08-04-2008, 02:36 PM
Anunt pentru cei care asteapta continuarea..Veti avea ceva de asteptat pentru ca nu o sa mai dau prea curand si prea des pe aici saptamana asta.oricum cineva s-a ocupat sa ma faca personajul negativ si balaurul rau din poveste la jumatate de anime zup.Asa ca o sa aveti ce astepta...Ja ne.
Asa..deci in sfarsit m-am intors pe forum :P Asa ca hai sa pun si continuarea :
Minutele treceau in sir iar incaperea era inca dominata de liniste.Era deja ora 2 noaptea insa cine s-ar fi gandit la odihna in momentul acela?Brunetul privea neajutorat fara sa stie ce sa mai faca.Obrazul roscatului odata atat de fin si delicat era acoperit de picaturi de transpiratie.Le sterge usor,trecandu-si mana pe obrazul palid.Kurama avea frisoane,tremura din cap pana in picioare.In zadar l-a invelit Hiei cu o patura groasa si calduroasa,nu avea nici un efect.Asa ca ii mai ramane o singura solutie.Se aseaza in pat langa roscat.A ezitat o secunda,insa stia ca este singura solutie.Isi incolaceste mainile in jurul lui incercand sa-l incalzeasca.Stinge lumina si isi lasa usor capul pe pieptul lui Kurama incercand sa se odihneasca o secunda.Insa corpul roscatului inca tremura necontrolat.Simtindu-l,Hiei il strange si mai tare in brate.Dupa inca cateva minute bune,roscatul incepe sa se linstesca dar acum,fiind liniste,Hiei ii putea auzii respiratia baiatului care devenea din ce in ce mai grea.Un tipat stins de durere a spart linistea.Era clar: Baiatul nu se simtea bine deloc..
Hiei isi ridica usor capul de pe pieptul roscatului ce se misca din ce in ce mai greu incercand sa respire,isi sprijina corpul cu mainile pe umerii lui Kurama si incepe sa-i cedeze lui toata energia spirituala.Valuri de energie treceau din corpul lui spre corpul roscatului.Brunetul nu a incetat pana in momentul cand a simtit ca nu se mai poate tine pe picioare si a cazut efectiv peste Kurama,odihnindu-se intr-un somn adanc.
"Nu o mori!Nu in fata mea" Spuse Hiei ca pentru el incercand inca sa pastreze intact valul de gheata din jurul inimii sale,val care nu l-a topit nimeni pana acum.
Insa parea ca aceasta incercare din urma isi facuse efectul.Temperatura baiatului scadea din ce in ce mai rapid,iar respiratia ii revenise la normal.Acum era in siguranta,in bratele brunetului dupa care tanjise si suferise atat.
Luna,vesnica stapana a noptii isi revarsa razele de argint invaluind intregul oras intr-o aura de cristal.Totul a fost curprins de o liniste tainica dar in acelasi timp odihnitoare.Inauntru,in incapere,chipurile adormite ale celor doi sunt mangaiate usor de razele lunii.Luna pornise intr-un joc de lumini cu parul negru,mai negru ca noaptea,a lui Hiei.
Insa jocul se apropia din ce in ce mai mult de sfarsit.Cortina se lasa in jos,anuntand sfarsitul reprezentatiei.Acum un alt actor isi facea aparita de pe bolta cereasca:Soarele.Soarele auriu si vesel,cel care reusea sa starneasca zambete prin simpla sa aparitie.Zambete lenese de dimineata a locuitorilor de-abia treziti ai orasului.
Trezit la realitate de razele jucause,mici scantei rupte din soare,roscatul isi revine in simtiri dupa o noapte de agonie si durere.Primul lucru pe care l-a constientizat a fost faptul ca o pereche de maini il incalzeau.Pe masura ce ochii i se deschideau,simtea un corp cald langa el si cateva suvite rebele pe gat.Dar nu erau ale sale,parul sau era mai moale.De indata ce a deschis complet ochii si l-a vazut pe Hiei peste el,gura ii era in pamant.
-Ce naiba??Se intreaba roscatul in stare de soc " Cred ca mai am inca temperatura,asta nu poate fi Hiei" Continua baiatul sa se intrebe,uitandu-se la brunet ca la OZN-uri neidentificate.
Hiei,care ii auzise vocea lui Kurama isi deschide ochii inca buimac.
-Se pare ca acum esti bine! Macar nu mi-am irosti energia pe degeaba!
-Tu ai facut.....ceee???? Hiei,esti sigur ca nu te-a lovit statuia libertatii in cap?
-Ce e aia?Raspunse nedumerit brunetul.
-Oh,uitasem ca ai trait in Makkai si nu aveai de unde sa sti..Gresala mea,se scuza Kurama,lasand un zambet la vedere,un zambet dupa mult timp...
-Hiei.....
-Ce-i cu mine? II raspunse acesta curios,incercand sa-si pastreze raceala din glas.
Insa nu apuca sa mai primeasca vreun raspuns,buzele roscatului se reped peste ale sale,ca niste petale fine de trandafiri.Kurama profita de fiecare clipa incercand sa nu le risipeasca.Cu fiecare secunda ce trecea sarutul devenea din ce in ce mai profund,buzele fine ale roscatului le gustau pe cele ale micului demon,care simtea pentru prima oara in viata ce este de fapt un sarut.O mica lacrima i-a strabatut obrazul roscatului,insa era o lacrima de fericire.Si-ar fi dorit ca acel moment sa dureze o vesnicie.Dupa cateva minute,buzele celor doi s-au despartit.
Desii incerca pe cat posibil sa ascunda asta,se vedea cu ochiul liber: Kurama radia de fericire.Il priveste in ochi pe brunet,impartasindu-i cel mai dulce zambet care l-a avut vreodata pe buze.
-Acum chiar esti mai bine! Spuse demonul spargand tacerea.Insa,inainte ca roscatul sa mai spuna ceva,Hiei disparuse.
" Deja m-am obisnuit" Gandise roscatul,plimbandu-si degetul pe buza inferioara.Chiar daca Hiei plecase din nou,dupa cum ii este obiceiul,era fericit.
In urmatoarele zile roscatul si-a revenit destul de repede.Rana ce e drept,nu se vindecase prea bine,insa Kurama nu ii dadea foarte mare atentie.Trebuia sa se intoarca la scoala,unde colegii erau ingrijorati pentru el.Si vrand sau nevrand viata revenea la normal din nou...
[edit aly] double-posting utilizeaza editul data viitoare
Asa..deci in sfarsit m-am intors pe forum :P Asa ca hai sa pun si continuarea :
Minutele treceau in sir iar incaperea era inca dominata de liniste.Era deja ora 2 noaptea insa cine s-ar fi gandit la odihna in momentul acela?Brunetul privea neajutorat fara sa stie ce sa mai faca.Obrazul roscatului odata atat de fin si delicat era acoperit de picaturi de transpiratie.Le sterge usor,trecandu-si mana pe obrazul palid.Kurama avea frisoane,tremura din cap pana in picioare.In zadar l-a invelit Hiei cu o patura groasa si calduroasa,nu avea nici un efect.Asa ca ii mai ramane o singura solutie.Se aseaza in pat langa roscat.A ezitat o secunda,insa stia ca este singura solutie.Isi incolaceste mainile in jurul lui incercand sa-l incalzeasca.Stinge lumina si isi lasa usor capul pe pieptul lui Kurama incercand sa se odihneasca o secunda.Insa corpul roscatului inca tremura necontrolat.Simtindu-l,Hiei il strange si mai tare in brate.Dupa inca cateva minute bune,roscatul incepe sa se linstesca dar acum,fiind liniste,Hiei ii putea auzii respiratia baiatului care devenea din ce in ce mai grea.Un tipat stins de durere a spart linistea.Era clar: Baiatul nu se simtea bine deloc..
Hiei isi ridica usor capul de pe pieptul roscatului ce se misca din ce in ce mai greu incercand sa respire,isi sprijina corpul cu mainile pe umerii lui Kurama si incepe sa-i cedeze lui toata energia spirituala.Valuri de energie treceau din corpul lui spre corpul roscatului.Brunetul nu a incetat pana in momentul cand a simtit ca nu se mai poate tine pe picioare si a cazut efectiv peste Kurama,odihnindu-se intr-un somn adanc.
"Nu o mori!Nu in fata mea" Spuse Hiei ca pentru el incercand inca sa pastreze intact valul de gheata din jurul inimii sale,val care nu l-a topit nimeni pana acum.
Insa parea ca aceasta incercare din urma isi facuse efectul.Temperatura baiatului scadea din ce in ce mai rapid,iar respiratia ii revenise la normal.Acum era in siguranta,in bratele brunetului dupa care tanjise si suferise atat.
Luna,vesnica stapana a noptii isi revarsa razele de argint invaluind intregul oras intr-o aura de cristal.Totul a fost curprins de o liniste tainica dar in acelasi timp odihnitoare.Inauntru,in incapere,chipurile adormite ale celor doi sunt mangaiate usor de razele lunii.Luna pornise intr-un joc de lumini cu parul negru,mai negru ca noaptea,a lui Hiei.
Insa jocul se apropia din ce in ce mai mult de sfarsit.Cortina se lasa in jos,anuntand sfarsitul reprezentatiei.Acum un alt actor isi facea aparita de pe bolta cereasca:Soarele.Soarele auriu si vesel,cel care reusea sa starneasca zambete prin simpla sa aparitie.Zambete lenese de dimineata a locuitorilor de-abia treziti ai orasului.
Trezit la realitate de razele jucause,mici scantei rupte din soare,roscatul isi revine in simtiri dupa o noapte de agonie si durere.Primul lucru pe care l-a constientizat a fost faptul ca o pereche de maini il incalzeau.Pe masura ce ochii i se deschideau,simtea un corp cald langa el si cateva suvite rebele pe gat.Dar nu erau ale sale,parul sau era mai moale.De indata ce a deschis complet ochii si l-a vazut pe Hiei peste el,gura ii era in pamant.
-Ce naiba??Se intreaba roscatul in stare de soc " Cred ca mai am inca temperatura,asta nu poate fi Hiei" Continua baiatul sa se intrebe,uitandu-se la brunet ca la OZN-uri neidentificate.
Hiei,care ii auzise vocea lui Kurama isi deschide ochii inca buimac.
-Se pare ca acum esti bine! Macar nu mi-am irosti energia pe degeaba!
-Tu ai facut.....ceee???? Hiei,esti sigur ca nu te-a lovit statuia libertatii in cap?
-Ce e aia?Raspunse nedumerit brunetul.
-Oh,uitasem ca ai trait in Makkai si nu aveai de unde sa sti..Gresala mea,se scuza Kurama,lasand un zambet la vedere,un zambet dupa mult timp...
-Hiei.....
-Ce-i cu mine? II raspunse acesta curios,incercand sa-si pastreze raceala din glas.
Insa nu apuca sa mai primeasca vreun raspuns,buzele roscatului se reped peste ale sale,ca niste petale fine de trandafiri.Kurama profita de fiecare clipa incercand sa nu le risipeasca.Cu fiecare secunda ce trecea sarutul devenea din ce in ce mai profund,buzele fine ale roscatului le gustau pe cele ale micului demon,care simtea pentru prima oara in viata ce este de fapt un sarut.O mica lacrima i-a strabatut obrazul roscatului,insa era o lacrima de fericire.Si-ar fi dorit ca acel moment sa dureze o vesnicie.Dupa cateva minute,buzele celor doi s-au despartit.
Desii incerca pe cat posibil sa ascunda asta,se vedea cu ochiul liber: Kurama radia de fericire.Il priveste in ochi pe brunet,impartasindu-i cel mai dulce zambet care l-a avut vreodata pe buze.
-Acum chiar esti mai bine! Spuse demonul spargand tacerea.Insa,inainte ca roscatul sa mai spuna ceva,Hiei disparuse.
" Deja m-am obisnuit" Gandise roscatul,plimbandu-si degetul pe buza inferioara.Chiar daca Hiei plecase din nou,dupa cum ii este obiceiul,era fericit.
In urmatoarele zile roscatul si-a revenit destul de repede.Rana ce e drept,nu se vindecase prea bine,insa Kurama nu ii dadea foarte mare atentie.Trebuia sa se intoarca la scoala,unde colegii erau ingrijorati pentru el.Si vrand sau nevrand viata revenea la normal din nou...
[edit aly] double-posting utilizeaza editul data viitoare