27-12-2008, 07:17 PM
Sankyu ^__^ Multumesc pentru incurajari,ma bucur sa aud ca va place ficul,desi inca mai am destule greseli dar cu timpul sper sa le pot corecta.And,aici e continuarea :
Ore bune au trecut de cand Hiei s-a asezat pe pervaz cufundat in ganduri adanci.De miezul noptii era trecut de mult si mireasma racoritoare ii inunda narile demonului pe jumatate adormit.Mirosul l-a trezit din buimacie numaidecat.Incet,incet,cu foarte multa atentie,ca si cand ar fi calcat pe cioburi taioase de sticla,s-a ridicat si a parasit incaperea,lansand in urma lui doar fereastra larg deschisa.
A alergat necontenit,dupa jumatate de ora nu a aparut nici cea mai mica urma de oboseala pe chipul sau,de parca prin vene nu i-ar curge sange ci energie,iar corpu-i bine facut nu oboseste niciodata,si din minut in minut mereu intinereste.Picioarele abia daca mai atingeau pamantul,parea ca nu paseste,zboara.Din cand in cand isi ridica nasul sa adulmece asemeni unui lup vazduhul.Ochii sticlosi priveau in stanga si in dreapta de parca ar cunoaste locurile astea de o vesnicie.Era padurea de la marginea orasului.Copacii inalti tresareau la fiecare adiere a vantului,intr-un fosnet lin.Intr-un final se aseaza pe pamantul umed.Priveste din nou in jur,de data aceasta putin confuz.A fugit...si nici macar nu stia de ce.Aerul proaspat ii facea bine,incet,mintea lui a inceput sa puna lucrurile in ordine.Racoarea noptii ii patrundea corpul si il inviora.Arunca o privire in sus,stelele au intrat in vacanta.Nici urma de stralucire,norii se plimbau pe cer furiosi ca valurile spumegande ale marii intr-o furtuna cumplita.Nu a durat mult pana ce picaturi mari de ploaie au inceput sa-i scalde obrajii.Isi ridica fata in sus,cerand o mangaiere ce numai ploaia putea sa i-o ofere.Un fior ii patrundea sirea spinari,dar nu-i pasa,se simtea prea bine.Brusc,ceva i-a intrerupt micul moment.Sau mai bine zis,cineva.O mana calda ii asaza pe umeri pelerina neagra.
-Ai uitat-o in apartamentul meu!Daca tot intentinezi sa fugi,macar nu lasa urme,rosti o voce calma zambind.Mai e nevoie de prezentari?Vulpea isi intinde mainile in jurul taliei lui Hiei,incalzindu-l.Corpul demonului tresare in contactul cu mainile puternice,dar blande ale roscatului.
-Hn.
-Sa inteleg ca inca vrei sa pleci,nu?Foarte bine,de data asta nu te mai opresc.E inutil.La revedere!rosteste Kurama distant,de parca nu i-ar pasa.Poate nici nu-i mai pasa,mai sti?Acum o sa spuneti sentimentele nu se schimba intr-o ora,nu?Ma gandeam eu ca am de-a face cu niste oameni care mai si gandesc.Vulpea se ridica,il elibereaza pe Hiei din stransoare si se departeaza.Cei doi stau acum fata in fata si se privesc in ochi.
-Si tie cine ti-a spus ca eu vreau sa plec,istetule?Hn,credeam ca ma cunosti mai bine de atat.Daca vroiam sa plec plecam de prima data si iti intorceam spatele fara sa-mi pese,i-o taie Hiei scurt.
-Ei,asta stiu,testam si eu,Hiei...Raspunde roscatul pe un ton rugator.
-Kurama...Eu unde se presupune ca o sa stau totusi?Intreaba nedumerit demonul,cu aceasta raspunzand la intrebarea anterioara "Vrei sa pleci?"
-Huh,apartamentul meu e bun nu?Spatios,4 camere,pat mare...
-Ce legatura are patul cu celelale?
-Aah,nimic,nimic zambeste vulpea,batandu-l pe Hiei pe umar.Chiar nimic...
-Esti un pervers si jumatate,replica demonul.Fie.
Baietii se intorc in oras alergand prin ploaie.In casa au intrat pe geam,ca doar asa e obiceiul mai nou.Kurama scoate din dulap doua prosoape cu care sa se stearga deoarece erau uzi leoarca.Ceasul bate ora 2,era tarziu.Roscatul se schimba intr-un tricou comod,si o pereche de pantaloni de pijama.Acum urmeaza partea mai grea.Trebuia sa-i gaseasca ceva si la Hiei,doar nu o sa-l lase in hainele ude?Dupa cateva minute bune in care toate hainile din dulap au valsat pe podea,roscatul se intoarce cu o pereche de blugi mai vechi si un maieu negru.I le arunca demonului.
-O mica problema,cum o sa dorm?In blugi?Se uita ciudat Hiei la el.
-Preferi vechea mea pijama?E roz!Incepe Kurama sa-l tachineze.
-Hn,prefer sa dorm impachetat in plante otravitoare.
Dupa un sfert de ora in care vulpea incearca sa-l lamureasca ca o culoare nu raneste,si ca pijamaua e de fapt albastra,discutia ia sfarsit.
-Nu musc "prea tare",daca vrei poti dormi cu mine in pat,e mai comod decat canapeaua,rosteste roscatul.
-Hn.Hiei se indreapta spre pat,insa nu poarta decat pantalonii de la pijama,de la talie in sus era gol.Vulpea,observandu-l,ii raspunde cu aceeasi moneda:
-Eu dorm in boxeri,e prea cald in camera.Fara mai multe cuvinte se tranteste in pat mort de oboseala.Hiei a ramas inmarmurit,cu privirea pe pectoralii roscatului,ca mai apoi sa-si coboare privirea.Kurama,observandu-l,trage patura peste el,astfel ca Hiei ramane cu buza umflata.Se aseaza in pat,el pe o parte,vulpea pe cealalta,asta pana cand Kurama "a adormit" si a ajuns,din pura coincidenta,cu capul pe pieptul lui Hiei.
-Baka.Stiu ca nu dormi,iti simt puterea spirituala.
-Acum cu siguranta o sa pot dormi,spuse roscatul adancindu-si fata mai tare.
Hiei schiteaza un zambet si un 'hn' inainte sa-si urmeze vulpea in taramul viselor.
E scurt pentru ca e doar continuarea capitolului anterior,dar am si urmatorul capitol scris,so don't worry :P ca de obicei,pareri si critici bine venite.
Ore bune au trecut de cand Hiei s-a asezat pe pervaz cufundat in ganduri adanci.De miezul noptii era trecut de mult si mireasma racoritoare ii inunda narile demonului pe jumatate adormit.Mirosul l-a trezit din buimacie numaidecat.Incet,incet,cu foarte multa atentie,ca si cand ar fi calcat pe cioburi taioase de sticla,s-a ridicat si a parasit incaperea,lansand in urma lui doar fereastra larg deschisa.
A alergat necontenit,dupa jumatate de ora nu a aparut nici cea mai mica urma de oboseala pe chipul sau,de parca prin vene nu i-ar curge sange ci energie,iar corpu-i bine facut nu oboseste niciodata,si din minut in minut mereu intinereste.Picioarele abia daca mai atingeau pamantul,parea ca nu paseste,zboara.Din cand in cand isi ridica nasul sa adulmece asemeni unui lup vazduhul.Ochii sticlosi priveau in stanga si in dreapta de parca ar cunoaste locurile astea de o vesnicie.Era padurea de la marginea orasului.Copacii inalti tresareau la fiecare adiere a vantului,intr-un fosnet lin.Intr-un final se aseaza pe pamantul umed.Priveste din nou in jur,de data aceasta putin confuz.A fugit...si nici macar nu stia de ce.Aerul proaspat ii facea bine,incet,mintea lui a inceput sa puna lucrurile in ordine.Racoarea noptii ii patrundea corpul si il inviora.Arunca o privire in sus,stelele au intrat in vacanta.Nici urma de stralucire,norii se plimbau pe cer furiosi ca valurile spumegande ale marii intr-o furtuna cumplita.Nu a durat mult pana ce picaturi mari de ploaie au inceput sa-i scalde obrajii.Isi ridica fata in sus,cerand o mangaiere ce numai ploaia putea sa i-o ofere.Un fior ii patrundea sirea spinari,dar nu-i pasa,se simtea prea bine.Brusc,ceva i-a intrerupt micul moment.Sau mai bine zis,cineva.O mana calda ii asaza pe umeri pelerina neagra.
-Ai uitat-o in apartamentul meu!Daca tot intentinezi sa fugi,macar nu lasa urme,rosti o voce calma zambind.Mai e nevoie de prezentari?Vulpea isi intinde mainile in jurul taliei lui Hiei,incalzindu-l.Corpul demonului tresare in contactul cu mainile puternice,dar blande ale roscatului.
-Hn.
-Sa inteleg ca inca vrei sa pleci,nu?Foarte bine,de data asta nu te mai opresc.E inutil.La revedere!rosteste Kurama distant,de parca nu i-ar pasa.Poate nici nu-i mai pasa,mai sti?Acum o sa spuneti sentimentele nu se schimba intr-o ora,nu?Ma gandeam eu ca am de-a face cu niste oameni care mai si gandesc.Vulpea se ridica,il elibereaza pe Hiei din stransoare si se departeaza.Cei doi stau acum fata in fata si se privesc in ochi.
-Si tie cine ti-a spus ca eu vreau sa plec,istetule?Hn,credeam ca ma cunosti mai bine de atat.Daca vroiam sa plec plecam de prima data si iti intorceam spatele fara sa-mi pese,i-o taie Hiei scurt.
-Ei,asta stiu,testam si eu,Hiei...Raspunde roscatul pe un ton rugator.
-Kurama...Eu unde se presupune ca o sa stau totusi?Intreaba nedumerit demonul,cu aceasta raspunzand la intrebarea anterioara "Vrei sa pleci?"
-Huh,apartamentul meu e bun nu?Spatios,4 camere,pat mare...
-Ce legatura are patul cu celelale?
-Aah,nimic,nimic zambeste vulpea,batandu-l pe Hiei pe umar.Chiar nimic...
-Esti un pervers si jumatate,replica demonul.Fie.
Baietii se intorc in oras alergand prin ploaie.In casa au intrat pe geam,ca doar asa e obiceiul mai nou.Kurama scoate din dulap doua prosoape cu care sa se stearga deoarece erau uzi leoarca.Ceasul bate ora 2,era tarziu.Roscatul se schimba intr-un tricou comod,si o pereche de pantaloni de pijama.Acum urmeaza partea mai grea.Trebuia sa-i gaseasca ceva si la Hiei,doar nu o sa-l lase in hainele ude?Dupa cateva minute bune in care toate hainile din dulap au valsat pe podea,roscatul se intoarce cu o pereche de blugi mai vechi si un maieu negru.I le arunca demonului.
-O mica problema,cum o sa dorm?In blugi?Se uita ciudat Hiei la el.
-Preferi vechea mea pijama?E roz!Incepe Kurama sa-l tachineze.
-Hn,prefer sa dorm impachetat in plante otravitoare.
Dupa un sfert de ora in care vulpea incearca sa-l lamureasca ca o culoare nu raneste,si ca pijamaua e de fapt albastra,discutia ia sfarsit.
-Nu musc "prea tare",daca vrei poti dormi cu mine in pat,e mai comod decat canapeaua,rosteste roscatul.
-Hn.Hiei se indreapta spre pat,insa nu poarta decat pantalonii de la pijama,de la talie in sus era gol.Vulpea,observandu-l,ii raspunde cu aceeasi moneda:
-Eu dorm in boxeri,e prea cald in camera.Fara mai multe cuvinte se tranteste in pat mort de oboseala.Hiei a ramas inmarmurit,cu privirea pe pectoralii roscatului,ca mai apoi sa-si coboare privirea.Kurama,observandu-l,trage patura peste el,astfel ca Hiei ramane cu buza umflata.Se aseaza in pat,el pe o parte,vulpea pe cealalta,asta pana cand Kurama "a adormit" si a ajuns,din pura coincidenta,cu capul pe pieptul lui Hiei.
-Baka.Stiu ca nu dormi,iti simt puterea spirituala.
-Acum cu siguranta o sa pot dormi,spuse roscatul adancindu-si fata mai tare.
Hiei schiteaza un zambet si un 'hn' inainte sa-si urmeze vulpea in taramul viselor.
E scurt pentru ca e doar continuarea capitolului anterior,dar am si urmatorul capitol scris,so don't worry :P ca de obicei,pareri si critici bine venite.