My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Am venit cu nextul. Stiu ca am intarziat si imi pare rau, insa scoala ma ucide. However, desi capitolul e destul de varza... [ i know i know], sper sa va placa :-S. O da, thx for comm >:D<, sper sa iti placa incontinuare :-S

Capitolul 25:

-Suigetsuuu!
-De ce imi tot tipi in ureche femeie?! Crezi ca-s surd sau ce?!
-Idiotule, te intreb de jumatate de ora daca ai reusit sa te ocupi de gorilele alea!
Am oftat, inaintand. Atata zgomot pentru nimic. Din orice unghi ai privi, astia doi sunt niste idioti. Nu o sa scap de ei nici dupa moarte. Am oftat din nou. Momentan mergem spre Konoha. Acum ca avem toate pergamentele si Yuuki e din nou cu noi, pot sa-mi pun planul in aplicare. Va fi benefic atat pentru mine, cat si pentru restul de idioti. Satul in care am stat acele cateva zile nu este foarte indepartat de Konoha, deci nu o sa ne ia mai mult de jumatate de zi sa ajungem. Inca n-a venit nimeni din Akatsuki dupa Nekomata, asta nu poate sa insemne decat ca Pain a fost invins. Iditoul ala de Naruto, cine s-ar fi gandit ca o sa ajunga atat de obsedat. Oricum, gandurile imi erau la intamplarea de dimineata. Nu m-as fi asteptat la asa ceva din partea lui Yuuki.

-Nee… Sasuke?
-Hn?
-Chiar esti de acord cu asta?
Imi ridic privirea.
-Asta e o intrebare prosteasca, ii spun cu o privire serioasa.
Yuuki s-a indepartat de mine, lipindu-si trupul de perete. Nu imi puteam da seama ca avea sa-mi zica.
-Nu la asta m-am referit, continua acesta. Ma simt de parca as face ceva gresit.
Il priveam nedumerit, incercand sa neg orice afirmatie ce ar fi devastat totul. Era ceva imposibil, trebuia sa fie!
- Ma simt in plus. clanul Uchiha este unul dintre cele mai puternice, iar tu esti singurul supravietuitor. Cred ca ar fi mai bine sa faci ceva in legatura cu asta. In plus, sunt baiat, deci nu pot avea copii.
Daca as fi putut, cred ca as fi ras in acest moment. Yuuki este cea mai imprevizibila persoana pe care o cunosc. Dintre toate lucrurile pe care mi le putea zice, asta e cel mai ridicol. M-am apropiat de el, sarutandu-I fruntea.
-Sunt mult prea egoist ca sa fac asta. N-as renunta la tine pentru un lucru atat de neimportant.
-Sasuke! Este vorba de…
-Am facut un pact, nu-i asa?
Mi-am lipit fruntea de a lui, inca amuzat de situatie.
Mi-a zambit, inca nesigur.
-O sa te tii de el, nu-i asa? il intreb.
-Normal.

Intradevar, dintre toate motivele existente, asta cred ca a fost cel mai stupid pe care mi l-a putut zice. Nici macar pentru un moment nu m-am gandit la reinstaurarea clanului. E ca si cum as forta repetarea istoriei. Plus ca, nu sunt singurul supravietuitor.

***

Dupa o jumatate de zi, am ajuns in Konoha. Acea atmosfera de distrugere inca se putea simti in aer. Ruinile caselor se aflau de jur imprejurul acelui crater imens. Se pare ca o parte din planul meu deja a fost facut de Pain. Pacat, as fi vrut sa fiu aici cand s-a intamplat asta, sa savurez momentul distrugerii.
-Doamne, ce dezastru! exclama Yuuki in timp ce privi uimit spre sat.
-Nu mi-as fi imaginat ca fanaticul de Pain ar face asta.
Pentru Suigetsu tot cei care sunt mai puternici decat el sunt priviti drept fanatici sau obsedati de putere. Heh…
-Fabulos.
Karin parea cea mai incantata de situatie. Cateodata chiar mi se parea sadista.
Am oftat, timp in care le-am spus ca ne indreptam spre Hokage. Daca nu ma insel, cred ca era unul dintre cei trei sanini, Tsunade. Nu am intalnit-o pana acum, insa din informatiile pe care le-am putut culege se spune ca are un par blond, ochii caprui si un piept voluptos. Nu ne va fi prea greu sa o gasim.
-Vom merge mai intai inspre nord.
Acolo se aflau si sculpturilor celor cinci Hokage, in copilarie am auzit o discutie intre Itachi si un coechipier al sau, in care se mentiona ca acolo era locul in care se faceau consiliile dupa fiecare atac asupra Konohai.
Am mers asadar spre nord, incercand sa ne facem cat mai neobservati. Faptul ca suntem aici nu cred ca reprezenta totusi un pericol prea important pentru conducatorii satului, avand in vedere ca nu mai e nimic de distrus. Ca urmare, nu am mai ocolit pana aproape de extremitati, ci am mers drept.
Dupa cum m-am gandit, nimeni nu nea observat prezenta. Muntele in care erau sculptate fetele celora care au fost Hokage nu parea prea afectat, lucru ce confirma teoriile mele. Am inaintat impreuna cu cei trei, folosind una din intrarile principale –erau deobicei folosite pentru evacuare.
-E cam infricosator… a spus Yuuki in timp ce parcurgeam acel tunel ce ducea spre una dintre iesirile din sat sau, in cazul nostru, in locul unde se afla asazisa Tsunade-sama.
-Inca n-ai vazut nimic.
Konoha parea aparent un sat pacifist, cu locuitori devotati si muncitori- asta nu era decat un rezultat al ipocriziei. Voiam sa schimb asta.
Am ajuns in fata unei usi. Se auzeau voci dinauntru; chiar nu ma asteptam ca totul sa fie atat de rapid si direct. Prea grabit pentru gustul meu.
Am intrat pe usa, in fata noastra desfasurandu-se o adevarata conferinta. Cei mai batrani ai satului, echipele ANBU, tacticienii, sefii de clan, toti se aflau acolo, ascultand vorbele unei femei blonde, inalte, ce indeplinea acea descrierea dupa care ne ghidam. Din nou, totul mi s-a parut mult prea usor.
-Uchiha?
-El este Uchiha?
-A venit cu echipa lui?
-Ultimul supravietuitor la clanului?
Toti pareau uimiti de aparitia noastra, insa nu ii inconjura acea atmosfera de ingrijorare, ci mai degraba una degajata. Am oftat, nemultumit.
-Deci tu esti Sasuke Uchiha.
-Iar tu noul Hokage.
Ma privea cu ura. Destul de ciudat. Ma asteptat mai mult la o reactie defensiva.
-Ce vrei?
Intrebarea ei mi s-a parut mai mult un repros. Era un hokage ciudat, parerea mea.
-Am venit sa face o intelegere.
Toti ceilalti ninja au tresarit uimiti de afirmatia mea, luand o pozitie de atac. Tsunade le-a facut un semn rapid cu mana ca sa inceteze. Puteam recunoaste in ochii lor acea dorinta arzatoare de a ma omori. Cine s-ar fi gandit ca voi ajunge atat de faimos.
-Satul nu face intelegeri cu tradatori.
Am oftat.
-Atunci inseamna ca nu tii la satul asta.
Nu si-a schimbat privirea, incrucisandu-si mainile in jurul pieptului.
-Te ascult.
-Vom ramane in Konoha pentru ceva vreme. Vreau sa ne asigurati protectie impotriva celor din Akatsuki.
Yuuki statea foarte aproape de mine, l-am putut simti atunci cand a tresarit. Era asa un idiot, doar nu credea ca voi lasa treaba asta nerezolvata.
-De ce am face asta?
-Sa spunem doar ca satul nu va mai cunoaste niciodata un asemenea dezastru. Stii foarte bine de ce sunt in stare si mai ales de telul meu actual.
Tsunade m-a privit sceptica, nehotarata. Stiam ca planul meu va functiona. Toti cei care au fost hokage au tinu mult prea mult la Konoha- asta e marea lor problema.
-Daca esti atat de puternic incat sa distrugi un sat intreg, de ce nu scapi singur de Akatsuki?
-Din pacate am deja o intelegere cu unul din coechipierii mei.
Nu a aprut prea multumita de raspunsul primit, insa nu puteam sa-i spun mai multe.
-Daca vom accepta asta inseamna ca satul nostru va fi incontinuu atacat de cei din Akatsuki, deci rezultatul ar duce tot la un dezastru.
Mereu mi-au placut oamenii care se contrazic cu mine, incercand sa aduca argumente astfel incat sa ma doboare. Nu o sa reuseasca, totul este stabilit.
-Doi kyuubi sunt mai buni decat unul, nu-i asa?
Tsunade se ridicase brusc de pe scaun, privindu-ma uimita.
-Vrei sa spui ca…
-Exact.
A adoptat o expresie nemultumita. Se pare ca nu avea de ales, trebuia sa o faca. Doar isi iubea satul, nu? Patetic.
-Bine atunci.
Un zabet mic mi-a aparut in coltul gurii – si asta in ciuda dezaprobarilor venite din partea celorlalti ninja.
-Banuiesc ca trebuie sa ajutam si noi la reinstaurare, nu?
-Ceee, sa muncim pentru Konoha? se auzi vocea nemultumita a lui Suigetsu.
-Nici vorba! incuviinta Karin.
Am oftat, incercand sa par calm. Le-am spus doar sa nu vorbeasca. Ma bucur totusi ca Yuuki este ascultator si nu spune nimic. Desi, trebuie sa recunosc, si asta e destul de ciudat.
-O sa faceti ce spun eu.
Le-am aruncat o privire rece ce i-a amutit. Am primit un raspuns afirmativ din partea lor.
-Bine atunci, ne atrase Tsunade atentia, pentru moment astia sunt termenii, o sa ne intalnim altadata ca sa vorbim in detaliu.