-mi pielea fina.S-a ridicat din pat mergand la dulap de unde a scos un tricou negru si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare pe care mi le-a intins.L-am privit confuz lasandu-mi privirea in jos.Am auzit usa de la camera trantindu-se si am inceput din nou sa plang.Nu ar fii trebuit sa fac asta!Era numai vina mea, regretam tot ce s-a intamplat, dar atunci de ce as vrea sa il sarut din nou?Mi-am dat jos tricoul aruncandu-l pe jos, la fel si pantalonii.Mi-am luat o pereche de boxeri negri din sertar imbracandu-ma pe urma cu hainele pe care mi le-a dat Tom.Am pus capul pe perna iar picaturile sarate inca imi udau obrajii.Nu am plans poate in toata viata mea cat am plans azi, si in zilele care urmeaza.Nu voi fii linistit pana nu voi stii ca acel barbat pleaca si ma lasa in pace, pe mine si familia mea.Nu intelegeam de ce tocmai acum face pe tatal responsabil, unde a fost acum trei ani cand aveam nevoie de el, unde a fost cand am implinit varsta majoratului, cand am sustinut primul mare concert.Unde a fost atatia ani?
Erau prea multe intrebari la care nu puteam raspunde.Am adormit in cele din urma dar tot cu lacrimi in ochi.Am simti cand cineva a venit si m-a invelit sarutandu-mi fruntea.Si ea plangea.Mama...iti va fii dor de mine daca voi pleca?
_______________________________________________________
Scuze pentru eventualele greseli:D
Cap. 5-Doar lacrimi...asta e tot ce mai am!
Incercam sa imi amintesc...dar ce?Clipele fericite din viata?Chiar au existat asemenea scenarii?Da.Pot spune ca au fost multe, care acum nu imi trec prim minte, dar cu siguranta nu voi uita primul concert, prima nota muzicala scrisa, prima melodie inregistrata...primul vis implinit!
Dar toate acestea nu vor mai fii amintiri frumoase, ci doar o reflectie a ceea ce candva m-a facut sa zambesc.Si atunci de ce nu fac nimic?Pur si simplu stau si imi plang de mila.Asa am facut mereu.M-am ascuns deseori sub o masca ca sa nu imi arat adevaratele sentimente dar acum nu mai pot face asta.In mintea mea se petrec multe, imagini derulate ca pe banda care se invart ametitor in capul meu.
M-am ridicat usor de pe zapada moale stergandu-mi lacrimile.Am privit in stanga si in dreapta ca si cand as fii dezorientat.Mana mea s-a intins in aer iar ochii imi erau atintiti spre degetul mijlociu pe care aveam un inel din argint sub forma unui cap de mort.Era cel mai depret lucru pe care il aveam de la fratele meu.Pentru o clipa parca l-am auzit strigandu-ma.Din nou lacrimile curgeau siroaie din ochii mei negri.Mi-am indreptat mana spre obrazul drept inghetat din cauza frigului de afara.Oare Tom plangea?Dintre noi doi el era mereu cel puternic, cel care niciodata nu imi arata adevaratele sentimente.Desi uneori era destul de sensibil.Cand mama si tata s-au despartit, am promis sa nu aratam cat de afectati suntem.Cateodata, seara, il auzem suspind iar cand ma intorceam cu fata spre el vedeam cate o lacrima alunecandu-i pe obraji.Nu stiu daca plangea de dorul tatei sau pentru faptul ca noi si mama am ramas singuri.Si eu faceam acelasi lucru, doar vazand-o pe mama in genunchi langa pat palngand imi venea sa tip de durere.
As fii vrut ca tata sa nu reapara in vietile noastre.Poate sunt egoist, stiu cat de dor ii era lui Tom de el, dar faptul ca vrea sa ne desparta era de neuitat.
Am auzit tonul melodiei 21 Guns de la Green Day, si mi-am bagat mana in buzunar scotandu-mi mobilul.Am privit micul ecran raspunzand imediat ce am vazut numele persoanei care ma apeleaza.
-Craciun Fericit rebelule!Cum o mai duci?Vocea blanda si glumeata a lui Gustav m-a facut sa imi inghit cuvintele.Nu stiam ce sa ii spun, adevarul in orice caz nu era o optiune.Daca i-as fii spus probabil i-as strica vacanta.Asta nu se putea intampla!Am spus primele cuvinte care mi-au venit in minte:
-Craciun Fericit si tie amice!Eu sunt bine, ca de obicei.Tu ce faci?I-am spus pe un ton care trebuia sa fie vesel.
-Bill, esti bine?Ah, pe cine pacalesc!Gustav mereu imi ghicea starile de spirit doar auzindu-mi voacea.
-Da, sunt bine, trebuie sa inchid, mama are nevoie de ajutor.I-am inchis instantaneu fara a astepta raspunsul lui.Of, prietene, cat de dor imi era de tine!Tu mereu ai stiut sa imi alini durerea din inima.
Am decis sa ma intorc acasa, pentru ca se facea din ce in ce mai frig, iar trupul imi era inghetat.Am facut cativa pasi, pana la iesirea din parc, apoi am inceput sa alerg.Trebuia sa ajung mai repede, simteam ca il voi pierde pe fratele meu daca nu grabesc pasul.Strazile erau pustii, nici macar cainii nu animau trotuarele inghetate.
Ajungand acasa am deschis repede usa si am vrut sa urc in graba scarile ca sa nu ma vada nimeni, mai ales mama.Dar o mana puternica m-a prins de incheietura oprindu-ma.M-am intors automat intalnind privirea blanda a tatalui meu vitreg.Acesta m-a imbratisat strangandu-ma usor la pieptul sau cald, unde stiam ca sunt in siguranta.Gordon, tata, uneori cred ca te iubesc mai mult decat pe cel ce imi e parinte biologic, cel care acum incearca sa imi ia tot de am mai despret.Pe tine, pe mama, pe fratele meu.Tom...fratioare, ajuta-ma!Simt ca fara tine, ma voi pierde in intuneric, si sufletul meu va fii cuprins de ura.
-Te iubesc, Bill, si pe tine si pe fratele tau.Nu voi permite sa vi se intample ceva.Sa nu uiti asta!
Vocea lui m-a calmat,parca mi-ar fii luat o greutate ce apasa pe sufletul meu.Mi-a dat drumul si m-a indemnat sa urc in camera.Stiam ca probabil fratele meu era acolo, si aveam nevoie sa il aud spunandu-mi aceleasi cuvinte.Pasii m-au purtat pana in capatul holului, spre locul unde mi-am petrecut cele mai frumoase momente din viata.Am deschis larg usa si l-am putut observa pe Tom stand pe pat privind fix un anumit punct de pe perete.Am sarit in bratele lui punandu-mi genunchii de o parte si de alta a corpului sau, iar mainile mele i-au inconjurat gatul.Voiam sa ma desprind de realitate, sa fiu doar eu si el, pentru totdeuna.
Nu spunea nimic pur si simplu privea in continuare acel punct.Ochii imi erau rosii din cauza excesului de lacrimi varsate in ultima ora, imi simteam pleoapele grele acoperindu-mi perlele negre ca o cortina ce creea un zid intre lumea teatrului, a artei, si cruda realitate.Mi-am lasat capul pe umarul lui si inainte sa adorm am soptit:
-Nu vreau, Tom!Ma durea tot corpul si imi era frig, dar buzele mele tremurande din cauza gerului au facut contact cu ceva cald, ceva dulce si imbietor.Dupa trei secunde nu am mai simtit acea dulceata si mi-am deschis ochii in cautarea remediului ce mi-a alinat buzele.L-am privit pe fratele meu plecandu-si capul probabil asteptand sa ii spun cat de idiot a fost.Dar mi-a placut.Nu a fost prima oara cand gura lui s-a impreunat cu a mea, ne-am mai sarutat si in trecut, din curiozitate.
-Mai vreau.Au fost cuvintele pe care le-am rostit si care l-au facut pe el sa ma priveasca uimit.Statea nemiscat, nu schita niciun gest, doar ma privea.M-am ridicat in fund tragandu-l de mana peste mine.S-a sprijinit in maini iar eu mi-am asezat bratele pe umerii lui.Am inchis ochii asteptand sa imi dea ce i-am cerut, si am primit.Limba lui si-a facut loc printre buzele mele cautand-o pe a mea.Cand a gasit-o a inceput sa o suga si sa o linga provocandu-mi o placere greu de descris in cuvinte.Mi-am desfacut picioarele mai mult facandu-i loc intre ele.A rupt sarutul indreptandu-se spre gatul meu muscandu-mi pielea fina.S-a ridicat din pat mergand la dulap de unde a scos un tricou negru si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare pe care mi le-a intins.L-am privit confuz lasandu-mi privirea in jos.Am auzit usa de la camera trantindu-se si am inceput din nou sa plang.Nu ar fii trebuit sa fac asta!Era numai vina mea, regretam tot ce s-a intamplat, dar atunci de ce as vrea sa il sarut din nou?Mi-am dat jos tricoul aruncandu-l pe jos, la fel si pantalonii.Mi-am luat o pereche de boxeri negri din sertar imbracandu-ma pe urma cu hainele pe care mi le-a dat Tom.Am pus capul pe perna iar picaturile sarate inca imi udau obrajii.Nu am plans poate in toata viata mea cat am plans azi, si in zilele care urmeaza.Nu voi fii linistit pana nu voi stii ca acel barbat pleaca si ma lasa in pace, pe mine si familia mea.Nu intelegeam de ce tocmai acum face pe tatal responsabil, unde a fost acum trei ani cand aveam nevoie de el, unde a fost cand am implinit varsta majoratului, cand am sustinut primul mare concert.Unde a fost atatia ani?
Erau prea multe intrebari la care nu puteam raspunde.Am adormit in cele din urma dar tot cu lacrimi in ochi.Am simti cand cineva a venit si m-a invelit sarutandu-mi fruntea.Si ea plangea.Mama...iti va fii dor de mine daca voi pleca?
_______________________________________________________
Scuze pentru eventualele greseli:D
I'm Kira.