22-03-2009, 02:40 AM
:] sper sa va placa, o las pe Aysha sa se ocupe de yaoi pt ce eu nu ma descurc deloc la capitolul asta. :D
Eram cuprins de o senzatie placuta ma facea sa-mi doresc cu disperare sa ajung acasa. Dragostea in niciun caz nu ma astepta, poate doar obsesia. Imi facea placere sa vad cum doarme in patul meu, cum razele diminetii ii mangaie trupul sculptat in marmura alba. Am urcat in TKR, am pornit si am coborat geamul astfel incat sa pot simtii fiecare adiere a vantului cum imi sageteaza fata.Tot drumul mi-am imaginam scene, speram sa ajung cat mai sus posibil, eram foarte constient insa de anumite lucruri, cu cat urci mai sus, cu atat o sa te lovesti mai tare la coborare.
In cateva minute am fost acasa, nu mai putea fi vorba de sentimente, eram cuprins de obsesie ca intr-un val de ceata din care nu mai pot evada. Stiam ca nu ma iubea insa mereu imi spunea vorbe frumoase, si facea tot posibilul sa ma simt bine.
Am urcat in casa iar pisicuta m-a intampinat ca de obicei cu un miorlait duios ce imi alina instantaneu toate grijile. Ajunsese inaintea mea acasa, si a fost surprins sa-i intalnesc privirea lipsita de orice sclipire.
-Vino! mi-a facut semn si m-a indemnat sa ma apropii de el.
Imi lipsise totusi, acum statea pe patul meu si ma privea intens, m-am apropiat si i-am sarutat buzele rosii. A fost ca un venin ce mi se imprastia incet in tot corpul, era o durere ce-mi hranea obsesia si ma facea sa-mi doresc mai mult. Ma durea pentru ca as fi vrut sa iubesc si sa ma simt la randul meu iubit. Insa eu eram principalul vinovat, a fost decizia ea sa las dragostea pentru mai tarziu.
Ii sarutam in continuare buzele si simteam cum cad prada drogului. Imi plimbam incet buzele de-a lungul gatului sau.
-Mi-ai lipsit.....Te vreau.... imi soptea usor la ureche. M-am oprit si i-am studiat chipul atat de frumos. Ochii isi recapatasera sclipirea ce ma fascinase de prima data cand ii intalnisem. M-am intins pe pat, iar el si-a lipit capul de pieptul meu.
Zambea asa de frumos, imi lumina pana si cel mai intunecat colt al sufletului si totusi nu simteam ca trebuie sa fiu al lui.
Am inceput sa-l sarut din ce in ce mai intens sperand sa dau uitare senzatiei ce- mi apasa pieptul, era din ce in ce mai greu sa ma lupt, si doar simplu gand ca nu sunt atatea piedici in calea dragostei m-ar fi facut fericit, dar nu si acum, era printre putinele dati cand imi doream sa mai simt flurtuii.
-Haide Tay! Ce s-a intamplat cu tine? Pari asa de trist, vino aici...mi-a fost dor de tine.
Ma innebuneau vorbele lui, imi dadeau fiori, l-a impins pe spate si am inceput sa-i sarut abdomenul, insa s-a opus si dintr-o miscare am fost sub el. Un pusti de 17 ani imi controla viata si adoram lucrul asta desi nici eu nu ma lasam mai prejos.
Simteam ceva special, cat trupurile noastre erau lipite, voiam sa fie mereu langa mine, apoi buzele lui imi parasisera fata si coborasera intr'un ritm alert spre gat si piept. Era o furtuna de sentimente, uneori il doream iar in cealalta secunda realitatea ma lovea si constiinta imi devenea din ce in ce mai grea.
-Tay e se intampla cu tine? imi spotea la ureche atunci cand saruturile au urcat lent si imi musca usor lobul urechii.
-Termina, stii cat ma gadil. Radeam cu atata pofta incat a trebuit sa ma sarute buzele apasat ca sa nu uit ca eram intr-un moment important. Stataea comod pe abdomenul meu, aplecat in fata apoi s-a ridicat brusc si se uita la mine cu un aer de repros.
-De stai acolo ca un cadavru si te uiti la mine? Parca nici n-as fi peste tine incercand sa-ti atrag atentia.
-Asta crezi? Pacat. Pentru ca frumusetea ta ma lasa fara reactie. Ma tot gandesc ca poate viata alaturi de mine nu e tocmai fericita. Poate tu vrei altceva si intr-o zi vei pleca. Nu vreau sa te pierd...
-Prostule! Eu ma chinui aici sa nu par penibil si tu ai chef de filozofii? Bineinteles ca nici eu nu vreau sa pierd, dar nu cumva ai uitat ca eram un pic ocupati?
-Cum as putea uita. Ma privea ca pradator si in clipa urmatoare m-am ridicat in sezut astfel incat imi statea in poala. Am vrut sa-l sarut dar el se indeparta, mereu ii placea sa se jaoce cu mintea mea, se lasa pe spate in sfarsit, eu fiind deasupra lui.
M-am aplecat tanjind dupa buzele lui apoi sartandu-i gatul si mai apoi abdomenul ca de marmura. Jocul asta nu putea fi oprit, eram constient in fiecare clipa de consecite si totusi nu ma interesa atata timp cat eram langa el, chiar daca nu era decat o obsesie, simteam ca mult mai usor mi-ar fi sa traiesc in obscuritatea faimei decat el sa ma paraseasca. La gandul acesta l-am muscat inconstient de gat iar el a tremuart usor, asta a fost greseala mea pentru ca intr-o secunda a fost deasupra mea.
-Nu din nou!
-Oh...ba da, asta o sa se intample mereu, de fiecare data cand nu te comporti asa cum vreau eu!
-Acum sunt si scalv?
-Intotdeauna ai fost! Doar ca niciodata nu ti-ai dat seama. Farmecul meu te innebuneste. Stiu asta.
-Daa, la fel si modestia ta.
Am sarit de sub el si m'am lipit de perete doar pt a nu fi dominat, nu ma simteam deloc in largul meu cu un pusti bagaret peste mine, ravasindu-mi mintea, sufletul si planurile.
-Haide..esti asa un las, te sperie putina adrenalina.
-Daca tu crezi asta at...si nu am mai putut termina propozitia, s-a dat jos din pat si a venit la mine aruncandu-mi priviri vulgare, atat de repede incat nu am reusit sa termin.M-a impins si mai tare in perete provocandu-mi durere in zona spatelui si apoi fara sa apuc sa continui propozitia, mi-a prins buzele intr-un sarut delicat.
Privirea lui imi spune ca nu are de gand sa renunte pana nu se satura si tot din ea imi dadeam seama ca voi mai fi chinuit o vreme.
Dimineata m-am trezit ametit, mintea fiindu-mi complet incetosata de jocurile copilaresti ale lui Eri si de o durere cumplita. Se parea ca el numai e in pat, speram sa nu se trezeasca iar pe podea . Tot un pusti fara creier ramasese pentru mine. M-am dat jos din pat dorind sa dau la o parte draperiile ca razele soarelui sa-mi trezeasca ratiunea. Insa n-am apucat sa ajung la fereastra, m-am impiediacat de ceva tare si rece, pe jumatate dezbracat.
-Eri!! Ce-i cu tine? Eriiii!
-Sunt treaz, inceteaza sa mai tipi, o sa trezesti vecinii!
-De parca-mi pasa. Se pare ca unul de doua persoane nu-ti ajunge niciodata. Podeaua e mult mai confortabila, nu-i asa? Eri, pentru cineva care cade in fiecare nopate din pat ar trebui sa fie.
-Umor sec. Deci se pare ca nu-ti amintesti nimic de aseara. Asta e destul de bine.
-Sa-mi amintesc ce? Ar trebui?
-Da, Tay, ar trebui! Pentru ca , vezi tu, dupa ce ai zis aseara, nu cred ca va mai fi la fel cum te-ai obisnuit.
- Nu-mi amintesc. Absolut nimic.
-Taay, au fost doar doua pahare!. M-am gandit bine azinoapte, poate ca ar fi mai bine sa plec pentru o vreme. Am fost o povara pentru tine in tot acest timp si o spui doar dupa ce ai baut.
-Poate ar trebui sa te ridici de jos si sa discutam dupa. Nici tu nu arati prea bine. Ai ochii rosii. Eri? Ai plans?
S-a rdicat si a plecat grabit spre baie. Am mers dupa el insa mi-a inchis usa in nas.
-Eri! Imi pare rau pentru orice am spus aseara, nu-mi amintesc! Imi pare rau...Deschide!
-Tay, a spus el pe un ton jos spre deosebire de mine el fiind foarte calm, lasa-ma singur, macar cateva minute. Cand ies o sa vorbim.
Mi-am rezemat spatele de peretele baii sprijinindu-mi capul in maini. Ce facusem atat de rau? Eri nu era asa niciodata., fericirea deborda in ochii lui mereu. Nu si acum, era mai trist decat il vazusem vreodata intr-un an de zile. 'Eri, te rog, iarta-ma...'. Sentimente de vinovatie imi inundau mintea, insa nu aveam nici o protectie in fata lor. Tristetea lui imi patrunsese in suflet si acum imi dau seama cata fericire imparte sclipirea din privirea lui.
Asta e tot, sper doar ca va-ati facut o idee despre viata lui Tay. :]
Eram cuprins de o senzatie placuta ma facea sa-mi doresc cu disperare sa ajung acasa. Dragostea in niciun caz nu ma astepta, poate doar obsesia. Imi facea placere sa vad cum doarme in patul meu, cum razele diminetii ii mangaie trupul sculptat in marmura alba. Am urcat in TKR, am pornit si am coborat geamul astfel incat sa pot simtii fiecare adiere a vantului cum imi sageteaza fata.Tot drumul mi-am imaginam scene, speram sa ajung cat mai sus posibil, eram foarte constient insa de anumite lucruri, cu cat urci mai sus, cu atat o sa te lovesti mai tare la coborare.
In cateva minute am fost acasa, nu mai putea fi vorba de sentimente, eram cuprins de obsesie ca intr-un val de ceata din care nu mai pot evada. Stiam ca nu ma iubea insa mereu imi spunea vorbe frumoase, si facea tot posibilul sa ma simt bine.
Am urcat in casa iar pisicuta m-a intampinat ca de obicei cu un miorlait duios ce imi alina instantaneu toate grijile. Ajunsese inaintea mea acasa, si a fost surprins sa-i intalnesc privirea lipsita de orice sclipire.
-Vino! mi-a facut semn si m-a indemnat sa ma apropii de el.
Imi lipsise totusi, acum statea pe patul meu si ma privea intens, m-am apropiat si i-am sarutat buzele rosii. A fost ca un venin ce mi se imprastia incet in tot corpul, era o durere ce-mi hranea obsesia si ma facea sa-mi doresc mai mult. Ma durea pentru ca as fi vrut sa iubesc si sa ma simt la randul meu iubit. Insa eu eram principalul vinovat, a fost decizia ea sa las dragostea pentru mai tarziu.
Ii sarutam in continuare buzele si simteam cum cad prada drogului. Imi plimbam incet buzele de-a lungul gatului sau.
-Mi-ai lipsit.....Te vreau.... imi soptea usor la ureche. M-am oprit si i-am studiat chipul atat de frumos. Ochii isi recapatasera sclipirea ce ma fascinase de prima data cand ii intalnisem. M-am intins pe pat, iar el si-a lipit capul de pieptul meu.
Zambea asa de frumos, imi lumina pana si cel mai intunecat colt al sufletului si totusi nu simteam ca trebuie sa fiu al lui.
Am inceput sa-l sarut din ce in ce mai intens sperand sa dau uitare senzatiei ce- mi apasa pieptul, era din ce in ce mai greu sa ma lupt, si doar simplu gand ca nu sunt atatea piedici in calea dragostei m-ar fi facut fericit, dar nu si acum, era printre putinele dati cand imi doream sa mai simt flurtuii.
-Haide Tay! Ce s-a intamplat cu tine? Pari asa de trist, vino aici...mi-a fost dor de tine.
Ma innebuneau vorbele lui, imi dadeau fiori, l-a impins pe spate si am inceput sa-i sarut abdomenul, insa s-a opus si dintr-o miscare am fost sub el. Un pusti de 17 ani imi controla viata si adoram lucrul asta desi nici eu nu ma lasam mai prejos.
Simteam ceva special, cat trupurile noastre erau lipite, voiam sa fie mereu langa mine, apoi buzele lui imi parasisera fata si coborasera intr'un ritm alert spre gat si piept. Era o furtuna de sentimente, uneori il doream iar in cealalta secunda realitatea ma lovea si constiinta imi devenea din ce in ce mai grea.
-Tay e se intampla cu tine? imi spotea la ureche atunci cand saruturile au urcat lent si imi musca usor lobul urechii.
-Termina, stii cat ma gadil. Radeam cu atata pofta incat a trebuit sa ma sarute buzele apasat ca sa nu uit ca eram intr-un moment important. Stataea comod pe abdomenul meu, aplecat in fata apoi s-a ridicat brusc si se uita la mine cu un aer de repros.
-De stai acolo ca un cadavru si te uiti la mine? Parca nici n-as fi peste tine incercand sa-ti atrag atentia.
-Asta crezi? Pacat. Pentru ca frumusetea ta ma lasa fara reactie. Ma tot gandesc ca poate viata alaturi de mine nu e tocmai fericita. Poate tu vrei altceva si intr-o zi vei pleca. Nu vreau sa te pierd...
-Prostule! Eu ma chinui aici sa nu par penibil si tu ai chef de filozofii? Bineinteles ca nici eu nu vreau sa pierd, dar nu cumva ai uitat ca eram un pic ocupati?
-Cum as putea uita. Ma privea ca pradator si in clipa urmatoare m-am ridicat in sezut astfel incat imi statea in poala. Am vrut sa-l sarut dar el se indeparta, mereu ii placea sa se jaoce cu mintea mea, se lasa pe spate in sfarsit, eu fiind deasupra lui.
M-am aplecat tanjind dupa buzele lui apoi sartandu-i gatul si mai apoi abdomenul ca de marmura. Jocul asta nu putea fi oprit, eram constient in fiecare clipa de consecite si totusi nu ma interesa atata timp cat eram langa el, chiar daca nu era decat o obsesie, simteam ca mult mai usor mi-ar fi sa traiesc in obscuritatea faimei decat el sa ma paraseasca. La gandul acesta l-am muscat inconstient de gat iar el a tremuart usor, asta a fost greseala mea pentru ca intr-o secunda a fost deasupra mea.
-Nu din nou!
-Oh...ba da, asta o sa se intample mereu, de fiecare data cand nu te comporti asa cum vreau eu!
-Acum sunt si scalv?
-Intotdeauna ai fost! Doar ca niciodata nu ti-ai dat seama. Farmecul meu te innebuneste. Stiu asta.
-Daa, la fel si modestia ta.
Am sarit de sub el si m'am lipit de perete doar pt a nu fi dominat, nu ma simteam deloc in largul meu cu un pusti bagaret peste mine, ravasindu-mi mintea, sufletul si planurile.
-Haide..esti asa un las, te sperie putina adrenalina.
-Daca tu crezi asta at...si nu am mai putut termina propozitia, s-a dat jos din pat si a venit la mine aruncandu-mi priviri vulgare, atat de repede incat nu am reusit sa termin.M-a impins si mai tare in perete provocandu-mi durere in zona spatelui si apoi fara sa apuc sa continui propozitia, mi-a prins buzele intr-un sarut delicat.
Privirea lui imi spune ca nu are de gand sa renunte pana nu se satura si tot din ea imi dadeam seama ca voi mai fi chinuit o vreme.
Dimineata m-am trezit ametit, mintea fiindu-mi complet incetosata de jocurile copilaresti ale lui Eri si de o durere cumplita. Se parea ca el numai e in pat, speram sa nu se trezeasca iar pe podea . Tot un pusti fara creier ramasese pentru mine. M-am dat jos din pat dorind sa dau la o parte draperiile ca razele soarelui sa-mi trezeasca ratiunea. Insa n-am apucat sa ajung la fereastra, m-am impiediacat de ceva tare si rece, pe jumatate dezbracat.
-Eri!! Ce-i cu tine? Eriiii!
-Sunt treaz, inceteaza sa mai tipi, o sa trezesti vecinii!
-De parca-mi pasa. Se pare ca unul de doua persoane nu-ti ajunge niciodata. Podeaua e mult mai confortabila, nu-i asa? Eri, pentru cineva care cade in fiecare nopate din pat ar trebui sa fie.
-Umor sec. Deci se pare ca nu-ti amintesti nimic de aseara. Asta e destul de bine.
-Sa-mi amintesc ce? Ar trebui?
-Da, Tay, ar trebui! Pentru ca , vezi tu, dupa ce ai zis aseara, nu cred ca va mai fi la fel cum te-ai obisnuit.
- Nu-mi amintesc. Absolut nimic.
-Taay, au fost doar doua pahare!. M-am gandit bine azinoapte, poate ca ar fi mai bine sa plec pentru o vreme. Am fost o povara pentru tine in tot acest timp si o spui doar dupa ce ai baut.
-Poate ar trebui sa te ridici de jos si sa discutam dupa. Nici tu nu arati prea bine. Ai ochii rosii. Eri? Ai plans?
S-a rdicat si a plecat grabit spre baie. Am mers dupa el insa mi-a inchis usa in nas.
-Eri! Imi pare rau pentru orice am spus aseara, nu-mi amintesc! Imi pare rau...Deschide!
-Tay, a spus el pe un ton jos spre deosebire de mine el fiind foarte calm, lasa-ma singur, macar cateva minute. Cand ies o sa vorbim.
Mi-am rezemat spatele de peretele baii sprijinindu-mi capul in maini. Ce facusem atat de rau? Eri nu era asa niciodata., fericirea deborda in ochii lui mereu. Nu si acum, era mai trist decat il vazusem vreodata intr-un an de zile. 'Eri, te rog, iarta-ma...'. Sentimente de vinovatie imi inundau mintea, insa nu aveam nici o protectie in fata lor. Tristetea lui imi patrunsese in suflet si acum imi dau seama cata fericire imparte sclipirea din privirea lui.
Asta e tot, sper doar ca va-ati facut o idee despre viata lui Tay. :]