My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Disclamer:Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto(inafara de cele creata de mine, desigur), create de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma personajelor/intamplarilor.


Cateva detalii:

Titlu: My overcast abyss is gone
Autor: BroscoFobie`Verde
Gen: shounen-ai, actiune, istoric, romance
Limba: romana
Poze:

Sasuke Uchiha:

Karin:

Suigetsu:

Juugo:

Yuuki:

Asa. Acum ceva despre fic. Este din perspectiva lui Sasuke, deci sa nu va asteptati la prea multa descriere [ doar atunci cand e vorba de o lupta]. Ca personaj el nu cred ca este foarte atent la ceilalti din jur... doar la detaliile dintr-o lupta. Deci sa nu va astepti la descriere de genu: "I-am vazut ochii blanzi, buzele suave..." Nu e telenovela=)).

Bun... deci v-ati dat seama ca nu e vb despre Sasuke si Sakura, nu? Ok atunci enjoy!.

My overcast abyss is gone

Capitolul I:

Tocmai ma intorceam pe jumatate mort din ultima misiune de prindere a Demonului cu Opt Cozi. Karin era inconstienta, iar Jugo si Suigetsu abea daca mai respirau. Cu greu puteam sa inaintam datorita ranilor obtinute in urma luptei; Karin a simtit pe propria piele puterea Amaterasului, Suigetsu s-a sacrificat pentru a puteam noi sa scapam, iar Jugo mi-a imprumutat o parte a puterilor lui. Partea frumoasa in toata tampenia asta era faptul ca ne-am dus misiunea la capat – desi eram sa ne pierdem cu totii vietile-.
Cu greu am reusit sa ajungem la ascunzatoare, cred ca ne-a luat cam jumatate de zi. Insa, se parea ca distractia inca nu se incheiase. Cand eram cam la 50 de metri de destinatie in fata noastra a aparut un baiat ce nu depasea cu mult varsta de paisprezece ani. Ce rahat...
-Ce vrei? intreba Jugo dintr-o rasuflare.
-Yuuki. Ne-a raspuns acesta pe un ton vesel in timp ce isi fixa privirea asupra mea.
-Ce vrei de la noi?
-Am o propunere… imi raspunse acesta cu acelasi ton ce ma calca pe nervi.
Nu aveam chef intr-o situatia de genu de propuneri. Dar, avand in vedere ca nu aveam incotro, iar puterile noastre erau scazute… deci nu il puteam ucide… trebuia sa vedem despre ce era vorba.
-Te ascultam.
-O sa va vindec ranile... Sunt destul de serioase avand in devere ca v-ati luptat cu mosul. A spus in timp ce isi indrepta privirea spre Opt Cozi.
-Ce vrei in schimb? intreba Jugo, intrand in discutie.
-Eto…um…spuse acesta balbaindu-se. Stiu si eu…continua pe acelasi ton. Poate sa intru in echipa…
Jugo imi arunca niste priviri intrebatoare. Era destul de dificil… Pe deoparte aveam nevoie de cineva care sa ne vindece, insa nu voiam nici in ruptul capului sa-l primesc in echipa. Numai tonul lui tampit ma enerva, nu vreau sa imi imaginez ce fel o sa fie sa-l avem mai tot timpul impreajma.
Am aruncat privirea la Karin si Sugetsu…Aveau rani serioase…Nu puteam sa-i las spur si simplu sa moara-mai ales ca si-au dat viata pentru mine- insa nici nu voiam piticania in echipa.
-Bine.
-Yey! Da! Da! a inceput acesta sa sara in sus de bucurie… energia si tonul vesel pe care il avea imi aducea aminte de el.
-Insa… dupa ce ne vindeci va trebui sa-l invingi pe Suigetsu.
Acesta s-a oprit brusc si a inceput sa ne inspecteze pe toti cu privirea. A stat cateva clipe pe ganduri apoi mi-a raspuns:
-O.K.
Totul era rezolvat. Pustiul nu va putea sa-l invinga pe Suigetsu, deci prin urmare o sa ne vindece si apoi nu o sa poata intra in echipa.
-Esti sigur de asta, Sasuke? ma intreba Jugo in timp ce ma privi ingrijorat.
Am dat din cap in semn ca da. Insa, nu am mai putut sa-i spun ceva deoarece incepusem sa vad negru in fata ochilor. Imi simteam corpul slabit si lipsit de vlaga… puterile mele cedau incetul cu incetul. Lesinasem. Inainte de a ramane inconstient i-am vazut fata lui Jugo in timp ce ma oprise de la impactul cu pamantul.

Cu greu am reusit sa imi deschid ochii. Tot ce stiam in acel moment era faptul ca lesinasem si ca Jugo m-a prins. Odata cu deschidere ochilor am incercat sa inspectez locul in care ma aflam. Ceea ce mi-a atras atentia a fost parul lung si mov ce atarna de o aprte si de alta a umerilor personaie din fata mea. Nu puteam sa vad foarte clar, majoritatea imaginilor erau in ceata… Chias si asa, am reusit sa mai disting si o lumnina verde ce despartea corpul meu de mainile acelei persoane.
Am incercat sa inlatur acea ceata ce acoperea o buna aprte a lucrurilor din jur, insa nu prea am reusit, cautandu-mi astfel o durere ingrozitoare de cap. Eram atat de nelamurit in legatura cu ce se intampla incat pentru o secunda am crezut ca sunt inca inconstient.
Persoana aceea a inceput sa vorbeasca… Cursivitatetea cuvintelor era inexistenta incat nu am inteles mare lucru. Nici macar tonul care il folosea nu il puteam distinge… Am incercat din nous a ies din acea ceata, insa rezultatul a fost acelasi.
-Sasuke.
Acesta a fost primul cuvant care l-am auzit clar. Am incercat sa ma concentrez sip e propozitia ce avea sa urmeze.
-Nu te forta. O sa fii bine…
Ultimele cuvinte pe care le-am auzit acestea au fost. Dupa acel “bine” nu am mai reusit sa disting si altceva, insa nu era nevoie. Era indejauns pentru mine.
Am adormit. Nu stiu exact cat am stat inconstient, insa atunci cand m-am trezit lucurile imi erau mult mai clare decat prima data. Totul era schimbat… Acea ceata disparuse, acum reusind sa distring mai multe lucruri. Persoanele ce stateau in fata mea vorbeau…insa nu le auzeam foarte clar…
-Sasuke! Te-ai trezit!
Auzisem o voce feminina in timp ce doua brate ma luara de gat. Am inceput sa simt niste dureri usoare care m-au facut sa scrancesc din dinti.
-Hei! Ai grija… Nu e complet vindecat!
Aud o a doua voce ce pare a fi a lui Sugetsu. Se pare ca majoritatea se vindecasera… Ma intrebam de cat timp sunt inconstient…
Am incercat sa spun ceva ins anu a iesti mare lucru. Se pare ca am fost ranit mai mult decat credeam.
-Sasuke… Nu e nevoie sa-ti faci griji. In cateva zilei te vei simti ca inainte!
De data aceasta am putut sa disting vocea lui Jugo. Sa speram ca are dreptate…Nu cred ca as putea rezista prea mult stand intre patru pereti.
Am inchis ochii. Nu stiu cat am dormit, insa inca ma simteam obosit.

[Lya]

Hi!Am trecut si eu pe la noul tau fic. Deci imi place -mai ales pentru ca nu e SasuSaku- .Ti-am citit toate fic-urile de pana acum, insa, scuze, n-am avut timp sa comentez.La naratiune te-ai descurcat cum nu se poate mai bine.Aici n-am ce comenta, deci bravisimo con felicidades!Nu numai naratiunea este perfecta, ci si dialogul.Poate l-ai pus cam in exces, insa fiindca nu e sec, nimeni nu obserba excesitatea.actiunea nu mi s-a parut grabita -decat la inceput putin- deoarece ai narat din perspectiva unei persoane aprope inconstiente, si ma bucur ca ai tinut cont de acest aspect.Draga, ma bucur sa-ti spun ca n-ai avut greseli, insa i-ai cam storcit numele lui Juugo... :?: Se scrie cu 2x "u".In rest, nicio greseala gramaticala.Astept capitolul al II-lea cu nerabdare.Bye!

[Verrine]

Arigatou ptr comentariile care sunt si au fost :)) ^:)^
Scz ptr numele lui Juugo... Chiar eram in ceata in privinta asta:)).

Capitolul 2:

Razele soarelui imi strabateau chipul, facandu-ma astfel sa ma trezesc, si cel mai important… sa ma enervez. Am incercat sa imi trag patura peste cap , dar am simtit o durere usoara ce m-a facut sa ma opresc. Aproape ca uitasem de starea in care eram.
-Deci te-ai trezit. Cum te simti?
Am incercat sa-mi deschid ochii. De data aceasta vedeam clar, iar ceata aceea disparuse complet. Mi-am indreptat privirea incet spre persoana care vorbise cu cateva secunde inainte. Un zambet larg ma intampina. L-am recunoscut imediat… Era baiatul acela, Yuuki.
-Bi…ne.
-Ma bucur. A spus acesta pastrandu-si acelasi zambet pe fata.
Am incercat sa ma ridic, insa nu reusisem. Am mai incercat inca o data, iar rezultatul a fost acelasi. Situatia asta deja ma calca pe nervi, nu puteam nici pacar sa ma misc.
-Da-mi voie sa te ajut.
Si in timp ce vorbi se apropie de mine, ajutandu-ma astfel sa ma ridic. Nu mi-am imaginat niciodata ca as putea ajunge intr-o situatie de genul. Nici cand m-am luptat cu Itachi nu am ajuns asa.
Tineam capul plecat si priveam in gol.
-Hei, nu-ti face probleme! In curand o sa fii ca nou! Ai fost ranit serios, doar nu vrei ca in trei zile sa te recuperezi.
Tonul lui vesel si usor sarcastic mi-a mai ridicat moralul, insa nu a fost indeajuns. Macar nu am pierdut prea mult timp. Am dormit deci trei zile…
-Haide… Ce o cu privirea asta? Ar trebui sa fii mai fericit, toti ceilalti se simt perfect!
-Mda.
Ce motiv imi da si el pentru a fi fericit. Bine ca ma voi descotorosi de el curand…
-A, da. Aproape ca am uitat! Banuiesc ca iti e foame… Ma duc sa-ti aduc ceva de mancare.
L-am urmarit cu privirea in timp ce iesi din camera. Sincer sa fiu chiar imi era foame. Baiatul asta era cam ciudat… Trebuie sa-l pun pe Juugo sa caute cate ceva despre el. Cine stie… poate e vreun spion din Konoha.
Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de scartaitul puternic al usii. Mi-am indreptat privirea intracolo si l-am zarit pe Suigetsu. Perfect.
-Mai, mai. Se pare ca te refaci… Piticania aia chiar a facut o treaba buna cu tine.
-Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa! Am si eu un nume sa stii!
Si in timp ce vorbi cu Suigetsu, Yuuki intra in camera cu o tava in care se afla un castron al carui miros ma ducea cu gandul la ramen.
-Bine atunci, am plecat. Ai grija ce faci… piticanio!
Pustiul se enerva din nou, insa in scurt timp s-a calmat. Voia sa inceapa o cearta cu Sugetsu insa a renuntat. A asezat tava pe pat si apoi a oftat. Il urmaream cu privirea, insa cand piticania a observant ca-l priveam insistent a inceput sa-si ceara scuze:
-Imi pare rau, ce nepoliticos din partea mea… Am sa ies, cand termini sa ma strigi.
Nu am dat prea multa importanta,asa ca m-am apucat de mancat. Era ciudat… Ramenul acesta avea alt gust decat cel normal… Priveam suspicios castronul, insa m-am hotarat ca decat nimic, mai bine sa mananc ce aveam in fata.
Imediat ce am terminat,pe usa a intrat Karin care tine in mana o tava plina de mancare. O priveam indiferent in timp ce ea inainta.
-Sasuke-kun, ti-am adus ceva de mancare.
-De abea am mancat.
In timp ce vorbeam a intrat si Yuuki pe usa. Se uita cand la mine, cand la Karin.
-Ha! Am castigat pariul! Ti-am spus ca o sa te inving! spuse pustiul in timp ce sarea in sus de bucurie.
-Nu pot sa cred! Tsk! si se intoarse nervoasa spre usa.
-A da si nu uita, ai promis!
Si in timp ce vorbi Yuuki ii arunca o privire perversa lui Karin. Chiar nu stiu despre ce e vorba aici, insa nici nu cred ca as vrea sa aflu. Nu am nevoie de alte dureri de cap.
Piticania zambi multumita.
-Deci… Pana maine incearca sa nu te misti prea mult. Deloc chiar.
Baiatu’ asta e screlozat la minte daca crede ca o sa stau ca o statuie o zi intreaga.
-Hei, nu te uita asa urat la mine! Nu e vina mea ca ai jumatate din oase rupte. Daca vrei sa nu-ti agravezi situatia te sfatuiesc sa ma asculti.
Si in timp ce vorbi ma aseza in pat, invelindu-ma.
Chiar crede ca o sa stau o zi fara sa ma misc?! Pe langa ca e cretin mai are si vizuni fantastice. Cum de m-am pricopsit cu un asemenea idiot; abea astept sa scap de el.
-Daca vrei o sa-ti tin de companie… a spus acesta in timp ce s-a asezat pe pat, langa mine.
Perfect. Asta imi lipsea.
-Sasuke-chan*, care e floarea ta preferata?
-Cum mi-ai… spus? il intreb pe Yuki fiind gata sa ma ridic si sa-l lovesc.
-Sasuke-chan… Nu-ti place? zise acesta derutat. Eu cred ca e dragut.
Nu stiu ce vede el atat de “dragut” in acest lucru, insa daca nu m-ar fi oprit el sigur l-as fi lovit. Insa, chiar si asa, asta l-a facut sa vorbeasca si mai mult:
-Sasuke-chan ti-am spus sa nu te misti. Doar nu vrei sa-ti mai rupi ceva!
-Si ma rog ce-ti pasa tie?!?
-Normal ca-mi pasa! Raule…
Si in timp ce a vorbit s-a intors cu spatele la mine. Nu pot sa cred ca am ajuns sa vorbesc cu toti idiotii... Daca o sa o tin tot asa sigur innebunesc.
S-a intors spre mine, revenind la vechea pozitie. Afisand un zambet larg, ma intreba:
-Deci, Sasuke-chan, care e floarea ta favorite?
E clar. Nu o sa ajung nicaieri cu el. Nu are rost sa-mi bat capul, in plus va pleca imediat ce ma voi putea misca.
-Nu-mi plac florile. Ii spun cu o voce calma, in timp ce il fixez cu privirea.
-De ce nu? Eu cred ca sunt frumoase. Mi-as dori sa fiu o floare de Lotus**.
Chiar daca chipul meu era inexpresiv, Yuki zambea larg, privind in gol.
-Nu esti departe de a fi una. Ii spun in timp ce imi mut privirea spre obiectele din jur.
-Chiar crezi? intreba acesta curios in timp ce se apropie mai mult de mine.
-Da…
Acesta zambi satisfacut. Se pare ca nu e greu sa ii faci pe plac unui idiot. Chiar si asa, tot nu il suport. Imi indrept din nou privirea spre el; inca privea in gol. Ma intrb oare la ce se gandeste. Hm… poate chiar seamana cu o floarea de Lotus.
-Sasuke-chan, tu ce floare crezi ca esti?
Daca nu ii raspund ma bate la cap in continuare; insa partea proasta e ca nu stiam nici foarte multe nume de flori. Singurele erau plante folosite in medical jutsu. Am ramas pe ganduri…
-Ajisai***. Ii raspund intr-un final.
Yuki si-a schimbat pentru prima data privirea de cand am inceput discutia; ochii lui mirati ma priveau intrebatori.
-Nu cred ca ti se potriveste. Daca esti atat de tacut si indiferent nu inseaman ca nu ai suflet. Oricine ar fi avut o viata ca a ta ar fi actionat cum o faci tu. Spuse aceasta in timp ce un zambet i-a aparut pe fata.
Eram uimit de faptul ca stia despre trecutul meu. Deci stia cu cine are de aface cand a intrat in echipa. Pustiul devine interesant.
-Sasuke…
Tonul lui schimbat mi-a atras atentia.
-Tu ai un suflet bun. Eu stiu asta, iar tu o cunosti si mai bine.

______________________________
-chan* - apelativul este folosit in limba japoneza pentru fetite
Lotus** - e o floare ce semnifica puritatea, elocventa.
Ajisai*** - e o floare ce semnifica lipsa de mila fata de o persoana, cruzimea

[Verrine]

Deci arigatou ptr comentarii ^^ :X:X
Next:D

Capitolul 3:

Discutiile care le-am avut ieri cu Yuuki m-au lasat putin pe ganduri privind ceea ce era el defapt, insa m-au ajutat sa nu ma plictisesc pe parcursul zilei. Am acceptat sa-mi spuna “ Sasuke-chan”; realizasem ca nu aveam nici o sansa sa-l conving sa renunte la noua mea “porecla”. Pot spune ca pe parcursul discutiilor care le-am avut am reusit sa-mi controlez mai usor nervii – desi dorinta de a omori piticania aia crestea cu fiecare intrebare tampita pe care mi-o punea-. Cand s-a inserat am reusit cu greu sa scap de Yuuki – el gasind fel de fel de pretexte pentru a ramane-.
Chiar daca este un idiot si vorbeste foarte mult trebuie sa recunosc ca nu mi-a stricat compania lui; cine stie, poate chiar aici a si dorit sa ajunga.
-Sasuke-chan! Buna dimineata! Cum ai dormit?
Mi-am intors privirea spre persoana ce intra pe usa. Faptul ca era Yuuki era clar, insa zambetul imens cu care ma “intampina” nu putea sa aduca decat semne rele.
-‘Neata.
-Oh. Esti fara speranta. Ce e cu privirea asta? Ar trebui sa fii mai vesel. Azi o sa te poti da jos din pat.
Insfarsit o veste buna. Cu atat mai bine. Se pare ca o sa scap de el mai repede decat m-am asteptat.
-Nu uita ca avem o intelegere…
-Stiu! imi spuse acesta zambind in ciuda faptului ca eu ma uitam la el cu o privirea foarte serioasa. Azi o sa ma lupt cu Suigetsu. Sunt asa de emotionat.
Ah… Trebuia sa ma astept la asta din partea lui. Aproape ca am uitat cu cine am de aface.
-Dar, sa trecem la lucruri mai importante. Vezi daca te poti misca.
Pentru inceput am incercat sa ma ridic din pat. Acesta ar fi un prim pas destul de bun. Am reusit cu usurinta sa sa fac acest lucru, fapt ce m-a uimit. Nu simteam nici cea mai mica durere. Asta chiar mi s-a parut ceva ciudat…
-Sasuke-chan… esti ca nou!
Entuziasmul lui m-a facut sa ma simt mai bine, desi nu stiu de ce. Poate pentru ca stiam ca o sa scap cat de curand de el…
Pe usa au intrat si Suigetsu si Jugo. Ma intrebam unde e Karin, nu am mai vazut de ceva timp…
-Sasuke vad ca te simti mai bine…Era si timpul. Spuse Suigetsu cu un ton plictisit in timp ce se aseza pe unul dintre scaunele din camera.
-Bine ai revenit, Sasuke-kun.
Da… nu s-a schimbat nimic.
-Piticanio… nu uita ca avem o intelegere, zise Suigetsu in timp ce isi indrepta sabia spre Yuuki.
-Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa!
-Iti spun cum vreau eu… piticanio!
-Tu…tu…
-Incetati! intrerup eu discutia tampita dintre cei doi. Daca tot sunteti asa de energici ce ar fi sa o arati in lupta.
Amandoi au fost deacord, asa ca ne-am indreptat cu totii undeva la marginea padurii in caz ca lupta devena serioasa. Nu ma astept ca Yuuki sa castige, ar fi imposibil; in general cei care se pricep la medical jutsu se feresc de lupta, fiind aparati de ceilalti coechipieri. Chiar si unul ca Suigetsu l-ar putea invinge.
-Sa incepem! zise Suigetsu in timp ce se indrepta cu sabia spre Yuuki. Suika no Jutsu!
Yuuki s-a ferit de atac si a aparut in spatele lui Suigetsu. A incercat sai atinga un punct chackra cu un kunai insa nu a reusit... Corpul lui Suigetsu era acum doar apa.
-Ah... Deci nu m-am inselat.
Afirmatia lui Yuuki mi-a atras atentia.Se pare ca o sa am treaba dupa lupta... Am oftat apoi mi-am reindreptat atentia spre batalie.
- Suiton: Gōsuiwan no Jutsu! rosti Suigetsu in timp ce bratul drept a inceput sa se deformeze, aparand un contrast puternic intre cele doua maini.
- Chakra Kyūin Jutsu.
Mainile lui Yuuki au fost inconjurate de o chackra albastra, puternic vizibila. Jutsul pe care l-a folosit mi-a amintit de o lupta pe care am avut-o in Konoha. Interesant... Sa vedem ce vei face, Suigetsu.
Yuuki s-a indreptat spre Suigetsu, incercand sa ii absoarba chackra. Nu a iesit mare lucru, primind si o lovitura in abdomen.
Suigetsu a cazut la pamant.Mi-am activat sharinganul pentru a-mi da seama despre ce e vorba. Era inconjurat cu o atat tesuta din chackra care ii absorbea puterile. Oh... cat de idiot esti, Suigetsu... sa cazi intr-o asa capcana...
-Cum ai…?
-Idiotule… ridica-te de acolo! tip nervos la Suigetsu, fara a-mi lua ochii de la Yuuki.
Se mobilizase. Si-a transformat corpul in apa, eliberandu-se de jutsu. Nu-mi vine sa cred ca am lasat soarta echipei pe mainile cretinului ala. Nu e in stare de nimic…
Yuuki statea intr-un copac cam la trei metri de Suigetsu, analizandu-i miscarile, asteptand un moment pentru a ataca.
Mi-am indreptat pentru prima data privirea spre Suigetsu; se pare ca a folosit jutsul de pamant. Yuuki a absorbit indeajunsa chackra… Nu cred ca Suigetsu mai poate face mai mult de un jutsu. Sper ca de data asta e unul cap.
Se pare ca Yuuki se pregatea de atac. Haide Suigetsu, acum e sansa ta!
In urmatoarea clipa o explozie s-a auzit din copacul in care se afla Yuuki… Puteam sa-i vad; Suigetsu revenind la starea lui initiala, in timp ce Yuki se ferea de atacurile lui. Piticania continua sa se fereasca, iar idiotu’ ala devenea din ce in ce mai nervos.
I-am vazut sabia lui Sugetsu esuand inca o data in timp ce Yuuki la lovit cu putere, absorbindu-i si ultima farama de chackra ramasa. Cand am realizat ce avea sa se intample m-am teleportant intre cei doi, Yuuki oprindu-se brusc.
-Gata cu sarada asta, ii spun in timp ce-mi indrept sabia nervos spre gatul piticaniei.
-Ce vrei sa spui cu asta? zise Yuuki in timp ce ma privi intrebator. Nu ai spus ca trebuie sa-l inving?
-Deajuns! tip la el. Lasa teatrul si spune cine esti!
Yuuki a ramas nemiscat, precum o statuie, fara a spune nimic. Atitudinea lui ma calca pe nervi. Pe langa ca era sa-l omoare pe Suigetsu mai face si pe victima.
-Sasuke… ce sunt cu intrebarile astea? Avem o intelegere… ai uitat?
-Si daca intelegerea a fost la fel de “reala” ca jutsul acela? Ii spun in timp ce ma apropii mai mult de el.
-Ai incredere in mine. Daca aveam alte intentii nu crezi ca as fi actioant pana acum?
Nu i-am raspuns.
-Ai increde in mine, nu-i asa?
Nici de data asta n-am raspuns.
Yuuki a indepartat sabia de la gatul sau, intorcandu-se cu fata spre mine. M-am intrebat in acel moment de ce nu am reactionat, de ce nu l-am omorat.
-Sasuke… deci tu… tu…
A incercat sa alcatuiasca o propozitie insa a renuntat la ea, lasand capul in jos.
-Uite ce e. Am avut o intelegere, nu-mi pasa ce crezi tu, insa cred ca ar trebui sa incepi sa te obisnuiesti cu mine! Pentru ca nu plec! Nu plec…
Tonul lui serios mi-a captat atentia. E prima data cand il aud, nu mi-am imagiant sa intalnesc la el asa ceva; devine din ce in ce mai interesant.
-Sasuke, e indeajuns. Yuuki are dreptate. Avem o intelegere. Vorbi si Juugo pentru prima data de cand venisem aici.
-Ma rog…
L-am luat pe Suigetsu si ne-am teleportat inapoi la ascunzatoare.

[Zăpă]

Bunaa(o.o)

Ai pus next.Ce bine!o//o
Capitolul a fost bun si nu am ce critica,trist,caci mie imi place sa critic.Imi place cum ai descris mica lupta dinte Yuuki si Suigetsu,eu una nu ma pricep la lupte.Descrierea-nu pot cere asa ceva,avand in vedere cine este naratorul si anume,Sasuke.Dar totusi exprimi lucrurile din perspectiva sa foarte bine si sunt uimita cat de bine o faci.Naratiunea,actiunea si dialogul-au fost bune,nimic de criticat,cum am mai zis.Am o impresie cam tampita despre Yuuki si Sasuke,caci cu fiecare capitol pe care il scrii ma face sa cred din ce in ce mai mult ca ei vor forma un cuplu,nu stiu de ce cred asta.Oricum nu am nimic impotriva,este mult mai bine asa decat Sasuke si Karin,dar oricum este alegerea si eu nu ma pot opune avand in vedere ca este si ficul tau.Orice ai alege,mie tot imi place ficul si astept nextu` foarte,foarte nerabdatoare.Sa pui urmatorul capitol cat mai repede,please
Ja ne` si multa insipratie

[Verrine]

Arigatou ptr comentariu :X:X:X
Deci in capitolul acesta am incercat sa pun mai multa descriere :-S>
Sper sa va plak >:D<>:D<

Capitolul 4:

~ Partea 1 ~

Ranile lui Suigetsu au fost trate; nu era vorba de cine stie ce, insa Yuuki a insistat sa aiba grija de el. A trecut in jur de o saptamana de la lupta, iar prezenta lui Yuuki ma sufoca. Intr-un din seri planuisem sa-l omor; dar ceva m-a oprit sa o fac. Nu stiu despre ce e vorba… ceva ma oprea sa o fac. Am vaga impresie ca detine o putere de care m-as putea folosi; cu atat mai bine ca Yuuki este o persoana ce o poti manipula usor.
Niste batai slabe in usa mi-au captat atentia. Nu avea cum sa fie Yuuki – el nu bate niciodata la usa-.
-Intra.
Karin a deschis usa usor, lucru ce mi-a lasat de gandit. In ultima saptamana nu prea si-a afcut aparitia, air la lupta nu a asistat. Nu cred ca stie despre Suigetsu… Ce idioata, unde o fi fost atata timp? Ma intreb daca are legatura cu pariul acela de care vorbea Yuuki.
Karin se pregatea sa vorbeasca, insa nu reuseste deoarece Yuki apare in spatele ei:
-Sasuke-chan! Vreau sa vorbesc ceva cu tine!
-Sasuke-chan? intreba Karin, derutata.
Perfect. Nu e destul ca ma freaca Yuuki cu numele asta, acum o sa inceapa si Karin. Stresant.
Amandoi voiau sa vorbeasca cu mine. Ce era mai rau? Yuki sau Karin? Ambii erau la fel de enervanti; o decizie grea. Ma uit cand la unul, cand la altul.
-Yuuki… iesi.
-Poftim?!? Da de ce ma dai pe mine afara?!? Nu-mi spune ca urata asta e mai importanta decat!
-Urata?!? Pe cine faci tu urata, piticanie!?
-Iesiti amandoi afara!
Cuvintele nervoase pe care le-am rostit au reusit sa le acopere pe ale celor doi. Unu e mai idiot decat altul… Amandoi s-au calmat, insa nici unu nu a parasit camera.
-Tsk. Piticanie.
Karin a revenit la normal, deci o sa plece. Acum nu trebuie decat sa scap de Yuki.
Roscata a iesit, insa el tot in camera a ramas. I-am aruncat o privire plina de ura, insa acesta nu s-a miscat din loc. O fiinta mai enervanta ca asta nu cred ca am intalnit. Nici fosta mea echipa formata din ratati jalnici nu era asa.
-Vrei sa te dau cu forta afara sau ce?!?
-Sasuke-chan…
Chiar daca tipam la el, nu rezolvam nimic. Prin urmare, imi pierdeam vreme enervandu-ma pe un cretin ca el; trebuia sa ascult ce are de spus.
-Ce vrei? incep pe un ton calm.
-Stii…,a inceput acesta pe un ton jos in timp ce se apropia de pat, voiam sa imi cer scuze.
A trecut deja prin trei stari emotionale de cand a intrat in camera. Baiatul asta chiar e ciudat.
-Pentru ce?
-Stii… Am stat si m-am gandit si chiar imi pare rau. Atunci in lupta eram sa-l… omor pe Suigetsu. Nu stiam ca este atat de important pentru tine.
Nu mai era la fel de hiperactiv ca si azi dimineata. Ma intreb ce s-a intamplat. De obicei vine seara si ma roaga sa doarm cu el, dar de fiecare data primeste acelasi raspuns. Uneori chair nu pot sa-mi imaginez cum de a devenit ninja o asemenea pacoste.
-Esti suparat pentru ca erai sa-l omori sau… pentru ca imi pasa de el? ii zic in timp ce il privesc direct in ochi, acesta tresarind.
Yuuki a dat negativ din cap.
-Daca l-as fi omorat sunt sigur ca ai fi suferit foarte mult… Inima ta e destul de neagra… nu e nevoie de mai mult. Nu imi doresc sa fii nefericit, chiar daca tu ma consideri o pacoste enervanta ce-ti sta mereu in cale si in care nu poti avea incredere.
A ajuns la o concluzie buna privind partea practica a ceea ce se intampla; din pacate… partea teoretica conteaza.
-Vorbesti prea mult, ii zic in timp ce-l fixez mai bine cu privirea.
-Asta e adevarul.
Si in timp ce vorbi lacrimile au inceput sa se scurga din ochii lui de un mov negricios. Imaginea lui plangand m-a facut sa-mi aduc aminte de altele din copilaria. Probabil asta m-a determinat sa nu-l resping atunci cand mi-a sarit in brate.
Am stat asa ceva timp; niciunul dintre noi nu se misca sau spunea ceva.
Liniste… Nu credeam vreodata ca o s-o intalnesc in preajma lui Yuki.
-Sasuke…chan.
-Ce e?
Si-a schimbat pozitia, acum amandoi putand sa ne uitam unul in ochii celuilalt. Am oftat. Nu se va termina bine…
-Multumesc.
Si in timp ce vorbi s-a apropiat si mai mult de mine; gurile noastre luand contact. Mi-am pus mainile pe pieptul lui, incercand sa-l imping; nu am reusit. Nu intelg de ce… insa nu am mai opus rezistenta. Acesta s-a lasat peste mine, lungindu-ne amandoi pe patul aranjat neglijent.
Am ramas asa, pana cand acesta s-a indepartat usor de mine. A pus mana pe parul meu ravasit pe suprafata alba a cearceafului, apoi mi-a spus:
-Stiam eu ca exista si o bucatica buna in tine…
Nu i-am raspuns.
Si-a apropiat din nou buzele de ale mele, insa am intors capul.
-Nu-ti face iluzii, baiete.
Desi il priveam cu dispret, ochii blanzi ce-i avea nu s-au schimbat. Era dezamagit, dar continua sa ma fixeze din priviri. Nu voiam sa-si faza iluzii desarte. Eu aveam un scop ce nu-l implica, vreau sa distrug Konoha, nu am timp de pierdut cu prostii de genu; iar el… chiar nu stiu ce urmareste.
Vazand ca nu reactionez, s-a indepartat usor de mine, pastrand acea privire dezamagaita. Nu i-am spus nimic…
Fara macar sa se milogeasca sa doarma cu mine, a iesit din camera. Am ramas pe pat in aceeasi pozitie, reflectand asupra celor intamplate. Dupa cum mi-am imaginat… asa avea sa se intample. Ce pacoste de copil…

[Zăpă]

Heya(*.*)
Ai pus next!Iti ador ficul:chuu:
Cum spuneam,nu am ce critica.Toate sunt bine realizate si nu`ti lipseste nimic.,plus ca exprimi lucrurile mirific din perspectiva lui Sasuke.Cat despre acest capitol,pot spune doar ca a fost bun si ca sunt tare bucuroasa.Ar fi bine sa se formeze cuplul Sasuke su Yuuki.Sincera sa fiu nu ma asteptam ca Yuuki sa`l sarute pe Sasuke,iar Sasuke sa`l nu respinga.Insa a fost bine ca a doua oara la respins,caci altfel lucrurile ar deveni foarte clare intre cei doi.Cum spuneam nu am ce critica,totul este bine si frumos.Astept next si repede ca`s curiosa ce ne mai ascunde Yuuki asta,ce se va mai intampla intre cei doi si cum va reactiona Karin cand va afla ce s`a intamplat.Sunt tare nerabdatoare.PS:poate treci si pe la mine cu un coment
Ja ne` si multa inspiratie

[Verrine]

~Partea 2~

Fara macar sa se milogeasca sa doarma cu mine, a iesit din camera. Am ramas pe pat in aceeasi pozitie, reflectand asupra celor intamplate. Dupa cum mi-am imaginat… asa avea sa se intample. Ce pacoste de copil…
Am incercat sa ma ridic, in speranta de a uita cele intamplate… cel putin pentru un timp. Nu puteam sa dorm in starea asta, cu siguranta as fi avut cosmaruri.
Cand sa ma ridic de pe pat, mana mea a luat contact cu ceva destul de moale. Am aruncat privirea in stanga mea si observ patura lui Yuuki. Idiotul a venit aici cu ea, dar a uitat sa o mai ia si inapoi.
Am oftat.
Luand patura de pe pat am iesit pe usa. Nu imi placea ideea, insa trebuia sa urmez planul- nu imi permiteam ca ceva sa intervina-. Ma indreptam cu pasi marunti spre camera lui Yuuki. Nu intrasem niciodata acolo, nici macar nu stiam cum arata camera. Acolo obisnuia sa stea Ryuuzaki* dupa antrenamente… nu permitea nimanui sa intre in camera. Bineinteles, dupa moartea lui intelegerea a cazut.
Mai bine de atat de nu se poate… Ce pot spune… “Camera perfecta pentru unul ca Yuuki.”
Eram doar la un metru de usa cand aud niste voci ce nu apartineau nicunui dintre noi:
-Cum adica ai esuat?!? Incompetentule!
-Hei, Soubi, vorbeste mai incet. Nu uita ca esti in aceasi cladire cu cei mai periculosi ninja din Akatsuki.
-Si ce, nu-mi spune ca ti-e frica de micul Uchiha.
Micul Uchiha… N-am o reputatie prea buna… Cred ca ar fi timpul sa incep sa-mi fac una.
-Micul Uchiha care l-a ucis pe Orochimaru, cel mai cautat ninja din toate cele cinci tinuturi. Lasand la o parte pe toti ceilalti membri Akatsuki…
-Hmp! Nu vezi ca idiotu asta nu e in stare de nimic?!?
-Gakht, Soubi, terminati! Asculta bine, piticanie! Daca vrei sa o mai vezi pe Sakurai ar fi bine sa-ti faci treaba… Urmatoarea data cand vin vreau ca totul sa fie gata altfel… poti sa-ti iei adio de la rozalie.
Sakurai… rozalie… o legatura cu Yuuki. Combinatie fatala.
-Da… domnule. Asa voi face.
Am putut recunaoste vocea smiorcaita ce s-a auzit foarte slab pe langa tipetele celorlalti trei. Yuuki e asa un idiot.
Am asteptat ca prezenta celor trei sa dispara definitiv, astfel incat sa para ca nu i-am “descoperit”. Trebuie sa am niste discutii cu Yuuki in seara asta. Oh… cat puteam sa detest acest lucru.
Intru in camera, fara a bate la usa.
Nu era nimic special in incapere… .Inca ma intreb ce ascundea Ryuuzaki. Faptul ca totul era normal nu m-a interest prea mult… primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost balta de sange din mijlocul camerei. Cei trei nu s-au luptat aici; nu puteau sa riste misunea pentru un ninja idiot de la ei din echipa. In cel mai bun caz l-au omorat prin genjutsu. Deci… Yuuki e idiotul care a inceput cu sinuciderea.
-Idiotule… ce faci? Incerci sa te omori sau ce?
-Sasuke-chan… cand ai intrat?
Privirea naiva si uimita pe care o afisa a inceput sa ma calce pe nervi. Nu cred ca intelege situatia in care se afla in momentul asta. Privesc insistent balta de sange, cat si mana rosiatica.
-Ah…la asta te ferereai… Nu-i nevoie sa-ti faci griji. Am incercat un jutsu si… nu prea a iesit. Sunt bine.
Am oftat. Nu-mi placea sa fac asta… insa nu aveam de ales. M-am indreptat cu viteza spre el, neobservat, in secunda urmatoare aparand in spatelui lui; lama nefolosita a sabiei ii atingea gatul.
-Ce ar fi sa lasi prostiile si sa-mi spui cine erau “prietenii” aceia ai tai.
-Ce… ce… prieteni?
-Nu face pe prostul cu mine!! Crezi ca sunt idiotul de Suigetsu sau ce?
Reactia pe care a avut-o nu a fost una asteptata de mine. Defapt pot spune ca e prima data in viata cand am fost uimit cu adevarat.
Yuuki a inlaturat sabia si s-a intors spre mine imbratisandu-ma. Desi plangea, privirea lui nu exprima nici cea mai mica urma de frica, ura sau dispret. Frustrant.
-Sasuke-chan… insfarsit ti-ai dat seama.
Il priveam cu o expresie uimita. Sa inteleg ca el astepta sa-mi dau seama ca e un tradator?
-Acum ma poti ajuta sa o salvez pe Sakurai.
M-am asezat pe pat. Priveam in gol, in timp ce ma gandeam la cele intamplate. Inca nu putema sa cred ca Yuuki s-a folosit de mine… Si cand te gandesti ca eu eram cel care trebuia sa faca asta. Cat de ironic.
-Nu te ajut.
-Sasuke-chan… te rog frumos. Iarta-ma pentru ca te-am folosit asa… Nu am vrut, insa era singura mea sansa… In plus, e o persoana speciala pentr mine.
Mi-am intors privirea spre el… Era asa un idiot… Puteam sa recunosc acel sentiment de speranta care il emana. L-am mai intalnit la el…
-Oh… Cine este Sakurai?
-Arigatou**, Sasuke-chan… stiam ca ma vei ajuta. – a urmat o pauza scurta dupa care iar a inceput-. Sakurai este sora mea. Amandoi facem parte dintr-o familie importanta a Satului Ascuns intre Stanci, mai exact o familie ambu black. Mama si tata erau in misiune in Konoha cand Sakurai a fost rapita. Am luptat amandoi, insa aceia erau mult prea puternici… erau in jur de cinsprezece. Urmatoarea zi Tsuchikage-sama*** a primit o scrisoare de rascumparare… Cerea…
S-a oprit brusc.
-Deci ma vor pe mine in schimbul lui Sakurai.
-Da… dar sa stii ca nu e o capcana!
L-am privit cu raceala. Chiar credea ca sunt atat de naiv sa merg acolo?
-Sasuke-chan… in aceste saptamani in care am stat impreuna m-am atasat mult de tine, desi stiu ca nu e si viceversa. Sincer… chiar nu-mi pasa. Insa, nu vreau sa ti se intample nimic… nu as suporta gandul de a te sti departe.
Din nou s-a oprit brusc.
Ce pot face? Oh… nu am mai avut o lupta serioasa de mult… Mi-ar prinde bine niste antrenament. In plus...
-Te voi ajuta.

Ryuuzaki* - un coleg de antrenament a lui Sasuke. A fost “ recoltat” de Orochimaru pentru puterile lui speciale in arta manuirii focului. A murit
insa intr-o lupta cu Akatsuki.
Arigatou** - pentru cei care nu stiu… inseamna “multumesc”.
Tsuchikage*** - este conducatorul Satului Ascuns intre Stanci.

[Zăpă]

Heya(*.*)


Am revenit p`aci. Prima la datorie:yes:

Poi despre acest capitol nu pot spune prea multe si imi pare sincer rau ca nu pot lasa comentarii kilometrice, asa cum obisnuiesc. Totul a fost bine pus la punct, capitolul a fost bun, insa folosesti prea multe puncte se suspensie, arata inestetic intr-un fic. Dialogul este cam in exces, dar cel putin nu`i sec. Apropo, aceasta "Sakurai" nu este defapt Sakura? Te rog raspunde-mi la intrebare, caci asa pot intelege mai bine totul. In rest nimic de comentat, cum am mai zis totul a fost bine. Greseli de tastare/ exprimare nu am vazut. Astept urmatorul capitol si repede.

Ja ne`, dear!

[Verrine]

next... :D
Arigatou ptr comm ^:)^

Capitolul 5:

~Partea 1~

-Si ai cumva vreun plan referitor la infiltrarea noastra in cladire?
-Bineinteles ca am. Sunt sigur ca nu va da gresi.
Il priveam oarecum suspicios pe Yuuki in timp ce incercam sa-mi pastrez echilibrul. Speram ca totul sa fie rapid, fara interferente. Daca nu eram inapoi in ascunzatoare pana la rasarit cei din Akatsuki vor afla de mica noastra escapada. Tobi inca nu stie de Yuuki si ar fi bine ca lucrurile sa ramana asa… cel putin pentru un timp.
Din ce mi-a zis Yuuki, cred ca aceasta Sakurai face parte dintr-o echipa ANBU. Inamicul nu ar fi riscat sa trimita atatia oameni decat daca oponentii ar fi fost puternici. Pe deasupra, Satul Ascuns in Stanci este recunsocut pentru vasta echipa de ANBU pe care o detine. Prin urmare, asta agraveaza situatia…
-Sasuke-chan, la ce te gandesti? Pari cam distras.
-Nimic.
Yuuki a zis ca ascunzatoarea lor se afla undeva in apropierea Muntelui Senjō*. Este o zona inconjurata de copaci cu frunzisul des, nu va fi usor sa ii gasim. Oricum, ceea ce ma pune pe ganduri este aceasta “sursa” a lui Yuuki de unde a capatat informatia legata de locul unde se afla Sakurai. Iar faptul ca stie pe unde trebuie sa o luam ca sa nu ne ratacim… Ceva nu e bine. Chiar si asa, nu ma deranjeaza sa cad intr-o capcana. Dupa cum am mai zis… nu am mai avut de mult o batalie adevarata.
-Sasuke-chan, in curand vom ajunge la un pod suspendat. Dupa ce trecem de prapastie va trebui sa strabatem padurea; cei drept… copacii sunt inalti iar frunzisul este des, dar se intind doar pe o raza de doi kilometri.
Podul acela trebuie sa fie pazit de niste ninja; cel mai probabil un genjutsu. Daca ne gasesc si afla ca le-am incalcat teritoriul o sa incerce sa ne omoare in timp ce ei o sa plece in alt loc cu Sakurai. La naiba.
Mi-am activat Sharinganul. Undeva la 100 de metri in fata noastra puteam sa observ niste chackra. Stiam eu ca o zona de acces ca asta trebuie sa fie pazita.
M-am oprit brusc cand am ajuns la o distanta de 60 de metri, iar Yuuki a facut si el la fel. I-am facut semn sa nu vorbeasca. Am privit imprejurimile, incercand sa mai gasesc o urma de chackra. Se pare ca era singurul paznic.
-Stai aici.
Si in timp ce vorbeam m-am indreptat cu viteza spre paznic. Trebuia sa-l omor rapid, inainte ca altii din umbra sa observe. Am scos sabia din teaca si am marit viteza. In urmatoarea secunda paznicul a cazut mort la pamant. Il priveam indiferent; cat de jalnic sa fii sa mori in asemena circumstante.
A aparut si Yuuki, iar la vederea cadavrului incremenise. Patetic.
-De ce l-ai omorat?!? a inceput acesta sa strige la mine.
-Daca nu vrei sa vezi si alte cadavre ar fi bine sa ai grija cu tonul ala.
-Puteai sa-i faci o rana care sa-l tina inconstient, nu sa-l omori!
-Daca nu-ti convine, atunci o sa te las de unul singur.
A lasat capul in jos. Deci daca vreau vreodata sa scap de el tot ce trebuie sa fac este sa omor pe cineva - draguta idee.
-Gomene**.E vina mea. Mai bine sa ne continuam drumul. Pana la urma daca vrei sa salvezi viata cuiva trebuia sa o risti pe a altora.
E prima data cand il vad serios. Acea atitudine copilaroasa disparuse. Ii arunc o ultima privire, apoi oftez. Nu e nevoie sa-i ofer atentie… primeste destula; in plus asta l-ar determina sa creada ca imi pasa de persoana lui… cat de patetic. De ce sa tin la o persoana care ma poate trada in orice moment? Atat de jalnic. Inca nu pot sa inteleg acest concept.
Mi-am indreptat privirea spre pod, fara ai mai da atentie lui Yuuki, am activat din nou Sharinganul. Dupa cum am crezut… un genjutsu. Din cate se parea aceea era singura cale de acces si bineinteles ca trebuia sa fie blocata. Nu vreau sa eliberez semnul blestemat… nu acum. Yuuki ar face un atac de cord, iar inamicul s-ar putea sa-mi simta chackra. E mult prea mult...
-Ce s-a intamplat?
-Asteapta! Ii zic lui Yuuki cand il vad cum se indreapta spre pod. E un genjutsu. Daca treci pe acolo o sa cazi in prapastie.
-Sasuke-chan esti prea naiv. Trebuie sa-ti lasi imaginatia libera.
Se indrepta din ce in ce mai mult spre prapastie. Idiotul… o sa cada. Am alergat spre el si l-am prins chiar inainte sa paseasca pe „asazisul pod”.
-Ai incredere in mine. A soptit acesta. Nu ni se va intampla nimic.
A incercat sa se elibereze din stransoare, astfel pasind in gol. I-am vazut trupul cum se indrepta nebuneste in jos. Cadea... M-am aruncat asupra lui fara sa ma gandesc la consecinte; acum cadeam si eu. Tot ce puteam simti in acel moment era vantul ce-mi strabatea fiecare partea a corpului si mainile lui Yuuki puternic stranse in jurul abdomenului meu. Isi tinea ochii inchisi din care se scurgeau lacirmile ce ajungeau pana la mine.
Nu puteam renunta. Nu acum. Am lasat aripile lungi si usor negricioase sa se inalte. Parul odata negricios a inceput sa prinda nuante de albastru, fiind ravasit de vantul noptii. L-am luat pe Yuuki in brate si m-am inaltat spre cer. Nu cred ca am coborat mai mult de 150 de metri, prin urmare in putin timp am ajuns din nou la suprafata. L-am asezat pe Yuuki la trunghiul unui copac, in timp ce m-am intins langa el. Daca as fi putut sa revin la normal inainte ca el sa se trezeasca...
Ochii lui Yuuki au inceput sa se deschida. Cred ca tocmai a depasit socul. E un inceput destul de bun. A inceput sa priveasca derutat in toate partile pana cand a ajuns cu ochii pe mine. S-a oprit brusc. Ma gandeam eu ca asa o sa actioneze... Am oftat.
-Ti-am zis ca e un genjutsu. Faci mereu numai cum te duce capul.
A urmat o pauza lunga. Se pare ca vorbeam singur. Yuuki doar statea in acea pozitie privindu-ma cat uimit, cat trist, cand fericit, cand dezamagit. Era atat de ciudat.
Deja ma plictisisem sa stau in acea pozitie asa ca ma pregateam sa tip iritat la el insa m-am oprit cand i-am vazut mana indreptandu-se spre mine. Mi-a atins usor fata, apoi parul...
-Nu pot crede ca lumea te vede ca pe un monstru. Nu am vazut in viata mea ceva mai... mai minunat decat tine.
Cred ca socul i-a provocat daunse serioase la cap.Nu puteam sa cred ca m-a numit...
-Esti asa de idiot! Ce vezi tu minunat in monstrul din fata ta?!?
-Nu esti un monstru. Nu poti sa fii... desi nu te-am ascultat de la inceput tot te-ai aruncat dupa mine constentizand ca vom scapa daor cu ajutorul unui miracol. Stiai cat de periculos este sa iti arati si aceasta infatisare... Stiai, dar tot ai facut-o.
Cu ochii inlacrimati se arunca asupra mea, sarutandu-ma pe buzele negricioase din cauza semnului blestemat. Nu puteam sa-l inteleg; toata aceasta conceptie a lui legata de mine era nebuneasca. Ma saruta din ce in ce mai apasat pana cand m-a lipit cu totul de trunchiul copacului. Mi-am pus mainile pe pieptului lui, impingunadu-l usor astfel incat sa nu-l fac bucatele datorita puterii la care ajunsesem intr-un astfel de moment.
-Ti-am zis sa nu mai faci asta.
-Nu e vina mea ca tu ma provoci sa o fac. Vreau sa intelegi ca pentru mine ramai Sasuke-chan... indiferent de trecut, de jutsurile pe care le detii sau de visul care il ai. Mereu vei fi Sasuke-chan.
Cat ma putea enerva acea porecla. Pe deasupra, o repeta si la fiecare stupizenie pe care voia sa o spuna. Yuuki... baiatul asta chiar nu poate sa aiba precedent. Cine ar fi crezut ca voi intalni o pacoste ca asta?

Muntelui Senjō* - este un munte inalt ( in jur de 3.000 m) care este situat undeva in apropierea orasului Nagano.
Gomene** - asa se spune in japoneza la " scuze" sau " imi pare rau". [ ptr cei care nu stiau :D]