My life is a huge disaster [yaoi]

[Yaku-chin]

Aliss_anime multumesc de coment, ma bucur foarte mult ca iti place, si speram ca si pe viitor sa iti placa , kissu
Nolazy chiar ca de un car de ani nu am mai trecut pe aici, dar incercam sa ne luam revansa, pe viitor nu se stie ce se va intampla cu personajele noastre, nu se stie daca Ayoku va ramane cu Tai. A fi sau a nu fi impreuna? Asta e intrebarea,iar Ny ei bine nu se stie ce va face...sa stea el oare cuminte?:))) ms k ai ccitit si comentat, kissu

Acum next:

Trecusera zile bune, defapt doar opt zile, de cand ma aflam in aceasta camera blestemata. Nu acceptasem sa ma vada nimeni, pentru ce? ca sa imi spuna " Vai ce rau imi pare" , sa se simta obligati sa imi arunce acele vorbe in fata? Nu, multumesc, nu aveam nevoie de asa ceva. Nici macar prietenii mei nu aveau voie sa intre, doar infirmierele si servitoarele. In sfarsit cand ma recuperasem, nu chiar de tot, dar nu mai suportam sa mai stau o singura zi inchis in acasa, am decis sa ies din incaperea ce ma tinea capturat. Mi-am luat un tricou negru pe mine, o pereche de pantaloni negri ce se asemanau cu blugi, in picioare mi-am luat adidasi si am iesit din camera. Desi in sufragrie, caci holul camerei dadea inspre sufragerie, se aflau mama si tata si prieteni mei vechi,Eri si Nyseii si nou meu prieten, Tai. Am trecut pe langa ei, facandu-i cu ochiul lui Tai. M-am intrebat de ce? Dar apoi nu m-am mai stresat sa caut niciun motiv. In aceste zile analizasem cu atentie ce va urma sa fac. Pot spune ca devenisem cu adevart o persoana ciudata si insetata de razbunare , dar cum am mai spus nu imi pasa, eram idiferent total. Am iesit din casa, apoi din curte, noroc ca imi luasem si telefonul mobil, probabil din instinct fiindca nu tin minte cand apucasem micul aparat. Am cautat in agenda un numar si in sfarsit il gasisem. Ok, poate cam pripita treaba asta dar nah, daca tata voia sa ii fiu fotomodel si eu voiam sa imi continui cariera de solist,si nu puteam cu amandoua, trebuia totusi sa renunt la una din doua, nu? Si cum tata… ei bine nu cred ca m-ar lasa sa renunt la prima varianta de cand ii spusesem ca ii voi indeplini dorinta, urma sa renunt la a doua varianta, nu? Sau cel putin ceva de genu, nu neaparat sa renunt, ci sa ma prefac ca voi renunta. Insa, nu trebuie sa il lasa sa se bucure prea mult, daca ii dau un motiv de bucurie, trebuie sa ii dau unu si de suparare. Presoana pe care o sunasem pot spune ca era un vechi "dusman" actualmente "prieten". Decisesem sa ma intanlesc cu el la un bar. Asa ca am mers prin miile de stradute intortochiate ale orasului si ajunsesem intr-un final la destinatie, se parea ca ajunsesem primul. Nicio problema. M-am asezat la o masa si mi-am comantat un whisky, eram doar major acum, imi puteam permite. Am mai asteptat inca vreo zece minute, stiam ca o face intentionat, era punctual de obicei, insa normal eu ii cerusem o intanlire, doar nu speram sa fie la fix aici, am zambit in sinea mea. Nu ma deranja. Am mai luat o gura din lichidul din pahar, ma cam ustura un pic pe gat, dar nu conta, nu eram asa obisnuit cu alcoolul, dar se putea rezolva. Intr-un sfarsit ajunsese. Il puteam observa la intrarea in bar, imbracat total in alb, ciudat eu eram in negru, mana destinului? Am zambit, afisandu-mi dantura perfect alba si dreapta. Acelasi lucru a facut si el. M-am ridicat de pe foltoliu unde statusem pana in acel moment si am dat mana cu el. I-am facut semn chelneritei si aceasta venise imediat , ii luase comdanda si plecase la fel de repede precum venise.
-Ma bucur sa te vad "Superman", spun eu zambind. El daduse incet din cap si se uita ciudat la mine, ii observam ranjetul. Nu pot sa spun ca George era un bun amic, fiindca nu era . Insa aveam de gand sa schimb aceasta relatie a mea cu el . El era asezat pe fotoliul din fata mea, ne despartea doar masuta joasa din sticla. Fumul de tigara imi dadea dureri de cap,si atunci imi amintisem ca George fuma, noroc ca aveam pachetul de tigari in buzunar, asta da noroc. Cand il pusesem si pe ala acolo? Oricum nu mai conta. Luase o tigara, iar eu i-o aprinsesem, pusesem pachetul pe masa. Si as fi vrut sa vorbesc eu primul, dar "Superman" mi-o luase inainte.
-Si cu ce motiv mai chemat, facuse o pauza de cateva secunde apoi continua, iubire? Chelnerita ii aduse paharul cu gin. Acesta multumise, si iar fata in jur de 19 ani disparuse la fel de repede precum aparuse.
Am mai luat o gura din paharul meu si mi-am dres glasul. M-am asezat mai comod in fotoliu, inca nu stiam cum sa ii cer lui George ceea ce voiam, ceea ce ma preocupa era ca poate acesta nu va accepta.
-Vreau sa renunt la visul meu de a deveni cantaret sau ceva de genu, in acel moment se incrunta si era mai atent la mine, si aa, nu prea stiam cum sa continui si imi era un pic teama de cum va reactiona , as vrea ca tu sa fi cu mine, sa ma ajuti, uite vreau doar sa...
-Ok. Insa eu ce castig din asta? Adica intelg ca vrei sa il pacalesti pe babacul tau ca nu mai canti si vrei sa fi fotomodelul sau alaturi de Tai... si vrei sa lasi cantatul facundu-l sa se bucure, dar in acelasi timp nu vrei sa il lasi sa fie absolul satisfacut dandu-i de inteles ca esti homosexual, am inteles asta, Ayoku stiu cum gandesti. Mereu am stiut.
Spuse zambind. Poate de aceea nu puteam sa il sufar pe tipul acesta, stia prea multe despre mine . Fusese in acelasi liceu , normal era mai mare ca mine, cand el era a 12-a eu deabia eram a 10-a, stiu ca amandoi eram in echipa de bascket al scolii si nu prea ne sufeream, cel putin eu pe el nu il sufeream, si mai mereu gaseam un motiv de cearta. Tin minte cand ii fureasem iubita . Frate arata prea bine sa nu treaca si prin patul meu. Si cam de atunci George nu prea ma lasa sa ma bucur de viata, imi cam strica palnurile deoarece cunostea modul cum gandesc. Cel putin eu il consideram pe el un ghimpe in coasta si ma deranja prea mult prezenta lui, dar asta nu a durat mult deoarece absolvise si pa, pa, plecase din liceu spre facultate, care din pacate o facea tot in acelasi oras, in acel moment eram nervos ca totusi voi da intr-o zi peste el, dar acum sunt bine, nu spun fericit, caci inca fericirea nu m-a atins. Desi in periodata liceului ma enerva, stiu ca mai mereu imi oferea cate o mana de ajutor, uneori fizica dar si morala. Nu il intelesesem niciodata.
-Ma bucur ca intelegi ce vreau sa fac, ce pret ar avea adaugarea ta in planul meu?
Acceptam orice pret. Dar stiam in acel moment ce vrea,deoarece privirea sa zicea tot, sau mai exact pe cine vrea, si acea persoana eram chiar eu.
-Nu fi naiv, sti bine ce vreau, dar nu stiu, de ce sa ne prefacem ca suntem impreuna cand am putea fi de adevaratele? Sau nu sunt destul de bun pentru tine?
Ehh… destul de bun pentru mine? Frate, e nebun, normal isi batea joc de mine in acel moment. George chiar era un tip care, ei bine, intrece frumusetea oricarui fotomodel, normal ca nu m-ar fi deranjat sa fiu cu el, dar porblema era ca nu voiam sa devin dependent de prezenta sa.
-Stai linistit , nu se va intampla nimic grav, nu? Zice el, dar oare putea el sa imi vindece ranile?
Hmm..gravitatea? E un lucru serios, imi lasasem capul in jos. Nu voiam ca acest joc al meu sa devina periculos si nu voiam sa ma cufund in el, voiam doar sa imi traiesc viata asa cum vreau, si sa le arat celor care m-au dezamagit ca si eu ii pot dezamagi. Dar oare era George persoana potrivita?
-Nu stiu...imi e frica sa gresesc.
De ce ii spuneam chiar ce simt? De ce nu il minteam? Nu mai aveam forta sau ce? Unde era puterea ce o acumulasem timp de opt zile? Disparuse?
-Ayoku nu e usor sa fi singur in toata lumea asta, de ce nu vrei sa te ajut eu?Nu ma costa nimic...
-Doar timp...
De ce nu puteam accepta pur si simplu ajutorul lui? Imi era asa greu sa fiu egoist si eu odata in viata mea?
-Ay, timpul e ceva ce nu poti defini cu exactitate, il poti pierde dar in acelasi timp il poti castiga. Noi doi ce am putea pierde?
-Eu nimic, inca nu imi ridicasem capul , dar tu?
Chiar nu aveam ce pierde, adica nu aveam nimic, si acel nimic putea si el sa se piarda, daca da atunci i-as fi urat drum bun, asta daca chiar as putea.
-Nici eu nu am nimic de pierdut, insa odata ce am pasit impreuna spre o noua viata, cam toate lucurile ar trebui sa le facem impreuna de acord?
-De acord.
Oare de ce? De ce ma ajuta? De ce imi oferea aceasta ocazie?Oare oameni au fost dintotdeauna niste fiinte de neinteles, niste fiinte ciudate?
Daca da, atunci presupun ca niciodata nu ar trebui sa ma intereseze cum functioneaza mintea oamenilor, ca daca m-ar interesa sunt singur ca as fi ingrozit de cate lucuri as putea afla.