My life is a huge disaster [yaoi]

[nolazy]

Aaaah yaoi =P~ =P~
Un capitol reusit si destul de pervers.Mi-a placut de Ayoku care ba ezita, ba era hotarat...oricum a fost un final potrivit.Daca nu ii lasai sa-si faca "treba" pana la capat, cred ca ma deprimai de tot :)))
Greseli...huuuh...aici ar fi niste chestii de zis, insa nu le voi spune.Poate va avea altcineva chef sa le puna in evidenta, dar eu nu am rabdare acum.Iti spun doar ca sunt cam multe :P .
In concluzie, mi-a placut..Insa ma gandesc ce o sa se intample cu Tay...si cum or sa se desfasoare lucrurile de acum...Abia astept urmatoarele capitole :X
Ja :* :bye:

[Teh]

Well am venit şi eu să comentez. Mereu întârzii. Pentru început vreau să te felicit pentru că a fost un capitol superb, în pofida greşelilor de tastare şi exprimare pe care le-ai avut. Chiar unul dintre cele mai reuşite. Descrierea a fost destul de bună şi totul mi s-a parut foarte interesant.
O să încep prin a mentiona greşelile pe care le-am observat.

parera - aici era cumva parea ?

sifoner - sifonier

aplicat - aplicata

Printer - Printre

adevarata - adevarat

pusem - pusesem

cei - ce-i

vdea

lesind - lesinand

in - il

al privi - a-l privi

steam - stiam

sper - spre

raspun - raspuns

firg - frig

bina - bine

cred ca inrosisem - cred ca rosisem, suna mai bine.

raspunsa - raspuns

sunetem - suntem

credema - crede-ma

incepu - inceput

zambet foarte satisfacator - probabil mergea mai bine satisfacut.

lasama - lasa-ma

facanduma - facandu-ma

blacere - placere

sraut - sarut

adang - adanc

imn - in

Am vazut cam multe repetitii în acest capitol, cuvântul " parinttii " a fost chiar foarte dest întâlnit. Ca şi altele, pe care sincer momentan nu le mai ţin minte. He he he, ai grijă la ele.
Oricum acest capitol m-a captivat pe dintregul. Wow, acest Ny este cu siguranţă preferatul meu. Ce pervers e, şi ce replici a-i putut să îi dai. Descrierea lui m-a înebunit, I mean.. personalitatea pe care i-ai dat-o. Este chiar cel mai tare personaj de până acum, pentru mine. Pot spune cu o mare placere că am citit capitolu ăsta cu mare nerabdare, mă gândeam ce chestii se vor afla în propozitiile ce urmau, nu ştiu nici cum am zarit greşelile, la cât de captivată eram de actiune.
Au existat în această continuare nişte replici care pur şi simplu m-au dat peste cap. Cât de pervers, şi cât de bine ai detaliat totul. Ai facut să pară totul aşa de real, şi nu îmi puteam luat ochii, pur şi simplu a fost superb.
Apoi ce pot să zic, Ayoku este aşa un tânar gânditor, nu ştie ce vrea, este impulsiv..iar alteori este atât de hotarât. Să renunte la muzică? Whoa.. Dar ce a păţit? O să se razgândească el.. :)) sau poate o să se întâmple altceva, ce am eu prin minte.
Chiar mă bucur de întorsatura pe care au luat-o lucrurilor.. Ny este favoritul meu deşi ştiu că nu va fi niciodată în centru şi probabil doar pentru a-l scapa de unele suferinti pe domnişor o să apară şi el.. Probabil va fi cel ce îl va alina pe Ay. O să vedem.
Eu aştept cu nerabdare urmatorul capitol, şi sper că nu te superi că zic şi greşelile.

Succes la scris.

:bye:

[myuu]

Yey :D..ce mult mi-a placut capitolul asta. Sa ne mai faci astfel de surprize placute:)). Nu ma asteptam sa apara atat de repede partile yaoi in fic mai ales ca totul se desfasura incet si acordai atentie fiecarui element din viata lui Ay. Nyseii a aparut neasteptat in "peisaj" si uite ce s-a intamplat:)). Pot sa spun ca e capitolul meu prefert din fic?;;)...Pur si simplu il ador..si banuiesc ca sti de ce:)) iar de greseli de tastare nici nu vreau sa aud...e adevarat ca sunt multe, insa nu m-au deranjat prea mult..eram prea ocupata cu actiunea:)). Deci capitolul a fost minunat si mi-au placut foarte mult secventele yaoi :D. Sper ca Ny va ramane cu Ay si ca tu sau dark_life ne veti mai povesti ce fac ei prin dormitorul ala:))
Gambate si ja ne:*:-h

[Acsi]

:] sper sa va placa, o las pe Aysha sa se ocupe de yaoi pt ce eu nu ma descurc deloc la capitolul asta. :D



Eram cuprins de o senzatie placuta ma facea sa-mi doresc cu disperare sa ajung acasa. Dragostea in niciun caz nu ma astepta, poate doar obsesia. Imi facea placere sa vad cum doarme in patul meu, cum razele diminetii ii mangaie trupul sculptat in marmura alba. Am urcat in TKR, am pornit si am coborat geamul astfel incat sa pot simtii fiecare adiere a vantului cum imi sageteaza fata.Tot drumul mi-am imaginam scene, speram sa ajung cat mai sus posibil, eram foarte constient insa de anumite lucruri, cu cat urci mai sus, cu atat o sa te lovesti mai tare la coborare.
In cateva minute am fost acasa, nu mai putea fi vorba de sentimente, eram cuprins de obsesie ca intr-un val de ceata din care nu mai pot evada. Stiam ca nu ma iubea insa mereu imi spunea vorbe frumoase, si facea tot posibilul sa ma simt bine.
Am urcat in casa iar pisicuta m-a intampinat ca de obicei cu un miorlait duios ce imi alina instantaneu toate grijile. Ajunsese inaintea mea acasa, si a fost surprins sa-i intalnesc privirea lipsita de orice sclipire.
-Vino! mi-a facut semn si m-a indemnat sa ma apropii de el.
Imi lipsise totusi, acum statea pe patul meu si ma privea intens, m-am apropiat si i-am sarutat buzele rosii. A fost ca un venin ce mi se imprastia incet in tot corpul, era o durere ce-mi hranea obsesia si ma facea sa-mi doresc mai mult. Ma durea pentru ca as fi vrut sa iubesc si sa ma simt la randul meu iubit. Insa eu eram principalul vinovat, a fost decizia ea sa las dragostea pentru mai tarziu.
Ii sarutam in continuare buzele si simteam cum cad prada drogului. Imi plimbam incet buzele de-a lungul gatului sau.
-Mi-ai lipsit.....Te vreau.... imi soptea usor la ureche. M-am oprit si i-am studiat chipul atat de frumos. Ochii isi recapatasera sclipirea ce ma fascinase de prima data cand ii intalnisem. M-am intins pe pat, iar el si-a lipit capul de pieptul meu.
Zambea asa de frumos, imi lumina pana si cel mai intunecat colt al sufletului si totusi nu simteam ca trebuie sa fiu al lui.
Am inceput sa-l sarut din ce in ce mai intens sperand sa dau uitare senzatiei ce- mi apasa pieptul, era din ce in ce mai greu sa ma lupt, si doar simplu gand ca nu sunt atatea piedici in calea dragostei m-ar fi facut fericit, dar nu si acum, era printre putinele dati cand imi doream sa mai simt flurtuii.
-Haide Tay! Ce s-a intamplat cu tine? Pari asa de trist, vino aici...mi-a fost dor de tine.
Ma innebuneau vorbele lui, imi dadeau fiori, l-a impins pe spate si am inceput sa-i sarut abdomenul, insa s-a opus si dintr-o miscare am fost sub el. Un pusti de 17 ani imi controla viata si adoram lucrul asta desi nici eu nu ma lasam mai prejos.
Simteam ceva special, cat trupurile noastre erau lipite, voiam sa fie mereu langa mine, apoi buzele lui imi parasisera fata si coborasera intr'un ritm alert spre gat si piept. Era o furtuna de sentimente, uneori il doream iar in cealalta secunda realitatea ma lovea si constiinta imi devenea din ce in ce mai grea.
-Tay e se intampla cu tine? imi spotea la ureche atunci cand saruturile au urcat lent si imi musca usor lobul urechii.
-Termina, stii cat ma gadil. Radeam cu atata pofta incat a trebuit sa ma sarute buzele apasat ca sa nu uit ca eram intr-un moment important. Stataea comod pe abdomenul meu, aplecat in fata apoi s-a ridicat brusc si se uita la mine cu un aer de repros.
-De stai acolo ca un cadavru si te uiti la mine? Parca nici n-as fi peste tine incercand sa-ti atrag atentia.
-Asta crezi? Pacat. Pentru ca frumusetea ta ma lasa fara reactie. Ma tot gandesc ca poate viata alaturi de mine nu e tocmai fericita. Poate tu vrei altceva si intr-o zi vei pleca. Nu vreau sa te pierd...
-Prostule! Eu ma chinui aici sa nu par penibil si tu ai chef de filozofii? Bineinteles ca nici eu nu vreau sa pierd, dar nu cumva ai uitat ca eram un pic ocupati?
-Cum as putea uita. Ma privea ca pradator si in clipa urmatoare m-am ridicat in sezut astfel incat imi statea in poala. Am vrut sa-l sarut dar el se indeparta, mereu ii placea sa se jaoce cu mintea mea, se lasa pe spate in sfarsit, eu fiind deasupra lui.
M-am aplecat tanjind dupa buzele lui apoi sartandu-i gatul si mai apoi abdomenul ca de marmura. Jocul asta nu putea fi oprit, eram constient in fiecare clipa de consecite si totusi nu ma interesa atata timp cat eram langa el, chiar daca nu era decat o obsesie, simteam ca mult mai usor mi-ar fi sa traiesc in obscuritatea faimei decat el sa ma paraseasca. La gandul acesta l-am muscat inconstient de gat iar el a tremuart usor, asta a fost greseala mea pentru ca intr-o secunda a fost deasupra mea.
-Nu din nou!
-Oh...ba da, asta o sa se intample mereu, de fiecare data cand nu te comporti asa cum vreau eu!
-Acum sunt si scalv?
-Intotdeauna ai fost! Doar ca niciodata nu ti-ai dat seama. Farmecul meu te innebuneste. Stiu asta.
-Daa, la fel si modestia ta.
Am sarit de sub el si m'am lipit de perete doar pt a nu fi dominat, nu ma simteam deloc in largul meu cu un pusti bagaret peste mine, ravasindu-mi mintea, sufletul si planurile.
-Haide..esti asa un las, te sperie putina adrenalina.
-Daca tu crezi asta at...si nu am mai putut termina propozitia, s-a dat jos din pat si a venit la mine aruncandu-mi priviri vulgare, atat de repede incat nu am reusit sa termin.M-a impins si mai tare in perete provocandu-mi durere in zona spatelui si apoi fara sa apuc sa continui propozitia, mi-a prins buzele intr-un sarut delicat.
Privirea lui imi spune ca nu are de gand sa renunte pana nu se satura si tot din ea imi dadeam seama ca voi mai fi chinuit o vreme.


Dimineata m-am trezit ametit, mintea fiindu-mi complet incetosata de jocurile copilaresti ale lui Eri si de o durere cumplita. Se parea ca el numai e in pat, speram sa nu se trezeasca iar pe podea . Tot un pusti fara creier ramasese pentru mine. M-am dat jos din pat dorind sa dau la o parte draperiile ca razele soarelui sa-mi trezeasca ratiunea. Insa n-am apucat sa ajung la fereastra, m-am impiediacat de ceva tare si rece, pe jumatate dezbracat.
-Eri!! Ce-i cu tine? Eriiii!
-Sunt treaz, inceteaza sa mai tipi, o sa trezesti vecinii!
-De parca-mi pasa. Se pare ca unul de doua persoane nu-ti ajunge niciodata. Podeaua e mult mai confortabila, nu-i asa? Eri, pentru cineva care cade in fiecare nopate din pat ar trebui sa fie.
-Umor sec. Deci se pare ca nu-ti amintesti nimic de aseara. Asta e destul de bine.
-Sa-mi amintesc ce? Ar trebui?
-Da, Tay, ar trebui! Pentru ca , vezi tu, dupa ce ai zis aseara, nu cred ca va mai fi la fel cum te-ai obisnuit.
- Nu-mi amintesc. Absolut nimic.
-Taay, au fost doar doua pahare!. M-am gandit bine azinoapte, poate ca ar fi mai bine sa plec pentru o vreme. Am fost o povara pentru tine in tot acest timp si o spui doar dupa ce ai baut.
-Poate ar trebui sa te ridici de jos si sa discutam dupa. Nici tu nu arati prea bine. Ai ochii rosii. Eri? Ai plans?
S-a rdicat si a plecat grabit spre baie. Am mers dupa el insa mi-a inchis usa in nas.
-Eri! Imi pare rau pentru orice am spus aseara, nu-mi amintesc! Imi pare rau...Deschide!
-Tay, a spus el pe un ton jos spre deosebire de mine el fiind foarte calm, lasa-ma singur, macar cateva minute. Cand ies o sa vorbim.
Mi-am rezemat spatele de peretele baii sprijinindu-mi capul in maini. Ce facusem atat de rau? Eri nu era asa niciodata., fericirea deborda in ochii lui mereu. Nu si acum, era mai trist decat il vazusem vreodata intr-un an de zile. 'Eri, te rog, iarta-ma...'. Sentimente de vinovatie imi inundau mintea, insa nu aveam nici o protectie in fata lor. Tristetea lui imi patrunsese in suflet si acum imi dau seama cata fericire imparte sclipirea din privirea lui.


Asta e tot, sper doar ca va-ati facut o idee despre viata lui Tay. :]

[nolazy]

Woow deci m-ai omorat cu capitolul asta:)). Cum ai putut sa te opresti chiar in mijlocul actiunii? :)) .In fine...poate nu iti plac scenele de genul; dar ca nu te descurci...asta imi vine mai greu sa cred.
Mi-a placut mult.A fost foarte usor de citit si de aceea mi s-a parut ca s-a terminat prea repede.Ai prezentat totul intr-un mod lejer, nefortat si asta arata ca te pricepi destul de bine la scris.Nici greseli nu am vazut...deci a fost bine.
Si ideea fic ului imi place.Abia astept sa vad ce se va mai intampla :D
Spor la scris :bye:

[Teh]

Deci a fost postat capitolul urmator. Ce pot să zic? În afara faptului că a fost destul de scurt, mi-a placut.
Descrierea ta este foarte bună, deşi ai grpbit actiunea. Şi îi dau dreptate lui Nolazy, te descurci la crearea acestor şcene, probabil nu sunt preferatele tale sau nu ai prea multă încredere în fortele proprii, dar crede-mă : te descurci. Şi apoi.. cum ai putut să ne laşi aşa? În mijlocul actiunii.... Voiam să vad ceva hard, eh dar a fost excelent şi fară.
Povestea este confuză dar se pot întelege anumite lucruri. Acest Eri este foarte interesant, dar nu mai rau ca Tay. Relatia lor este captivantă.

Hmm spre desosebire de Nolazy eu am vazut ceva greşeli, nu ştiu dacă au mai fost dar eu le mentionez pe cele pe care le-am observat.

a fost surprins - am fost... - presupun că aşa era.

decizia ea - decizia mea

flurtuii. - fluturii.

l-a impins - l-am impins

intr'un - intr-un

De stai - Ce -- en fin, aşa era în contextul respectiv.

jaoce - joace

impiediacat - impiedicat

Sper să nu te deranjeze micile mele repere critice, dacă le-aş putea numi aşa. Nu vreau să te deranjez sau descurajez, doar le mentionez pentru ca pe viitor să fii mai atentă. Eh, ce pot să zic? Descrierea ta este foarte bună, chiar mă uimeşte şi ideea îmi place foarte tare. Deci succes la scris, şi sper să citesc cât mai curând capitolul urmator.
Îmi place foarte mult ficul vostru.

Succes.
:bye:

[Acsi]

Avem next la fic.... :(
Poate ca sis' are dreptate si eu nu am destula incredere in mine, dar, nu sunt deloc multumita de ceea ce a iesit acum...
La cererea ei si din lipsa de timp o sa postez asta, daca am ocazia sa rescriu, o voi face. Very, very sad :-<

Partea VI


Am ramas minute in sir ca o statuie langa usa baii. Incercam sa-mi amintesc fiecare detaliu de aseara, insa nimic, totul se pierduse intr-o ceata densa si eram sigur ca motivul era Eri. Jocurile lui copilaresti m-au adus in starea asta. M-a fortat sa beau, stiind bine ca nu practic sporturi de genul asta...iar restul amintirilor sunt acoperite de o patura de ceata impenetrabila.
In zadar sunt eforturile de a-mi reaminti ce am facut atat de rau incat Eri e pe cale sa ma paraseasca. Ma detestam, ma cuprindeau sentimentele de vinovatie si incercam sa nu las lacrimile sa mi se prelinga pe obraji.
In baie, apa curgea cu zgomot, dar pe Eri nu-l puteam auzi. Am incercat sa-i respect dorinta de a ramane singur, insa vinovatia devenea prea apasatoare, simteam nevoia sa-i vorbesc mai mult ca niciodata.
M-am ridicat de jos si m-am dus langa ferestra inalta unde imi petreceam de cele mai multe ori diminetile, admirand rasaritul divin. Si soarelui ii palise stralucirea in calea dezamagirii mele. Eram dezamagit in primul rand de comportanmentul meu, stiam prea bine ca Eri nu e un suparacios, asa ca trebuie sa fie ceva destul de grav, in al doilea rand eram dezamagit de realtia noastra, care, speram sa se bazeze pe increderea reciproca, nu aveam nimic de ascuns de el. Ma daruisem in totalitate firii lui rebele.
Cufundat in ganduri, am tresarit cand usa s-a lovit de perete, mi-am intors privirea iar in pragul usii, Eri statea demn, cu o figura de copil mic si suparat pe chip. Ma innebunea imaginea lui, stand rezemat de tocul usii, cu o privire plina de repros.
-Tay, cred ca imi datorezi niste scuze...
-Sunt perfect constient de asta, insa am altceva mai bun decat decat niste scuze, mai incolo imi poti spune si motivele pentru care te-am suparat.
M-am apropiat de el, privirea rece ii ramasese pe chipul angelic, faceam tot posibill sa sparg bariera de raceala dintre noi, trebuia sa cedeze intr-un final. Cand focul din privirea lui s-a stins l-am apucat usor de talie si l-am tras in camera lipindu-l cu spatele de perete.
I-am trecut mana prin parul negru si am inceput sa-i sarut usor buzele, insa m-a oprit instantaneu,impingandu-ma departe de el.
-Daca tu crezi ca asa usor trec peste asta, te inseli! mi-a taiat-o scurt. Ce puteam face acum sa-i demonstrez ca il vreau la fel ca inainte.
-Eri, imi pare rau! Nu imi amintesc.
-Incearca sa gandesti, deaia ai creier, idiotule! De ce as putea fi suparat?
Spunand astea s-a indreptat spre dressing, daramand tot in calea lui.
-Eeeri! Ai putea avea o mie de motive! Inceteaza! Mai am nevoie de casa asta! Am alergat dupa el, dar s-a intros prea repede si cu privirea mai rece decat o avusese vreodata, de cand il cunoscusem...mi-a sopit pe un ton arogant.
-Eu numai am nevoie de ea. Nu te-am cunoscut niciodata asa cum credeam. Incepusem...sa cred...ca devin mai important...m-am inselat...
Avea de gand sa ma paraseasca.
Am ramas nemiscat, parca imobilizat de ganduri si de durerea ce o simteam inlauntrul meu. Era ca si cum cineva smulgea bucatele din mine hranindu-se cu suferinta mea, dorindu-si din ce in ce mai multa. Eram amandoi in camera micuta, Eri cu spatele la mine si cu fata in maini, incercand sa-si ascunda lacrimile. Am intins mana si i-am pus-o pe umar. Imi parea atat de rau.
-Eri, ce credeai? am soptit
-Ce mai.... ce mai conteaza? Credeam ca te iubesc, credeam ca si tu ma iubesti. Si aseara insistai intr-una despre filozofia ta ca relatia nu are viitor. Si eu nu am crezut asta acum un an dar in cazul meu sentimentele s-au schimbat.
-Eri, tin la tine, numai am pe nimeni, i-am abandonat pe toti in favoarea carierei si....
-Acum e randul tau! mi-a soptit imperios.
-Nu! Eri, nu asta se va intampla, nu te voi lasa sa pleci...m-am apropiat de el si mi'am lipit buzele de gatul sau rece, tremura.
-Incearca doar sa ma opresti! O sa te zbati degeaba, mai bine o terminam acum decat mai tarziu.
S-a smucit de langa mine, suspina intr-una si asta facea ca durerea sa creasca in intensitate, vroiam sa tip, sa-l implor sa ramana langa mine, sa-l mai sarut macar o data ca inainte, inca un joc copilaresc si inca un zambet. Fara sa mai apuc sa sa spun ceva, lacrimile au inceput sa-mi siroiasca pe obraji fara sa le pot opri. Isi alese cateva haine si le arunca intr-un fotoliu din camera de alaturi. Se agita in jurul meu cu ochii inlacrimati, fara sa para ca ma observa.
S-a schimbat rapid intr-o perche de pantaloni negri, si un tricou tot negru. Si-a aruncat restul hainelor intr-un rucsac si s-a indreptat spre usa, mai repede decat imi puteam inchipui ca e capabil un om. Eu, ramasesem lipit de perete, nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez sub durerea continua ce mi se extindea din ce in ce mai mult in corp.
-Taay! Unde dracului ai pus cheile alea? Cuvintele lui m-au readus pe pamant. Cu sufletul sfasiat in mii de bucatele am alergat sper usa. Era deja imbracat complet, cu rucsacul pe umar cautant frenetic ceva in living.
Stiam unde sunt cheile masinii lui, m-am dus in bucatarie, le-am luat le-am pus in buzunarul pantalonilor, apoi m-am intors in lliving si m-am dus direct la el. L-am privit cateva secunde si am incercat din nou sa-i vorbesc
-Eri! Tin foarte mult la tine. Nu vreau sa te pierd...au fost vorbe in vant, nu gandeam cand am spus asta. Te rog...nu pleca.
Pentru cateva clipe m-a ignorat total, apoi cand am terminat, a ramas un pic in loc, uitandu-se la mine.
-Poate ca nu vrei sa ne despartim si te cred ca nu ai spus cu rautate, a fost greseala mea ca am crezut ca asta poate devenii mai mult decat atractie, dar, Tay, cuvintele tale m-au facut sa inteleg mai multe decat iti poti imagina. Suntem baieti, societatea nu va fi de acord niciodata, gandeste-te ce s-ar intampla cu tine daca lumea ar afla, cariera ta ar fi considerata un esec, gandeste-te si la mine, daca Ay si Niseei ar afla, si mai rau, daca fanii ar afla, ce s-ar intampla cu noi?
Nu imi puteam abtine lacrimile iar Eri niciatat. L-am prins de talie si l-am sprijinit de peretele din spatele lui. Incercam sa il fac sa inteleaga ca nu imi pasa, acum cel putin nu ma mai interesa daca asa avea sa incheie cariera mea, pana la urma punctul de la care aveam sa decad trebuia sa apara candva. Ii mangaiam spatele cu o mana iar cu cealalta, buzele perfect conturate. Nu incerca sa se elibereze, asa ca am profitat din plin de momentul acesta, i-am prins buzele intr-un sarut apasat. Lacrimile noastre aproape ca se unisera, erau fierbinti, incarcate de durere, de sentimentul de care mi-a fost frica intotdeauna. Eram un simplu prizonier al ei, fara scapare, fara dreptul de a mai incerca sa schimb ceva. Plangeam amandoi si totusi nu imi respingea sarutul, si-a coborat mainile pe pieptul meu, pe abdoment, pana la pantaloni. Nu vroiam sa mai inceteze , toate sentimentele le-am pus in sarutul acela, fericirea pe care mi-a daruit-o atat de mult timp, sentimentul de siguranta ca am pe cineva alaturi mereu, senzualitatea pe care si el mi-o arata si chiar durerea pe care o simteam in momentul acesta.
Toate s-au unit, formand ceva de care nu ma puteam desprinde, ca o vraja, eram dependent. Insa brusc m-a treizit la realitate cand si-a desprins buzele de ale mele impingandu-ma usor in spate.Am ramas incremeniti unul in fata ceiluilalt cu fata brazdata de lacrimi. Ochii ii sclipeau, facandu-ma sa ma simt vnovat, sa ma urasc, fiindca prin privire, el isi exprima sentimentele, astfel stiam de cele mai multe ori ce simte. Eram prinsi in labirintul suferintei. Mi-a soptit usor printre lacrimi, cu vocea tremuranda...
-Tay....nu ma cauta, o sa te uit repede. Nu incerca sa schimbi nimic, stiu ca o sa crezi ca renunt prea usor dar, te rog, accepta realitatea. Acesta e sfarsitul, a fost frumos si iti sunt recunoscator ca mi-ai oferit o parte din sufletul tau. Tay, de data asta insa, eu parasesc jocul, imi pare rau.
Impietrit poate de aceasta data de ratiunea umana, am ramas cu capul plecat in locul unde el ma impinsese. Nu ii mai puteam privi fata...L-am auzit cum a deschis usa de la intrare, am ridicat capul, insa am ramas in aceeasi pozitie, fara sa fiu in stare sa ma misc. M-a privit pentru ultima oara, si a incercat sa zambeasca. Un zambet atat de trist incat un alt val de lacrimi mi-a napadit fata.
A inchis usa in urma sa. Cuvintele lui imi stapaneau mintea la fel si stralucirea din ochii sai stingandu-se si disparand ca si cum ultima flacara ce ma putea salva, ar fi fost stinsa de adierea usoara a vantului.
Mi-am dus mana la buzunarul pantalonilor, speram sa fie acolo, sa se intoarca, sa il mai vad o data. Era gol. Fusesem atat de prins de sentimente incat nu am simtit cand le-a luat.
M-am asezat in fotoliul de langa mine. Principiile oamenilor mai distrusesera inca o relatie.
Atunci, de ce plangeam ca un copil, de ce ma simt sfasiat pe dinauntru, daca a fost doar o obsesie? Am fost atat de orb incat sa nu observ ca devise atat de profund? Eri era mai matur decat credeam, era capabil sa distinga iubirea pura de un joc copilaresc, eu insa...nu mai eram nimic, pana si ultimul meu refugiu sufletesc disparuse intr-o ceata densa prin care, oricat as fi incercat s-o strabat, asta nu va mai fi posibil, Eri, nu mai putea fi intors de pe calea pe care si-o alesese.
Poate ca instinctul umanitatii s-a pierdut de mult din sufletul meu, in lupta permanenta de a ajunge cel mai bun.
Insa mi-am dat seama ce reprezinta sufletul meu,e doar un puzzle incomplet infatisand o caprioara ce bea apa din izvorul cristalin al sentimentelor, iar piesele care lipseu formau chiar izvorul.Lupta cu propriile mele principii cred ca se incheiase.
Am lasat cele mai importante lucruri sa treaca pe langa mine, fara macar sa constientizez ca fara ele sunt doar un suflet sfasiat de durere si amintiri, pentru a intelege jocul umanitatii a trebuit sa pierd si ultima persoana din viata mea ce imi dorea binele.
Am ramas multe ore in fotoliul acela, cu capul plecat, meditand. " De data asta insa, eu parasesc jocul ". Avea dreptate, se sfarsise iar eu eram invins de propriile principii.


Probabil vom incepe capitol nou. Si va rog criticati. :(
Si cateva poze cu personajele...

Ayoku
Tay
Nyseei
Eri

Sper sa va placa:)

[Yaku-chin]

Va aduc si eu ceva desi e cam cu prea mult dialog eu sper sa va placa ....si sper sa cititzi:D.....


Razele soarelui si-au facut aparitia repede in camera lui Ny. Cand m-am trezit el era langa mine, cu bratele incolacite in jurul taliei mele. Ma uitam la el , la chipul sau angelic. Cum putea fi un asemenea demon cu un chip angelic? O raza a sorelui se juca pe fata sa suprandu-l, se stramba un pic din nas si apoi isi deschise ochii albastrii, ma uitam la el fermecat .S- dezmeticit si s-a ridicat in sezut uitandu-se la mine.
-Te-ai trezit de mult timp?
-Nu doar de o ora.....Nu am putut dormii fiindca sforaiai prea tare.
Am inceput sa radem amadoi, ma simteam bine cu el insa parca lipsea ceva, ceva ce cred ca ar fi necesar desi nu stiam ce. Stiam ca ce s-a petrecut acum o seara nu a fost doar sex, era mult mai mult, stiam asta, credeam asta insa el ce credea? El ce simtea?
-Ny.....nu ti se pare ciudat?
-Ce anume?
-Eri, nu ne-a mai sunat de o gramada de timp si deabia sambata ne intanlim sa vorbim despre trupa. Nu stiu am o senzatie naspa, daca a patit ceva?
-Pustiu ala nu cred ca a patit nimic, se descruca desi ai depreptate nu ne-a sunat de mult timp si nici nu raspunde la telefon.
-Sa inetelg ca l-ai sunat?
-Pai...da mi-am facut si eu griji pentru el, nimic altceva sa stii.
-Sper si eu ca nimic altceva ca dai de banuit sa stii.
-Ca ce anume?
-Aaa nimic doar ziceam.
-Ay ori esti asa un pic gelos?
-Euuu... nu am pe ce si nici pe cine, sa fie clar eu am deschis subiectul cu Eri si tot eu il inchid. Ma duc sa fac un dus.
-Vin cu tine.
-Am zis ca merg singur.
-Dar Ay...
-Shhh eu fac regulire acum nu tu.
-Off daca zici tu atunci asa o fi, dar si eu vreau sa fac dus, hai nu fi rau si sa facem impreuna.
Ma enerva cand se uita la mine cu fata aceea de catelus nevinovat, cum puteam eu sa rezist unor ochii atat provocatori si fermecatori.
-Dar nu pot....
Nu stiam ce sa ii zic, mi-era rusine sa fac baie cu el , deja ma imaginam cu el in baie goli acolo...aaa nuu asa ceva era inadmisibil ce tot zic aicia m-am culcat cu el deci si cu o baie impreuna si fara una, insa baie insemna apa si asta rezulta ca trebuie sa ne dezbracam deci mama ce greu e sa ma hotarasc in fine zic da si cu asta basta.
-Bine, insa nu stiu sigur daca e bine.
-E lasa ca nu mori daca facem o baie impreuna nu o sa patesti nimic jur....cica...
-Cum adica "cica"...nu vreau Nyseei sa fac baie cu tine deoarece esti un pervers.
-Multumesc pentru lauda si apropo nu te mai imbraca sa mergem direc asa ca oricum nu ai nevoie de haine.
-Hmm ce? Adica?
-Uite-te sub patura...
-Aaaaa sunt gol!
-Asa e....
-Dar tin minte ca m-am imbracat dupa dupa ce ....mai pe dimineata in fine...
-Da stiu si eu te-am dezbracat.
-Perversule....
-Da stiu. Mergem?
-Da mergem.
Am mers impreuna cu el sper baie, desi ma eneva la culme emotiile ce nu imi dadeau pace, era o baie doar nu?


am FACUT o cacealma.....nu stiu daca e buna de ceva....

[nolazy]

In primul si-n primul rand vreau sa va sfatuiesc sa aveti mai multa incredere in voi.Mai ales tu, dark_life..Pari foarte descurajata si nu inteleg de ce...Inainte de toti, voi trebuie sa fiti mandre de capitolele scrise..Asta asa ca fapt divers..In fine..sa revenim.
Capitolul, fic-ul, imi plac foarte mult.Intr-adevar, ai avut mult dialog, insa mi s-a parut bine si asa.Adica daca asa trebuie sa se desfasoare actiunea, asa se desfasoara, nu?
Imi place ca toate personajele au legatura intre ele.Deci Eri facea parte din trupa..Asta prevede o continuare interesanta.Ah abia astept :X
Iar pozele sunt dragute si ele.Mai ales cea cu Ayoku 8->
Gata va las, si grabiti-va cu nextu' :*
:bye:

[Teh]

Well well, de c