My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Capitolul 30:

-Sasuke?
Mi-am aplecat capul, privindu-l, inca somnoros.
-Cat mai avem de stat aici?
-Te-ai plictisit deja? il intreb, cascand.
Si-a indreptat privirea intr-o parte, afisand o figura nemultumita.
-Nu asta e problema. Atmosfera de aici imi aduce aminte de satul in care am locuit. Nu e prea placut.
Aproape ca uitasem prin cate a trecut. Ma rog, nu m-as fi gandit ca asta sa fie o problema, insa banuiesc ca satenii nu se uita cu ochi prea frumosi la niciunul dintre noi.
-Nu le mai acorda atentie. E cam tot ce poti sa faci.
-Pare usor de spus…
Am oftat, intorcandu-ma cu spatele la el. Daca nu vrea sa ma asculte bine atunci, e treaba lui ce face. Totusi, nu e singurul care s-a saturat de locul asta. Devine din ce in ce mai sufocant sa te comporti cu ceilalti altfel decat trebuie.
-Sasuke, nu e nevoie sa te superi, a spus Yuuki, in timp ce isi incolotaci mainile in jurul trupului meu. Vreau sa-mi promiti ceva in schimb.
O sa ma incurc in promisiuni daca o tin tot asa. Ma intreb ce mai voia de data asta.
-Ce e? intreb, fara sa ma intorc cu fata la el.
-Dupa ce se termina totul, vreau sa mergem undeva, doar noi doi.
-Daca nu mor pana atunci…
-Sasuke! se rasti la mine. Iti este interzis sa mori! Ori amandoi, ori niciunul!
Daca as fi putut, cred ca as fi ras in momentul acela. Yuuki era asa un idiot, cu aspiratii atat de uriase si perfecte. M-am intors spre el, cu un zambet mic in coltul gurii. Avea o privire serioasa, care insa nu m-a facut sa imi schimb parerea despre subiect.
-Bine atunci.
Imi zambi, sarutandu-ma. Nu am reactionat in nici un fel. Eram ingandurat si el si-a dat seama. Ii placea insa sa pretinda ca nimic nu s-a intamplat. Da, intradevar, asta era un lucru care imi placea la el.
M-a anuntat ca merge sa faca un dus, insa nu i-am acordat prea multa atentie. Ma gandeam la intamplarea de seara trecuta. Nu prea stiam ce sa cred sau daca macar ar trebui sa incerc sa o fac. Yuuki, ca deobicei, era precum un cufar enigmatic, fara o cheie compatibila. Lacatul era intr-o forma ciudata si complicata pe care nu o puteam intelege. Intradevar, chiar este greu sa nu acorzi atentie la ceva ce simti ca are o legatura stransa, insa invizibila cu tine.

-Doamne, ce zi am avut.
Mi-am indreptat privirea intrebatoare spre el.
-Cred ca am consumat chackra pentru trei luni.
L-am lovit peste cap.
-Ti-am zis doar sa nu-ti irosesti energia inutil, ii spun, atintindu-l cu o privirea serioasa si suparata.
-Nu e chiar asa, am fost doar eu, Sakura-chan si inca trei medici. Daca imi foloseam chackra in cantitati mult prea mici, atunci ceilalti si-ar fi dat seama ca ceva este inneregula.
Am oftat adanc. Incercand sa par intelegator, nu voiam sa ma cert cu Yuuki pe o tema ca asta, insa, nici nu imi placea ideea ca el sa-si foloseasca puterile inutil.
Il priveam dezaprobator.
-Sasuke, oamenii aia puteau sa moara.
-Esti prea sufletist. Ma intreb cum de ai ajuns ninja.
-Sasuke, rosti cu ochii inlacrimati, esti rau. Esti raaau!
Am oftat din nou, dandu-mi ochii peste cap.
-O sa fie un drum lung, am spus, insa mai mult pentru mine.
-Sasukeee! De ce esti asa? Nu ma iubesti!
M-am uitat amuzat la expresia lui. Uneori chiar era bine sa-l vad pe Yuuki in genul asta. I-am zambit.
-Baka, incetea…
M-am oprit insa, uitandu-ma spre coltul opus al camerei. Ceva nu era in regula.
-Scuzati ca va intrerup certurile matrimoniale.
O priveam suspicios.
-Sakurai, nu ne-am vazut de mult.
-Adevarat. Am venit sa-l avertizez pe Yuuki.
M-am uitat la piticanie. Inca avea lacrimi in ochi de la discutia anterioara. O privea pe Sakurai cu mai multa dezaprobare decat mine. Asta nu putea sa insemne decat ca aveam sa aud ceva prost sau socant.
-Ce e? intreba el.
-Sensei a intrebat de misiunea ta. I-am zis de situatia actuala si…
-Vrea sa ma intorc imediat inapoi. Da, stiu.
Sakurai ofta.
-Asta ma asteptam si eu sa aud, insa mi-a zis “ El doar isi face treaba”. Am incercat sa-i explic ca este imposibil, insa tot pe a lui a tinut-o.
L-am privit intrebator pe Yuuki.
-Sa-i spui ca e o treaba care se va sfarsi atunci cand vom muri.
Cred ca acel “ vom” nu era necesar.
-I-am zis si asta. Sensei a murmurat ceva despre misiunea vietii, ultima, cea mai importanta. Mosul a innebunit de tot.
A privit-o pe Sakurai cu suparare, insa o aprobare clara. Dupa lungi momente de tacere:
-Multumesc pentru informatii, Sakurai.

Mda. Cam asta era situatia. Chiar nu mai stiu cum sa reactionez. Nu e ca si cum ar fi prima data cand aflu ceva ce-mi da toate ideile si planurile peste cap – am trecut prin lucruri si mai grele-, insa e ciudat sa auzi acelasi lucru de mai multe ori, insa de la persoane total diferite si cu niste cuvinte nu tocmai pe masura.
-Sasuke, nu te gandi prea mult la asta, a zis, facand o pauza scurta, nu uita ca am stabilit deja ca avem incredere unul in altul.
-Cum poti sa-mi spui sa…
-Sasuke, mi-a spus pe un ton calm, iti cer doar sa ai incredere, atata tot.
Am vrut sa spun ceva, insa sunetul strident provocat de impactul dintre perete si usa mi-a atras atentia.
-Sasuke!!!
Mi-am indreptat privirea nedumerita si nervoasa catre usa.
-Te-ai intors deci.

[Verrine]

Next, sorry pentru intarziere. Insa am scapat de teze si teste 8->. I am a free woman 8->. Also, i know it's too short but my inspiration is really down. o.o'.

Capitolul 31:

-Sasuke, chiar te-ai intors…
Mi-am indreptat privirea catre el.
-Naruto, tu esti prost?
M-a privit nedumerit, fiind gata sa inceapa o partida de injuraturi care sunt sigur ca mi le-a pregatit de multa vreme – asta cred ca era modul sau de a se razbuna pentru plecarea mea. Chiar si asa, nu l-am lasat sa zica nimic:
-Nu vezi ca port o discutie?!
-Da?! Dupa toti anii in care ai lipsit stii cum ne-am simtit?! Mai ales Sakura! Nu-ti pasa deloc sau ce?
Respiratia ii era sacadata, iar privirea nervoasa. Daca si-a pierdut cumpatul atat de rapid, nu vreau sa stiu ce o sa se intample daca o sa las asta sa continue.
-Nu! i-am raspuns.
Dupa ce tipatul mi s-a risipit in aer, o liniste greoaie s-a lasat peste noi. Yuuki privea inca nedumerit la idiotul de Naruto, in timp ce el avea o expresie incurcata – tristete, dezamagire, uimire etc. Si asa totul mergea ca dracu intre mine si el, numai de unul ca Naruto nu aveam nevoie.
-Acum, daca ai terminat tot ce aveai de spus, poti sa pleci.
Ne priveam fix. Voia sa-mi spuna ceva, insa se oprea de fiecare data dupa ce se hotara sa o faca. Era asa un idiot. Dupa atata vreme a ramas cu aceasi gandire de copil mic.
-Bine atunci.
A iesit pe usa, trantind-o, zgomotul din urma ei inca auzindu-se in surdina in mintea mea.
Am oftat.
-Yuuki…
N-am apucat insa sa zic nimic.
-Sasuke, cine era el?
L-am privit nehotarat.
-Sasuke! Spune-mi!
-Vrei sa stii din motive de gelozie sau pentru ca te intereseaza?
Lacrimile i s-au adunat in coltul ochilor, insa nu le-a dat drumul. Mi-a spus atat de multe lucruri in ultimele doua seri, atat de diferite intre ele, incat nu mai stiam ce sa cred. Imi era destul de greu sa deosebesc pana si lucrurile esentiale.
-Ambele, mi-a raspuns.
Am oftat din nou. De parca as fi avut de ales. Orice mi-ar spune, orice s-ar intampla, chiar daca m-ar minti, tot nu pot sa-l suport plangand.
-Naruto, am facut o pauza, dupa care am continuat, este cel care te-a atacat atunci.
-Oh.
Hm… se pare ca era mai degraba prima varianta. In ciuda tuturor, eram fericit cand il vedeam gelos. Era cumva singura dovada ca ma iubeste.
M-am apropiat de el, ciufulindu-i parul. Ma simteam mai bine. M-a privit cu semn de intrebare.
-Pentru moment, sa uitam de incident.
-Daca ai avea mai multa incredere in mine nu s-ar intampla asta.
-Vorbesti de parca tu ai avea incredere in mine.
M-a privit urat, cu dezaprobare.
-Normal ca am! Daca nu ar fi fost asa, atunci m-as fi indoit de relatia dintre tine si Naruto. Sasuke, eu chiar cred tot ce-mi spui!
L-am privit mirat. La asta nu m-as fi asteptat. Situatia am privit-o mereu doar din perspectiva mea, nu m-am gandit niciodata ca el are atat de multa incredere in mine. Am zambit usor. Cine ar fi crezut ca dragostea te poate face atat de egoist?
Am auzit usa trantindu-se pentru a doua oara dimineata asta.
-Suigetsu-kun!
-Sasuke, Hokage a trimis niste indivizi dubiosi dupa tine.
M-am uitat nedumerit la el, cu un semn de intrebare privind soarta acelor “indivizi dubiosi”.
-Nu-ti face girji, i-am rezolvat, mi-a spus ca si un raspuns la ceea ce aveam in minte.
Am oftat.
-Ai grija de piticanie pana ma intorc. Daca se intampla ceva, incendiaza locul si fugi spre nord.
Mi-a zambit multumit.

[Alixa]

Deci!
Cred ca innebuneam, credeam ca ai uitat de noi :(
DEci decideci : :X:X:X
Foarte sweet, dar ...:?: Naruto, in loc sa sara pe el mai avea putin si ii lua gatii.
Darrrr....de asemea super sweet Yuuki e gelos :-> si lui Sasuke ii place. Pai cum sa nu-i placa "pisicuta" lui ?;;)
Scapasi de teze? si eo :))
Data viitoare un next mai lung plizulet :D
Bine da' pe vreme de criza ii bun si asta.
Succes si cat mai repdee!!!!!!!
kisses, gambate!!!!

[Verrine]

Hey, sank you for coom >:D<. Am venit cu nextul [ mai repede >:) ] si am pus nsite parti mai.. cum vreti voi @-). Plus ca e ceva mai lung. Sper sa va placa :-S>

Capitolul 32:

-Sasuke, ce ai vorbit cu Tsunade?
Am oftat.
-Maine plecam.
-Plecam?! a spus in timp ce a sarit ca ars din cada.
-Da… in misiune, continui, tragandu-i corpul inapoi in bratele mele.
Si-a indreptat privirea intrebatoare catre mine.
-Nu pricep.
-Probabil vor sa ma testeze. M-au trimis in misiune cu Naruto.
A afisat o expresie asemanatoare cu a unui copil abandonat. Mi-am intors capul. Idiotul. Ce-i mai place sa se joace cu mine. Hm… desi, ma rog, nu ma deranja sa o facem in cada.
I-am zambit.
-Stai calm. Te iau cu mine. Ti-am zis ca nu te mai las cu descreeratii aia doi nici daca e ultimul lucru pe care il fac.
Mi-a zambit.
-Arigatou. Totusi, n-ai nimic impotriva…? Probabil o sa te incurc, plus ca a trecut atat de mult timp de cand nu te-ai mai vazut cu Naruto. Nu vreau sa va stric reuniunea.
Eram mirat cu fiecare cuvant pe care il rostea legat de intalnirea mea cu blondinul. Nu mi l-as fi imaginat niciodata pe Yuuki ca o persoana geloasa. Totusi, sunt fericit. Mi-am bagat mainile in parul lui, dandu-i-l la o parte. L-am sarutat scurt.
-Esti gelos?
S-a indepartat, refuzand sa aibe orice contact vizual cu mine. Nu ma putea pacali. Avea fata atat de rosie. I-am tras din nou trupul langa al meu.
-Sunt fericit.
-Chiar?
Am dat din cap, in semn ca da.
-Hmp… Bine, poate sunt putin gelos. Doar putin.
Era pentru prima data cand observam ca Yuuki este atat de simpatic cand minte. L-am imbratisat, intorcandu-l cu fata spre mine.
-Acum, e timpul sa te pedepsesc.
-Pedeapsa? ma intreba, zambind. Stia ce urmeaza si am inteles ca nu-i displacea.
-Crezi ca am uitat ca erai sa fii strivit de fostii mei coechipieri? Ar trebui sa inveti ca nu e bine sa te bagi in treaba altora.
L-am sarutat, strecurandu-mi limba in gura lui. Mi-am bagat mana in apa, atingandu-i jucaria.
-Sasuke, nu ma atinge acolo.
-Nu-ti place? il intreb, in timp ce il sarut pe gat, coborand mai jos.
-E murdar.
-Nu, nu e. Suntem intr-o cada plina cu apa, si cu aceasta ocazia il strang si ma tare si ma joc si mai mult.
A gemut, sunetul risipindu-se printre aburii calzi din baie. Avea o fata atat de draguta.
-Sasuke… de ce… trebuie sa faci tu mereu asta?
-Hmm, am zambit, pentru ca sunt mai mare?
A gemut din nou.
-Sasuke… am saptesprezece ani.
M-am oprit brusc. Dintre toate lucrurile imposibile de pe acest Pamant, la asta nu m-as fi gandit niciodata. Baiatul asta…
-Nu conteaza.
Chiar si asa, era prea tarziu ca sa ma opresc.
L-am sarutat, plimbandu-mi mainile pe corpul lui. L-am apucat de unul dintre sfarcuri si am strans. Un gemut s-a auzit din nou. Am zambit pervers, departandu-i picioarele si muscandu-l de ureche.
-Sasu…ke…
-Hn?
-Te… iubesc…
-Stiu.
L-am patruns cu miscari usoare. Din toate experinetele de genu care le-am avut pana acum, stiam ca asta era modul in care ii placea sa o facem. Sa vezi un baiat cu fata lui Yuuki, gemand de la orice atingere, este chiar satisfacator.
-Sasu…ke… mai repede.
Am zambit.
-Cum doresti.

***

A doua zi m-am trezit inainte de zorii zilei, cu Yuuki agatat de mine. Avea mainile incolatacite in jurul meu si capul sprijinit de piept. Patul este destul de mare, insa lui ii placea sa stea mereu lipit de mine, precum un scai. Heh, cred ca o facea mai mult pentru siguranta. Nu as fi putut sa plec niciodata de langa in el in timpul noptii pentru ca asta ar fi implicat automat si trezirea lui.
Mi-am aplecat capul, sarutandu-i fruntea si coborand spre buze.
-Yuuki, trezeste-te.
A deschis ochii pe jumatate, nemultumit. Avea cearcane.
-Sasuke, inca cinci minute. Sunt obosit.
Am oftat. L-am dat jos de pe mine si m-am ridicat din pat. Intrasem prima data in baie, sa fac un dus. Prevedeam ca nu va fi o misiune prea frumoasa. Nu prea imi placea ideea de al lua pe Yuuki cu mine. Inafara de obstacolul numarul unu – Naruto-, mai erau si acei ninja pe care trebuia sa-i omoram. Yuuki mi-a interzis sa mai ucid pe cineva. Nu vreau sa stric realiatia cu el pentru o misiune idioata. Am oftat. Va fi mai dificil sa ma confrunt cu Yuuki decat cu spionii aia.
Dupa ce am termiant dusul, m-am intors in camera. Yuuki a adormit la loc.
-O sa plec fara tine daca nu te trezesti.
S-a ridicat in fund, cascand somnoros.
-Sasuke, cum poti sa fi asa de energic?
-Tu esti mai antrenat decat mine. Hm… sau cumva fostii tai parteneri dup ace o faceati te lasau sa dormi apoi o zi intreaga?
A aruncat cu pernele in mine, privindu-ma nervos.
-Nu-mi mai aduce aminte de zilele alea negre. Imi este si asa destul de greu sa le uit.
Nu ma gandeam ca va reactiona asa. Pana la urma, sexul nu este la fel de minunat cu toate persoanele. Probabil faptul ca Yuuki nu i-a iubit pe ceilalti l-a facut sa urasca lucrul asta atat de mult.
Am colectat pernele de pe jos si m-am indreptat spre pat.
-Scuze, ii spun sarutandu-l. Haide, grabeste-te.
Dupa ce a facut si el un dus si s-a imbracat, am plecat spre locul de intalnire – iesirea vestica a orasului. Era aproape de noi, asa ca l-am mai lasat pe Yuuki sa motaie prin casa.
Pe drum i-am explicat in ce consta misiunea. Din cate am inteles, niste spioni din satul vecin au venit sa adune informatii privind distrugerea satului si timpul in care se recupereaza. In mod normal, asta e treaba celor de la ANBU, insa avand in vedere ca alte misiuni nu sunt disponibile, iar eu trebuia sa fiu testat cat mai repede cu putinta, m-au trimis pe mine. Si pentru a fi si controlat, l-au bagat pe Naruto ca si coechipier.
Ajunsesem in scurt timp la punctual de intalnire si bineinteles ca Naruto nu era acolo. M-am asteptat sa intarzie, asa facea si in anii trecuti.
Ma uitam intr-un punct fix, gandindu-ma ce as putea face ca sa nu-l implic pe Yuuki in batalie, eventual sa stea cat mai departe de lupta, insa vocea lui m-a intrerupt:
-Sasuke, dupa ce se termina totul, vreau sa mergem undeva. Doar noi doi.
-Din nou asta? am oftat. Ti-am mai zis…
-Da stiu, insa acum vorbesc serios.
L-am privit mirat.
-Sasukeee! Scuze ca am intarziat, am avut niste probleme.
Mi-am intors privirea catre locul de unde s-a auzit vocea. Se pare ca Naruto a ajuns. Era a doua oara cand ma intrerupea, insa am trecut peste asta, incercand sa fiu calm. Nu voiam sa el sa ia parte la o discutie “intima” dintre mine si Yuuki.
Ma rog, dupa ce Naruto a facut cunsotinta cu Yuuki, sub forma: Yuuki, cel mai nou coechipier al achipei mele, si Naruto, un fost coleg, am pornit in cautare. Yuuki a venit cu ideea de organizare, insa, personal, nu-mi placea deloc. Fiecare dintre noi, trebuia sa mearga impreuna cu doua clone dea lui Naruto, in parti cardinal diferite. Trebuia sa ne intindem cam cinci kilometri, iar in cazul in care unul dintre noi gasea inamicul, astfel prin intermediul clonelor lui Naruto am fi stiut unde sa ne indreptam. Planul era foarte bun, insa… ideea ca Yuuki sa mearga singur cu o clona dea lui Naruto… Nu putea sa iasa nimic bun din asta.

[Alixa]

Sooo... :X:X
in primu rand mersi ca aveam nevoie de asa cv :D
Ai avut niste relici mortale :))
"Hm… desi, ma rog, nu ma deranja sa o facem in cada"
Nu-l stiam pe Sasuke asa de nebunatic :))
"-Sasuke… am saptesprezece ani.
M-am oprit brusc. Dintre toate lucrurile imposibile de pe acest Pamant, la asta nu m-as fi gandit niciodata." =)) aolo sare Sasuke din cada saracu' :))
Genial si acest capitol :X:X:X
Next
Gambatee :X:X:X

[Verrine]

Hey, am venit cu nextul :P. Mersi de comentariu, ma bucur ca ti-a placut >:D<. Am venit si eu, insfarsit, cu un capitol mai normal #:-S.

Capitolul 33:

Nu am avut de ales deoarece singurul plan care il aveam era cel al lui Yuuki, plus ca amandurora – lui Naruto si Yuuki- i se pareau a fi unul foarte bun. Mi-a displacut al naibii de mult ideea, insa dupa cum am mai mentionat, nu am putut spune nimic. Am plecat deci, conform planului, impreuna cu doua clone a lui Naruto inspre nord, Yuuki indreptandu-se catre est, Naruto spre vest si alte trei clone in sud.
Am patrulat zona cam douazeci de minute, pana cand am simtit cum chakra din zona isi pierdea intensitatea, iar cele doua clone au disparut, in acelasi timp. Priveam ca un dobitoc la locul in care se risipea doar fumul, gandindu-ma cum s-a putut intampla cel mai ingrizitor scenariu inca de prima data. Un plan atat de bun, insa nimeni nu a fost atat de rapid incat sa ia in considerarea simplul fapt ca ambele clone sa dispare, fara a putea primi informatia de unde a atacat inamicul.
Acum era unul dintre acele momente (dificile) din (aparenta) mea viata de ninja cand trebuia sa aleg intre a ma duce in est, la Yuuki sau in vest, la Naruto. A fost o miscare atat de bine formata, incat cei doi se aflau in doua puncte cardinale opuse, deci e imposibil sa se intersecteze intr-un anumit punct. Daca merg la Yuuki, o sa-l salvez in cazul in care acolo este inamicul si voi sta cu mintea impacata ca nu a patit nimic, daca merg la Naruto nu voi pune misiunea in pericol – ca in primul caz-, insa nu voi putea sa lupt pentru ca ma voi gandi la piticanie.
Priveam dus la frunzele batute de vant, cu un oarecare plan in minte, ce-mi displacea mai mult decat planul in sine. Nu puteam sa abandonez nici misiunea, nici pe Yuuki. M-am ferit de nenumarate ori, in multiple cazuri sa ajung in situatia in care Yuuki sa fie la un pol si visul meu la celalalt, iar eu sa fiu nevoit sa aleg. Le voiam pe amandoua, iar asta ma facea egoist. Iar faptul ca nu era ceva imposibil, ma facea sa mi-o doresc ca un nebun. Am inchis ochii. Chackra mi-am concentrat-o intr-un anumit punct si am dat drumul semnului blestemat ( de care ma bucuram pentru ca-l puteam folosi ca un intermediar intre cei doi poli, insa pe care il uram ca ma facea urat de altii). Pielea a prins culoarea unui negru deschis, o a doua pereche de brate a aparut cu ele deformate, vrand sa semene a aripi, parul si-a deschis culorile pana la un albastru ce nu-mi placea, iar ochii au prins aspect ciudat si negru.
Mi-am creat repede o clona, cu care am impartasit chackra mea normal, in mine ramanand cea a semnului blestemat. Erau aparent egale, doar ca a doua se hranea cu slabiciunile primeia. Mi-am trimis clona in vest, la Naruto, iar eu am pornit in sens opus.
Am luat-o pe jos, daca m-as fi avantat in aer adversarul mi-ar fi simtit prezenta. Ma rog, la cat de bine a fost totul planuit, ma indoiesc ca nu stia la ce metoda voi recurge; desi, daca as fi stat bine sa ma gandesc, puteam sa privesc situatia in felul urmator: misiunea era de fapt inexistenta, iar totul a fost facut in asa fel incat ei sa vada daca eu aleg echipa mea- adica calea “gresita” pe care mergeam inainte- sau misiunea in sine – adica favorizam satul si il consideram de o importanta sporita. Asta ar putea sa explice si motivul pentru care mi-a fost permis sa-l iau si pe Yuuki. Posibilitatile erau multe, insa nu voiam sa ma gandesc la asta acum, faptul ca deja imi facusem un plan pentru a putea ajunge la amandoua era cu adevarat important.
Am auzit sunetul a doua kunaie undeva la douazeci de metri in stanga mea. Mi-am activat Sharinganul. As fi putut cunoaste oriunde acel influx de chackra ce circula ca un nebun prin corp, de sus pana jos, de la stanga la dreapta, fara un curs unic. Era ceva incurcat, care mi-a placut inca de la inceput. Am zambit si m-am indreptat intr-acolo. Priveam pe furis printre copaci la lupta celor doi. Yuuki isi pregatea un jutsu, iar inamicul statea pe loc, asteptand calm. Fata ii era acoperita de o masca pe care nu am putut-o recunoaste ca apartinand a vreunei formatii militare – gen ANBU-, iar asta mi s-a parut bizar. Era neagra si ovala, fara vreo semnificatie anume. Purta o hitatare in rosu si alb si avea parul roscat, prins intr-o coada. Mi-as fi dorit sa nu ma bag in lupta, insa in momentul in care Yuuki ataca, celalalt a pus un genjutsu in jurul lui, fara ca el sa observe. Corpul lui Yuuki era parca lipit de pamant, iar chackra lui scadea intr-un mod alert, parca grabindu-se sa iasa din corpul sau. Celalalt a atacat, iar primul impuls care l-am avut a fost sa ma bag in fata lui. L-am impins pe Yuuki cam zece metri in spate si am blocat atacul.
Fara sa spuna nimic, a disparut. Era doar o clona – asemanatoare insa cu cea creata de mine, avea ceva chackra in ea. Se parea insa ca adevarata tinta era Naruto. In acest caz, se va descurca. Pana la urma, el este cel care l-a infrant pe Pain, conducatorul Akatsuki, un asasin de genul asta ar trebui sa fie doar un obstacol minuscul in fata puterii lui.
Revenind, m-am intors cu fata la Yuuki. Foarte ciudat, inca era prins in acel genjutsu. Avea o expresie de parca ar fi trait in cel mai oribil cosmar existent, privind fix, intr-un punct aiurea in aer, respirand sacadat si strangandu-si pumnii atat de puternic incat unghiile deja ii intrasera in carne- autodistrugere. Privindu-l, m-am ingrozit la randul meu. In acea forma, ma simteam de parca expresia imi era adresata mie. Parea dezgustat si infricosat de a doua existent a mea.
Am scuturat din cap, incercand sa inlatur orice gand, spunandu-mi continuu ca el nu e asa. Mi-am pus mainile pe umerii lui, eliberandu-l intre timp si zgaltaindu-l.
-Yuuki, trezeste-te.
A mai stat asa pret de cateva secunde, apoi a rasuflat adanc, privindu-ma mirat. M-a fixat cu privirea cateva momente, incercand sa-si aduca aminte cine este, unde se afla si (probabil) de cealalta fata a mea.
S-a apropiat de mine, bagandu-si mainile in parul meu si sarutandu-ma in fuga.
-De cand nu te-am mai vazut asa.
L-am privit mirat.
-Banuiesc ca e ceva grav, stiu ca nu prea iti place forma asta. S-a intamplat ceva cu Naruto?
Am zambit, mai mult pentru mine. Pentru un moment uitasem de imprevizibilitatea lui Yuuki si dragostea lui pentru fiecare lucru legat de mine.
-Da… Cred ca el e tinta.
-Atunci, ce mai asteptam? Sa mergem.
Am afirmat cu o miscare usoara a capului si am pornit impreuna spre vest. Pe drum i-am relatat in detaliu ce s-a intamplat, pastrand insa pentru mine ipotezele legate de scopul misiunii. Din ce mi-a zis Yuuki, cam acelasi lucru s-a intamplat si la el, insa imediat ce a vrut sa paraseasca locul, a aparut acel ninja.
Am mers in jur de patruzeci de minute pana am dat de Naruto. Statea rezemat de copac, asteptandu-ne. Clona mea statea pe creanga unui copac, nu parea secata de puteri. E bine, deci n-a fost cine stie ce lupta. Am fost insa mirat sa observ ca Naruto nu a avut nimic de spus legat de “infatisarea” mea.
-Va luat ceva sa ajungeti.
-Ce s-a intamplat? intrebasem.
-Nimic special, insa a scapat. Tsunade a spus sa nu ne intoarcem pana nu-i mort.
-Cum arata?
Naruto l-a privit pe Yuuki, fara sa inteleaga rostul intrebarii. Si pentru mine era una destul de irelevanta.
-Pai era cam asa de inalta, a indicat cu mana nu foarte sus de capul lui Yuuki, avea parul lung si brunet si purta o masca ciudata, neagra.
-Deci sunt doi, concluzionez.
-Doi? intreba Naruto.
-Da, a spus Yuuki, cel cu care m-am luptat eu arata altfel.
Ne-a privit cu neintelegere.
-Pai si de ce Sasuke stie asta? Nu ai venit direct catre mine?
L-am privit amandoi mirati. Naruto nu stia nimic de clonele lui?

[Alixa]

=))
Eh, tipic lui Naruto
:-? Nu stiu cum faci dar explici perfect detaliile astea tehnice de care eu ma ingrozesc, est vest poli deja m-ai bagat in ceata =))
Revenind :D
DAca Sasuke s-a transformat e destul de periculos inseamna, desi recunosc ca nu stiu la ce se astepta cand l-a vazut Yuuki, la vre-un pumn in gura da' io zic ca l-a "recompensat".
Mi-a placut foarte foarte mult(ca tote capitolele de alt fel) si mersi mult ca pui capitolele atat de repede :*:X
Dar evident ca il astept pe urmatorul plin de "actiune" :D
KIss:*:*

[Verrine]

Hey, sank you pentru comentariu * iti iubesc semnatura @-)*. Am venit cu nextul.

Capitolul 34:

-Pai si de ce Sasuke stie asta? Nu ai venit direct catre mine?
L-am privit amandoi mirati. Naruto nu stia nimic de clonele lui?
-Atunci inseamna…
-Naruto, zise Yuuki, nu iti aduci aminte cand clonele tale au fost omorate in timp ce noi patrulam?
-Nu.
Ne privea mirat, fara sa inteleaga discutia. Nici eu nu stiam ce sa cred, nu era deloc logic. Indiferent unde ar fi fost distruse clonele, informatiile ar fi trebuit sa se intoarca la Naruto, insa asta nu s-a intamplat. Putea sa fie…?
-Un jutsu, spuse Yuuki, completand ceea ce aveam in minte.
Ne-am uitat la el mirati.
-In calatoriile mele am intalnit un grup de ninja care erau capabili sa foloseasca acest timp de jutsu pentru a putea sterge memoriile clonelor, sa le distruga si neavand ce informatie sa ofere, cel care le-a creat credea ca ele inca exista. Era un mod bun de a deruta pe timpul razboiului.
Ma intreb daca unul dintre detinatorii acestui jutsu de care ne vorbise era vreuna dintre “companiile” lui Yuuki.
-Esti asa de inteligenta.
Ne-am indreptat amandoi privirile catre Naruto. Inteligenta?! M-am uitat spre Yuuki, insa si el era la fel de uimit – nervos de fapt- ca si mine din cauza afirmatiei blondului. Deci, in tot acest timp, Naruto a crezut ca Yuuki este… fata. Mi-am indreptat din nou privirea catre piticanie. Oricum as fi luat-o, in viziunea mea tot baiat ramanea. Sau poate era din cauza lucrurilor acelea…?
-Esti cam palida. S-a intamplat ceva?
Nu am spus nimic, voiam sa-i vad reactia. Oricum, nu parea ca asta sa fie prima data cand trece printr-o asemena experienta. Desi isi pastra o expresie calma, puteam recunoaste modul in care incerca sa nu-si incrunte sprancele – facea asta de fiecare data cand ii dadeam de inteles ca nu am incredere in el.
-Nu am nimic, sunt doar mirata ca am avut ocazia sa intalnesc din nou tipul asta de jutsu.
Sa-l auzi pe Yuuki vorbind despre el la genul feminin este dezgustator din toate punctele de vedere. Ma face sa ma simt ca un idiot din acela care descopera ca “iubita” lui este de fapt un “iubit”.
-In acest caz, banuiesc ca vom ramane aici peste noapte.
-De ce nu mergem dupa ei? intreba Naruto, gata sa ne arate cat de bun este in lupta.
-Nu pot detecta nici o urma de chackra cu Sharinganul, inseamna ca au plecat de aici. Vom porni spre nord unde ii vom astepta sa atace.
-Chiar crezi ca ne vor ataca?
-Da, nu poti sa-si indeplineasca misiunea cu noi aici.
Am plecat asadar inspre nord, inca cu gandul la genul lui Yuuki. Era bizar. Naruto l-a vazut ca pe o fata si nu a pus deloc la indoiala lucrul asta. Prima data cand eu m-am intalnit cu Yuuki, ce-i drept, nu prea m-am gandit daca era fata sau baiat, insa cu singuranta as fi tins spre a doua varianta. Nu imi arata a fata, deloc chiar. Oricum, nu trebuie sa uit ca aici este vorba de Naruto. Omul asta o sa ramana un idiot pana la sfarsitul vietii.
Ne-am oprit in apropierea unei cascade dupa ce am parcurs in jur de trei ore. Ea era punctul de reper care ne spunea ca am ajuns in nord.
-Nee, Sasuke, de ce nu te schimbi la loc?
Intrebarea de nicaieri a lui Yuuki m-a mirat. Ma asteptam sa stie, insa mi-am readus aminte ca ultima data cand m-a vazut asa nu eram in genul ala de relatie, de aceea, nu i-am spus motivul pentru care voi ramane asa inca o vreme.
-De cate ori ma transform chackra mea se dubleaza, astfel o pot imparti in mod egal ca sa pot lupta. In cazul in care nu a fost cine stie ce lupta ca si consecinta trebuie sa astept pana chackra semnului blestemat este eliminata cu totul din corpul meu. Maine dimineata probabil voi reveni la normal.
-Semnul blestemat… vrei sa spui acela de la Examenul Chunin?
Ma miram ca Naruto isi mai aduce aminte, deobicei uita cam tot ce se intampla in jurul lui. Pentru asta, l-am considerat multa vreme un egoist.
Am afirmat cu o miscare usoara a capului.
S-a lasat o liniste obositoare si greoaie peste noi. Era, din nou, ciudat. Naruto este un hiperactiv inca din copilarie, iar Yuuki nu-i nici el prea departe. Intalnirea lor mi-o imaginam ca o explozie, in care o sa se certe pe fiecare lucru in parte, ceva asemanator Suigetsu-Karin. Insa, contrariul a avut loc, iar asta a fost ca un impact.
-Hei! Ce-i cu fata asta? Nu-ti face probleme, teme! Pana la urma tot Sasuke ramai, cel pe care l-am cunoscut acum ani buni.
Zambetul lui pana la ureche si fericirea evidenta pe care o emana chiar te facea sa crezi ca totul este in regula si ca nu ai nici o grija. Aproape ca uitasem (singura) calitatea pe care o avea.
-Dobe.
Si l-am lovit peste cap, cum obisnuiam sa o fac cu ani in urma.
-Unde o sa stam? a intrebat Yuuki, cu o fata lipsita de orice expresie.
Cat imi placea sa-l vad gelos. Era ca o placerea nebuna a mea atunci cand voiam sa-l torturez psihic.
-Nici o problema!
Ne-am uitat la Naruto. Ma intrebam ce avea de gand sa mai faca. In acest moment, cred ca nimic nu m-ar mai fi mirat la el. Il priveam cum facea semne cu mainile, arata a jutsu de pamant. In urmatoarul minut in fata noastra a luat nastere o casa, relativ mica.
Il priveam uimiti.
-Asta m-a invatat capitanul Yamato, a zis plin de sine, mandru de opera sa.
Am ofat.
-Merg sa caut ceva de mancare.

Seara s-a lasat destul de repede si inca nu am primit nici un semn din partea spionilor. Asta imi dadea impresia ca va dura o vesnicie. Oftam din ce in ce mai des, incercand sa-mi pastrez calmul. Uram sa stau in acea forma pentru atat de mult timp.
Oftasem din nou, indreptandu-ma spre fereastra. Voiam sa ies si sa dorm undeva in apropiere, insa vocea lui Naruto m-a oprit:
-Sasuke, unde pleci?
-Sa dorm.
Cat uram genul asta de intrebari. “ Unde te duci?”; “ Ce faci?” ; “ Cand te intorci?”. Imi aduceau aminte de o persoana care… ei bine, nu prea imi dadea un sentiment de placere.
-Sasuke, nu fi prost.
M-am intors cu fata la el. Avea o privire serioasa, insa eu nu i-am aratat nici o emotie.
-Stii prea bine ca nimeni nu are nimic cu infatisarea ta, nici eu si nici Yuuki. Am ales sa fiu un idiot, un ninja idiot, ca sa le demonstrez tuturor ca esti persoana pe care am cunoscut-o, cea pe care o stiu cel mai bine. Care ar fi rostul meu ca Hokage, de ai salva pe ceilalti, cand nici macar nu pot salva un sigur prieten? Nu ma face sa cred ca totul a fost pentru nimic.
M-am uitat la el, incercand sa iau decizia daca sa-i spun sau nu ceea ce gandeam. Ar fi pus in pericol multe lucruri, insa Naruto este un idiot, asa ca va uita de ele.
-Ti-ai rosit timpul. Deja am ales alte lucruri. Am lasat in urma tot ce inseamna trecut.
Mi-a zambit.
-Asta demonstreaza ca te-ai schimbat, deci nu mi-am irosit timpul.
L-am privit pentru prima oara, mirat. Erau lucruri pe care el le intelegea, iar eu nici macar nu le observasem.
-M-am schimbat?
-Da. Acum ai realizat si tu (insfarsit) ca nu esti singurul pe acest Pamant.
-Ce vrea sa insemne asta?
Voia sa ma faca oare intr-un mod indirect un egoist? Cred ca a uitat cine este si cu cine vorbeste. Insa nu am apucat sa primesc nici un raspuns, usa s-a deschis brusc; Yuuki a intrat.
-Sasuke, nu vi sa te culci? E tarziu.
Am oftat si m-am indreptat spre usa. Nu voiam sa creez nici un fel de discutii intre mine si Yuuki, asa ca am mers cu el, desi inca nu ma lamurisem cu afirmatiile lui Naruto.
-Noapte buna, a rostit Yuuki, inainte sa iesim din camera.
Casa facuta de jutsul lui Naruto era destul de dubioasa. Din exterior parea mica, insa era de fapt formata din trei camere. In una din ele am mancat niste peste gasit intr-un rau din apropiere, iar in celelalte doua am hotarat sa dormim. Normal era ca Yuuki sa stea cu mine, insa la fel de normal era ca si Naruto sa isi doreasca sa stea cu el. Prin urmare, a trebuit sa tragem la sorti, iar pentru a fi sigur ca Yuuki ajunge unde trebuie, am facut mici “modificari”.
Cand am ajuns in asa-zisa noastra camera, Yuuki s-a asezat fara sa spuna nimic in patul improvizat din niste paturi care le-am gasit la o cabana darapanata aflata in drumul spre rau. I-am urmat exemplul, asezandu-ma pe o parte, cu fata la el, aripile incercand sa mi le pun in asa fel incat sa nu deranjeze.
-Sasuke, sunt gelos.
-Stiu, ii spun in timp ce-l iau in brate.
S-a intors cu fata la mine, nemultumit.
-Nu-i corect! Naruto stie asa de multe despre tine, iar eu…
Am oftat.
-Nu s-a sfarsit lumea, o sa avem timp si de depanat amintiri.
-Promiti?
-A cata promisiune este care ti-o fac?
S-a uitat intr-o parte, fara sa spuna nimic. Din nou, am oftat.
-Nu trebuie sa-ti mai promit nimic, ai uitat? Mergem pe incredere.
Mi-a zambit, ochii licarindu-i, de parca i s-ar fi luat o piatra de pe suflet. S-a opropiat de mine, sarutandu-mi buzele. Nu am reactionat in forma asta, aveam intr-un mod surprinzator si colti, nu voiam sa-l ranesc.
-Oiasuminasai, mi-a zambit si s-a apropiat mai mult de mine, inchizand ochii.
Nu am spus nimic, fiind inca cu gandul la afirmatiile lui Naruto. M-am schimbat. Cat de adevarat putea fi? Realizam o frantura de adevar, insa Naruto nu avea de unde sa o cunoasca –relatia dintre mine si Yuuki. Nu vedeam ce altceva ar putea fi. Poate ar trebui sa-l intreb pe Yuuki maine. El trebuie sa stie chestiile de genul asta.
Am oftat, inchizand si eu ochii, cufundandu-mi capul in parul moale a lui Yuuki.

[Alixa]

Hello again :))
I like this chapter very much :X
Offf ma Naruto :)) Stiu ca Yuuki este foarte dragut(a) :)) dar il apreciezi gresit si cred ca Sasuke mai degraba te-ar fi omorat si pe tine si clonele tale.
Revenind
Am inceput sa inteleg cum scrii. Mai intai ma zapacesti cu tot felu' de nord sud est vest =)) apoi bagi actiune pe placul meu. Perversa? Stiu :D
Lasand aberatiile mele si gelozia lui Yuuki
Foarte tare capitolul :X:X
Saracul Sasuke s-a scarbit cand a auzit de feminitatea de langa el :))
Sper ca urmatorul capitol sa vina cat mai repede pentru ca am mare nevoie :))

P.s scuze de aberatiile mele dar nu stiu ce e cu mine de la o vreme si ms. Am lucrat mult la semnatura(pana sa caut poza :)) ) :X:*>:D<
Si ceva foooarte important: iubesc ficu si evident ca [,] capitolele fara numar :D:)))))

[Verrine]

Hei, am venit cu un nou capitol. Multumesc pentru comentariu >:D<. Sper ca mai exista si alte persoane ( inafara de tine) care citesc ficu:)).

Capitolul 35:

M-am trezit cand l-am simtit pe Yuuki ca se tot foieste; cand la stanga, cand la dreapta. Am deschis ochii, privindu-l. Avea din nou un cosmar. Oftasem. De cand ne vizitase Sakurai, Yuuki a inceput sa aibe cosmaruri in fiecare noapte. Nu ma mira ca este asa de obosit in timpul zilei. Ma intrebam insa daca are vreo legatura cu trecutul lui, sau mai bine zis, cu ceea ce facea in trecut.
L-am apucat de umeri, zgaltaindu-l, cu gandul de al trezi, insa am auzit niste pasi dincolo de usa. Ochii mi se marira; l-am strans instinctiv pe Yuuki, punandu-i mana la gura. S-a trezit alarmat, tipand, insa nu s-a auzit nimic, il strangeam cat de tare puteam. Pasii se auzeau precum un ecou inversat, incet, incet si apoi isi sporesc sonoritatea, fiind capabil sa-i aud foarte clar.
Yuuki ma privea fara intelegere, speriat, de parca inca se afla in interiorul unui cosmar. M-am apropiat de el pana in punctul in care corpurile noastre erau lipite unul de altul; i-am soptit:
-Cineva e aici.
In acel moment un zgomot strident s-a auzit, usa trantindu-se de podea si pe ea intrand doi oameni. Si-au indreptat katanele spre noi. Yuuki a inchis ochii speriat, in timp ce eu am luat perna pe care dormisem, aruncand-o in fata sabiei pe post de scut. Fulgii din care era facuta s-au imprastiat prin toata camera, creand astfel un moment oportun de scapare. Mi-am luat sabia de jos, am incarcat-o electric si cand am barat cel de al doilea atac shinobi a fost propulsat intr-unul dintre pereti. N-am pierdut timpul, luandu-l pe Yuuki de mana si iesind din camera.
-Sasuke, cum ramane cu Naruto?
-Stie sa-si poarte singur de grija.
Nu am putut sa mai alergam nici un metru deoarece in fata noastra a mai aparut un ninja. Ne-am intors, insa erau cei doi care ne atacasera mai inainte. Am scrasnit din dinti.
-Se pare ca nu exista alta solutie decat sa luptam. Sasuke, ma ocup eu de astia doi, si in timp ce vorbi, Yuuki scoase doua kunaiuri. Se pare ca era pregatit.
Nu eram de acord cu ideea, insa cum alta solutie nu exista… L-am afirmat, indreptandu-mi atentia spre cel care tocmai ne taiase calea, insa nu inainte de a ma apropia mai mult de Yuuki, spunandu-i:
-Ai grija de tine.
Mi-a zambit.
-Si tu.
In coltul gurii imi aparuse printre colti un mic zambet. Dintr-o data imi venise o pofta nebuna de lupta. Mi-am activat Sharinganul, luandu-mi avant spre noul meu partener de dans. Eram inca in forma semnului Blestemat, insa asta nu putea decat sa ma ajute.
Am inceput cu un atac direct, pe care il barase cu un kunai. Am zambit, aparand de nicaieri in spatele sau, infingandu-i sabia in inima. Sangele i se prelingea pe costumul negru, fara sa poata fi observata patarea lui. Un nor de fum a aparut in fata mea, alaturi de un bustean. Doua cuvinte mi-au venit in minte: lupta bine. Se pare ca dupa atata timp am un adversar bun, sa nu mai spunem ca e si documentat, mai ales despre Sharinganul meu. Nu reusisem sa vad clona asta.
M-am intors brusc cu spatele, barandu-i atacul. Mi-a prins mana stanga, tragand plin de forta de ea, vrand sa o smulga. L-am privit iscoditor, vrand sa-l lovesc cu piciorul drept, insa si-a dat corpul in spate, ferindu-se. Mi-am indreptat in acest rastimp aripa stanga spre el, lovindu-l cu forta. A trecut prin unul din peretii casei, lovindu-se de un copac. M-am indreptat spre el cu viteza, vrand sa-i strapung pieptul cu sabia, insa s-a ferit in ultima secunda. Mi-am incarcat sabia si corpul cu electricitate, apropiindu-ma amenintator de el. De data asta, al meu era.
Mi-am indreptat sabia (din nou) spre el, insa a barat (din nou) atacul, fara sa se fereasca cum m-as fi asteptat. Desi era vizibil indurerat de electrocutare, rezista. Nu ma lasa sa-l omor. Mi s-au incruntat sprancenele, dintr-un copac iesind la iveala clona mea, ce l-a atacat pe la spate. A vrut sa se fereasca, insa mi-am indreptat imediat sabia spre el. In secunda urmatoare picaturile de sange se prelingeau pe sabia mea si abdomenul lui. A ingenunchiat in fata mea. Ochii albastri ii sticleau, iar parul roscat era batut de vant. Era pentru prima data cand i-am observat trasaturile atat de fine ale fetei. M-a uimit.
Si-a dezlipit buzele, incercand sa vorbeasca.
-Esti doar unul dintre idioti.
Acum uimirea mi se putea citi pe fata. Nu l-am lovit sau ceva – daca e un lucru care l-am invatat de la Yuuki, atunci acela era ca trebuie sa-i ascult pe ceilalti. L-am lasat sa-si tarasca corpul pana la unul dintre copaci. Sangele a inceput sa i se prelinga si pe fata, rezultat al rezistentei opuse asupra acelui atac ce l-a electrocutat.
-De data asta… a gasit… unu puternic.
Vorbea sacadat si incet. Imi lua ceva timp pana reuseam sa descifrez ce voia sa-mi zica. Expresia uimita a fetei mele nu se schimbase.
-O sa se foloseasca de tine... A facut o pauza, incercand sa traga aer in piept pentru a continua, insa ajunsese la capatul puterilor. A tusit zgomotos, innecandu-se cu propriul sange. Si-a inchis ochii, murmurand ceva. M-am apropiat de el pentru a intelege ce voia sa-mi zica.
-Yuuki… demon… Yuuki… demon… este.
Murise. Il priveam cu precautie.
-Stiu, raspund. Insa un demon nu poate fi cuplat decat cu un alt demon.
Era mort, nu ma auzise, insa era satisfacut ca o spusesem pentru mine. Il priveam ca un pact interior.
In spatele meu a aparut si Yuuki, cu o expresie fericita pe fata.
-Am terminat cu partea mea.
-Si eu, raspund, intorcandu-ma cu fata la el.
Era plin de sange, se pare ca nu a fost o lupta prea frumoasa nici pentru el. Totusi, ma bucuram ca nu patise nimic.
Expresia degajata mi s-a transformat brusc intr-un serioasa, iar el a observat asta. Stia ceea ce voiam.
-Prieteni de ai tai? il intreb.
-Sa te mint sau sa-ti spun adevarul? Imi e greu sa ma hotarasc, marturisi, privindu-ma fix cu ochii lui lipsitit de teama si in nuante de culori ciudate.
Nu am raspuns pentru un timp, gandindu-ma ce ar fi mai cuvenit sa zic. Cateodata existau aceste moment intre mine si Yuuki cand trebuia sa am grija la spusele mele.
-Un vechi partener, nu?
-A fost un ninja foarte bun, il apreciam atat de mult in trecut, a facut o pauza apoi continua cu un elan si mai mare, insa indiferent ce ti-a spus sa stii ca…
-E ok, totul e bine. Am hotarat sa am incredere in tine de acum.
-Sasuke…
M-am apropiat de el, sarutandu-l in timp ce ma jucam cu o suvita a lui ce prinsese tente rosiatice, mirosind a sange.
-Ma bucur ca esti bine.
Mi-a zambit.
-Sasuke…
L-am sarutat pe frunte, lasand fantezia si drama la o parte si revenind la situatia actuala.
-Sa mergem si sa vedem cum se descurca Naruto.
M-a aprobat cu o miscare usoara a capului, indreptandu-ne amandoi spre camera lui Naruto. In partea aceea de casa se pare ca nu erau prea multe devastate. Asta m-a pus pe ganduri, deobicei lupta cu Naruto era una distructiva.
Am deschis usa, cautandu-l cu ochii pe Naruto. L-am vazut stand in pat, aflandu-se intr-un somn profund. Imi venea sa ma duc la el si sa-l despic, insa rasul usor al lui Yuuki m-a oprit.
-Sasuke, aveai dreptate, Naruto este un idiot. Nu m-as fi gandit niciodata sa-l gasesc dormind. Asta il face un mare idiot.
Am oftat.
-Te obisnuiesti cu timpul.
A chicotit.
-Mai bine mergem sa ne culcam, o sa-i zicem dimineata ce s-a intamplat, a spus inchizand usa si indreptandu-se spre camera noastra.
-Crezi ca o sa te primesc in pat asa de murdar?
S-a intors cu fata la mine, nedumerit.
-Sasuke, cand ai devenit asa pervers?
-Ce vrei sa spui? Mereu am fost asa, ii spun, zambind.
-Nu e ca si cum m-ar deranja, insa esti sigur? Daca se trezeste Naruto si intra peste noi? Esti destul de galagios.
-Cred ca tu esti mai galagios decat mine. Idiotul ala nu s-ar trezi acum nici daca ar veni sfarsitul lumii.
A chicotit din nou, apropiindu-se de mine. M-a sarutat, plimbandu-si limba anevoios prin gura mea.
-Sa mergem atunci.