My art

[SaintOcea]

[DreamGirl]

Simpatica poezioara aici. Apreciez faptul ca, desi are rima, nu imi da senzatia aceea cum ca ar fi constransa de aceasta in folosirea anumitor cuvinte, ci rima mi se pare mai degraba un plus in cazul acesta. Kudos for that one. Doar in versul "de Necunoscutul avid" m-am poticnit putin in ritm si masura, de am citit de cateva ori "vid" pana sa realizez ca nu-i asa. Si o virgula uitata in prima strofa (Omul, simtindu-se dator,).

Nu pot spune ca m-am regasit in opera ta, ci mai degraba tonul tau usor acid si ironic m-a ajutat la pastrarea obiectivitatii. Un rezumat al fiintei umane, huh? Sau al societatii in stadiul in care a ajuns acum? La asta m-a dus pe mine gandul si, desi ma feresc de idei asa de radicale si inclinate spre pesimism, subscriu la anumite idei. In special cu ultima strofa, cu dulcea iluzie a unei existente care sa traversese timpul si cu moartea care a devenit la ordinea zilei, a ajuns sa fie cautata chiar, mai degraba decat temuta. Partea aia chiar mi-a placut, aia si referinta la datorie de la inceput, mi se pare ca reliefeaza foarte bine egoismul specific noua.

Astept si alte creatii de-ale tale si mult spor la scris pe viitor! ^^