20-07-2010, 03:14 AM
am citit criticile voastre si totusi ma asteptam la ceva mai ru de atat
Lexxi: am verificat in dictionar si este corecta atat varianta perina cat si perna. la fel pentru voiam si vroiam. restul greselilor cred ca le-am omis cand am verificat.
Ich.:imi pare rau dar chiar nu am idee ce e ala limbaj laconic iar pentru al doile citat ce l-ai luat e adevarat ca e foarte vechi insa mie chiar mi-a placut.o sa incerc sa-l evit pe viitor.
va mutumesc pentru critici si iata o noua poveste care sper sa va atraga ochii si mainile pe tastatura.din pacate nu am putut sa-i gasesc un titlu potrivit asa ca nu are.
Mi-am deschis ochii si am realizat unde sunt. Eram inconjurata de patru pereti alb-galbui si nu aveam nevoie de altceva ca sa stiu in ce loc oribil ma aflam.
Un ticait enervant se auzea din dreapta mea. Am intors capul sa vad ce era dar am regretat imediat. O durere cumplita imi fulgera sira spinarii numai ca sa imi dau seama ca sacaitorul sunet constant venea dintr-un aparat urias si sa constat ca era de fapt pulsul meu. De acelasi aparat galagios erau prinse doua tuburi translucide. Urrmarindu-le pe fiecare in parte am primit si raspunsul la intrebarea din minte: "De unde veneau?". Primul tub era perfuzia de la mana mea dreapta iar al doilea se prelungea pana la nasul meu unde era prins bine.
Atunci mi-am dat seama ca nu simteam nici un miros. Uram sa fiu privata de oricare dintre simturile mele asa ca am ridicat mana stanga, care printr-un mod miraculos scapase de perfuzie, si am dus-o la nas. Muschii imi pulsau spasmodic si pielea mainii mai avea putin si crapa de durere. Am pus mana pe tub si cu o miscare brusca am smuls tubul ce tinea mirosurile departe de mine. Imediat ce am tras aer in piept, am simtit mirosul puternic de medicamente si dezinfectante tipic spitalelor.
Am incercat zadarnic sa ma ridic in capul oaselor dar pana si cea mai mica miscare sau cel mai mic muschi incordat imi introducea trupul intr-o mare de durere. Ma saturasem de atata durere.
Am chemat o asistenta si i-am cerut o bucata de hartie si ceva de scris. "Imediat, draguta!" fu raspunsul pe care mi l-a aruncat in brate. Privirea plina de otrava ii trada falsa amabilitate cu care imi raspunse. Iesise val-vartej din salon evident deranjata de cererea mea minora.
"Bine ca nu a observat ca mi-am scos tubul de la nas." imi spuneam in gand in timp ce oftam usurata. M-iam inabusit un strigat de durere in timp ce constatam in gand ca pana si oftatul e dureros.
Mi-am intors privirea spre fereastra deschisa. Stelele straluceau jucause pe cerul senin. Luna nu se zarea nicaieri.
"Ah! E luna noua..."mi-am amintit in timp ce tresaream de durere din nou. Mi-am amintit ce soarta cruda mi-a fost pregatita, scrisa pe norii cenusii de ploaie cu praf de stele si lacrimi amare. Mi-am trait intreaga viata prin spitale si clinici care se considerau de specialitate dar nici una nu a putut depista boala ce ma manca pe interior. Nici acum nu aflasem si nici nu voi afla. Ganduri din ce in ce mai negre imi rasareau in minte dar am fost trezita dein visare de catre zgomotul produs de clanta.
Aceeasi asistenta a intrat cu pasi hotarati pe usa salonului cu o coala de un alb imaculat si cu un pix negru in mana. Mi le-a intins cu inganfare dar i-am ignorat gesturile tampite prin care se dadea mare si am luat cele doua obiecte vitale pentru mine in seara asta.
-Mai bine te-ai odihni inainte sa depui prea mult efort fizic. Vocea pitigaiata a femeii rasuna intre cei patru pereti ai salonului. Fara vreun cuvant, am aprobat din cap ceea ce imi provoca un alt val de durere.
In ciuda durerii cumplite care circula libera prin corpul meu, m-am ridicat in fund pe salteaua tare. Am aruncat pixul cu nepasare si am smuls perfuzia de la mana dreapta. Mi-am muscat buza pana la sange inabusindu-mi un tipat de durere. Cu acul de la perfuzie si cu durerea persistandu-mi in corp, am inceput sa astern cuvinte pe foaia imaculata. Randurile erau scrise usor cu sangele meu de culoarea vinului. Cand nu mai aveam cu ce scrie, imi intepam piele pana la sane apoi incepeam din nou sa zgarii foaia lasand in urma litere sangerii si cateva pete. Cu o ultima intepatura in piele, m-am semnat si am impaturat bucata de hartie dupa care am asezat-o pe perna unde adineauri imi odihnisem capul.
Un suvoi de sange isi facu aparitia in locul perfuziei si se prlinse pe mana mea ca mai apoi sa ajunga pe gresia odata alba. Cu eforturi supraomenesti, m-am dat jos de pe patul de spital si ma chinuiam sa ma tin pe picioare. Ma miscam alene spre balcon, insotitorii fiindu-mi durerea si insusi moartea. Vroiam sa arunc o ultima privire satului natal pe care il iubeam atat de mult. Picioarele desculte au atins fara nici un zgomot marmura cafenie de pe balcon.
Imi consumam si ultimele farame de putere ca sa ma tin pe picioarele tremurande. Dar nu reuseam. M-am sprijinit de balustrada numai ca sa o patez si pe aceea de sange. Cateva lacrimi si-au facut loc pe fata mea apoi am soptit pentru mine si companionii mei:
-Of, tu, durere nenorocita. Intr-un final dispari din viata mea chinuita si faci loc puritatii si fericirii. Desi abia soptita, vocea mea era gatuita si mai mult un gand decat o soapta.
Am privit inca o data mult iubitul ce instelat si mi-am luat adio de la el lasandu-i un cadou pretios: buzele mi se curbara intr-un zambet obosit apoi m-am prabusit intr-o balta de lichid rosiatic, vital vietii, care se intindea cu viteza pe marmura rece. O ultima soapta, "Am scapat de durere!", apoi ochii mei isi pierdura licarul pe care nimeni nu avea sa-l mai vada vreodata. Eram impacata cu gandul ca odata ce lumanarea pentru mine va fi aprinsa in cimitir, o alta viata, mai buna si mai pura ca oricare alta, se va naste luandu-mi locul.
Corpul meu inert devenise rece si asa va ramane pe veci, cufundat in somnul mortii.
astept pareri si critici si sper ca a fost mai bun decat cel anterior.
Lexxi: am verificat in dictionar si este corecta atat varianta perina cat si perna. la fel pentru voiam si vroiam. restul greselilor cred ca le-am omis cand am verificat.
Ich.:imi pare rau dar chiar nu am idee ce e ala limbaj laconic iar pentru al doile citat ce l-ai luat e adevarat ca e foarte vechi insa mie chiar mi-a placut.o sa incerc sa-l evit pe viitor.
va mutumesc pentru critici si iata o noua poveste care sper sa va atraga ochii si mainile pe tastatura.din pacate nu am putut sa-i gasesc un titlu potrivit asa ca nu are.
Mi-am deschis ochii si am realizat unde sunt. Eram inconjurata de patru pereti alb-galbui si nu aveam nevoie de altceva ca sa stiu in ce loc oribil ma aflam.
Un ticait enervant se auzea din dreapta mea. Am intors capul sa vad ce era dar am regretat imediat. O durere cumplita imi fulgera sira spinarii numai ca sa imi dau seama ca sacaitorul sunet constant venea dintr-un aparat urias si sa constat ca era de fapt pulsul meu. De acelasi aparat galagios erau prinse doua tuburi translucide. Urrmarindu-le pe fiecare in parte am primit si raspunsul la intrebarea din minte: "De unde veneau?". Primul tub era perfuzia de la mana mea dreapta iar al doilea se prelungea pana la nasul meu unde era prins bine.
Atunci mi-am dat seama ca nu simteam nici un miros. Uram sa fiu privata de oricare dintre simturile mele asa ca am ridicat mana stanga, care printr-un mod miraculos scapase de perfuzie, si am dus-o la nas. Muschii imi pulsau spasmodic si pielea mainii mai avea putin si crapa de durere. Am pus mana pe tub si cu o miscare brusca am smuls tubul ce tinea mirosurile departe de mine. Imediat ce am tras aer in piept, am simtit mirosul puternic de medicamente si dezinfectante tipic spitalelor.
Am incercat zadarnic sa ma ridic in capul oaselor dar pana si cea mai mica miscare sau cel mai mic muschi incordat imi introducea trupul intr-o mare de durere. Ma saturasem de atata durere.
Am chemat o asistenta si i-am cerut o bucata de hartie si ceva de scris. "Imediat, draguta!" fu raspunsul pe care mi l-a aruncat in brate. Privirea plina de otrava ii trada falsa amabilitate cu care imi raspunse. Iesise val-vartej din salon evident deranjata de cererea mea minora.
"Bine ca nu a observat ca mi-am scos tubul de la nas." imi spuneam in gand in timp ce oftam usurata. M-iam inabusit un strigat de durere in timp ce constatam in gand ca pana si oftatul e dureros.
Mi-am intors privirea spre fereastra deschisa. Stelele straluceau jucause pe cerul senin. Luna nu se zarea nicaieri.
"Ah! E luna noua..."mi-am amintit in timp ce tresaream de durere din nou. Mi-am amintit ce soarta cruda mi-a fost pregatita, scrisa pe norii cenusii de ploaie cu praf de stele si lacrimi amare. Mi-am trait intreaga viata prin spitale si clinici care se considerau de specialitate dar nici una nu a putut depista boala ce ma manca pe interior. Nici acum nu aflasem si nici nu voi afla. Ganduri din ce in ce mai negre imi rasareau in minte dar am fost trezita dein visare de catre zgomotul produs de clanta.
Aceeasi asistenta a intrat cu pasi hotarati pe usa salonului cu o coala de un alb imaculat si cu un pix negru in mana. Mi le-a intins cu inganfare dar i-am ignorat gesturile tampite prin care se dadea mare si am luat cele doua obiecte vitale pentru mine in seara asta.
-Mai bine te-ai odihni inainte sa depui prea mult efort fizic. Vocea pitigaiata a femeii rasuna intre cei patru pereti ai salonului. Fara vreun cuvant, am aprobat din cap ceea ce imi provoca un alt val de durere.
In ciuda durerii cumplite care circula libera prin corpul meu, m-am ridicat in fund pe salteaua tare. Am aruncat pixul cu nepasare si am smuls perfuzia de la mana dreapta. Mi-am muscat buza pana la sange inabusindu-mi un tipat de durere. Cu acul de la perfuzie si cu durerea persistandu-mi in corp, am inceput sa astern cuvinte pe foaia imaculata. Randurile erau scrise usor cu sangele meu de culoarea vinului. Cand nu mai aveam cu ce scrie, imi intepam piele pana la sane apoi incepeam din nou sa zgarii foaia lasand in urma litere sangerii si cateva pete. Cu o ultima intepatura in piele, m-am semnat si am impaturat bucata de hartie dupa care am asezat-o pe perna unde adineauri imi odihnisem capul.
Un suvoi de sange isi facu aparitia in locul perfuziei si se prlinse pe mana mea ca mai apoi sa ajunga pe gresia odata alba. Cu eforturi supraomenesti, m-am dat jos de pe patul de spital si ma chinuiam sa ma tin pe picioare. Ma miscam alene spre balcon, insotitorii fiindu-mi durerea si insusi moartea. Vroiam sa arunc o ultima privire satului natal pe care il iubeam atat de mult. Picioarele desculte au atins fara nici un zgomot marmura cafenie de pe balcon.
Imi consumam si ultimele farame de putere ca sa ma tin pe picioarele tremurande. Dar nu reuseam. M-am sprijinit de balustrada numai ca sa o patez si pe aceea de sange. Cateva lacrimi si-au facut loc pe fata mea apoi am soptit pentru mine si companionii mei:
-Of, tu, durere nenorocita. Intr-un final dispari din viata mea chinuita si faci loc puritatii si fericirii. Desi abia soptita, vocea mea era gatuita si mai mult un gand decat o soapta.
Am privit inca o data mult iubitul ce instelat si mi-am luat adio de la el lasandu-i un cadou pretios: buzele mi se curbara intr-un zambet obosit apoi m-am prabusit intr-o balta de lichid rosiatic, vital vietii, care se intindea cu viteza pe marmura rece. O ultima soapta, "Am scapat de durere!", apoi ochii mei isi pierdura licarul pe care nimeni nu avea sa-l mai vada vreodata. Eram impacata cu gandul ca odata ce lumanarea pentru mine va fi aprinsa in cimitir, o alta viata, mai buna si mai pura ca oricare alta, se va naste luandu-mi locul.
Corpul meu inert devenise rece si asa va ramane pe veci, cufundat in somnul mortii.
astept pareri si critici si sper ca a fost mai bun decat cel anterior.
Hi :3