13-12-2009, 09:33 PM
@Fantasy Eyes -- mă bucur că ai trecut pe aici şi că îţi place şi acest fic. Sper să continui să citeşti xD Ne străduim :]]. > : d <
@ Aylin -- Deea =]] DEAR :]] bine că ai trecut pe aici. Merci de părere. Şi eu te b . e . s. c .
Capitolul următor, fără dar şi poate. chiar aici D:
Lectură plăcută ! <3
[center]Capitolul 3[/center]
Când m-am întors în clasă, totul părea la fel. Era încă acolo şi eu păream să o iau razna de fiecare dată când o vedeam. Fir-ar să fie cu simţurile astea prea bine dezvoltate. Am respirat adânc, de parcă aş fi avut nevoie de asta, şi i-a simţit iar mirosul. Minunat, cu adevărat minunat!
Mi-au stat în cale Angelika şi celelalte prietene ale sale.
- Ai păţit ceva păpuşel?
Tonul ei era pesemne îngrijorat. N-am timp de tine, cară-te. Cred că era pentru prima dată când nu îmi păsa de puicuţele din faţa mea, vreau să zic aveam o reputaţie de păstrat. Dar azi nu era ziua mea bună, trebuia să vorbesc cu Lilith. Măcar odată.
- Da. Mi-e rău. Aş aprecia dacă aţi considera că nu exist azi.
S-au dat din faţa mea şi au exclamat ceva, dar nu aveam chef să desluşesc ce . M-am apropiat de brunetă, admirându-i ochii verzi .
- Bună.
Am zis aproximativ vesel când m-am aflat lângă banca ei. Mă deranjase că nici măcar nu îmi adresase o privire, nici măcar una. Poate încă nu mă remarcase, era aşa ceva oare posibil? Eram plin de mine însumi, pentru că aveam motive să fiu. Am privit-o seducător.
- Hei.
A zis indiferentă ridicându-şi privirea către a mea. Puteam vedea că era plictisită. Iar eu eram lângă ea, cum dracu era asta posibil?
- Vrei ceva?
Mi-a zis când a văzut că nu am de gând să scot vreo vorbă. Stăteam pierdut privind-o, imaginându-mi cum ar fi dacă aş putea să o muşc, măcar puţin . De parcă m-aş mai putea opri odată ce-aş muşca-o.
- Ăă, da. De fapt chiar vreau.
S-a uitat şi mai plictisită la mine, asta m-a înfuriat. Ce dracu e în neregulă cu tine? Sau cu mine? Cu mine nu are ce să fie, perfecţiune în vârstă de 200 de ani. Am avut eu grijă de asta. Pentru prima oară , de când mă ştiu, era gata să îmi pierd controlul. Mi-am zis „ calm , calm †. Rezolv eu asta.
- Åži?
Åži ce?
- Pe tine te vreau.
A început să râdă sarcastic . Eu nu glumisem, şi ştiu că nici tonul meu nu arăta ca şi cum aş fi făcut asta. Am folosit acea voce seducătoare; toate, una câte una au căzut pentru cea mai simplă replică. Şi totuşi, puteam remarca că aceasta nu era ca toate celelalte pe care le cunoscusem. Vroiam să o ating, să o sărut, să o fac a mea. Pentru totdeauna. Şi iar, dacă aş fi avut inimă ar fi luat-o razna.
- Dacă doar asta aveai să-mi spui, poţi să pleci.
Ce insuportabi, ce enervant, ce stresant. Nu fusesem niciodată tratat astfel. Poate îmi primeam pedeapsa. Am încercat să pun mâna pe ea, dar s-a ferit.
- Eşti ciudat, tipule. Mi-a zis ridicându-se şi ieşind din clasă.
Poate că şi tu ai fi ciudată dacă ai muri la nouăsprezece ani şi te-ai trezi ca şi vampir . Am adăugat în gând. Am decis să mă aşez pe scaunul meu şi să nu o mai bag în seamă. Ce naiba, aveam şi eu orgoliul meu. Mimi , o colegă roşcată s-a apropiat de mine şi s-a aplecat peste bancă.
- Bună Briar.
Nu i-am răspuns, nici măcar nu m-am uitat la ea.
- Hei , eşti aici? Hello, Mimi către Briar.
M-am uitat sever la ea.
- Dispari .
S-a uitat urât şi a plecat, fără să mai zică altceva. De parcă aveam timp să mă ocup de fiecare păpuşă fără creier. Aveam propriile mele probleme. Minunat, acum trebuia să îmi petrec tot timpul liber gândindu-mă de ce nu mă place această Lilith sclifosită. Am două picioare, am două mâini, un cap... Ochi, gură, nas. Mda, din câte ştiu eu nu îmi lipseşte nimic. Şi nu arăt deloc rău. Atunci? Sigur nu îi plac băieţii; dar oricum pe mine mă place toată lumea.
A apărut şi ea în clasă atunci când clopoţelul ăla zgomotos a sunat. Am dorit să nu îl aud chiar atât de tare, parcă cineva îl zornăia în urechea mea. Ora a trecut foarte greu, poate pentru că era în faţa mea şi mirosea... Apetisant. Mi-o imaginam deja sub mine. Exagerând, cum o făceam de obicei.
- Plecăm odată?
Am auzit-o pe Claire strigând în întreaga clasă. Am dat afirmativ din cap şi toată lumea s-a ridicat, şi-au adunat lucrurile şi au decis să plece. Clasa noastră nu prea stătea în primele zile. Am aşteptat să iasă toţi, şi am tras-o de mână pe Lilith.
Am privit-o adânc în ochi , încercând să văd mai departe de ei. Încercând să simt ceea ce nu puteam să mai fac. Pielea îi era caldă, încerca să se despartă de mâna mea. Probabil îmi simţise răceala. Dar nu i-am dat drumul. Am izbit-o de perete, dar am încercat să fac asta cu foarte puţină forţă. Speram să mă fi controlat. I-am prins ambele braţe într-ale mele şi mi-am apropiat chipul de al ei.
- Dă-mi drumul! M-a atenţionat furioasă, încercând să îmi dea un picior undeva. Mi-am strecurat genunchiul uşor între picioarele sale, astfel încât nu se mai putea mişca.
- Nu vreau.
I-am zis jucăuş lingându-i gâtul. Proastă mişcare, acum doream şi mai mult să îmi înfig colţii în pielea asta fină şi caldă. Puteam vede fiecare venă şi pe unde se scurgea fiecare firicel de sânge. La dracu cu simţurile asta. Am expirat, am inspirat. I-am prins iar mirosul seducător.
- Dă-mi drumul. De data asta a ţipat, probabil pentru a o auzi cineva. Asta mi-a răsunat în urechi groaznic. Aşa că m-am aporpiat foarte repede de ea şi am sărutat-o. Am încercat să îmi ţin colţii cât mai bine ascunşi şi să nu îi scot, nu puteam risca să o muşc sau ceva. Mi-am introdus limba în gura sa micuţă savurând fiecare părticică. Nu cred că era cazul să zic că recunoşteam ce pastă de dinţi folosea.
I-am simţit bătăile inimii puternice. Ce păcat că nu puteam desluşi dacă sunt din cauza panicii sau excitării, că eu nu ştiu dacă mai puteam ţine mult în mine. Am dat drumul instinctiv mâinilor sale, luând-o de şolduri şi pipăind-o. Nu am simţit să îmi răspundă la sărut, dar eu am continuat. M-am trezit brusc cu o palmă peste faţă atunci când mi-am trecut degetele pe sub cămaşă. Frate, şi de abia ajungeam să îi ating unul dintre sâni. Mi-am amintit să întorc faţa brusc, de parcă mă durea cu adevărat atunci când m-a pleznit. Pun pariu că o durea mâna îngrozitor.
Aşteptam să scoată măcar una sau două lacrimi, dar m-am trezit cu câteva urlete şi ţipete. Ce personalitate. Ah, şi insulte. Începeam să o ador chiar mai mult şi nu puteam înţelege de ce.
- Idiotule. Cine te crezi să mă săruţi? Să nu mă mai atingi în viaţa ta!
Care viaţă? Eu sunt mort de mult. Am zâmbit sincer , cum nu mai făcusem până acum în faţa unei fiinţe umane şi iar am prins um moment de instabilitate, un moment în care nu era atentă. I-am mai dat un sărut scurt, încă zâmbind. Asta a enervat-o şi mai tare. M-a mai plesnit odată. Nu se săturase de durere?
- Au- au!
Am zis eu părând chiar „ îndurerat †.
- Uite ce e , mie nu îmi placi aşa că nu te apropia de mine ! Nici acum, nici ... Niciodată! Cară-te!
A încercat să mă dea la o parte din calea sa, dar nu am lăsat-o să treacă chiar atât de uşor.
- Niciodată să nu spui niciodată.
Mi-a dat cu geanta în cap şi eu m-am ferit din faţa sa. Poate era înde-ajuns pentru o singură zi, pentru că deja îmi simţeam colţii coborând şi ochii schimbându-se . Am lăsat-o să fugă puţin, după care am decis să o urmăresc. Trebuia să ştiu unde locuieşte. Un alt avantaj atunci când eşti vampir este că poţi trece şi neobservat – atunci când doreşti şi depinde şi de cantitatea de sânge băută ultima dată şi când s-a întâmplat asta. Eu eram oarecum sătul, deşi atunci când o vedeam pe Lilith puteam nega asta cu înverşunare.
Mergea nervoasă pe stradă. Începuse să vorbească încet singură.
- Cine se crede şi prostul ăla? De parcă eu aş vrea să fiu sărutată de el! Şi să mă atingă. Sper să mă lase în pace. Atât îmi trebuia, să mai intru în conflict şi idioatele din noua mea clasă. Minunat!
Am înţeles sarcasmul din vocea sa şi cu greu m-am abţinut să nu sar în faţa sa şi să o mai sărut odată. Am văzut-o intrând în locuinţa sa, după care am plecat. Măcar acum ştiam unde stătea. Şi urma să aflu şi mai multe despre ea; la noapte. Pentru moment aveam alte lucruri de făcut – deşi nu erau mai importante.
Am ajuns în apartamentul în care locuiam cu un tip – uman şi m-am trântit în pat de parcă aş fi fost obosit.
- Salut Briar . L-am auzit pe Arnold din bucătărie. Tipul ăsta ar fi trebuit să fie fată. Poate de asta era gay .
- Hei Arny, ce dracu faci acolo?
- Mi-e foame. Nu vrei şi tu să mănânci ceva?
Am început să râd la aluzia sa.
- Îmi pare rău dar nu îmi vine să te mănânc Arnold , dacă aveai alt organ , o pereche de sâni generoşi şi alte caracteristici de genu’, te mâncam în mai multe feluri.
A râs şi el la replica mea.
- EÅŸti un vampir tare ciudat.
Era fain să ai măcar o persoană să ştie ce eşti cu adevărat. Dar aiurea să îţi zică într-una că erai ciudat.
- Ai văzut tu vreun vampir normal?
M-am aflat într-o secundă pe un scaun , în bucătărie. Pregătea nu ştiu ce fel de supă, şi nu îmi plăcea cum mirosea. Simţeam prea tare mirosul ingredientelor şi mă irita.
Trecuse mult de când mâncasem şi eu aşa ceva.
- Păi tu eşti singurul vampir pe care îl cunosc.
- Åži Hari.
S-a gândit câteva secunde.
- Da, şi Hari. Oricum voi trebuia să fiţi fioroşi. Nu? Aşa spun „ cărţile †despre voi.
- Cărţile zic că noi putem muri dacă ne înfigeţi un ţăruş în inimă Arnold, dar noi nu avem inimă. Şi ce să mai crezi?
Am plecat din bucătărie, agitându-mă prin apartament. Deja mă plictisisem şi „ Înălţimea Sa†nu mai suna odată. Am auzit într-un final ţârâitul telefonului fix.
- Da? M-am aflat acolo cât ai clipi.
- Briar, am o nouă ţintă pentru tine. În cartierul chinezesc , Marcus ne face probleme. Îi vreau capul la noapte.
- Desigur Domnia Ta. Vreau plată în bani cash.
Am chicotit, dar nu era de glumă cu tipul ăsta.
- Sigur, dacă îţi faci treaba cum trebuie.
- ÃŽntotdeauna.
Am răspuns închizând.
- Nu te-ai săturat de ucis? Mi s-a adresat Arnold. Dar ochii mei deja se făcuseră roşii. Am dispărut, înainte să îl consider pe el ţinta mea.
@ Aylin -- Deea =]] DEAR :]] bine că ai trecut pe aici. Merci de părere. Şi eu te b . e . s. c .
Capitolul următor, fără dar şi poate. chiar aici D:
Lectură plăcută ! <3
[center]Capitolul 3[/center]
Când m-am întors în clasă, totul părea la fel. Era încă acolo şi eu păream să o iau razna de fiecare dată când o vedeam. Fir-ar să fie cu simţurile astea prea bine dezvoltate. Am respirat adânc, de parcă aş fi avut nevoie de asta, şi i-a simţit iar mirosul. Minunat, cu adevărat minunat!
Mi-au stat în cale Angelika şi celelalte prietene ale sale.
- Ai păţit ceva păpuşel?
Tonul ei era pesemne îngrijorat. N-am timp de tine, cară-te. Cred că era pentru prima dată când nu îmi păsa de puicuţele din faţa mea, vreau să zic aveam o reputaţie de păstrat. Dar azi nu era ziua mea bună, trebuia să vorbesc cu Lilith. Măcar odată.
- Da. Mi-e rău. Aş aprecia dacă aţi considera că nu exist azi.
S-au dat din faţa mea şi au exclamat ceva, dar nu aveam chef să desluşesc ce . M-am apropiat de brunetă, admirându-i ochii verzi .
- Bună.
Am zis aproximativ vesel când m-am aflat lângă banca ei. Mă deranjase că nici măcar nu îmi adresase o privire, nici măcar una. Poate încă nu mă remarcase, era aşa ceva oare posibil? Eram plin de mine însumi, pentru că aveam motive să fiu. Am privit-o seducător.
- Hei.
A zis indiferentă ridicându-şi privirea către a mea. Puteam vedea că era plictisită. Iar eu eram lângă ea, cum dracu era asta posibil?
- Vrei ceva?
Mi-a zis când a văzut că nu am de gând să scot vreo vorbă. Stăteam pierdut privind-o, imaginându-mi cum ar fi dacă aş putea să o muşc, măcar puţin . De parcă m-aş mai putea opri odată ce-aş muşca-o.
- Ăă, da. De fapt chiar vreau.
S-a uitat şi mai plictisită la mine, asta m-a înfuriat. Ce dracu e în neregulă cu tine? Sau cu mine? Cu mine nu are ce să fie, perfecţiune în vârstă de 200 de ani. Am avut eu grijă de asta. Pentru prima oară , de când mă ştiu, era gata să îmi pierd controlul. Mi-am zis „ calm , calm †. Rezolv eu asta.
- Åži?
Åži ce?
- Pe tine te vreau.
A început să râdă sarcastic . Eu nu glumisem, şi ştiu că nici tonul meu nu arăta ca şi cum aş fi făcut asta. Am folosit acea voce seducătoare; toate, una câte una au căzut pentru cea mai simplă replică. Şi totuşi, puteam remarca că aceasta nu era ca toate celelalte pe care le cunoscusem. Vroiam să o ating, să o sărut, să o fac a mea. Pentru totdeauna. Şi iar, dacă aş fi avut inimă ar fi luat-o razna.
- Dacă doar asta aveai să-mi spui, poţi să pleci.
Ce insuportabi, ce enervant, ce stresant. Nu fusesem niciodată tratat astfel. Poate îmi primeam pedeapsa. Am încercat să pun mâna pe ea, dar s-a ferit.
- Eşti ciudat, tipule. Mi-a zis ridicându-se şi ieşind din clasă.
Poate că şi tu ai fi ciudată dacă ai muri la nouăsprezece ani şi te-ai trezi ca şi vampir . Am adăugat în gând. Am decis să mă aşez pe scaunul meu şi să nu o mai bag în seamă. Ce naiba, aveam şi eu orgoliul meu. Mimi , o colegă roşcată s-a apropiat de mine şi s-a aplecat peste bancă.
- Bună Briar.
Nu i-am răspuns, nici măcar nu m-am uitat la ea.
- Hei , eşti aici? Hello, Mimi către Briar.
M-am uitat sever la ea.
- Dispari .
S-a uitat urât şi a plecat, fără să mai zică altceva. De parcă aveam timp să mă ocup de fiecare păpuşă fără creier. Aveam propriile mele probleme. Minunat, acum trebuia să îmi petrec tot timpul liber gândindu-mă de ce nu mă place această Lilith sclifosită. Am două picioare, am două mâini, un cap... Ochi, gură, nas. Mda, din câte ştiu eu nu îmi lipseşte nimic. Şi nu arăt deloc rău. Atunci? Sigur nu îi plac băieţii; dar oricum pe mine mă place toată lumea.
A apărut şi ea în clasă atunci când clopoţelul ăla zgomotos a sunat. Am dorit să nu îl aud chiar atât de tare, parcă cineva îl zornăia în urechea mea. Ora a trecut foarte greu, poate pentru că era în faţa mea şi mirosea... Apetisant. Mi-o imaginam deja sub mine. Exagerând, cum o făceam de obicei.
- Plecăm odată?
Am auzit-o pe Claire strigând în întreaga clasă. Am dat afirmativ din cap şi toată lumea s-a ridicat, şi-au adunat lucrurile şi au decis să plece. Clasa noastră nu prea stătea în primele zile. Am aşteptat să iasă toţi, şi am tras-o de mână pe Lilith.
Am privit-o adânc în ochi , încercând să văd mai departe de ei. Încercând să simt ceea ce nu puteam să mai fac. Pielea îi era caldă, încerca să se despartă de mâna mea. Probabil îmi simţise răceala. Dar nu i-am dat drumul. Am izbit-o de perete, dar am încercat să fac asta cu foarte puţină forţă. Speram să mă fi controlat. I-am prins ambele braţe într-ale mele şi mi-am apropiat chipul de al ei.
- Dă-mi drumul! M-a atenţionat furioasă, încercând să îmi dea un picior undeva. Mi-am strecurat genunchiul uşor între picioarele sale, astfel încât nu se mai putea mişca.
- Nu vreau.
I-am zis jucăuş lingându-i gâtul. Proastă mişcare, acum doream şi mai mult să îmi înfig colţii în pielea asta fină şi caldă. Puteam vede fiecare venă şi pe unde se scurgea fiecare firicel de sânge. La dracu cu simţurile asta. Am expirat, am inspirat. I-am prins iar mirosul seducător.
- Dă-mi drumul. De data asta a ţipat, probabil pentru a o auzi cineva. Asta mi-a răsunat în urechi groaznic. Aşa că m-am aporpiat foarte repede de ea şi am sărutat-o. Am încercat să îmi ţin colţii cât mai bine ascunşi şi să nu îi scot, nu puteam risca să o muşc sau ceva. Mi-am introdus limba în gura sa micuţă savurând fiecare părticică. Nu cred că era cazul să zic că recunoşteam ce pastă de dinţi folosea.
I-am simţit bătăile inimii puternice. Ce păcat că nu puteam desluşi dacă sunt din cauza panicii sau excitării, că eu nu ştiu dacă mai puteam ţine mult în mine. Am dat drumul instinctiv mâinilor sale, luând-o de şolduri şi pipăind-o. Nu am simţit să îmi răspundă la sărut, dar eu am continuat. M-am trezit brusc cu o palmă peste faţă atunci când mi-am trecut degetele pe sub cămaşă. Frate, şi de abia ajungeam să îi ating unul dintre sâni. Mi-am amintit să întorc faţa brusc, de parcă mă durea cu adevărat atunci când m-a pleznit. Pun pariu că o durea mâna îngrozitor.
Aşteptam să scoată măcar una sau două lacrimi, dar m-am trezit cu câteva urlete şi ţipete. Ce personalitate. Ah, şi insulte. Începeam să o ador chiar mai mult şi nu puteam înţelege de ce.
- Idiotule. Cine te crezi să mă săruţi? Să nu mă mai atingi în viaţa ta!
Care viaţă? Eu sunt mort de mult. Am zâmbit sincer , cum nu mai făcusem până acum în faţa unei fiinţe umane şi iar am prins um moment de instabilitate, un moment în care nu era atentă. I-am mai dat un sărut scurt, încă zâmbind. Asta a enervat-o şi mai tare. M-a mai plesnit odată. Nu se săturase de durere?
- Au- au!
Am zis eu părând chiar „ îndurerat †.
- Uite ce e , mie nu îmi placi aşa că nu te apropia de mine ! Nici acum, nici ... Niciodată! Cară-te!
A încercat să mă dea la o parte din calea sa, dar nu am lăsat-o să treacă chiar atât de uşor.
- Niciodată să nu spui niciodată.
Mi-a dat cu geanta în cap şi eu m-am ferit din faţa sa. Poate era înde-ajuns pentru o singură zi, pentru că deja îmi simţeam colţii coborând şi ochii schimbându-se . Am lăsat-o să fugă puţin, după care am decis să o urmăresc. Trebuia să ştiu unde locuieşte. Un alt avantaj atunci când eşti vampir este că poţi trece şi neobservat – atunci când doreşti şi depinde şi de cantitatea de sânge băută ultima dată şi când s-a întâmplat asta. Eu eram oarecum sătul, deşi atunci când o vedeam pe Lilith puteam nega asta cu înverşunare.
Mergea nervoasă pe stradă. Începuse să vorbească încet singură.
- Cine se crede şi prostul ăla? De parcă eu aş vrea să fiu sărutată de el! Şi să mă atingă. Sper să mă lase în pace. Atât îmi trebuia, să mai intru în conflict şi idioatele din noua mea clasă. Minunat!
Am înţeles sarcasmul din vocea sa şi cu greu m-am abţinut să nu sar în faţa sa şi să o mai sărut odată. Am văzut-o intrând în locuinţa sa, după care am plecat. Măcar acum ştiam unde stătea. Şi urma să aflu şi mai multe despre ea; la noapte. Pentru moment aveam alte lucruri de făcut – deşi nu erau mai importante.
Am ajuns în apartamentul în care locuiam cu un tip – uman şi m-am trântit în pat de parcă aş fi fost obosit.
- Salut Briar . L-am auzit pe Arnold din bucătărie. Tipul ăsta ar fi trebuit să fie fată. Poate de asta era gay .
- Hei Arny, ce dracu faci acolo?
- Mi-e foame. Nu vrei şi tu să mănânci ceva?
Am început să râd la aluzia sa.
- Îmi pare rău dar nu îmi vine să te mănânc Arnold , dacă aveai alt organ , o pereche de sâni generoşi şi alte caracteristici de genu’, te mâncam în mai multe feluri.
A râs şi el la replica mea.
- EÅŸti un vampir tare ciudat.
Era fain să ai măcar o persoană să ştie ce eşti cu adevărat. Dar aiurea să îţi zică într-una că erai ciudat.
- Ai văzut tu vreun vampir normal?
M-am aflat într-o secundă pe un scaun , în bucătărie. Pregătea nu ştiu ce fel de supă, şi nu îmi plăcea cum mirosea. Simţeam prea tare mirosul ingredientelor şi mă irita.
Trecuse mult de când mâncasem şi eu aşa ceva.
- Păi tu eşti singurul vampir pe care îl cunosc.
- Åži Hari.
S-a gândit câteva secunde.
- Da, şi Hari. Oricum voi trebuia să fiţi fioroşi. Nu? Aşa spun „ cărţile †despre voi.
- Cărţile zic că noi putem muri dacă ne înfigeţi un ţăruş în inimă Arnold, dar noi nu avem inimă. Şi ce să mai crezi?
Am plecat din bucătărie, agitându-mă prin apartament. Deja mă plictisisem şi „ Înălţimea Sa†nu mai suna odată. Am auzit într-un final ţârâitul telefonului fix.
- Da? M-am aflat acolo cât ai clipi.
- Briar, am o nouă ţintă pentru tine. În cartierul chinezesc , Marcus ne face probleme. Îi vreau capul la noapte.
- Desigur Domnia Ta. Vreau plată în bani cash.
Am chicotit, dar nu era de glumă cu tipul ăsta.
- Sigur, dacă îţi faci treaba cum trebuie.
- ÃŽntotdeauna.
Am răspuns închizând.
- Nu te-ai săturat de ucis? Mi s-a adresat Arnold. Dar ochii mei deja se făcuseră roşii. Am dispărut, înainte să îl consider pe el ţinta mea.