My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Next. Scuzati ca este atat de varza, insa chiar sunt o muratura. Am un fic care trebuie sal termin si dau tot ce pot ca sa iasa bine si nu prea am avut timp sa scriu si aici. Nu putema insa sa las si saptamana asta ficu fara capitol. Sper totusi sa va placa :-S

Capitolul 29:

-Nu pot crede ca primul lucru la care te-ai gandit a fost faptul ca eu eram sa mor si nu ca acel ninja stie de Nekomata.
M-am uitat uimit la el. Nici mie nu imi venea sa cred. La dracu’. Am intors capul. Ce stupid. In loc sa ma gandesc ca misiunea se duce dracului, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost siguranta piticaniei.
Incep sa ajung la concluzia ca ceea ce mi-a zis Orochimaru odata era adevarat:
“ Cand cazi, nu te mai ridici. “
O gandire atat de pesimista si totusi asa de adevarata. Am zambit in sinea mea. Am fost oare idiot ca m-am implicat intr-o relatie cu Yuuki? Nici eu nu pot spune.
-Sasuke, nu face fata asta, ma faci sa ma simt vinovat.
Mi-am intors privirea. Expresia care o avea imi dadea senzatie de seriozitate; ma intrebam totusi daca era adevarata.
-Nu vreau sa regreti tot ce s-a intamplat intre noi, nici macar un moment.
Il priveam nehotarat.
-De ce nu?
A ras usor.
-Pentru ca as muri daca as afla ca este adevarat.
Am zambit. Intr-un moment ca asta numai Yuuki putea spune asta.
S-a asezat peste mine, cu picioarele de o parte si de alta a mea, incolotacindu-si bratele in jurul gatului meu.
-Deci nici acum nu am de ales nu? intreb retoric.
-Asa se pare, raspunse, timp in care ma saruta.
Zambeam in sinea mea. Pentru un moment chiar eram sa cad, sa ma duc dracului si sa pierd totul. Stupid din partea mea.
-Se pare ca avem treaba in seara asta.
Imi zambi, si cu o privire perversa accentua sarutul, plimpandu-si mana prin parul meu. Si-a strecurat limba printre buzele mele, ajungand sa se plimbe jucas prin gura mea.
L-am oprit.
-Nu la genul asta de treaba ma refeream.
-Nu vrei sa o facem?
Privirea lui inocenta, tonul copilaros si intrebarea pe care mi-a pus-o nu se potriveau deloc.
-Nu crezi ca mai intai trebuie sa rezolvam prostia care ai facut-o?
A lasat capul in jos, incercand sa evite orice contact visual.
-Asa credeam si eu, ii spun in timp ce-l dau jos de pe mine.
Ma privea cu dezamagire, cerandu-si iertare din priviri. Of, ce o sa ma fac eu cu pacostea asta? Am oftat.
-Pentru inceput, sa-i facem o vizita celui care ti-a umblat prin creier.
Nu a spus nimic.
Prea bine, am iesit deci din cladirea unde stateam, indreptandu-ne spre sud. Shikamaru a fost singurul de acord sa stea acolo pe parcursul reconstruirii satului. Sudul era mai ocolit din simplul fapt ca spre diferenta de celalte locuri, zidurile ce imprejmuiau satul au fost distruse, iar padurea din exterior s-a extins. Se presupune ca inca mai sunt inamici acolo. O prostie, Shikamaru probabil a avut aceasi parere si pentru a putea beneficia de linsite si confort s-a mutat acolo. Ma rog, am Sharinganul asa ca nu-mi fac prea multe probleme privind gasirea lui.
Acea ora in care ne-a indreptat spre sud a fost destul de tacuta –ciudat, nu mi s-a intamplat pana acum sa-l vad pe Yuuki atat de tacut. Am incercat insa sa ignor asta, probabil era datorita discutiei de mai devreme.
Era bizar sa mergi pe strada ce mi-o amintesc ca un loc mereu animat si sa vezi cadavre peste tot si sange uscat pe peretii cladirilor darmate. Imi aducea aminte de ziua in care Itachi a distrus clanul. Ah, cat de stupid, banuiesc ca acum fiecare satean impartaseste aceasi experienta cu mine. Chiar ca piere toata distractia cand stii asta.
Am oftat indreptandu-mi privirea spre singura cladire intacta. Se pare ca e la fel de comod si lenes ca ultima data cand l-am intalnit. Nu cred totusi ca se va schimba vreodata.
-Am ajuns.
Nu a fost nevoie sa-l mai cautam sau ceva, Shikamaru se afla deja in fata portii, asteptandu-ne.
-Am avut dreptate deci, ati venit.
Niciunul dintre noi nu a spus nimic.
-Banuiesc ca vreti sa stiti ce am aflat cat timp eram in capul lui, relua acesta, indreptandu-si privirea spre Yuuki.
-Nu ma intereseaza ce stii sau ce parere ai.
Ma privi mirat, un lucru extrem de rar la el.
-Atata timp cat nimeni nu va afla despre asta…
M-am oprit, vazand ca nu are rost sa continui. Stia prea bine ce s-ar intampla. Nu aveam de gand sa permit nimanui sa intervina in planul meu, nici macar daca asta inseamna sa incalc promisunile cu Yuuki.
-Calmeaza-te, a zis, oftand. Crezi ca sunt atat de idiot incat sa incep o lupta cu un pion a lui Orochimaru?
Nu am spus nimic.
-In plus, cine ar vrea sa afle de aventurile tale amoroase cu un alt barbat?
Yuuki se uita mirat la el. Si eu aveam acelasi sentiment. Se parea ca Shikamaru nu avea habar de Nekomata. Am zambit satisfacut.
-Asa ma gandeam si eu, Shikamaru.