My world, my oneshots [18+]

[DeDal N.]

Ohayoo mina. Etoo, am revenit cu un oneshot, ceva mai special insa. Acesta se refera la o parte din sentimentele mele si cum incerc sa le descriu. Astept critici.

Tine-ma de mana…nu imi da drumul , te rog…

Cuvinte repetate obsesiv de mintea mea obosita. Ma intreb de cat timp privesc pe fereastra. Caut ceva anume, nu stiu ce. Am speranta ca atunci cand voi gasii raspunsul poate, doar poate, voi simti acea mangaiere. Iti duc dorul, de mult timp nu ti-am auzit glasul, de prea mult timp sper la ziua in care te voi vedea in fata portii si iti voi sari in brate innebunita de fericire. Oriunde ai fi, vei veni la mine si imi vei spune cat de mult ti-am lipsit, nu-i asa? Spune-mi, am dreptate?!
Ma ridic. Mintea mea ma ghideaza insa eu nu mai bag in seama nimic. Nu stiu ce voi face, cum am sa stapanesc atat durere, gata sa imi rupa inima? Spune-mi, tu stii cat doare? Te-ai gandit vreodata cat ma faci sa sufar?
Dar de ce sa faci asta. Esti mult prea egoist si in acelasi timp mult prea bun cu mine ca sa imi mai pese de cum ma simt.

Ma asez, nepasatoare. Intind mana dupa ceva insa nu stiu dupa ce. Mintea mea actioneaza automat si corpul meu se supune. Ce am de gand sa fac? Dar ce ma conteaza? Ti-ai luat 'ramas bun', asta inseamna ca nu te mai intorci? Sau cuvantul potrivit ar fi fost 'adio'...de ce ma amagesc...
Simt o durere scurta. Oare ce s-a intamplat? Ah, probabil ca m-am lovit din neatentie. Nu imi aplec privirea, acea durere nu inseamna nimic. O suport prea usor si tu esti cel care m-a antrenat in aceasta arta. Datorita tie, acum stiu ce inseamna durere sufleteasca. Eu, care nu as fi crezut niciodata ca voi fi in aceasta ipostaza.
Rad. Ma simt umilita. Cine ar fi crezut ca iti voi da dreptate? Cand mi-ai marturisit ca nu va dura, nu te-am crezut. Cat de naiva am putut fi. Si cat de patetica sunt acum.
Simt cum ametesc. Oare cat sunt de obosita? Incerc sa ma ridic insa corpul meu refuza. Imi aplec privirea uimita. Ce e acel lichid rosu de pe jos? Din cate tin eu minte, nu am varsat nimic.
E sange. Sangele meu.
Al meu? Cum sa fie al meu? Nu tin minte sa ma fi taiat. Ar fi trebuit sa simt.
Ma tin de masa si mai fac o incercare. Simt cum cu fiecare secunda viata se scurge din mine. Ce sa fac? Are rost sa mai salvez ceva? Nu mai am nimic. Ti-am daruit tot si asta am primit in schimb. O nebunie ce ma face nepasatoare cand vad cum viata mea e pe sfarsite. Siroaie de sange sunt varsate in jurul meu si eu, asteptand o salvare.