My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Next :P. Beki s-ar putea sa-ti placa capitolul asta, o sa ti se indeplineasca visul, mai ales la sfarsit=)). Sper sa-ti placa ^:)^ and thx for comm;).

Capitolul 22:

Doua zile. Doar doua zile nenorocite au trecut. Parca totul s-a dus la dracu! Nu-mi pot imagina ce a vrut sa zica soparla aia, insa simt disperata nevoie de explicatii. Faptul ca Yuuki imi ascunde ceva este clar, problema este ca nu imi pot da seama despre ce e vorba. Am reluat in minte toate intamplarile din ultimele luni, insa n-am ajuns la nici un rezultat. Am lovit din nou cu pumnul in peretele din fata mea.
Respiram cu greu, privind nervos la crapatura cauzata de nervii de mai devreme. Mi-am lasat corpul sa cada pe asternutul alb al patului. Pentru un moment chiar imi pierdusem controlul. Nu mi s-a mai intamplat asta de ani buni. Cand sunt nervos imi pierd foarte usor controlul si nu se stie ce se poate intampla. Am preferat dintotdeuna firea calma, calculata.
Am oftat. Adevarul era ca… Yuuki chiar mi-a facut ceva. Atunci cand am fost de acord cu targul imi iesisem din fire. A fost prea mult… chiar si pentru mine. Nu ma deranja in mod special faptul in sine, ca Yuuki mi-a ascuns inca un lucru, ci motivul pentru care si-a incalcat promisiunea. A facut-o cu atata incredere in el si tarie in voce, chiar l-am crezut. Am zambit ironic. Si cand te gandesti ca eu mi-am tinut toate promisiunile. Nu omori pe nimeni; nu am omorat. Nu spune la nimeni; n-am spus la nimeni. Fi mai increzator; am fost – si inca mai mult decat era necesar.
Si in ciuda tuturor celor spuse mai sus, inca nu imi pot lua gandul de la el. O singura decizie a fost indeajuns de puternica incat sa creeze tot haosul. De ce l-am acceptat in echipa? Nici atentie nu trebuia sa-i ofer. Mi-am adus aminte de o discutie care am avut cu Orochimaru cu ani in urma:

-Sasuke, stii de ce oamenii se urasc atat de mult?
Am dat negativ din cap, privindu-l sceptic. Nu m-a interesat pana acum acest aspect, iar indiferenta fata de ceilalti m-a facut sa nu-l observ.
- Legatura dintre oameni este una subtire, mereu gata sa se rupa. Sunt fiinite fragile si egoiste. Pretind ca tin la ceilalti, insa fac totul pentru a indeplini un scop propriu, folosindu-se de altii.
-Tu nu esti la fel?
-Mi-am pierdut umanitatea cu mult inainte sa realizez asta. Pana si eu m-am temut de iadul ce domneste intre oameni.
Desi credeam ca discutia noastra a luat sfarsit aici, soparla continua cu o seriozitatea ce mi s-a parut ciudata atunci:
-Sasuke, nu trebuie sa ai incredere in oameni. Un singur pas gresit si o sa devii la fel ca ei.

Pe atunci credeam ca este doar un fanatic, obsedat de putere. Observ acum ca avea un punct bun de plecare. Cine s-ar fi gandit ca soparla aia ar avea vreodata dreptate? Incep sa regret ca nu l-am ascultat la vremea respectiva.
-Sasuke, esti inauntru?
Am auzit vocea lui Karin dincolo de usa. Uh, numai de ea nu aveam chef in momente ca astea.
-Da, intra.
Usa din lemn s-a deschis, iar Karin intra in camera. Inainte sa spuna ceva si-a aranjat mai bine ochelarii, asezandu-se langa mine.
-Cat mai avem de gand sa stam aici? Deja am inceput sa trezim suspiciuni printre localnici.
-Maine vom pleca.
A fost uimita de raspunsul primit, parca asteptandu-se la cu totul altceva din partea mea.
-Vrei sa spui ca n-ai nici un plan ca sa-l salvezi pe Yuuki? Il vom lasa in urma pur si simplu?
Ii dau un raspuns afirmativ fara a sta prea mult pe ganduri. Cel mai bun mod ce a-l uita este de a inceta sa ma mai gandesc la el. Pentru inceput, cred ca o sa plec din locul asta. Simt ca ma sufoc.
-Cred ca ar trebui sa ma bucur, spuse zambind.
Nu i-am zis nimic. Nu reuseam sa-mi dau seama unde voia sa ajunga.
-Of, la naiba! izbucneste dintr-o data. Sasuke, uite ce e, nu-mi pasa ce s-a intamplat intre voi, de ce v-ati certat, cum ati ajuns asa, insa nu mai suport sa te vad inchis intr-o camera de doua zile, gandindu-te incontinuu la Yuuki. Daca vrei sa-l salvezi, salveaza-l. Ce tot stai aici intr-un mod de meditare, crezi ca o sa rezolvi ceva? Oi, simt ca innebunesc.
-Pentru mine el deja face parte din trecut, ii zic calm in ciuda izbucnirii de mai devreme. Sau cine stie, probabil n-a existat niciodata.
-Sasuke, te-ai tampit? Dupa tot ce s-a intamplat cum poti spune asta?! Orice om si-ar da seama cat de mult tineti unul la altul. Trezeste-te! mi-a reprosat, iesind din camera si trantind usa in urma ei.
Cred ca aveam o fata de idiot. Ma uitam la ea mirat, din cauza a ceea ce a spus, nervos pentru ca a izbucnit asa intr-o data si intr-un fel fericit. Pentru un moment m-am intrebat ce a fost tot acest discurs. Am reluat in minte inca o data tot ce mi-a zis, luand fiecare parte pe bucatele. Un anumit fragment mi-a ramas in mod special in minte:

Daca vrei sa-l salvezi, salveaza-l.

Cine s-ar fi gandit ca rivala lui Yuuki l-ar salva de la moarte. Am zambit in sinea mea. Poate a fost un discurs tampit, prost spus, intr-un moment nepotrivt, insa cred ca este adevarul a tot ce s-a intamplat.

Trezeste-te.

Cred ca nu mai pot nega. Oricum te-ai uita la situatia asta, adevarul este ca prefer mai mult sa-l am langa mine, in siguranta, decat undeva departe, fara ca macar sa putem lua legatura unul cu altul.
-Orochimaru, se pare ca am cazut in iadul lui fara ca macar sa-mi dau seama.
Nu mai e cale de intoarcere. Odata ce am luat aceasta decizie, nu pot decat sa o urmez asa cum trebuie. Indiferent daca Yuuki m-a mintit si chiar daca o va mai face de acum incolo, asta nu schimba cu nimic faptul ca il iubesc.