My life is a huge disaster [yaoi]

[Yaku-chin]

Multumesc pentru comentari ...acum sa las ce am scris :D:) in fine nu sunt in cea mai mare masura dea "vorbi" acum sa las detaliile si sa postez parte din capitol si dupa incepe un nou cap:)) sau asa cred si imi cer scuze de greseli si findca e kkm mic:D:)..sry





*
A fost frumos...insa a fost, a trecut, s-a pierdut, acum a ramas numai amintirea sa in memoria mea. Am sa incerc sa trec prapastia ce s-a creeat, am sa incerc sa scap din ghearele suferintei si am sa incerc sa imi refac inima. L-am iubit, desi stiam ca nu sunt iubit, ca nu ma doreste la fel cum il doresc eu pe el, s ca eu pentru el am devenit o obsesie, un obiect de care era dependent. Eram, poate, mai mult decat un prieten, insa niciodata nu am fost pentru el cea mai importanta persoana.
El era pentru mine ca si aerul pe care il respir, ca si apa pe care o beau. Era deasupra a multor lucruri. Pentru el mi-am parasit familia, scoala, prieteni. As fi facut orice si nu mi-ar fi parut rau, crezand ca poate candva voi fi si eu cineva special in inima sa. A durat aproape un an, a fost frumos insa foarte scurt. Nici nu pot sa cred cum am fost atat de fraier sa cad in propriile iluzii, sa nu vad adevarul.
M-am mintit singur, dar am facut-o gandindu-ma la el, numai si numai la el. Ma doare, insa m-ar fi durut si mai tare decat acum, pe mine, insa si pe el. Am hotarat sa ne despartim, insa m-am gandit prima data din nou la el si nu la mine. Mi-am amintit ce imi spusese cu o seara in urma pentru ca, desi era sub efectul alcoolului, era adevarat ce zicea.
Eu il impiedicam in cariera sa, eu imi lasasem trupa, o dadusem la o parte pentru el , insa nu m-am gandit ca nimeni nu va fi de acord cu relatia noastra. Asta mi-ar fi cauzat si mie rau insa mai mult lui. Marelui fotomedel, cunoscutului fotomodel, celui mai ce, tipului mortal. L-am cunoscut foarte bine sau cel putin asta credeam. Cu mine se comporta altfel si poate asta m-a facut sa cred ca voi putea devenii pentru el cineva important. Nu asteptam din prima iubire, insa pe parcurs speram...
Am sperat la ceva ce era imposibil, dar nu stiam ca va fi asa dureros sa aflu ce stiam defapt de la inceput. Am pierdut atat timp si pentru nimic, pentru ca sa raman aceeasi persoana nesemnificativa pentru el. L-am iubit sau asa cred, desi ma doare ca a trebuit sa plec asa, fara macar o amintire a sa, ca a trebuit sa reactionez in acel mod. Acum nu mai pot face nimic si nici el.
Stiu ca a fost dur pentru amandoi, insa este mult mai bine. Fiecare pe drumul sau, amandoi trebuie sa muncim sa devenim ceea ce ne dorim. El cel mai cunoscut fotomodel,iar eu impreuna cu trupa mea sa devenim primii din top.
Ar trebuii sa imi vad de viata si sa nu ma mai gandesc la el, imi trebuie o iubita...sau poate un iubit.
*



Desi m-a doare observ ca nu mai pot face nimic, a refuzat sa ma ierte si deja m-am saturat sa ma mai gandesc la el. A fost frumos...insa acum nu mai pot face nimic, e mai bine sa isi vada de viata sa si eu de a mea. El singur a decis asta si eu nu mai pot face nimic. Am o cariere de care trebuie sa ma ocup, de ea depind.
Asa e viata cand iti da o palma e greu, te doare, insa trece, poate mai greu insa trece. Odata si odata asta urma sa se intample si chiar daca sufar si eu, nu mai pot face nimic si nici nu mai vreau, nu merita sa ma leg de el daca singur a decis sa plece, sa ma lase. Fiecare are o viata , un destin pe care trebuie sa il urmeze si asa am si eu. Am fost egoist, de ce sa nu recunosc? M-am folosit de el, de ce ? Nu stiu, insa avea ceva diferit de alte persoane. Am crezut ca am fost destul de clar cand i-am zis ca relatioa noastra se bazeaza doar pe pasiunea dintre noi, insa observ ca el dorea mai mult si eu nu ii puteam oferi. Sunt crud, stiu, insa nu inteleg de ce ma doare ca a plecat, de ce stau aici intr-un colt al camerei si inca parca il vad zambind, razand, radiind pe aici. O sa ii simt lipsa, lipsa sa , a parfumului sau, a pielii sale, a tot ce insemna el.
Sunt multe lucuri care ma dor, insa eu sunt singurul vinovat, deoarece nu l-am iubit, nu i-am oferit tot ce ii cuvenea...insa credeam ca stie ca eu nu pot sa fac asta. Pentru mine dragostea nu exista si nici nu va exista. Ganduri si multe amintiri imi invaluie mintea si imi distrug sufletul. Nu mai pot sta aici sa imi plang de mila, pur si simplu nu merita sa fac asta, nu eu. De ce ma comport ca un ticalos, de ce nu accept ca ma doare ca m-a parasit, orgoliul meu e asa mare incat nici nu pot accepta ca sufar atat de mult pentru el, sau mai bine spus sufar atat de mult fiindca nu am stiu sa ii ofer ce isi dore, ma urasc pentru asta.
Insa Eri daca ai fi aici, ti-as spune ca te-am iubit insa nu am fost niciodata indragostit de tine, mi-ai fost un prieten adevarat. Tu stiai ce asta sau cel putin asa credeam, doar aruncandu-mi o singura privire stiai ce simt si ce gandesc. Iti doream corpul, te doream pe tine insa niciodata nu m-am gandit la ceva mai serios, poate niciodata nu m-am gandit la ce simteai tu. Imi era bine gandindu-ma doar la mine si asa uitam si de tine, uitam de existenta ta in viata mea si totusi eram dependent de ea. Daca m-ai intreba cum se poate asa ceva, nu as gasi tocmai o explicatie logica pentru a ti-o oferii, dar corpul meu te stirga,el te iubea insa nu si inima mea.
O sa imi lipsesti, adevarat. Insa sunt sigur ca ai sa iti gasesti pe cineva care sa te iubeasca , sa iti ofere ce meriti. Sa te doreasca trup si suflet. Pacat ca nu esti aici sa iti adresez si tie gandurile mele, parerile mele . Niciodata nu m-a interesat de tine, stiam ca ai un vis, insa niciodata nu te-am intrebat care e acele, nu m-au interesat gandurile, visurile si dorintele tale si imi pare rau, dar nu mai pot face nimic si sincer, nici nu mai doresc. Vreau sa uit, vreau sa te uit pe tine si amintirile impreuna cu tine. Am sa te sterg din memoria mea, iarta-ma, insa asa e cel mai bine pentru mine si pentru tine.
Gandindu-ma la tine am si uitat de sedinta cu domnul Myabi. Iar trebuie sa fac pe papusa de portelan, doar asta sunt eu, o papusa pentru ei . Ce conteaza numai la suprafata, opiniile mele nu conteaza pentru ei, la fel cum nici tu nu ai contat pentru mine, ma privesc numai la suprafata, exact cum am facut si eu. Insa de ce ma plang ? Roata se intoare intodeauna, destinul ne ofera si suferinta ce am oferit-o altora. Asa e cursul vieti si eu m-am obijnuit cu el.
A trecut timpul pe nesimtite, nici macar nu stiu cand s-a facut ora sase jumatate. Trebuie sa ma imbrac pentru a asista la acea reuninune. Am sa imi i-au o perche e blugi negrii si o bluza neagra, azi totul e negru pentru mine. A apus el din viata mea si astfel am sa ma schimb si eu. S-a zis cu amabilul din mine, cu dragalasul fotomodel. Nu se merita sa ma mai atasez de nimeni.
Imi pun accesoriile mele preferate, un lant din argint cu un pandantiv cu un sarpe muscandu-si coada, si cele patru bratari din argint. Ma incalt cu o perche de adidasi tot negrii spre surprinderea mea am multe lucruri negre, desi nu e tocmai culoarea mea preferata. Imi i-au peste bluza neagra un hanorac de culoare alba insa cu strasuri negre. Am iesit din bloc si m-am indreptat spre locul unde mi-am lasat masina. Am intrat si am pronit cu mare viteza spre strazile orasului , avand ca destinatie cea mai renumita firma, unde aveam sa imi petrec destul de mult timp.