My life is a huge disaster [yaoi]

[Acsi]

-Perversule....
-Da stiu. Mergem?
-Da mergem.
Am mers impreuna cu el sper baie, desi ma enervau la culme emotiile ce nu imi dadeau pace. Imi tot repetam in minte: "E doar o baie, e o simpla baie. Sunt lucruri mai rele de atat."
Asa si speram insa, nu s-a dovedit a fi doar atat. M-a apucat incet de mana, jucadu-se cu degetele in palma mea. Fiori reci imi strabateau sira spinarii facadu-ma sa-l doresc mai mult. Cred intr-adevar ca asa se simte iubirea prematura. M-a facut sa-l iubesc, sa respir prin el, prin gesturile sale. Nu stiu daca ceea ce simt e dragostea pura pentru Ny sau o dragoste nascuta din suferinta, din dorinta mea de a avea pe cineva aproape, ori din disperare.
Ny vedea cu totul altfel relatia asta. Eram jucaria lui de plus, se va juca cu mine o vreme, apoi un gand sinistru mi-a fulgerat mintea si fiori imi inundau iar spatele, poate se va plictisi...si ma va da uitarii, parasindu-ma intr-un colt al sufletului sau. Mi-am alungat gandurile astea din cap atunci cand am observat ca eram deja in baie. M-a impins catre perete si m-a lipit cu spatele de faianta neagra sarutandu-ma usorsi plimbandu-si in aceelasi timp mana pe abdomenul meu. La dracu!!!
-Credeam ca voi face o simpla baie. Chiar cer prea mult ? i-am urlat uitandu-ma la el incruntat.
-Pai...da. Chiar ceri prea mult. S-a departat de mine, lasandu-ma ca un obiect neintersant, deoparte.
A intrat in cabina de dus si stropi de apa ii atingeau pielea alba ca de marmura. Avea un corp superb, sculptat parca de cele mai indemanatice maini, iar suvitele blonde ii ascundeau fata. Purta mereu masca inocenta sub care isi ascundea gandurile perverse si diabolice. Niciodata nu-mi puteam imagina ca exista un om al carei chip sa contraseteze atat de mult cu sufletul.
Ramasesem intepenit privindu-l in continuare cum isi vede de dus, acum cateva secunde era pe cale sa repete povestea de aseara, iar acum, parea ca sunt invizibil. Fredona intr-una o melodie enervanta, nici macar nu avea voce. Am profitat de neatentia lui, incercand sa ma strecor afara din baie, insa n-am apucat sa deschid bine usa ca a sarit din cabina si s-a rezemat cu spatele, inchizand unica mea cale ce ma separa de libertate. Nu poti scapa de Ny, asa cum nu poti scapa de lipitori. Doar ca ele, parca sunt ceva mai blande decat fiara din fata mea
-Credeam ca sunt invizibil, i-am soptit vizibil frustrat ca eram inca prizonierul lui.
-NU... poti scapa de mine, cel putin nu astazi.
-Suuuper. Mi-am dat ochii peste cap si m-am dat cativa pasi la o parte din calea lui.

Dupa toata scena asta nu mi-au trebuit doar cateva secunde sa-mi dau seama ca mana destinului in sfarasit m-a atins. Bataile puternice in usa apartamentului rasunau in toata casa, la fel si strigatele disperate ale unei fete.
-NYSEEY!.....Vreau sa intru in momentul asta in casa mea !!!
-Cine e? L-am intrebat speriat. Poftim? Casa ei?!
-Doar ignor-o!
-NYY!! Nenorocitu-le! Eram nervos, poate nervos e putin spus ,insa, cum sa nu'-i doresti sa-l omori cand in tot acest timp avea prietena? L-am dat la o parte de langa usa si am alergat spre dressing sa-mi iau hainele. Intentionam sa plec, sa sa-l las in pace, pentru totdeauna. Poate fusese o greseala ca incercasem sa gasesc alinarea tocmai la el.
-Termina! Nu te comporta ca un copil... nu stiu cine e....Ay...nici nu o cunosc. Aproape ca se ruga de mine sa-l cred. Chiar nu ma interesa daca avea sau nu dreptate.
Abia daca am apucat sa imbrac pantalonii, dar bataile din usa continuau, parea si ea la fel de nervoasa ca mine. Am luat in graba din garderoba lui un tricou si inca o pereche de pantaloni apoi am alergat spre el, ma astepta in holul imens.
Ma privea socat, era alb ca varul si privirea ii era pierduta. M'-m apropiat de el rapid, pana cand distanta dintre noi nu masura mai multe de 5 centimetrii.
-Mi-ar placea sa o cunosc, vreau sa vad cu ce e mai buna decat mine. I-am soptit infuriat pe un ton plin de ironie. Si, la dracu, Ny! Pune ceva pe tine, esti gol! I-am aruncat dispretuitor perechea de pantaloni si in timp ce alergam spre usa, plin de curiozitate pentru persoana din spatele ei, durerea ma cuprindea, lasandu-mi rani deschise la nivelul pieptului.
Era mai rau decat daca cineva mi-ar fi scos plamanii. Pur si simplu nu puteam sa respir, insa plin de nervi am deschis usa.

Imaginea ei mi-a ranit sufletul ca lama ascutita a unui cutit.
Era frumoasa, era cu adevarat frumoasa. Nu imi aminteam sa fi vazut pe cineava care sa aiba macar jumatate din ceea ce emana chipul ei. Ramasesem stupefiat in fata ei, ganduri ciudate imi alergau prin minte. Nu-l mai invinovateam pe el, chiar daca poate aveam sentimente mai puternice decat imi doream fata de Ny, nu as fi putut rezista inocentei chipului ei, parului brunet ce i se rasfrangea peste umeri si cu atat mai putin ochilor negrii, adanci.
Linistea mormantala a spart-o chiar ea, cu glasul cristalin ca o mare de matase.
-Nu te mai holba in halul asta! Da-te la o parte!
Stateam ca un prost in fata ei, fara sa ma misc asa ca a trebuit sa ma impinga la o parte ca sa poata trece de mine. S-a indreptat catre Ny, care intre timp se imbracase si o privea la fel de socat ca si mine, l-a privit plina de manie fulgerandu-l cu privirea. Iti puteai da seama foarte usor ca nu si-l mai doreste in viata pe cel care se jucase cu mintile amandurora.
-Cine esti? Ii striga Nyseei.Si ce dracului cauti aici?
-Pe tine, spuse ea calma. Incepuse sa chicoteasca, desi in urma cu mai putin de o fractiune de secunda nu eram sigur ca voi iesi cu viata de aici. Comportamentul sau m-a facut sa ma indoiesc de sanatatea ei mintala, parea total ticnita.
-Poftim? Nici nu te cunosc...N-ai niciun drept sa vii aici si sa-mi strici planurile, sa te comporti ca o nebuna si sa trezesti vecinii!
-Oooo...ai si uitat de mine? ii soptea ea, desenandu-i cu degetul spirale, pe pieptul sau dezgolit.
Scena asta a pus capat ingaduintei mele. Il stiam prea bine pe Nyseei, intr-adevar eram constient de toate aventurile lui din trecut atunci cand m-am hotarat sa vin la el, dar nu ma deranjau.
A fost vina mea, pentru ca aruncasem cu sentimente la intamplare si pentru cateva minute eram constient ca ma indragostisem. Ramansesem paralizat la fel ca inainte, martor al scenei ce mi-a patruns in sufletul deja zguduit.
In timp ce el deschisese gura sa-i raspunda fetei, si-a ridicat ochii spre mine pentru a-mi intalnii privirea. A inchis-o imediat cand mi-a vazut lacrimile pe care incercam sa le ascund cu stangacie.
-Ny, imi pare rau pentru aseara. Nu erai persoana potrivita. Nu ma intereseaza daca voi doi va cunoasteti sau nu. Eu am plecat. Pa! Da, spusesem adevarul.Nu ma interesa daca povestea era adevarata sau nu, pur si simplu eram satul de mentalitatea oamneilor, de modul jalnic in care actioneaza si de jocurilor lor copilaresti.
Am inchis imediat usa dupa mine, am imbracat tricoul in graba si am inceput sa alerg pe scarile ce duceau spre evadarea din amintirea ce-mi producea din ce in ce mai multa greata. Nu pentru faptul ca ma simteam tradat, ci pentru simplul fapt ca asta fusese picatura ce umpluse paharul. Oameni jucau teatru, niciunul dintre ei nu era capabil sa simta intr-adevar emotii pure, lipsite de inhibitii. Dar cum puteam sa'i invinovatesc pe ei atata timp cat nici eu nu ma bucuram in totalitate de insemnatatea lor.
L-am auzit strigand in urma mea, dar nu-mi pasa. Nu plangeam, nu ma mai durea, nu simteam absolut nimic. Tocmai de asta ma temeam, pentru ca era de nesuportat. Goliciunea dinauntrul meu si dorinta de a reveni la normal, de a sterge din minte orice gand despre Nyseei si despre oamenii falsi, de a-mi vedea de viata , de viitor si de formatie.
Speram ca ceva sa renasca din sufletul meu, sa nu mai fiu acelasi copil alintat, sa fiu stapanul propriilor mele sentimente.




Majoratul.



Nu mi-am dat seama cum am ajuns acasa, probabil in urmatoarele zile urma sa primesc cateva zeci de instiintari, avertizari si amenzi, pentru ca trecusem de cel putin 2 ori pe culoarea rosia a semaforului de fata cu politia, nu dadusem prioritate si era cat pe ce sa lovesc un Mercedes, masina visurilor mele pe care bineinteles maretul, inegalabilul si snobul domn Myabi considera ca nu sunt destul de responsabil pentru a o avea.
Un sac de nervi, de ura, de dorinta de a exersa pe tata noile scheme de karata. Asta eram in momentul in care am dat buzna pe usa.
-TAAATAAAA!
Am inceput sa-l caut isteric prin toata casa si...la dracu! De ce ii trebuia o casa atat de mare? Eu unul nu aveam nevoie de mai mult de o camera si de baie pentru ca... se pare ca nu mai puteam folosi baia lui Ny.
Mi-am dat ochii peste cap la gandurile astea.
-TAAATAAAAA!
Am dat usa biroului de perete, fiind sigur ca acolo era....si surpriza! Statea la biroul sau cu inca un teanc de hartii in fata, vorbind la telefon.
-Taataaa! Vreau sa vorbim! Acum! M-am postat in fata lui cu mainile pe birou batand un ritm din degete incercand sa-i arat ca astept.
-Sssss! Si-a acoperit telefonul cu palma Ay, e o discutie importanta, las-o pe mai tarziu.
Si-a continuat discutia plictisitoare.
Aaaaaaaah! LA DRACU! Iar trebuie sa ma fac singur auzit. Furia imi curgea prin vene.
Am dat ocol biroului cu gesturi calme incercand sa-mi maschez cat mai bine furia si-am luat telefonul din mana.
-O sa va sune el mai tarziu! Pa! Si am inchis.
In sfarsit ii captasem atentia.
-AAAAYYY!! Esti un necioplit, de convorbirea asta depindea cariera ta!
-Mda tata, despre asta am venit sa vorbim.
-Aaaa, nu nu nu, nu, Ay! Daca ai venit sa ma convingi sa-ti sponsorizez trupa, nici sa nu-ti treaca prin cap.
-CALMEAZA-TE! Din contra... am spus eu zeflemitor.
-Poftim?!
-Mda tata...vreau sa fiu eu imaginei firmei - stateam pe biroul sau, sprijinit in maini si cu privirea atintita pe tavanul biroului, deja imaginandu-ma pe culmile gloriei - vreau sa fiu model de succes, sa am o casa la malul marii, toata din sticla si propriul meu Mercedes-Benz clasa E,Editia 10...asta sa nu cumva sa uiti! Si pe langa asta, un milion de fane dornice de... Expresia lui m-a lasat cu gura deshisa si m-a facut sa ma opresc din visare. Era alb ca varul. Oare nu stia de aventurile mele? Hopa! Am facut-o din nou?!
-Ay?! Am auzit eu bine...
-Aaaa, cred ca nu. Voiam sa spun clame, aaa, stii tu pentru par, modelele au nevoie de asa ceva. Parul lung...
-Ay, termina cu prostiile, ai spus ca vrei sa devii model? vocea ii tremura de emotie.
Phew! Nu observase ultima mea dorinta...
-Da, tata! Asta e ceea ce imi doresc. M-a imbratisat calduros, iar eu i-am pus telefonul mobil in buzunarul hainei. I-am vazut zambetul lung ce i se intiparise pe fata.
Nu era asa de rau sa-mi fac parintii fericiti. Neeah! Totusi nu asa de des, altfel, unde mai e distractia?!
M-am indreptat spre usa, dorindu-mi sa fac un dus si apoi sa adorm pentru o lunga perioada de timp, chiar daca abia era amiaza.
-Ay...imi spuse tata cand ma pregateam sa inchid usa in urma mea.
-Da, tata?
-Ai facut o alegere buna! Si pentru ca m-au surprins vorbele tale, maine o sa ai parte de ceva frumos. A ridicat smechereste din sprancene si mi-a facut cu ochiul.
Am dat din cap, in semn ca intelesesem si am plecat.
Desigur! Maine este majoratul meu! O masina?! O petrecere surpriza plina de fete dragute?! Sau poate un turneu surpriza pentru trupa?! Ah...de ce nu chiar toate trei? E stilul lui pana la urma, asa tata... asa fiu.
Radiam de fericire.
Am plecat spre baia mea, am ajuns in sfarsit sa-mi fac dusul ala nenorocit, singur! Fara un Ny obsedat si fara sa ma intrerupa alte fete. Apoi m-am aruncat in patul meu si am adormit linistit.

Soarele incepea sa apuna iar cerul capatase o nuanta de stacojiu, ca si cum un pahar plin cu sange ar fi fost varsat asupra cerului. Melancolic, priveam totul de pe veranda casei. Ziua mea de nastere, optsprezece ani impliniti in sfarsit. Desi, nu simteam ceva schimbat in interior, de acum aveam un motiv in plus pentru a capata noi drepturi. Sunt major, oficial.
Aveam parte de o petrecere, acasa, cu o multime de invitati, muzica buna, si cadouri. Eram nespus de bucuros aveau sa fie toti prietenii mei, sa petrecem pentru ultima oara ca niste copii. De fapt, copilaria mea se incheiase, acum numai ramasese decat cenusa si fumul din focul ce s-a stins cu mult timp in urma. Toate amintitrile fiind aruncate intr-un colt ascuns al sufletului.
Am fost nevoit sa-mi revin din visare si sa cobor in gradina pentru a intampina invitatii.
Mi-am adaugat masca de adolescent inganfat la stilul rebel, la tinuta mea putin eleganta, descheieindu-mi doi nasturi de sus ai camasii albe si ciufulindu-mi parul.
Casa era aranjata cu multe lumini discrete ce aveau sa creeze o atmosfera de club o data cu caderea serii iar din gradina totul se vedea foarte frumos.
-Hey, Ay! Vocea lui, in spatele meu, m-a facut sa tresar si sa-mi intorc instinctiv privirea.
Erau ei, cel mai buni prieteni ai mei, Eri si fostul meu cel mai bun prieten, Ny.
-Heeeey! Baieti! Cum l-am vazut, am sarit in bratele lui. Mi-a fost dor de tine, Eri! Si de tine, Ny... i-am aruncat o privire plina de inteles desi nu-i purtam pica. Se pare ca si el observase ca aveam de gand sa dau uitarii incidentul de ieri, iar acum tot ce speram era sa nu afle nimeni. Am inceput sa radem, sa ne ciondanim, ca de obicei... ca in vremurile bune.
Aveau sa vina colegii de liceu, putinii fani ai formatiei noastre si bineinteles snobii batrani de care depindea cariera mea. Incet, incet au ajuns cu totii.
Tata isi facuse treaba devreme si conform regulilor lui, pentru a face impresie buna ar fi trebuit sa ma comport ca un majordom serviabil cu dorinta -observabil arzatoare pe fata- de a mai discuta despre cum isi dobandise domnul presedinte X prin munca proprie, prima pereche de pantofi Louis Vuitton, despre modelele ce aveau sa debuteze si alte lucruri la fel de neinteresante. Cat de patetic!
Domnul Myabi se bucura de statutul lui si isi intrase foarte bine in rolul sau, intretinandu-i pe cei de rangul lui, dar eu il refuzam fara sa stau pe ganduri. Imi doream sa am o functie inalta, dar nu aveam de gand sa fiu catalogat sau sa ma port ca un snob, putred de bogat si cu o influenta uimitoare asupra celorlalti.
Aveam de gand sa fie o petrecere pe care prietenii mei sa n-o uite, finalul ei constand intr-un concert dat de formatie, indiferent de parerea celor din inalta societate.
Seara stapanea in intregime cerul, toti invitatii venisera iar in casa, muzica bubuia fara incetare, toti prietenii mei dansand pe ritmuri trance, intr-o atmosfera placuta. Eu eram alaturi de ei, incercand sa vorbesc cu toata lumea, sa dansez si sa fiu o gazda buna.
-Heey, Ay! Abia auzeam strigatele peste multimea de oameni si peste muzica infernal de tare data. Am incercat sa-l caut cu privirea pe cel ce ma strigase, insa nu vedeam decat fete cunoscute ce dansau haotic.
Apoi am simtit cum cineva ma apuca de incheietura mainii si ma taraste prin multime, pana in terasa. Acolo, spre surprinderea mea nu era nimeni, doar noi doi. Insa adevaratul soc a venit de la persoana care ma tarase pana acolo si ma facuse sa-mi pierd stapanirea de sine. Respiram neregulat din cauza dansului si aveam privirea atintita pe chipul strainului. Chipul sau era angelic, era printre cei mai frumosi oameni pe care ii vazusem, iar parul sau lung si negru ce-i cadea in valuri peste fata il facea sa para inuman.
S-a indepartat de mine pentru a inchide usile terasei in asa fel incat sa pierdem legatura cu oricine din afara.
M-am urcat pe balustrada, sprijinindu-ma in maini pentru a fi sigur ca nu aveam sa-mi pierd controlul picioarelor. In aceelasi timp continuam sa-l privesc cum isi baga mainile in buzunare si se indreapta spre mine.
Nu spunea nimic, doar s-a asezat langa mine privind in departare la frumosul peisaj al gradinii si la luminile splendide ale orasului ce se vedeau de aici, de sus.
-Frumos... asa-i? l-am intrebat eu, nemaisuportand tensiunea dintre noi.
-Da, lumea se vede altfel de sus. Si-a intors privirea hipnotica spre mine si un ranjet i se asternu pe fata. Eu sunt Tay, sopti el intinzandu-mi mana.
-Buna, Tay, banuiesc ca stii cate ceva despre mine avand in vedere ca esti aici. I-am atins pielea catifelata si alba in semn de raspuns.
-Da, stiu destul de multe despre viitorul meu coleg. Tatal tau mi-a povestit ieri despre planurile tale si a crezut de cuviinta ca ar trebui sa devenim prieteni. Se pare ca vom petrece ceva timp impreuna de acum incolo.
-Noi... doi? am ezitat la intrebarea aceasta iar el mi-a zambit intr-un mod in care m-a pus serios pe ganduri. Voiam sa-i ating fata ca sa ma asigur daca este sau nu corp solid, parea ca fata lui e facuta din ceara.
-Noi doi, imi confirma el gandurile.
-Super, mi-am dat stanjenit ochii peste cap. Apuc sa dorm cateva ore si tata deja imi planifica urmatorii cinci ani din viata.
-O sa fie bine. Se uita din nou la mine cu privirea aceea patrunzatoare. Eram sigur ca voia sa-mi perforeze trupul.
Si-a ridicat coatele de pe balustrada si s-a indreptat spre usa.
-Stai! Unde pleci? I-am strigat eu mirat.
-La petrecerea ta, ar trebui sa vii si tu daca nu vrei sa pierzi toata distractia.
-Nu poti sa pleci, abia ...
Dar m-a intrerupt.
-Ai dreptate, nu pot pleca inca. S-a postat din nou in fata mea privindu-ma insistent, zambind.
-In locul tau nu as fi asa de sigur pe pervazul acela, e destul de ingust ca sa stai asezat pe el si nu as vrea sa patesti ceva, suntem destul de sus. Se uita la mine cu ochii ingustati, fermecatori.
-Am experienta ultimilor 10 ani si in plus nu e decat etajul intai. Ce as putea patii?
S-a apropiat incet de mine fara sa ma slabeasca din privire.
-Sa nu riscam totusi. Vorbea din ce in ce mai incet, cu cat de apropia de mine.
A ajuns atat de aproape lipindu-si trupul de al meu in asa fel incat ii simteam caldura corpului. Si tot nu aveam nici o idee despre ce intentiona sa faca.
Cu multa eleganta imi atinse fata cu degetele trecand-o peste obrazul meu si apoi lasand-o sa-mi mangaie spatele. O mie de fiori si imi strabateau corpul de sus in jos, facandu-ma sa-mi pierd stapanirea. Era fermecator, nu mai intalnisem inainte o persoana ce ma facea sa ma inmoi cu doar cateva atingeri. Credeam ca sunt rezistent la capitolul asta. Credeam doar.
Isi lipi fata de a mea si fara sa fiu constient de ceea ce incercam sa fac, ma retrageam incet din jocul lui. Nu pentru ca era aproape un strain, sau pentru atingerile lui ma scoteau din minti ci pentru ca incercam s-o las mai usor cu aventurile.
Incepuse sa-mi sarute incet gatul si isi pusese mana pe spatele meu in dreptul taliei iar acum incerca sa ma traga spre el. Incerca sa faca sa ma dau jos de pe pervaz, dar in inconstienta mea generata de mangaierile lui, uitasem unde ma aflam si continuam sa ma retrag, contra vointei lui.
Incercam sa caut un punct de sprijin in spatele meu, insa pervazul nu prea lat nu mi-a permis asta si mana mi-a alunecat in gol. In ciuda incercarii lui Tay de a ma face sa cobor de acolo, am alunecat.
In cateva secunde zaceam in agonie pe pamant, inconjurat de intunericul oribitor iar de undeva din departare se auzeau strigate de groaza. Ma simteam suspendat undeva in intuneric.
Ar fi trebuit sa ma bucur de putinele clipe in care nu eram constient de nimic, in care adrenalina isi facuse treaba, pentru ca acum simteam cum ma fragmenntez incet in mii de bucati si cum durerea din spate se rasfrange asupra intregului corp.
Incet, durerea crestea in intensitate si in aceelasi timp pierdeam usor intreaga legatura cu lumea ce alerga si tipa in jurul meu.
Doar pe Tay l-am mai vazut, la etaj, aplecat peste pervaz si cu groaza in ochi, inainte ca imaginea sa-mi fie intunecata complet.

Imi pare rau ca s'au sters commurile...off:((