My YYH fanfic(Yaoi)

[Owaranai Yume]

Mdeah....ce se mai inghesuie lumea pe aici nu gluma..In fine,o sa postez un nou capitol de dragul celor 3 persoane(ma mir ca sunt si atatia) care mai citest ficu` asta...Va pup pe toate 3


-Minamino,unde iti este capul?In orice caz nu la ora mea!Se rasti profesorul de matematica la elevul sau cel silitor.
-Ah,ma scuzati,nu stiu ce s-a intamplat cu mine,incearca roscatul sa se scuze intr-un fel sau altul,afisand o privire vinovata,insa era evident:Era cu neputinta sa il scoata pe brunet din mintea sa.Dupa o astfel de dimineata,oare ar putea cineva?Orele obisnuite deveneau acum mult prea plictisitoare,doar o insiruire de clipe irosite in zadar.Privirea baiatului nu se putea dezlipi de geam,era o vreme asa frumoasa....Soarele nu ezita nici de data aceasta sa se jaoce cu parul sau lung,invaluindu-l in raze pline de viata.Privirea ii era luminata instantaneu de astrul ceresc care dainuia de atatea veacuri pe oglinda infinita numita cer.
Oricat ar fi incercat,Kurama pur si simplu nu putea reveni cu picioarele pe pamant.Era un lucru evident: Baiatul era indragostit pana peste urechi de Hiei,si nu putea nega asta.Brunetul ii facea inima sa tresara din loc prin simpla prezenta.Isi dorea cu ardoare sa-l vada din nou,deja ii simtea lipsa si ii era nespus de dor de perechea de ochi sangerii si reci.Stia prea bine,poate ca nici macar nu ii era sortit ca acei ochi sa-i priveasca vreodata cu afectiunea si caldura cu care i-a privit el,insa nu ii pasa.Nu ii mai pasa..
Dupa atatea nopti de durere si de chinuri,dupa atatea lacrimi varsate,pe care doar peretii camerei sale le stiu,acum a lasat totul deoparte.Nu stia de ce,si nici nu il interesa.Era mult prea aerian.Ar fi avut nevoie de o trezire la realitate,el nu era asa.Trebuia sa-si revina,insa oricat incerca sa-si revina nu reusea.Nu era genul lui sa-si piarda capul pentru cineva,insa de data asta era un sentiment necontrolat.
In acel moment l-a lovit realizatia:Era cu adevarat indragostit de Hiei.Daca nu ar fi fost asa,acum nu era cu capul in nori visand la cai verzi pe pereti si nu ar fi facut ceea ce a facut dimineata in parc..
"Asta nu sunt eu....Trebuie sa revin pe pamant..Dar....."Nu a apucat sa termine intrucat soneria care anunta sfarsitul orelor a inceput sa sune.Trezit din visare,si-a luat gheozdanul in spate si a pornit spre casa.Era ora 4 dupa-amiaza.Caldura din timpul zilei se potolise in sfarsit,lasand loc adierii usoare a vantului sa mai racoreasca spiritele.Pasind pe aceeasi alee ca azi dimineata,nu s-a putut abtine sa nu lase un mic zambet sa se joace la coltul gurii.
Insa ceea ce roscatul nu stia era faptul ca Hiei se odihnea linistit in copacul de deasupra lui si il vazuse.Insa spre deosebire de Kurama care se gasea intr-o completa stare de euforie,brunetul era confuz.Indoielile incepeau sa apara,si fiecare gest al roscatului il facea din ce in ce mai nesigur.Nu stia ce putea sa faca,se confrunta cu sentimente noi,pe care nu le mai intalnise pana acum..Era ciudat si mult prea brusc.Dintr-o data totul in jurul lui incepea sa se schimbe si nu stia daca va lua cele mai bune decizii.Totul era mult prea....nou.Cred ca acesta este cuvantul potrivit.Tot jocul asta de-a iubitii,tot entuziasmul prietenului sau cel mai bun,Kurama...Nimic nu mai era obisnuit,totul iesise din tipare..
-Hieeei,ce faci acolo sus?Hiei mai avea putin si cadea din copac la auzul acestei voci.Nu era Kurama ci Yusuke.
-Yusuke....
-Coboara jos nenorocitule,nu te-am mai vazut de o gramada de vreme!Striga Yusuke la el.
-Se pare ca ai ramas acelasi,si spunand asta intr-o clipita era in fata vechiului sau prieten.
-Ce vant te aduce pe aici,pustiule?
-NU sunt un pusti!Replica Hiei in flacari.
Yusuke izbucni in ras,amintindu-si ca singurul care se lua adeseori de inaltimea lui Hiei era Kuwabara,vesnicul sau rival.
Insa Hiei parea cu totul absorbit intr-o alta lume,ca si cand ar fi in transa.
-Hiei?Ce-ai patit omule,pari cam ingrijorat,s-a intamplat ceva?Intreba baiatul mirat.
-Nu-mi spune ca tu chiar iti faci griji pentru mine,fi serios!I-o taie Hiei scurt si la obiect.
-Se pare ca si tu ai ramas acelasi Hiei,din cate observ!Dar totusi nu arati foarte bine!Sti ca daca e ceva poti sa ai incredere in mine!Vesnicul Yusuke,ca intotdeauna dornic sa-si ajute prietenii.
-Nu e problema ta!
-Gata,gata am inteles..Insa nu mai apuca sa spuna ceva deoarece Hiei era deja intors cu spatele,indepartandu-se cu pasi inceti.
Intrigat Yusuke il intreaba unde merge.Un raspuns rece a venit din partea demonului.
-Ma intorc in Makkai,si rostind aceste cuvinte a disparut intr-o clipita.
Yusuke isi continua drumul prin parc fara prea multe griji.Pana si pentru el atmosfera din parc era mult prea primitoare si vesela.Parea ca pasarelele nu aveau de gand sa se opreasca prea curand din cantat,era mai ceva ca la vreun concurs.Dupa cateva minute il ajunge pe Kurama din urma,care se asezase pe o banca la racoare.
-Mai sa fie,se pare ca azi ma voi intalni cu toti pe rand!Zambi baiatul.
-Salut si tie Yusuke!De ce spui asta?Intreba intrigat roscatul.
-Adineauri m-am intalnit si cu Hiei..Parea destul de ingandurat..Spunea ca se intoarce in Makkai.
La auzul acestui lucru zambetul distrat de pe fata baiatului a disparut.Hiei chiar avea de gand sa plece?Nu era cu putinta....In urmatorul moment roscatul a luat-o la fuga spre locul unde cele 2 lumi se intalnesc.Nu stia ce va face,insa trebuia sa ajunga acolo,inainte ca Hiei sa plece.
-Hey,Kurama unde pleci???
-Trebuie sa-l ajung pe Hiei din urma..Ne mai vedem Yusuke!Striga Kurama din fuga,astfel incat prietenul sau sa-l auda.

"Nu poti pleca Hiei..Refuz sa cred asta..Refuz sa raman din nou singur..."
-HIEI!Striga roscatul cat il tin plamanii,zarindu-l pe brunet,apoi cade in genunchi tragandu-si rasuflarea.Brunetul se indreapta spre el intrebandu-l pe Kurama ce s-a intamplat.
-Hiei,e adevarat ca...pleci?Indrazni in cele din urma roscatul sa intrebe cu o privire trista si dezamagita.Hiei ii raspunse ca da,pleaca,dupa care se ridica si da sa plece.
-HIEI!
-Da...
-Um,iti multumesc...Sopti baiatul cu nesiguranta in voce.
-Pentru ce..?
-Pentru ca m-ai facut fericit..Cel putin o saptamana..Dar in acea saptamana...Am fost..fericit..

[iRaven]

Tu glumesti? Cum adica sa nu ai cititori? Eu sunt cea mai mare fana a ta de pe-aici! :3:

Dragut capitolul, dar foarte trist... :(( De ce trebuie sa plece Hiei? :((

Imi place descrierea, dar iar ai greseli de tastare :P

sa se jaoce ~ ce sa faca? poate sa se joace...

l-a lovit realizatia ~ ce l-a lovit? O.O

trezit din visare ~ :-? mai bine era trezit la realitate, cel putin dupa parerea mea :P

gheozdanul ~ ghiozdanul stiu ca e mai corect...

:-? cred ca asta e tot, in rest e bine. :-)

So, gambatte la urmatorul capitol! :*

[Owaranai Yume]

Bun,mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama unde am ramas,dar cred ca asta e continuarea capitolului:

Brunetul isi intoarce privirea,dorind sa plece,insa o voce trista l-a oprit din nou:
-Nu pleca...Te rog...Nu ma lasa singur..Nu mai vreau sa sufar inca o data..."
Hiei se intoarce din drum,vazand ca nu are sanse sa plece pur si simplu.Ofteaza adanc,dupa care se aseaza in genunchi,in fata roscatului.
Prostule,asculta-ma..Ce vrei de la mine?La naiba,nu vezi ca nu iti pot da ce iti doresti?Nici macar nu stiu cum sa....
-Ce nu sti?
Hiei isi apropie foarte mult fata de cea a roscatului,facandu-l pe acesta sa roseasca.
-Nici macar...nu stiu sa te sarut...Spundand acestea brunetul isi pleaca capul in pamant.intr-un fel rusinat de ceea ce tocmai a spus.
-Hiei....Vrei sa ma saruti?O urma de emotie se putea deduce clar din vocea lui Kurama..
Demonul a ramas fara replica.Nu stia ce raspuns sa-i dea roscatului.Era destul de greu sa-si calce pe orgoliu si sa recunoasca ca da,vroia sa il sarute..Si-a lasat pentru a doua oara fata in pamant,cautand un raspuns.Obraji brunetului capatau o nuanta rozalie,care vrand nevrand il tradau foarte usor.Intr-un final,tot ce reuseste sa faca este sa schiteze o aprobare vaga din cap.Insa era suficient pentru Kurama,nu avea nevoie de mai mult de atat.
-Tu vrei sa spui ca nu ai mai sarutat pe nimeni pana acum?Nici macar pe Mukuro,cat ai fost in Makkai?
-Cu atat mai putin pe EA!!!!!!!! Declara furios Hiei.
-Hey,nu e asa de greu..Trebuie doar sa faci ce fac si eu si o sa fie bine.
Fara sa mai stea prea mult pe ganduri,roscatul isi uneste buzele cu cele ale lui Hiei,prinzandu-l usor de talie.Spre surprinderea lui,Hiei nu a ripostat.Ba chiar parea ca ii place.Kurama incearca sa preia controlul asupra sarutului,strecurandu-si limba printre dintii stransi ai demonului,devorand efectiv fiecare coltisor al gurii brunetului.Lucrurile incepeau sa se incinga din ce in ce mai tare,asta pana cand Kurama intrerupe sarutul,dezipindu-si buzele fine de cele ale lui Hiei.Il privea din nou trist,asteptand continuarea..Stia ce va urma.
-Ce? Intreaba iritat demonul de privirea acestuia
-Ce mai astepti Hiei?Nu trebuia sa pleci?M-am obisnuit cu asta..de fiecare data cand incerc sa te tin langa mine nu reusesc decat sa te alung..Si intr-un final tot singur ma lasi...Rostise Kurama pe un ton dezamagitor..
-Vrei sa plec?
-Baka,sti prea bine raspunsul.Roscatul nu mai indrazni sa-l priveasca in ochi,ocolindu-i perechea de ochi sangerii.
-Kurama...E adevarat ca nu ma mai recunosc in ultima vreme...Insa stiu ce fac.In secunda urmatoare buzele roscatului au fost asaltate de cele ale lui Hiei.Kurama privea nedumerit,si nu-si venea sa creada ochilor,dar ratiunea a fost in scrut timp,inlocuita cu pasiunea.Sarutul a fost unul lung,si plin de emotie.Corpul lui Kurama tresarea la fiecare miscare facuta de Hiei.Demonul observa asta rapid,asa ca profita.Incepe sa-l atinga pe roscat din ce in ce mai des,la inceput cu miscari nesigure si suave,mai apoi cu miscari ferme.Roscatul tremura la fiecare mangaiere,iar Hiei nu se sfia sa-l "tortureze" in ritmul asta.Tocmai pe cand roscatul se afla in extaz si doar cateva secunde l-ar mai fi oprit sa nu sara pe Hiei,brunetul a incetat.Ii facea placere sa-l tachineze pe prietenul sau.
-Ah,sa te ia naiba Hiei!Ii sopti roscatul la ureche,cu o voce senzuala,si in acelasi timp rugatoare,ca si cand l-ar fi implorat sa continue.
-Vrei sa ma ia naiba mai?Si eu care vroiam sa continui...Rosti printre chicote demonul...
-HIEEEI!!!!!!!!!De ce imi faci asta?Spuse Kurama cu amuzament.In cateva secunde,rasetele lor rasunau in toata padurea.
Momentele ce au urmat dupa au fost de liniste deplina.Nici unul din ei nu mai stia ce sa spuna.Faptul ca erau aici,razand impreuna,era un vis devenit realitate..Cel putin pentru Kurama,care era in al noualea cer.Insa a ramas blocat.Tacea,o tacere nevinovata.Din cand in cand indraznea sa ii fure cu coltul ochiului cate o privire demonului..Fara sa-si dea seama,amandoi faceau acelasi lucru.Abia cand privirile li s-au intalnit "din gresala" au izbucnit din nou in ras..Trecand peste armata de fluturi din stomac,Kurama isi intinde mana,cuprinzand-o pe cea a demonului.Acesta inceraca sa-si retraga mana din reflex,dar roscatul a fost mai rapid.Il strange mana usor,facandu-l pe brunet sa roseasca putin.Isi lasa capul pe umarul lui Hiei,strangandu-i mana cu putere.
Au trecut ore in sir,fara ca cei doi sa faca mai mult decat sa se tina strans unul pe altul in brate.Fara sa-si dea seama,intunericul a pus stapanire pe imprejurimi.Soarele se pierdea in zare,undeva dupa copaci,invaluind padurea in mister.Brusc Kurama se ghemui la pieptul brunetului,precum un copil mic si nevinovat.
-Sa nu-mi spui ca ti-e frig deja?
-Um,putin!Sopti baiatul care isi cufunda fata in haina lui Hiei.Acesta,fara sa stea prea mult pe ganduri,isi da mantia neagra jos,acoperindu-l pe roscat cu ea.
-Hiei....Kurama il privea cu ochi mari si nevinovati,zambind.Nici o mie de cuvinte nu ar fi putut descrie tot ce simtea in momentul acela...
Cei doi baieti se ridica,pornind spre oras.Tot drumul au tinut-o numai in rasete si zambete,totul era mult prea euforic.Mai ales pentru Hiei,era foarte ciudat,insa ii placea.Era o senzatie placuta sa simta mainile roscatului incolacite in jurul lui si o senzatie si mai placuta sa-l vada pe acesta atat de fericit..
Ajunsi in fata apartamentului,Kurama dorea sa-si ia la revedere de la Hiei,insa este intrerupt:
-Doar nu te gandesti sa ma lasi afara in frigul asta,nu?Era doar o scuza neinspirata,doar nu i-ar fi fost cu adevarat frig unei persoane nascute in satul Glaciar? Dar mai conta asta?
-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.




Si prima parte din capitolul urmator :P :


-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.
-Deci,simte-te ca la mine acasa,Hiei!
-Hn..A urmat o replica scurta din partea demonului.
Apartamentul lui Shuichi nu era cine stie ce,dar se putea mandri cu tot confortul unei locuinte respectabile.Camera de zi avea o culoare galben-pal,decorata cu tot felul de plante si mobilier.In mijlocul camerei era o canapea mare,in fata acesteia se afla o masuta si mai apoi televizorul.Pe langa acesta apartamentul mai avea inca 3 camere,printre care si camera roscatului.Peretii acelei incaperi erau zugraviti intr-un roz pal.Lenjerie de pat de matase decorata cu trandafiri.Pe un perete era aseazata o canapea mai mica,pe un altul 2 fotolii,langa pat se afla biroul lui,plin de carti si caiete,iar in fata patului inca un televizor.Nimic special,totusi,cu bun gust.
Cei doi baieti se indreptau spre bucatarie.Kurama mai ciugulise cate ceva din frigider,dupa o zi asa agitata ii era foame.Dorea sa-i ofere ceva de mancat si la Hiei.
-Hiei,daca tot esti aici,de ce nu mananci ceva?
-Hn,cum ar fi?
-Pai..niste ochiuri de oua cum ti s-ar parea?Adevarul e ca frigiderul e cam gol,abia maine voi face cumparaturile.
-Atunci mananca tu,mie nu mi-e foame..Rapunse brunetul.
"Ah,te-as manca pe tine,Hiei..stai...la ce Dumnezeu ma gandesc?! Inceteaza Kurama...!!!"
-Ok..Cum vrei tu...Deci..Ce zici de un film?Intreba curios baiatul.
-Hn,ok...
Cei doi s-au facut comozi pe canapea.Kurama porneste televizorul si incepe sa schimbe canalele in cautarea unui film bun.Dar se pare ca norocul era de partea lui,a nimerit un film numit "Love is in the air" El,Hiei,si un film pe nume "Love is is the air" Mai e nevoie de alte comentarii?Nu prea cred.Dupa jumatate de ora Hiei privrea plictisit dulcegariile de la TV,Kurama se uita din cand in cand la film,era destul de interesant,dar nu-si putea dezlipi ochii de la baiatul din fata lui.Era atat de fericit incat nu-i mai pasa de nimic.Tot ce conta e ca Hiei e acolo cu el.Isi ia inima in dinti si isi strecoara mainile in jurul taliei demonului.Acesta se opune la inceput,dar mai apoi devine chiar placut.Lucrurile deveneau din ce in ce mai interesante,asa ca Shuichi il intinde pe Hiei pe canapea,si incepe sa il sarute usor pe gat.Brunetul doarea sa lase liber un mic scancet inabuist,insa n-a putut,ii era rusine.Prefera sa stranga din dinti si sa se abtina,desi saruturile lui Kurama deveneau din ce in ce mai patimase si faceau ravagii in inima micului demon.In mod normal l-ar fi dat jos pe prietenul sau de pe el,dar nu putea.Ceva se schimbase in el,iar prezenta si saruturile acestuia deveneau un lucru normal.
Brusc,mainile roscatului care ii explorau tot corpul s-au oprit.Hiei era putin confuz.In secunda urmatoare simtii parul lui Kurama in jurul gatului sau,si o mana care il cuprindea.Baiatul adormise,era obosit.
-Bakayaro,nu-mi spune ca ai adormit...Spuse Hiei ridicandu-se de pe canapea cu roscatul cufundat in vise in brate.
"Arata asa neajutorat cand doarme..Fara ochii aceia verzi de smarald,fara privirea patrunzatoare.."
Demonul intrase in camera lui Shuichi si il intinse pe pat,acoperindu-l cu o patura.Ar fi vrut sa stea langa el,dar ceva il retinea.S-a indepartat de pat.
"Ce caut eu aici?De ce il privesc asa?Asta nu sunt eu..Dar daca nu sunt eu..cine sunt de fapt?"
"Ah,inceteaza prostule,sti prea bine cine esti.Si esti aici findca te-ai indragostit de baiatul asta"- o alta voce din capul lui i-a raspuns.
"Nu e adevarat!"
"Ba este Hiei,chiar daca nu vrei sa recunoscti.Si sti prea bine..faptele te dau de gol..Il iubesti prea mult.."
Conflictul sau interior incetase,insa tot ce ii spunea acea voce era adevarat si nu mai putea nega asta..
"La naibaa!!" Gandi Hiei iritat.
Avea nevoie de o gura de aer curat.Deschise geamul,incet,de teama sa nu-l trezeasca pe Kurama.Se aseza pe pervaz,gandurile il purtau departe.Privirea i s-a intors spre baiatul adormit.In lumina plina de viata a luni,Shuichi parea un inger.Ofteaza adanc si priveste in jur.Teama l-a cuprins din nou,teama de necunoscut.Incet,incet Kurama il schimba,si nu isi dorea acest lucru.Inchide ochii si se lasa cuprins de adierea racoritoare a noptii.

Va astept parerile si criticile. :)

[Kitsunes Iris]

4 cu mine ! Imi face o placere nespusa sa-ti recitesc ficul. Indiferent de cate ori il cites nu ma plitisesc,ba dimpotriva, imi place mai mult la fiecare lectura.Si nu-ti face griji din cauza faptului ca nu se inghesoaie lumea sa citeasca ,ai exemplul cel mai clar (din muzica romaneasca) ca majoritatea oamenilor nu stiu sa aprecieze calitatea .Daca vreodata scoti vreo carte pe piata trebuie neaparat sa ne spui.Stiu cateva persoane care ar face orice s-o obtina. Ti-as putea dovedi cat de priceputa esti pentru a nu te indoi niciodata de talentul tau dar sunt sigura ca ar fi in zadar fiindca orice as face ,sa schimbi gandurile unui scriiitor priceput e foarte greu,aproape imposibil . Abia astept continuarea ;) Gambate!

[Luzer]

Kum spune si Kitsune's Iris nu ma satur sa-ti citesc fikul.Imi place la nebunie.Kurama este atat de adorabil, iar Hiei este destul de rece cu el si nu prea merita asta.
Te rog ,sa nu-i desparti pentru ca se potrivesc atat de mult!!!Abia astept sa vad ce se mai intampla in capitolele urmatoare si surprinde-ma.
Spor la scris si te rog, nu mai intarzia atat de mult ca murim pe aici de atata curiozitate.:zuppy05:

:zuppy02:

[Owaranai Yume]

Sankyu ^__^ Multumesc pentru incurajari,ma bucur sa aud ca va place ficul,desi inca mai am destule greseli dar cu timpul sper sa le pot corecta.And,aici e continuarea :

Ore bune au trecut de cand Hiei s-a asezat pe pervaz cufundat in ganduri adanci.De miezul noptii era trecut de mult si mireasma racoritoare ii inunda narile demonului pe jumatate adormit.Mirosul l-a trezit din buimacie numaidecat.Incet,incet,cu foarte multa atentie,ca si cand ar fi calcat pe cioburi taioase de sticla,s-a ridicat si a parasit incaperea,lansand in urma lui doar fereastra larg deschisa.
A alergat necontenit,dupa jumatate de ora nu a aparut nici cea mai mica urma de oboseala pe chipul sau,de parca prin vene nu i-ar curge sange ci energie,iar corpu-i bine facut nu oboseste niciodata,si din minut in minut mereu intinereste.Picioarele abia daca mai atingeau pamantul,parea ca nu paseste,zboara.Din cand in cand isi ridica nasul sa adulmece asemeni unui lup vazduhul.Ochii sticlosi priveau in stanga si in dreapta de parca ar cunoaste locurile astea de o vesnicie.Era padurea de la marginea orasului.Copacii inalti tresareau la fiecare adiere a vantului,intr-un fosnet lin.Intr-un final se aseaza pe pamantul umed.Priveste din nou in jur,de data aceasta putin confuz.A fugit...si nici macar nu stia de ce.Aerul proaspat ii facea bine,incet,mintea lui a inceput sa puna lucrurile in ordine.Racoarea noptii ii patrundea corpul si il inviora.Arunca o privire in sus,stelele au intrat in vacanta.Nici urma de stralucire,norii se plimbau pe cer furiosi ca valurile spumegande ale marii intr-o furtuna cumplita.Nu a durat mult pana ce picaturi mari de ploaie au inceput sa-i scalde obrajii.Isi ridica fata in sus,cerand o mangaiere ce numai ploaia putea sa i-o ofere.Un fior ii patrundea sirea spinari,dar nu-i pasa,se simtea prea bine.Brusc,ceva i-a intrerupt micul moment.Sau mai bine zis,cineva.O mana calda ii asaza pe umeri pelerina neagra.
-Ai uitat-o in apartamentul meu!Daca tot intentinezi sa fugi,macar nu lasa urme,rosti o voce calma zambind.Mai e nevoie de prezentari?Vulpea isi intinde mainile in jurul taliei lui Hiei,incalzindu-l.Corpul demonului tresare in contactul cu mainile puternice,dar blande ale roscatului.
-Hn.
-Sa inteleg ca inca vrei sa pleci,nu?Foarte bine,de data asta nu te mai opresc.E inutil.La revedere!rosteste Kurama distant,de parca nu i-ar pasa.Poate nici nu-i mai pasa,mai sti?Acum o sa spuneti sentimentele nu se schimba intr-o ora,nu?Ma gandeam eu ca am de-a face cu niste oameni care mai si gandesc.Vulpea se ridica,il elibereaza pe Hiei din stransoare si se departeaza.Cei doi stau acum fata in fata si se privesc in ochi.
-Si tie cine ti-a spus ca eu vreau sa plec,istetule?Hn,credeam ca ma cunosti mai bine de atat.Daca vroiam sa plec plecam de prima data si iti intorceam spatele fara sa-mi pese,i-o taie Hiei scurt.
-Ei,asta stiu,testam si eu,Hiei...Raspunde roscatul pe un ton rugator.
-Kurama...Eu unde se presupune ca o sa stau totusi?Intreaba nedumerit demonul,cu aceasta raspunzand la intrebarea anterioara "Vrei sa pleci?"
-Huh,apartamentul meu e bun nu?Spatios,4 camere,pat mare...
-Ce legatura are patul cu celelale?
-Aah,nimic,nimic zambeste vulpea,batandu-l pe Hiei pe umar.Chiar nimic...
-Esti un pervers si jumatate,replica demonul.Fie.

Baietii se intorc in oras alergand prin ploaie.In casa au intrat pe geam,ca doar asa e obiceiul mai nou.Kurama scoate din dulap doua prosoape cu care sa se stearga deoarece erau uzi leoarca.Ceasul bate ora 2,era tarziu.Roscatul se schimba intr-un tricou comod,si o pereche de pantaloni de pijama.Acum urmeaza partea mai grea.Trebuia sa-i gaseasca ceva si la Hiei,doar nu o sa-l lase in hainele ude?Dupa cateva minute bune in care toate hainile din dulap au valsat pe podea,roscatul se intoarce cu o pereche de blugi mai vechi si un maieu negru.I le arunca demonului.
-O mica problema,cum o sa dorm?In blugi?Se uita ciudat Hiei la el.
-Preferi vechea mea pijama?E roz!Incepe Kurama sa-l tachineze.
-Hn,prefer sa dorm impachetat in plante otravitoare.
Dupa un sfert de ora in care vulpea incearca sa-l lamureasca ca o culoare nu raneste,si ca pijamaua e de fapt albastra,discutia ia sfarsit.
-Nu musc "prea tare",daca vrei poti dormi cu mine in pat,e mai comod decat canapeaua,rosteste roscatul.
-Hn.Hiei se indreapta spre pat,insa nu poarta decat pantalonii de la pijama,de la talie in sus era gol.Vulpea,observandu-l,ii raspunde cu aceeasi moneda:
-Eu dorm in boxeri,e prea cald in camera.Fara mai multe cuvinte se tranteste in pat mort de oboseala.Hiei a ramas inmarmurit,cu privirea pe pectoralii roscatului,ca mai apoi sa-si coboare privirea.Kurama,observandu-l,trage patura peste el,astfel ca Hiei ramane cu buza umflata.Se aseaza in pat,el pe o parte,vulpea pe cealalta,asta pana cand Kurama "a adormit" si a ajuns,din pura coincidenta,cu capul pe pieptul lui Hiei.
-Baka.Stiu ca nu dormi,iti simt puterea spirituala.
-Acum cu siguranta o sa pot dormi,spuse roscatul adancindu-si fata mai tare.
Hiei schiteaza un zambet si un 'hn' inainte sa-si urmeze vulpea in taramul viselor.

E scurt pentru ca e doar continuarea capitolului anterior,dar am si urmatorul capitol scris,so don't worry :P ca de obicei,pareri si critici bine venite.

[Zollitha]

ai dredptate e un pic cam scurt dar nui nimic mie imi plashe :X:X:X
astept continuarea
sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla ... e unul dintre ficurile mele preferate :X:X:X:X:X:X ja ne :-h pune continuarea repede:X

[Owaranai Yume]

Your_dream,arigatou. Sper sa fie destul de lung capitolul. ^^ :zuppy11: Pareri si critici bine-venite si apreciate.

Soarele se ridica pe cerul purpuriu,lasand in urma sa noaptea scaldata in mister,care lua odata cu ea tot zbuciumul si tristetea personajelor noastre.O noua zi dulce,amara,cu sare si piper,gata de a fi gustata.Soarele,mai sus amintit,arunca cu scantei de foc in stanga si-n dreapta,cu atata blandete si sfiala,asemeni unei mame care isi mangaie odorul.
Sangele se scurgea intr-un ritm alert prin vene,iar creierul,esenta gandirii,lovit de razele de lumina,le comanda ochilor sa se deschida.Harmalaia provocata de masinile de afara completau perfect decorul,si nimeni nu indraznea sa intrerupa aceasta monotonie.Minutele au continuat sa se scurga pana cand cineva sau ceva a cutezat sa sparga linistea.
'Stooop and staaaaareee'.Kurama sare din pat ca ars recunoscand soneria telefonului sau mobil.Cu ochii inca molesiti de somn cauta in jur si apuca telefonul de pe noptiera.
-Alo?
-Yo,Kurama,a trecut ceva vreme,se aude o voce putin pitigaiata.
-Ah,Yusuke,intr-adevar,raspunde roscatul bucuros.
-Amice,hai la "un suc" ceva.Voi fi eu,Kuwabara.Botan,Keyko,Shizuru,Yukina-chan,Genkai...Vom fi toti,exceptand o persoana.
-O sa vin cu siguranta si poate o sa aduc si un musafir.
-Dare desu ka?( Cine? )
-E secret.Replica vulpea pe un ton siret.
-Kurama,nu merg nici unde cu Kuwabara!!!raspunde Hiei abia trezit.
-Nu fi rau,Hiei!in plus,vine si Yukina.Doar nu vrei sa o lasi singura cu ticalosul de Kuwabara?Incearca roscatul sa-l convinga,pe un ton ironic si jucaus.
-S-a intamplat ceva,Kurama?Intreaba Yusuke confuz.
-Iie,iie...nimic.Atunci ne vedem la...?Incearca sa schimbe subiectul.
-Peste o ora in parc.

Dupa ce conversatia ia sfarsit,Kurama se ridica din pat.Pasii i se indreapta spre baie,fara sa adreseze un cuvant demonului.Desigur,fara cea mai mica intentioe ascunsa,isi uita prosopul pe scaun.
Apa curge siroaie pe trupul sau,revigorandu-l pana in maduva oaselor.Parul sau roscat,incalcit in suvite de foc,straluceste asemeni nestematelor,in valtoarea apei ce-l brazda.
Trupul sau bine cladit tremura multumit sub atingerea blanda a picaturilor.Intre timp,Hiei s-a ridicat din pat.A aruncat o privire de ansamblu prin camera,asteptand ca roscatul sa iasa de la dus.Intre timp observa prosopul.
"Baka! "
Bate la usa dar in zadar.Nu se auzea de zgomotul apei.
-Kurama,ti-ai uitat pro...
Vulpea era intoarsa cu spatele,asa ca Hiei a putut explora din plin dosul acestuia.A ramas furat de "peisaj".Mainile roscatului isi mangaiau suav trupul,indepartand spuma,
-Ah,Hiei ce amabil esti!multumesc!
la auzul vocii lui Kurama,brunetul a lasat prosopul jos,insa roseata din obraji era evidenta.
-Hiei,mai trebuie sa repet de multe ori?
-Hn?
-Nu musc.
I-a luat putin timp demonului sa-si dea seama ce urmarea de fapt,dar ochii verzi si patrunzatori ai roscatului i-a spulberat orice retinere.Si-a dat incet hainele jos si s-a alaturat vulpii.
Kurama,mai mult decat binevoitor,si-a ajutat prietenul sa-si spele trupul.Timp de 10-15 minute,nu au facut altceva decat sa se joace sub mangaierea spumei de baie,lasandu-se imbratisati de stropii de apa.Odata iesiti de sub dus,Hiei s-a aplecat sa ia prosopul,insa doua maini puternice l-au oprit si l-au tintuit de perete.Buzele celor doi s-au unit,iar roscatul l-a impins si mai mult de perete,lipindu-si trupul de cel al brunetului.
-Ce e cu tine?Esti atat de tacut.Daca iti faci probleme cu acomodarea ta aici,si cu iesirea de azi,stai linistit,nu o sa-ti ia mult sa te obisnuiesti.O sa am eu grija de asta!Vulpea nu a ezitat sa-si lase la vedere alura usor perversa.Se apropie si mai mult.Nici un singur spatiu nu a ramas intre trupurile baietilor.
"La naiba!Iar sentimentul asta...Alti fiori!"Se gandi demonul imobilizat.

Trecand peste,si-au sters amandoi corpul si au iesit din baie.Peste 15 minute erau imbracati si gata de plecare.

*****

Au ajuns in parc.Toti ceilalti si-au indreptat privirile spre ei,dar mai ales spre micul demon.
-Hiei?!?!?!?! Au spus toate vocile in cor.
-Hiei?!Ce cauti aici,piticanie?Se aude o voce intarzaiata.Acesta era Kuwabara,bineinteles.
-Hn.Ti-am spus ca nu ies nici unde cu roscoveata asta!Raspunde brunetul cu o privire crucis.
-Pe cine faci tu roscoveata?!
Pe scurt cam asta a fost atmosfera de inceput.5 minute de ciondraneala si grupul a fost gata.Au ales un local din apropiere.Primul lucru comandat de Kurama si Hiei a fost o portie zdravana de mancare.Fiind mult prea ocupati dimineata,acum erau lihniti.Au devorat din doua priviri tot.Faptul ca macar farfuriile in sine au ramas intacte e un miracol.Mancarea "oamenilor" nu era tocmai pe gustul lui,sau ce credeati ca in Makkai se cresc gaini si porci?!Dar asta e un detaliu minor.Detaliul cel mai important era urmatorul: prea hamesit sa mai comenteze ceva. Dupa ce si-au linistit stomacul,s-au delectat cu niste racoritoare.O domnisoara inalta,supla si roscoveata(ca si Kuwabara de altfel) le aseaza in fata sticlele de Cola,si le toarna in pahar.Toti iau paharele in mana si toarna pe gat.Toti cu o singura exceptie.Si demonul i-a paharul in mana,dar spre deosebire de ceilalti,acesta il priveste insistent,minute bune.
-Hiei,ce e atat de fascinant la paharul ala?Intervine Yusuke uimit.
-Sigur nu e ceva otrava?Are...bule..ca acidul!
Moment de reculegere.Timp de cateva secunde toti il priveau cu ochi mari de catelus ca mai apoi sa izbucneasca intr-un ras dement.Botan scuipa sucul ramas in gura pe nimeni altul decat Kuwabara.
-Botan no baka!!!!Cum o sa o mai cuceresc pe Yukina-chan,mica prea printesa,asa?!
-Kazu!Si un fulger il loveste.De fapt era mana lui Shizuru.
Dupa ce rasetele s-au potolit,vulpea se indura sa-i raspunda 'iubitului' sau mai mult sau mai putin confuz.
-Poti s-o numesti si otrava.Dar nu are efect imediat.Peste ani buni poate...incearca acesta sa-l lamurasca cu un zambet ironic.
Hiei bea din pahar.Alt moment de reculegere.
-Hn.inteligenti oameni..Sa faca o otrava sa aiba un gust atat de bun.'Orchestra porneste din nou'
Timpul zboara.Grupul vesel a eliberat masa.Afara arsita a pus stapanire pe oras.Privind in departare,puteai obseva cu usurinta 'valuri de caldura' plutind in aer si unduindu-se lin.Au tabarat peste un dozator de inghetata.Fiecare cu preferintele lui.Nici Hiei nu a ramas pe dinafara.Kurama i-a ales clasicul: aroma de ciocolata.Brunetul ia inghetata in mana si o priveste intens.In momentul respectiv cred ca gandea "Chestiile astea ale voastre ar trebui vandute cu manual de folosire"
-O lingi.II da vulpea instructiunile pe un ton hilar.La momentul respectiv,demonul nu intelegea ce era atat de hilar in asta.Continua sa priveasca inghetata.
-Sper ca nu o sa intrebi cu ce.Sau crezi ca poti sa lingi ceva cu piciorul?!In acea clipa a fost acaparata si atentia celorlalti membri ai gastii.Kurama se ofera sa-i faca o demonstratie insa apare ceva neprevazut.Hiei nu asteapta ca acesta sa-si termine demonstratia si incepe si el.Ca sa vezi scena!Ceilalti priveau..si privreau..si privreau...si radeau...
-Asa Hiei!Exerseaza in continuare! Chicoteste Kurama indepartandu-se.
Asa si-au petrecut jumatate de zi,hoinarind pe ici pe colo.A venit si timpul sa se desparta.Dupa multe saluturi fiecare si-a urmat drumul spre casa.
-Spune Hiei,cum ti s-a parut?
-Hn.
-Tu cu siguranta redefinesti gramatica.Nu stiam ca 'hn' este un adjectiv,dar fie...Bineinteles ca Hiei n-avea nici cea mai vaga idee despre boloboroselile roscatului,dar ideea de baza a ajuns si la el.

Trecand prin parc,cei doi observau tot mai multi tineri indragostiti.Uni se tineau de mana,alti se imbratisau,altii se sarutau...Si-ar fi dorit si vulpea sa faca asta,dar nu-si permitea..In fond,ei erau doi baieti...Insa regulile societatii erau necunoscute pentru demon,asa ca il prinde pe Kurama de mana.
-Hiei?!Exclama uimit roscatul.
-Hn?Si ceilalti merg asa.
-Da...dar..ceilalti sunt..Lasa.Nu mai conteaza!Sub privirile curioase ale celorlalti,cei doi si-au continuat drumul.Bine de stiut ca nu era nici un coleg de-a lui Kurama pe-acolo.

Ajunsi in sfarsit acasa,vulpea descuie usa,arunca cheile cat colo si il tranteste pe roscat pe covor.
-Deci...Unde am ramas azi-dimineata?

[Kitsunes Iris]

Frumoos :) Frumos capitol desi mi-e greu sa mi-l imaginez pe Hiei in astfel de ipostaze ;)) Imi placeau mai mult fazele acelea romantice si intrigante dar si cele haioase sunt ok :D ,desi eu tot cred ca te pricepi mai bine la celelalte:)) Acum, fiecare cu ce-i place,nu trebuie sa schimbi ceva in functie de ce-am zis eu:)) So ,waiting for next chapter .Gambate!

[ony-chy]

"deci unde am ramas azi dimineatza?" imi place replica :D
oo..ce mi-au lipsit si capitole tale..:X minunate...greseli nu am vazut ..descrierea cam putina..pe ici pe colo
...ce amuzant ii hiei... ;))

-Sigur nu e ceva otrava?Are...bule..ca acidul!.
.
-Hn.inteligenti oameni..Sa faca o otrava sa aiba un gust atat de bun.

Abia astept urmatorul capitol..:-> :zuppy04: