18-12-2009, 07:16 PM
Multumim pentru aprecieri si critici^^.So here is chapter 14.Enjoy it <3
[center]Capitolul 14[/center]
După ce am aflat o parte din povestea despre cum a devenit vampir, m-a adus acasă. Ştiam că nu îmi spusese tot, că îmi ascundea anumite lucruri, dar poate că nu era momentul să aflu tot. Probabil că nu vroia să mă implic prea mult.
‘Care sunt florile tale preferate?’au fost ultimele lui vorbe. Am rămas blocată pentru o clipă, nu credeam că poate fi drăguţ.Hm,interesant,tipul ăsta devenea din ce în ce mai interesant.Ajunsă acasă am decis să îi ascult sfatul şi să dorm câteva ore.Până la urmă,la noapte trebuia să stau trează pentru a-i povesti o parte din trecutul meu,cu toate că nu vroiam.Nu pot să spun că nu aveam încredere în el,dar totuşi…
‘-Briar în noaptea asta o să plăteşti pentru tot ce i-ai făcut prietenului meu,atunci acel vampir s-a năpustit asupra lui.Ţinea un pumnal în mână.Vroia să îl înjunghie sau mai rău,să îl omoare.Atunci am văzut un alt vampir care venea din spatele lui,ţinând în mână un fel de sabie,reuşind să îl rânească destul de grav pe Briar.’
-Briar!NU! m-am trezit strigând.Ştiam că visul nu era de bine.M-am uitat la ceas.Era 20.30.Dormisem destul de mult pentru că seara deja se lăsase peste oraş.Am decis să mă îmbrac şi să plec să îl caut,iar Rachel avea să mă ajute.Acum chiar nu mă interesa dacă îi mai era sau nu frică de el.Poate că eram egoistă , dar trebuia să fac asta.
-Rachel! Am strigat după ea. Am văzut cum a apărut, uitându-se la mine ciudat. Ştia că am avut unul dintre acele vise şi că aveam să îi cer ajutorul.
-Ştiu ce ai visat. Am să te ajut cu condiţia ca tu să nu îi spui nimic despre mine,
Era de aşteptat să pună o condiţie,aşa făcea mereu,dar acum nu puteam să comentez,aveam nevoie de ea.În clipa următoare a dispărut,s-a dus să îl caute şi avea să mă anunţe.Din păcate pentru mine,raza mea de actiunea nu era asa de mare,deci nu îmi eram de mare ajutor.Am ieşit grăbită din casă,mergând aiurită pe străzi,aşteptând un răspuns de la Rachel.Singurul lucru pe care îl ştiam era că totul se va petrece într-un gang şi că el era în pericol.Într-adevăr era puternic,dar nu putea să facă faţă unui lucru imprevizibil pentru că toată atenţia lui era îndreptată către persoana care îi stătea în faţă.Aşa era el şi se vedea de la o poşta chestia asta.La un moment dat a început să plouă.Eram udă toată,dar nu aveam de gând să renunţ.Trebuia să îmi continui căutarea,ştiam că nu aveam mult timp la dispoziţie.Trebuia să o contactez pe Rachel,speram să fie în raza mea de acţiune.M-am oprit în loc şi am început să mă concentrez asupra ei.
‘Rachel,ai descoperit ceva?Daca da,te rog răspunde-mi.’
‘Trei străzi mai încolo.Se află într-un gang.’
Auzind asta am pornit într-acolo.Alergam cât puteam de repede sperând să nu fie prea târziu când ajung.Simţeam picăturile reci de ploaie udându-mă în continuare.Începusem să tremur,dar chiar nu îmi păsa dacă aveam să răcesc,să stau în pat cu febră sau mai rău,daca ajungeam în spital.Trebuia să ajung acolo.Într-un final am ajuns acolo şi am văzut acea fiinţă care avea să îl atace din spate.Parcă vedeam totul cu încetinitorul.A sărit de pe acea clădire cu gândul să îl înjunghie în spate,atunci am simţit cum picioarele mele se mişcau singure.Într-o fracţiune de secundă am simţit metalul rece pătruzându-mi în corp.Am privit fiinţa,avea ochii roşii,era un vampir.
-Mă bucur că am ajuns...la timp şi că...eşti bine,spunând asta am cazut pe asfaltul rece şi ud.În clipa aceea am crezut că voi muri aşa că i-am zâmbit vag.De acolo am văzut-o pe Rachel deasupra mea.Plângea.
‘Îmi pare rău’
‘Nu trebuia să faci asta.Nu avea nici un rost.De ce să-l salvezi?Nu înseamnă nimic pentru tine’
‘Poate sau poate nu.Poate că dincolo de orgoliul meu se ascunde ceva.Poate că acel ceva m-a împins să fac asta’
Am vrut să continui discuţia cu ea,dar am început să mă simt fără vlagă.Îmi pierdeam puterea cu fiecare secundă,dar nu îmi părea rău.Chiar dacă aveam să mor acum,nu aveam să regret nimic pentru că am reuşit să îl salvez pe el.Acum eram fericită că aveam acest talent,fără el nu puteam opri asta.Bineînţeles că Rachel m-a ajutat enorm de mult,deci întâi de toate ei aveam să îi mulţumesc dacă aveam să scap cu viaţă.
[center]Capitolul 14[/center]
După ce am aflat o parte din povestea despre cum a devenit vampir, m-a adus acasă. Ştiam că nu îmi spusese tot, că îmi ascundea anumite lucruri, dar poate că nu era momentul să aflu tot. Probabil că nu vroia să mă implic prea mult.
‘Care sunt florile tale preferate?’au fost ultimele lui vorbe. Am rămas blocată pentru o clipă, nu credeam că poate fi drăguţ.Hm,interesant,tipul ăsta devenea din ce în ce mai interesant.Ajunsă acasă am decis să îi ascult sfatul şi să dorm câteva ore.Până la urmă,la noapte trebuia să stau trează pentru a-i povesti o parte din trecutul meu,cu toate că nu vroiam.Nu pot să spun că nu aveam încredere în el,dar totuşi…
‘-Briar în noaptea asta o să plăteşti pentru tot ce i-ai făcut prietenului meu,atunci acel vampir s-a năpustit asupra lui.Ţinea un pumnal în mână.Vroia să îl înjunghie sau mai rău,să îl omoare.Atunci am văzut un alt vampir care venea din spatele lui,ţinând în mână un fel de sabie,reuşind să îl rânească destul de grav pe Briar.’
-Briar!NU! m-am trezit strigând.Ştiam că visul nu era de bine.M-am uitat la ceas.Era 20.30.Dormisem destul de mult pentru că seara deja se lăsase peste oraş.Am decis să mă îmbrac şi să plec să îl caut,iar Rachel avea să mă ajute.Acum chiar nu mă interesa dacă îi mai era sau nu frică de el.Poate că eram egoistă , dar trebuia să fac asta.
-Rachel! Am strigat după ea. Am văzut cum a apărut, uitându-se la mine ciudat. Ştia că am avut unul dintre acele vise şi că aveam să îi cer ajutorul.
-Ştiu ce ai visat. Am să te ajut cu condiţia ca tu să nu îi spui nimic despre mine,
Era de aşteptat să pună o condiţie,aşa făcea mereu,dar acum nu puteam să comentez,aveam nevoie de ea.În clipa următoare a dispărut,s-a dus să îl caute şi avea să mă anunţe.Din păcate pentru mine,raza mea de actiunea nu era asa de mare,deci nu îmi eram de mare ajutor.Am ieşit grăbită din casă,mergând aiurită pe străzi,aşteptând un răspuns de la Rachel.Singurul lucru pe care îl ştiam era că totul se va petrece într-un gang şi că el era în pericol.Într-adevăr era puternic,dar nu putea să facă faţă unui lucru imprevizibil pentru că toată atenţia lui era îndreptată către persoana care îi stătea în faţă.Aşa era el şi se vedea de la o poşta chestia asta.La un moment dat a început să plouă.Eram udă toată,dar nu aveam de gând să renunţ.Trebuia să îmi continui căutarea,ştiam că nu aveam mult timp la dispoziţie.Trebuia să o contactez pe Rachel,speram să fie în raza mea de acţiune.M-am oprit în loc şi am început să mă concentrez asupra ei.
‘Rachel,ai descoperit ceva?Daca da,te rog răspunde-mi.’
‘Trei străzi mai încolo.Se află într-un gang.’
Auzind asta am pornit într-acolo.Alergam cât puteam de repede sperând să nu fie prea târziu când ajung.Simţeam picăturile reci de ploaie udându-mă în continuare.Începusem să tremur,dar chiar nu îmi păsa dacă aveam să răcesc,să stau în pat cu febră sau mai rău,daca ajungeam în spital.Trebuia să ajung acolo.Într-un final am ajuns acolo şi am văzut acea fiinţă care avea să îl atace din spate.Parcă vedeam totul cu încetinitorul.A sărit de pe acea clădire cu gândul să îl înjunghie în spate,atunci am simţit cum picioarele mele se mişcau singure.Într-o fracţiune de secundă am simţit metalul rece pătruzându-mi în corp.Am privit fiinţa,avea ochii roşii,era un vampir.
-Mă bucur că am ajuns...la timp şi că...eşti bine,spunând asta am cazut pe asfaltul rece şi ud.În clipa aceea am crezut că voi muri aşa că i-am zâmbit vag.De acolo am văzut-o pe Rachel deasupra mea.Plângea.
‘Îmi pare rău’
‘Nu trebuia să faci asta.Nu avea nici un rost.De ce să-l salvezi?Nu înseamnă nimic pentru tine’
‘Poate sau poate nu.Poate că dincolo de orgoliul meu se ascunde ceva.Poate că acel ceva m-a împins să fac asta’
Am vrut să continui discuţia cu ea,dar am început să mă simt fără vlagă.Îmi pierdeam puterea cu fiecare secundă,dar nu îmi părea rău.Chiar dacă aveam să mor acum,nu aveam să regret nimic pentru că am reuşit să îl salvez pe el.Acum eram fericită că aveam acest talent,fără el nu puteam opri asta.Bineînţeles că Rachel m-a ajutat enorm de mult,deci întâi de toate ei aveam să îi mulţumesc dacă aveam să scap cu viaţă.