04-05-2008, 01:34 PM
Mdeah....ce se mai inghesuie lumea pe aici nu gluma..In fine,o sa postez un nou capitol de dragul celor 3 persoane(ma mir ca sunt si atatia) care mai citest ficu` asta...Va pup pe toate 3
-Minamino,unde iti este capul?In orice caz nu la ora mea!Se rasti profesorul de matematica la elevul sau cel silitor.
-Ah,ma scuzati,nu stiu ce s-a intamplat cu mine,incearca roscatul sa se scuze intr-un fel sau altul,afisand o privire vinovata,insa era evident:Era cu neputinta sa il scoata pe brunet din mintea sa.Dupa o astfel de dimineata,oare ar putea cineva?Orele obisnuite deveneau acum mult prea plictisitoare,doar o insiruire de clipe irosite in zadar.Privirea baiatului nu se putea dezlipi de geam,era o vreme asa frumoasa....Soarele nu ezita nici de data aceasta sa se jaoce cu parul sau lung,invaluindu-l in raze pline de viata.Privirea ii era luminata instantaneu de astrul ceresc care dainuia de atatea veacuri pe oglinda infinita numita cer.
Oricat ar fi incercat,Kurama pur si simplu nu putea reveni cu picioarele pe pamant.Era un lucru evident: Baiatul era indragostit pana peste urechi de Hiei,si nu putea nega asta.Brunetul ii facea inima sa tresara din loc prin simpla prezenta.Isi dorea cu ardoare sa-l vada din nou,deja ii simtea lipsa si ii era nespus de dor de perechea de ochi sangerii si reci.Stia prea bine,poate ca nici macar nu ii era sortit ca acei ochi sa-i priveasca vreodata cu afectiunea si caldura cu care i-a privit el,insa nu ii pasa.Nu ii mai pasa..
Dupa atatea nopti de durere si de chinuri,dupa atatea lacrimi varsate,pe care doar peretii camerei sale le stiu,acum a lasat totul deoparte.Nu stia de ce,si nici nu il interesa.Era mult prea aerian.Ar fi avut nevoie de o trezire la realitate,el nu era asa.Trebuia sa-si revina,insa oricat incerca sa-si revina nu reusea.Nu era genul lui sa-si piarda capul pentru cineva,insa de data asta era un sentiment necontrolat.
In acel moment l-a lovit realizatia:Era cu adevarat indragostit de Hiei.Daca nu ar fi fost asa,acum nu era cu capul in nori visand la cai verzi pe pereti si nu ar fi facut ceea ce a facut dimineata in parc..
"Asta nu sunt eu....Trebuie sa revin pe pamant..Dar....."Nu a apucat sa termine intrucat soneria care anunta sfarsitul orelor a inceput sa sune.Trezit din visare,si-a luat gheozdanul in spate si a pornit spre casa.Era ora 4 dupa-amiaza.Caldura din timpul zilei se potolise in sfarsit,lasand loc adierii usoare a vantului sa mai racoreasca spiritele.Pasind pe aceeasi alee ca azi dimineata,nu s-a putut abtine sa nu lase un mic zambet sa se joace la coltul gurii.
Insa ceea ce roscatul nu stia era faptul ca Hiei se odihnea linistit in copacul de deasupra lui si il vazuse.Insa spre deosebire de Kurama care se gasea intr-o completa stare de euforie,brunetul era confuz.Indoielile incepeau sa apara,si fiecare gest al roscatului il facea din ce in ce mai nesigur.Nu stia ce putea sa faca,se confrunta cu sentimente noi,pe care nu le mai intalnise pana acum..Era ciudat si mult prea brusc.Dintr-o data totul in jurul lui incepea sa se schimbe si nu stia daca va lua cele mai bune decizii.Totul era mult prea....nou.Cred ca acesta este cuvantul potrivit.Tot jocul asta de-a iubitii,tot entuziasmul prietenului sau cel mai bun,Kurama...Nimic nu mai era obisnuit,totul iesise din tipare..
-Hieeei,ce faci acolo sus?Hiei mai avea putin si cadea din copac la auzul acestei voci.Nu era Kurama ci Yusuke.
-Yusuke....
-Coboara jos nenorocitule,nu te-am mai vazut de o gramada de vreme!Striga Yusuke la el.
-Se pare ca ai ramas acelasi,si spunand asta intr-o clipita era in fata vechiului sau prieten.
-Ce vant te aduce pe aici,pustiule?
-NU sunt un pusti!Replica Hiei in flacari.
Yusuke izbucni in ras,amintindu-si ca singurul care se lua adeseori de inaltimea lui Hiei era Kuwabara,vesnicul sau rival.
Insa Hiei parea cu totul absorbit intr-o alta lume,ca si cand ar fi in transa.
-Hiei?Ce-ai patit omule,pari cam ingrijorat,s-a intamplat ceva?Intreba baiatul mirat.
-Nu-mi spune ca tu chiar iti faci griji pentru mine,fi serios!I-o taie Hiei scurt si la obiect.
-Se pare ca si tu ai ramas acelasi Hiei,din cate observ!Dar totusi nu arati foarte bine!Sti ca daca e ceva poti sa ai incredere in mine!Vesnicul Yusuke,ca intotdeauna dornic sa-si ajute prietenii.
-Nu e problema ta!
-Gata,gata am inteles..Insa nu mai apuca sa spuna ceva deoarece Hiei era deja intors cu spatele,indepartandu-se cu pasi inceti.
Intrigat Yusuke il intreaba unde merge.Un raspuns rece a venit din partea demonului.
-Ma intorc in Makkai,si rostind aceste cuvinte a disparut intr-o clipita.
Yusuke isi continua drumul prin parc fara prea multe griji.Pana si pentru el atmosfera din parc era mult prea primitoare si vesela.Parea ca pasarelele nu aveau de gand sa se opreasca prea curand din cantat,era mai ceva ca la vreun concurs.Dupa cateva minute il ajunge pe Kurama din urma,care se asezase pe o banca la racoare.
-Mai sa fie,se pare ca azi ma voi intalni cu toti pe rand!Zambi baiatul.
-Salut si tie Yusuke!De ce spui asta?Intreba intrigat roscatul.
-Adineauri m-am intalnit si cu Hiei..Parea destul de ingandurat..Spunea ca se intoarce in Makkai.
La auzul acestui lucru zambetul distrat de pe fata baiatului a disparut.Hiei chiar avea de gand sa plece?Nu era cu putinta....In urmatorul moment roscatul a luat-o la fuga spre locul unde cele 2 lumi se intalnesc.Nu stia ce va face,insa trebuia sa ajunga acolo,inainte ca Hiei sa plece.
-Hey,Kurama unde pleci???
-Trebuie sa-l ajung pe Hiei din urma..Ne mai vedem Yusuke!Striga Kurama din fuga,astfel incat prietenul sau sa-l auda.
"Nu poti pleca Hiei..Refuz sa cred asta..Refuz sa raman din nou singur..."
-HIEI!Striga roscatul cat il tin plamanii,zarindu-l pe brunet,apoi cade in genunchi tragandu-si rasuflarea.Brunetul se indreapta spre el intrebandu-l pe Kurama ce s-a intamplat.
-Hiei,e adevarat ca...pleci?Indrazni in cele din urma roscatul sa intrebe cu o privire trista si dezamagita.Hiei ii raspunse ca da,pleaca,dupa care se ridica si da sa plece.
-HIEI!
-Da...
-Um,iti multumesc...Sopti baiatul cu nesiguranta in voce.
-Pentru ce..?
-Pentru ca m-ai facut fericit..Cel putin o saptamana..Dar in acea saptamana...Am fost..fericit..
-Minamino,unde iti este capul?In orice caz nu la ora mea!Se rasti profesorul de matematica la elevul sau cel silitor.
-Ah,ma scuzati,nu stiu ce s-a intamplat cu mine,incearca roscatul sa se scuze intr-un fel sau altul,afisand o privire vinovata,insa era evident:Era cu neputinta sa il scoata pe brunet din mintea sa.Dupa o astfel de dimineata,oare ar putea cineva?Orele obisnuite deveneau acum mult prea plictisitoare,doar o insiruire de clipe irosite in zadar.Privirea baiatului nu se putea dezlipi de geam,era o vreme asa frumoasa....Soarele nu ezita nici de data aceasta sa se jaoce cu parul sau lung,invaluindu-l in raze pline de viata.Privirea ii era luminata instantaneu de astrul ceresc care dainuia de atatea veacuri pe oglinda infinita numita cer.
Oricat ar fi incercat,Kurama pur si simplu nu putea reveni cu picioarele pe pamant.Era un lucru evident: Baiatul era indragostit pana peste urechi de Hiei,si nu putea nega asta.Brunetul ii facea inima sa tresara din loc prin simpla prezenta.Isi dorea cu ardoare sa-l vada din nou,deja ii simtea lipsa si ii era nespus de dor de perechea de ochi sangerii si reci.Stia prea bine,poate ca nici macar nu ii era sortit ca acei ochi sa-i priveasca vreodata cu afectiunea si caldura cu care i-a privit el,insa nu ii pasa.Nu ii mai pasa..
Dupa atatea nopti de durere si de chinuri,dupa atatea lacrimi varsate,pe care doar peretii camerei sale le stiu,acum a lasat totul deoparte.Nu stia de ce,si nici nu il interesa.Era mult prea aerian.Ar fi avut nevoie de o trezire la realitate,el nu era asa.Trebuia sa-si revina,insa oricat incerca sa-si revina nu reusea.Nu era genul lui sa-si piarda capul pentru cineva,insa de data asta era un sentiment necontrolat.
In acel moment l-a lovit realizatia:Era cu adevarat indragostit de Hiei.Daca nu ar fi fost asa,acum nu era cu capul in nori visand la cai verzi pe pereti si nu ar fi facut ceea ce a facut dimineata in parc..
"Asta nu sunt eu....Trebuie sa revin pe pamant..Dar....."Nu a apucat sa termine intrucat soneria care anunta sfarsitul orelor a inceput sa sune.Trezit din visare,si-a luat gheozdanul in spate si a pornit spre casa.Era ora 4 dupa-amiaza.Caldura din timpul zilei se potolise in sfarsit,lasand loc adierii usoare a vantului sa mai racoreasca spiritele.Pasind pe aceeasi alee ca azi dimineata,nu s-a putut abtine sa nu lase un mic zambet sa se joace la coltul gurii.
Insa ceea ce roscatul nu stia era faptul ca Hiei se odihnea linistit in copacul de deasupra lui si il vazuse.Insa spre deosebire de Kurama care se gasea intr-o completa stare de euforie,brunetul era confuz.Indoielile incepeau sa apara,si fiecare gest al roscatului il facea din ce in ce mai nesigur.Nu stia ce putea sa faca,se confrunta cu sentimente noi,pe care nu le mai intalnise pana acum..Era ciudat si mult prea brusc.Dintr-o data totul in jurul lui incepea sa se schimbe si nu stia daca va lua cele mai bune decizii.Totul era mult prea....nou.Cred ca acesta este cuvantul potrivit.Tot jocul asta de-a iubitii,tot entuziasmul prietenului sau cel mai bun,Kurama...Nimic nu mai era obisnuit,totul iesise din tipare..
-Hieeei,ce faci acolo sus?Hiei mai avea putin si cadea din copac la auzul acestei voci.Nu era Kurama ci Yusuke.
-Yusuke....
-Coboara jos nenorocitule,nu te-am mai vazut de o gramada de vreme!Striga Yusuke la el.
-Se pare ca ai ramas acelasi,si spunand asta intr-o clipita era in fata vechiului sau prieten.
-Ce vant te aduce pe aici,pustiule?
-NU sunt un pusti!Replica Hiei in flacari.
Yusuke izbucni in ras,amintindu-si ca singurul care se lua adeseori de inaltimea lui Hiei era Kuwabara,vesnicul sau rival.
Insa Hiei parea cu totul absorbit intr-o alta lume,ca si cand ar fi in transa.
-Hiei?Ce-ai patit omule,pari cam ingrijorat,s-a intamplat ceva?Intreba baiatul mirat.
-Nu-mi spune ca tu chiar iti faci griji pentru mine,fi serios!I-o taie Hiei scurt si la obiect.
-Se pare ca si tu ai ramas acelasi Hiei,din cate observ!Dar totusi nu arati foarte bine!Sti ca daca e ceva poti sa ai incredere in mine!Vesnicul Yusuke,ca intotdeauna dornic sa-si ajute prietenii.
-Nu e problema ta!
-Gata,gata am inteles..Insa nu mai apuca sa spuna ceva deoarece Hiei era deja intors cu spatele,indepartandu-se cu pasi inceti.
Intrigat Yusuke il intreaba unde merge.Un raspuns rece a venit din partea demonului.
-Ma intorc in Makkai,si rostind aceste cuvinte a disparut intr-o clipita.
Yusuke isi continua drumul prin parc fara prea multe griji.Pana si pentru el atmosfera din parc era mult prea primitoare si vesela.Parea ca pasarelele nu aveau de gand sa se opreasca prea curand din cantat,era mai ceva ca la vreun concurs.Dupa cateva minute il ajunge pe Kurama din urma,care se asezase pe o banca la racoare.
-Mai sa fie,se pare ca azi ma voi intalni cu toti pe rand!Zambi baiatul.
-Salut si tie Yusuke!De ce spui asta?Intreba intrigat roscatul.
-Adineauri m-am intalnit si cu Hiei..Parea destul de ingandurat..Spunea ca se intoarce in Makkai.
La auzul acestui lucru zambetul distrat de pe fata baiatului a disparut.Hiei chiar avea de gand sa plece?Nu era cu putinta....In urmatorul moment roscatul a luat-o la fuga spre locul unde cele 2 lumi se intalnesc.Nu stia ce va face,insa trebuia sa ajunga acolo,inainte ca Hiei sa plece.
-Hey,Kurama unde pleci???
-Trebuie sa-l ajung pe Hiei din urma..Ne mai vedem Yusuke!Striga Kurama din fuga,astfel incat prietenul sau sa-l auda.
"Nu poti pleca Hiei..Refuz sa cred asta..Refuz sa raman din nou singur..."
-HIEI!Striga roscatul cat il tin plamanii,zarindu-l pe brunet,apoi cade in genunchi tragandu-si rasuflarea.Brunetul se indreapta spre el intrebandu-l pe Kurama ce s-a intamplat.
-Hiei,e adevarat ca...pleci?Indrazni in cele din urma roscatul sa intrebe cu o privire trista si dezamagita.Hiei ii raspunse ca da,pleaca,dupa care se ridica si da sa plece.
-HIEI!
-Da...
-Um,iti multumesc...Sopti baiatul cu nesiguranta in voce.
-Pentru ce..?
-Pentru ca m-ai facut fericit..Cel putin o saptamana..Dar in acea saptamana...Am fost..fericit..