27-02-2011, 10:25 PM
Iertati marea intarziere, dar scoala si lispa de idei --_--". Sankyu de commuri :* >:D< Nextul:
Capitolul 7
Yuna m-a lasat cu ochii in soare imediat dupa micul dejun. Nu mai ma simt bine, totul in jurul meu s-a prabusit fara sens, iar acum n-are nimic importanta. Ma avant in patul meu desternut tot frecandu-mi ochii fara motiv. Am o frustare intensa in mine si stiu sigur motivele. Mi-as dori chiar daca am inceput o viata noua, sa stiu ce s-a intamplat cu mine, cu Nobu cel din Berlin. Au trecut trei-patru luni, iar eu n-am nici macar idee ce s-a zis cu parintii mei, cu fosta amica, cum o fii reactionat colegii. Ma macina intrebarile despre trecutul meu insa... Pfoa la dracu' cu acest schimb de corpuri! Akemi si eu, Akemi cea reala a murit, in schimb eu am primit inca o sansa de la Cel de Sus.Okey, accept ideea, dar taman sa ma transform in femeie. Acum eu fiind baiat blocat, ma indragostesc de o fata si ma impiedica corpul, trebuie sa devin yuri. Si o chestie, eu din Berlin, din centrul Europei, ma trezesc la cuca-macai in Tokyo.
Ceea ce m-a surprins erau atatea fete noi cand m-am trezit cam acum o saptamana la spital, si inca ma uimesc cuvintele Yunei despre personalitatea lui Akemi. Eu am reusit sa o schimb in douazeci si patru de ore, cu alta gandire mai de Tokyo. Hmm...Trebuie totusi sa aflu ce s-a intamplat cu Nobu din Berlin, cu corpul meu. Nu pot sa las totul in urma , sa sterg cu buretele si sa ma fac ca n-am existat . Sa arunc asa 19 ani la gunoi. Imi imaginez ce distrusa o fi mama. Cred ca saraca a lesinat de multe ori pana acum si nu-i vine inca sa creada ca eu teoretic sunt mort.
Sambata mea este distrusa. Incerc sa ma scol din pat si ma uit prin telefon. Ma tententeaza grozav de mult sa sun pe mobilul din Berlin. Pana la urma impinsa de o forta necunoscuta a curiozitatii , tastez numarul punand prefixul de secret si cel de Germania. Duc telefonul la ureche si cu inima batand ca un ciocan, ascult in tacere. In cateva secunde, mobilul bipaie pe semne ca se face legatura. Ma simt inghetata, nu pot sa inchid pana nu raspunde cineva. La capatul celalalt , intr-un final se aude o voce stinsa de femeie suferinda. Glasul este clar, obiectiv, fara a prelungi mult comunicarea.
'' Buna ziua'' se strecura printre urechile mele. Un tremur ciudat mi se cuibareste in suflet. Nu raspund nimic, femeia tot insista cu intrebarea ''cine esti''. Vocea ei imi este clara ca un diamant slefuit. Este mama mea din Berlin. Oricat de mult as iubi poate Tokyo, pe Yuna si chiar bogatia in care intrasem, nu pot uita de unde am plecat. Stateam intr-un apartament cu 4 camere la marginea Berlinului. Locuiam eu cu mama si sora mea mai mare. Obisnuiam sa ne certam din nimicuri, sa ne intoarcem spatele facandu-ne suparati, apoi impacarea era rapida, calda cu o imbratisare sau strangere de mana. Off! Mi-e dor de ai mei, chiar daca e greu sa o spun, dar asa e.
Inchid telefonul in liniste. Il arunc pe pat, iar eu imi aplec brusc capul incepand sa lacrimez cu sughituri subtiri. Tatal meu, care
trecea involuntar pe langa camera mea, imi aude plansetul si intra ingrijorat la mine.
- Scumpo, ce ai? De ce plangi? intreaba parintele meu ducandu-si mana pe unul din umerii mei.
- Ni-nimic! raspund eu sec, acoperindu-mi fata si stergand lacrimile.
- Unde e Yuna? observa tata. Unde s-a dus? Credeam ca vine sa va plimbati prin curte sau sa mancati desert.
- Nu, tata. A plecat. Am suparat-o. Din cauza asta nu ma simt prea bine!
- Off, ce ati facut?
Nu-i raspund nimic tatei, crezand ca va inghiti minciuna unei certe adolescentine intre fete. Indiferenta il stapaneste imediat din momentul in care nu-i mai zic nimic. Stie ca poate n-are rost sa dau vreun raspuns pentru ca sunt si prost dispusa. Nu puteam sa-i spun ca ma atasasem de blonda si ca ma sarutasem cu ea cu o seara inainte.
- Asculta Akemi, inceteaza cu ifosele si pune mana fii mai serioasa!
'' Poftim, ce dracu de ifose?? Si asteapta putin, acum un minut imi ziceai ca sunt scumpa, acum ca sunt aiurita! Ce tata!!''
- Asculta, tu, tata, n-ai de gand sa-mi dai si mie putin ragaz sau dreptate! Si in plus am note bune!!
- Oo da! La tine 4 si 5 sunt note bune? Nu vreau sa stiu ce va insemna 10! se rasteste taica-meu.
Eu nervoasa, ma ridic de pe pat si incep la tip la el, la ce folos? Vorbim , ne ciondanim, ne aruncam cuvinte urate. Nu ma pot stapani. Acum incepe sa comenteze de notele pe care le luase Akemi inainte de incident si coma. Si eu trebuie sa rezolv situatia unei batute in cap care nu era in stare sa invete doua randuri cat sa treaca clasa.
Tatal meu incepe sa se enerveze de tot. La fata este rosu ca un rac. Deja furia ii atinge limitele maxime si il simt gata sa bubuie si tavanul. Ma trezesc apoi ca sunt in pat cu obrajul vanat si usturandu-ma. Cu ochii in lacrimi, imi pipai obrajul. Palma lui ramasese intiparita pe pometul meu si durea extrem. Ce puternic e! M-a azvarlit in pat. Eu plina de tupeu ii strig sa iasa. Mi-era teama la un moment dat sa nu cumva sa mai iau o palma.
- Sa nu indraznesti sa mai imi adresezi astfel de cuvinte jignitoare. Foloseste astfel de cuvinte cu curvele tale, nu cu mine pentru ca sunt taica-tau! Inteles?!
Nu apuc sa dau nicio replica, ca menajera apare in pragul usii cu telefonul fix in mana. Spune ca este cautat de cineva si isi cere politicos iertare. Tatal meu, mai calm, si rasufland greu, inhata telefonul si incepe sa vorbeasca diplomat disparand cu servitoarea pe scari. Ma duc, trantesc usa in urma lor si o si inchid.
- Fi-al dracului de nenorocit, cum indraznesti sa dai in mine? spun eu indreptandu-ma spre olginda. Usturimea mai disparuse, iar urmele palmei sale se inrosisera. Pe chipul meu alb acea pata strica tot aspectul. Teoretic este noul meu tata si poate sa mai ma cafteasca, dar el bubuie imediat fara motiv. Se enerveaza ca un isteric demn de dispret. Mai acum pe loc mi-as pune capat zilelor sa nu mai indur asa tampenii. Oficial ziua asta merge din ce in ce mai prost pana ma distruge psihic...
Capitolul 7
Yuna m-a lasat cu ochii in soare imediat dupa micul dejun. Nu mai ma simt bine, totul in jurul meu s-a prabusit fara sens, iar acum n-are nimic importanta. Ma avant in patul meu desternut tot frecandu-mi ochii fara motiv. Am o frustare intensa in mine si stiu sigur motivele. Mi-as dori chiar daca am inceput o viata noua, sa stiu ce s-a intamplat cu mine, cu Nobu cel din Berlin. Au trecut trei-patru luni, iar eu n-am nici macar idee ce s-a zis cu parintii mei, cu fosta amica, cum o fii reactionat colegii. Ma macina intrebarile despre trecutul meu insa... Pfoa la dracu' cu acest schimb de corpuri! Akemi si eu, Akemi cea reala a murit, in schimb eu am primit inca o sansa de la Cel de Sus.Okey, accept ideea, dar taman sa ma transform in femeie. Acum eu fiind baiat blocat, ma indragostesc de o fata si ma impiedica corpul, trebuie sa devin yuri. Si o chestie, eu din Berlin, din centrul Europei, ma trezesc la cuca-macai in Tokyo.
Ceea ce m-a surprins erau atatea fete noi cand m-am trezit cam acum o saptamana la spital, si inca ma uimesc cuvintele Yunei despre personalitatea lui Akemi. Eu am reusit sa o schimb in douazeci si patru de ore, cu alta gandire mai de Tokyo. Hmm...Trebuie totusi sa aflu ce s-a intamplat cu Nobu din Berlin, cu corpul meu. Nu pot sa las totul in urma , sa sterg cu buretele si sa ma fac ca n-am existat . Sa arunc asa 19 ani la gunoi. Imi imaginez ce distrusa o fi mama. Cred ca saraca a lesinat de multe ori pana acum si nu-i vine inca sa creada ca eu teoretic sunt mort.
Sambata mea este distrusa. Incerc sa ma scol din pat si ma uit prin telefon. Ma tententeaza grozav de mult sa sun pe mobilul din Berlin. Pana la urma impinsa de o forta necunoscuta a curiozitatii , tastez numarul punand prefixul de secret si cel de Germania. Duc telefonul la ureche si cu inima batand ca un ciocan, ascult in tacere. In cateva secunde, mobilul bipaie pe semne ca se face legatura. Ma simt inghetata, nu pot sa inchid pana nu raspunde cineva. La capatul celalalt , intr-un final se aude o voce stinsa de femeie suferinda. Glasul este clar, obiectiv, fara a prelungi mult comunicarea.
'' Buna ziua'' se strecura printre urechile mele. Un tremur ciudat mi se cuibareste in suflet. Nu raspund nimic, femeia tot insista cu intrebarea ''cine esti''. Vocea ei imi este clara ca un diamant slefuit. Este mama mea din Berlin. Oricat de mult as iubi poate Tokyo, pe Yuna si chiar bogatia in care intrasem, nu pot uita de unde am plecat. Stateam intr-un apartament cu 4 camere la marginea Berlinului. Locuiam eu cu mama si sora mea mai mare. Obisnuiam sa ne certam din nimicuri, sa ne intoarcem spatele facandu-ne suparati, apoi impacarea era rapida, calda cu o imbratisare sau strangere de mana. Off! Mi-e dor de ai mei, chiar daca e greu sa o spun, dar asa e.
Inchid telefonul in liniste. Il arunc pe pat, iar eu imi aplec brusc capul incepand sa lacrimez cu sughituri subtiri. Tatal meu, care
trecea involuntar pe langa camera mea, imi aude plansetul si intra ingrijorat la mine.
- Scumpo, ce ai? De ce plangi? intreaba parintele meu ducandu-si mana pe unul din umerii mei.
- Ni-nimic! raspund eu sec, acoperindu-mi fata si stergand lacrimile.
- Unde e Yuna? observa tata. Unde s-a dus? Credeam ca vine sa va plimbati prin curte sau sa mancati desert.
- Nu, tata. A plecat. Am suparat-o. Din cauza asta nu ma simt prea bine!
- Off, ce ati facut?
Nu-i raspund nimic tatei, crezand ca va inghiti minciuna unei certe adolescentine intre fete. Indiferenta il stapaneste imediat din momentul in care nu-i mai zic nimic. Stie ca poate n-are rost sa dau vreun raspuns pentru ca sunt si prost dispusa. Nu puteam sa-i spun ca ma atasasem de blonda si ca ma sarutasem cu ea cu o seara inainte.
- Asculta Akemi, inceteaza cu ifosele si pune mana fii mai serioasa!
'' Poftim, ce dracu de ifose?? Si asteapta putin, acum un minut imi ziceai ca sunt scumpa, acum ca sunt aiurita! Ce tata!!''
- Asculta, tu, tata, n-ai de gand sa-mi dai si mie putin ragaz sau dreptate! Si in plus am note bune!!
- Oo da! La tine 4 si 5 sunt note bune? Nu vreau sa stiu ce va insemna 10! se rasteste taica-meu.
Eu nervoasa, ma ridic de pe pat si incep la tip la el, la ce folos? Vorbim , ne ciondanim, ne aruncam cuvinte urate. Nu ma pot stapani. Acum incepe sa comenteze de notele pe care le luase Akemi inainte de incident si coma. Si eu trebuie sa rezolv situatia unei batute in cap care nu era in stare sa invete doua randuri cat sa treaca clasa.
Tatal meu incepe sa se enerveze de tot. La fata este rosu ca un rac. Deja furia ii atinge limitele maxime si il simt gata sa bubuie si tavanul. Ma trezesc apoi ca sunt in pat cu obrajul vanat si usturandu-ma. Cu ochii in lacrimi, imi pipai obrajul. Palma lui ramasese intiparita pe pometul meu si durea extrem. Ce puternic e! M-a azvarlit in pat. Eu plina de tupeu ii strig sa iasa. Mi-era teama la un moment dat sa nu cumva sa mai iau o palma.
- Sa nu indraznesti sa mai imi adresezi astfel de cuvinte jignitoare. Foloseste astfel de cuvinte cu curvele tale, nu cu mine pentru ca sunt taica-tau! Inteles?!
Nu apuc sa dau nicio replica, ca menajera apare in pragul usii cu telefonul fix in mana. Spune ca este cautat de cineva si isi cere politicos iertare. Tatal meu, mai calm, si rasufland greu, inhata telefonul si incepe sa vorbeasca diplomat disparand cu servitoarea pe scari. Ma duc, trantesc usa in urma lor si o si inchid.
- Fi-al dracului de nenorocit, cum indraznesti sa dai in mine? spun eu indreptandu-ma spre olginda. Usturimea mai disparuse, iar urmele palmei sale se inrosisera. Pe chipul meu alb acea pata strica tot aspectul. Teoretic este noul meu tata si poate sa mai ma cafteasca, dar el bubuie imediat fara motiv. Se enerveaza ca un isteric demn de dispret. Mai acum pe loc mi-as pune capat zilelor sa nu mai indur asa tampenii. Oficial ziua asta merge din ce in ce mai prost pana ma distruge psihic...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)