Muşcătură dulce amăruie

[Teh]

Bună x: Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi apercieri!!
Mă bucur enorm că vă place.
E cam scurt cap. I think, dar sper să .. vă placă xD
DeÅŸi e scris de ieri nu l-am corectat, mi-e lene :-j

Lectură plăcută!

[center]Capitolul 9[/center]

„ Nu mă provoca” .
„ Ah ... Ba da! ”
„ Fă-o!”

Replici pe care le spuneam doar în mintea mea. Am sărit peste ea, aproape inconştient de gestul meu . Arăta atât se sexi şi era atât de ... Apetisantă. Am simţit mirosul alcoolului şi am înţeles că este posibil să nu fie prea trează. Însă, nu era asta de cea mai mare importanţă.
M-a înlăturat, exact atunci când începusem să mă simt mai bine.
-Merit nişte explicaţii.
Tonul îi era calm şi impenetrabil; dar nu la fel de rece ca şi cu o zi în urmă. Însă , nu îl puteam numi nici blând. Mi-am aruncat privirea asupra ferestrei. „ Ce ar zice dacă m-aş arunca de la etajul ăsta? ” . Nu cred că era cea mai bună idee. Însă o să pot inventa eu ceva; probabil. În timp ce trupul meu se pregătea de mişcare, îmi simţeam ochii roşii, mâna sa a atins-o pe a mea. Am înţeles că vroia să mă oprească; dar nu a fost cea mai bună mişcare. I-am simţit mâna atât de fragilă cuprinzând-o pe a mea. Eram de gheaţă şi parcă ea era focul , şi eu tânjeam să mă dezgheţ. Privirea ei îmi adresa aceaşi întrebare ce „ merita răspuns ” însă eu nu îmi găseam cuvinte potrivite.
Să-i spun sau să nu îi spun adevărul?
Nu era chiar total împotriva regulilor dacă eram sigură că va păstra secretul.
Dacă nu aş putea să o omor. Hmm, aş fi capabil de asta?
Şi totuşi. Ce ar spune ea dacă ar afla că s-a sărutat cu un mort? Că un vampir este interesantă de o persoană ca ea? Probabil ar fi destul de contrariată, disperată şi pentru prima dată de când o cunosc : speriată. Am tăcut, aţintindu-mi ochii spre chipul său. O priveam fix în ochi, aşteptând să îmi curgă vreo idee , vreun cuvânt bun de spus. Brusc, am simţit prezenţa unui alt lucru în încăpere.
Ochii mi s-au aţintit asupra uşii de la bucătărie. Am văzut vag o urmă fantomatică. Lilith avea privirea asupra acelui loc şi am înţeles că vedea ceva mai mult ca mine.
- Ce vrei? Asta nu a fost din cauza mea. Nu este. Dacă va încerca, voi ştii. . . Pentru că îmi va da un semn.. Ai încredere.
Nu am înţeles prea tare ce se întâmpla; şi am şi eu o experienţă în ani dar Lilith.. Era „ blocată ” . Nu mai clipea, ci doar respira vag uitându-se spre acea pată albă din aer ( eu doar atât vredeam ) . După ce a terminat de vorbit singură, sau cu cine, pe cine vedea aceasta, şi-a revenit la starea iniţială. Am văzut-o pierzându-şi uşor echilibrul şi am dedus că era din cauza alcoolului, sau poate a ceea ce tocmai se întâmplase? Dar ce se întâmplase? Mi-am dat ochii peste cap luând-o în braţe.
- Ce faci? Mi-a zis derutată. Am văzut că era oarecum ameţită aşa că am fugit cu ea în camera sa. Drăguţă încăpere. Am chicotit trântind-o în pat şi ducându-mă spre fereastră.
- Să nu îndrăzneşti să fugi!
A ţipat la mine văzându-mă aproape de geam. Ţeapă, vroiam doar să închid fereastra.
- Vrei să răceşti puiuţ? Am zâmbit şi aceasta s-a uitat urât la mine ridicându-se din pat. Oh, dar ştiu că cine o crease fusese generos, sau generoasă tare. Avea nişte sâni de nu îmi puteam lua ochii de la ei. Bine, m-am uitat totuşi la faţa ei. Care era şi aceasta adorabilă , într-un fel imposiibl de explicat. Ochii aceia verzi pătrunzători m-au aţintit. Ai mei nu se mai puteau mişca.
- De ce ai ochii roşii? Pot jura că erau ciocolatii!
Mi-a zis încă ţipând. Stătea în faţa mea, iar eu o priveam de „ sus ” . Asta din cauza diferenţei de înălţime.
- Hm , asta înseamnă că te-ai uitat cu adevărat la mine. Că m-ai studiat. Hmm, interesant. Deci, mă placi.
A înjurat ceva într-o altă limbă şi nu m-am obosit să înţeleg ce fusese exact. Ori „ du-te dracului ” , ori cine ştie? Am apropiat-o şi mai tare de mine, simţindu-i sânii.
- Ah .
Am reuşit să scot vag, de parcă nu eram conştient de locul în care mă aflam, de ce eram sau cine era ea. I-am atins chipul cald şi mi-am apropiat buzele de ale sale. Eram la o distanţă milimetrică şi am închis ochii oftând prelung. Aş fi vrut să o sărut dar m-am conformat cu o atingere simplă. Degetele mele s-au pus uşor peste buzele sale roşiatice, mângâindu-le.
- Răspunde-mi. Mi-a zis şoptit.
- Întreabă.
- Ce vrei de la mine?
- Pe tine. Am răspus categoric şi pierdut în pielea sa. S-a dat cu un picior în spate, provocându-i căderea în pat.
- De ce?
- Pentru că mă atragi. Pentru că miroşi bine. Mi-am trecut nasul peste gâtul său , făcând aceaşi mişcare şi cu limba. Am sărutat apoi acel loc. Inima îi bătea cu putere.
- De ce eu?
- De ce altcineva?
A tăcut .
- Acum întreb şi eu.
Eram încă pierdut peste ea, simţindu-i respiraţia . Băuse vin, puteam spune acum cu exactitate.
- Nu... Nu o să răspund.
A încercat să mă contrazică, dar eu nu mai eram gata să primesc un refuz. Mi-am streurat mâna uşor pe sub bluza sa şi am început să o pipăi. Ochii mi se făcuseră roşii, o ştiam.
- Ce eşti tu? Am întrebat vag. Şi poate că asta era întrebarea pe care trebuia să o pună ea. Îi scăpase, oare?
- O fată. Mi-a răspuns simplu, tonul iritat parcă revenindu-i brusc. Am tăcut prinzându-i firele de păr printre degete. I-am mirosit părul.
- Nu eşti o fată normală. Am adăugat scurt , fără posibilitatea unei replici contradictorii.
Trupurile noastre se atingeau.
- Nici tu nu eşti un băiat normal.
Am chicotit.
- Nu sunt. Am adăugat scurt proptindu-mi buzele de ale sale. Nu m-a respins , nu m-a plesnit lăsându-mă să îmi introduc limba în gura sa, după bunul plac. Asta am şi făcut, continuând să o pipăi lacom.
- Ah.
Am gâfâit. Continuam să scot sunete din acestea. Groaznic de slab din partea mea. Dar nu mă puteam abţine. Cât o doream.
- De ce?
A întrebat vag când privirile ni s-au întâlnit iar.
- De ce, ce?
Am răspuns grav.
- De ce eÅŸti aici?
Am tăcut , ridicându-mă uşor din pat. Am luat-o de mână, trăgând-o după mine. Am stat în picioare drept, fără a mă mişca. Încă o ţineam de mână.
- Vroiam să te văd.
Am accentuat grav. Colţii începeau să coboare. La naiba , nu iar. Ştiam că dacă aş fi avut inimă, mi-ar fi sărit de mult din piept. În schimb, a ei bătea nebuneşte. I-am atins iar părul.
- Cum ai intrat?
A întrebat parcă ştiind răspunsul. Am tras-o mai aproape de mine şi am sărutat-o brusc. După care m-am desprins de ea, am deschis fereastra şi înainte să sar, am zis.
- AÅŸa.
Nu am mai stat să îi văd chipul şi nu fugeam, încercam să mă calmez. Şi asta pentru că nu ştiam dacă este ea cu adevărat. Era chiar amuzant să o repet în gând , era beată . Şi totuşi , atât de ... Dulce. Aş fi vrut să mă întorc să o sărut încă odată. Şi , la dracu! Ce mă reţinea. În trei secunde m-am aflat în faţa ferestrei sale. Tocmai se pregătea să o închidă când am prins-o de mâini , am intrat şi am luat-o în braţe, sărutând-o apăsat. Limbile noastre s-au unit, mâinile mele începuseră se se joace cu sânii ei. A gâfâit uşor, făcându-mă să-mi pierd şi mai tare minţile. Am lins-o uşor pe mână şi am zgâriat-o cu unul din colţi. O mişcare rapidă şi uşoară, de parcă aş fi zgâriat-o cu un dinte. Am sărutat-o iar. Buzele sale erau atât de moi. Am sărit iar pe fereastră.
- Noapte bună Lilith. Am rostit înainte să ies şi am început să alerg. Nu aveam nicio şansă să îmi urc colţii prea curând, aşa că am lăsat roşul aprins să îmi cuprindă ochii şi am continuat să alerg. Nu ştiam încotro mă îndreptam însă până la dimineaţă mai era mult, mult prea multă vreme. Iar eu nu mai puteam, simţeam nevoia să fac ceva. Speram să nu mi se facă iar sete, atât de rapid. Am simţit pe mine mirosul brunetei, lucru care m-a încântat. În cele din urmă, am ajuns în apartament. Am stat tăcut privindu-mi propriile mâini până la dimineaţă.

[Sushiiushii]

Ca deobicei nu am ce sa spun, e uimitor =3 de placut si de fascinant XD

Nu am cuvinte sa descriu :D

Sunt curioasa cum v-or decurge lucrurile, daca ea e constienta de toate lucrurile XD
Si app m-a amuzat partea in care vorbea cu fantoma XD lolz..sau ce-o fii fost el/ea [fantoma, stigoiul XD ]

Anyway, good lock, and pls hurry up whit the new chapter XD

[DeeXD]

Girls va multumim pentru commuri ^___^ si ca asteptarea voastra sa nu fie prea lunga,here it comes chapter 10 <3

[center]Capitolul 10[/center]

Am rămas nemişcată în mijlocul camerei.Exact în locul în care el mă lăsase.Priveam pierdută draperiile care fluturau aiurea din cauza vântului.Mii şi mii de întrebări îmi străbăteau mintea.Oare era ceea ce credeam eu?Ştiam că era diferit,nu că eu nu aş fi,dar la mine e altceva.El e ceva total ieşit din comun.Erau atâtea semne evidente,dar nu vroiam să cad pradă lor.Aveam să neg tot până la proba contrarie.Trebuia sa fac ceva care să scoată la iveală adevărul gol-goluţ.
Somnul dispăruse complet.Noaptea asta m-a dat peste cap.Totul era ciudat.El şi ce vroia Rachel să îmi spună.Era mai speriată decât mine şi mă întrebam de ce.Când a apărut la uşă îl privea pe el,dar nu într-un mod prea drăguţ.Pentru prima oară am văzut-o îngrozită.Mă macina faptul că nu ştiam ce era el,de ce ea era speriată,ce semnificaţie aveau visele.Ştiam un singur lucru:mâine aveam să aflu totul.
Dimineaţa îşi făcuse apariţia cu greu,cel puţin pentru mine.Toată noaptea am stat pe marginea patului gândindu-mă la ce se întâmplase.Era ora 7 şi eu începusem să mă pregătesc pentru şcoală.Orele începeau la ora 8,dar nu-mi păsa.La 7.30 am ieşit pe uşă.Mergeam cu paşi repezi spre destinaţie.În 15 minute eram acolo.Am aruncat o privire prin curtea şcolii.Era pustie.Mi-am aprins o ţigară şi am început să trag nervos.Aveam o stare aiurită,nici măcar eu nu ştiam cum sunt.
M-am dus în clasă,ştiam că eram prima care a venit la şcoală,dar se pare că mă înşelasem.Briar era acolo.Stătea plictisit şi se uita pe geam.Cum am păşit în clasă s-a întors.Probabil că vroia să vadă cine e.Cum m-a văzut a început să se deplaseze spre uşă.Mi-am dat seama că încerca să ma ocolească,nu vroia să vorbească cu mine pentru că aveam să îl întreb ce fel de fiinţă e.Din păcate pentru el,nu aveam de gând să îl lass ă plece.Am fugit înspre el şi l-am prins de mână.Nu s-a întors,a stat acolo nemişcat.Nu ştiu de ce,dar într-un fel mă durea atitudinea lui.Eram obişnuită să mă abordeze în stilul lui.Poate că dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat,acum se comporta normal.
-Deci nu vrei să vorbim.Ok,am înţeles.Te voi lăsa în pace,i-am zis în speranţa că va face ceva.
I-am dat drumul la mână şi am început să mă îndrept spre geam.Tot acolo a rămas,nemişcat.Acum priveam pe geam gândindu-mă la ce voi face,la cum voi afla adevărul.
“Oare v…” gândurile mi-au fost întrerupte de spargerea unui geam.Am privit în dreapta mea şi am văzut un baiat.Îl privea pe Briar,dar apoi şi-a întors privirea înspre mine.Ochii lui erau roşii.Un zâmbet pervers şi-a făcut apariţia pe faţa lui.Ceva îmi spunea să fug,dar eram blocată în acel loc.Nu mă puteam mişca,era ca şi cum m-a paralizat.
-Oh,ce avem noi aici?Briar,asta e noua ta jucărie?
Zicând asta s-a repezit spre mine şi m-a prins de mâini în aşa fel încât să nu mă pot mişca.
-Dă-mi drumul,scârbă.
-Dar cât de frumos miroase.Aş vrea să îi gust sângele.
S-a apropiat mai mult de mine.Atunci teoria mi-a s-a confirmat.Era vampir.Avea aceleaşi obiceiuri ca şi Briar.I-am simţit colţii.Credeam că totul se va termina,dar în acelaşi timp vroiam ca el să mă salveze.Prima oară în viaţă când mă simţeam cu adevărat neputincioasă.Am văzut o mişcare rapidă.În clipa următoare eram liberă din acea strânsoare.M-am uitat în spate pentru al vedea pe Briar.Nu imi venea să cred,tocmai mă salvase.Oare citea şi gânduri?
Nici măcar nu m-a întors să mă întrebe dacă sunt ok.Hmph,ce idiot,dar totuşi,vroiam să vad daca e rănit.Tricoul era sfâşiat şi se vedea clar o rană.Mi-am lăsat mâna să cadă încet pe umărul lui în semn că am de gând să îl ajut.
-Sunt bine,mi-a răspuns sec.Asta m-a deranjat pentru că vroiam să îl ajut.Nu vroiam să îi rămân datoare.
-Nu eşti bine.Eşti rănit,iar eu te voi ajuta.Nu mă interesează dacă vrei sau nu,eu nu am de gând să îţi rămân datoare.
Am scos din ghiozdan nişte pansamente.Mereu aveam aşa ceva prin ghiozdan.Cine ştie când aveam nevoie.
-Nu e necesar.
-Ba e.Dă-ti tricoul jos.
-Nu.
Văzând că e încăpăţânat şi că nu vrea să facă cum zic,m-am gândit să îl oblig şi ştiam şi cum.Am căutat prin ghiozdan forfecuţa mică care o aveam permanent.Îmi urmărea fiecare mişcare,păcat că nu ştia ce aveam de gând să fac.Printr-o simplă mişcare m-am zgâriat destul de rău.Sânge a început să iasă încet la suprafaţă.L-am privit.Ochii lui erau deja roşii.M-am apropiat şi mai mult de el şi i-am dat tricoul jos.Puteam să văd cum tanjeşte după sânge.M-am uitat atent la rană.Se vindeca singură,dar din cunoştinţele mele,rana se vindeca mai rapid dacă vampirul se hrănea cu sânge în acel moment.
-Bea,i-am spus în timp ce închietura mâinii cu rana era pusă în faţa lui.
Mă privea atent.Nu ştia ce să facă.Ezita şi asta mă enerva.Vroiam să bea,aşa nu aveam cum să îi rămân datoare.
-Bea! Repetat din nou,ridicând tonul puţin.
-Nu.Nu am nevoie de sângele tău.
Asta m-a scos complet din sărite.Mi-am luat geanta şi am ieşit din clasă înainte să mă oprească.Nici nu ştiam unde aveam să mă duc.Singurul lucru cert era că nu voi apărea pe la şcoală în ziua respectivă.

[Berry.]

Uimitor.:X Normal ca ea simte ceva pentru el daca i-a dat sa bea din sangele ei, nu doar pentru a nu-i ramane datoare.
"să îl lass ă plece" - să îl las să plece
Asta a fost singura greseala de tastare, altele nu am vazut si nici nu am cautat.xD
Actiunea mi s-a parut putin grabita cand a fost atacata.
''Atunci teoria mi-a s-a confirmat.Era vampir.''
In sfarsit si-a dat seama si ea ca el este vampir.xD Cat de mult imi doream sa afle cat mai curand si dorinta mi-a fost indeplinita.
Altceva nu am ce comenta, totul a fost superb.:X
Astept urmatorul capitol si spor la scris.:*

[Teh]

Hei. Mulţumim mult de comentarii x: ne bucurăm enorm că vă place !!
Dânsu ţine la dânsa :]] . O să vedeţi în capitolul ăsta.
Sper să vă placă. Lectură plăcută ;;]

Capitolul 11.

Dimineaţa a apărut greu, m-am plictisit de moarte. Cu fiecare secundă ce trecea mă gândeam la Lilith şi la reacţia ce urma să o aibă. În fine, când zorile s-au ivit deja am decis să schimb puţin tactica cu ea. Nu mai făcusem asta, dar să vedem până unde putea ajunge dacă o ignor.
Şi puteam să mă abţin.
Cred.
Când am ajuns în clasă am putut privi clar ceasul poziţionat de-asupra tablei. Ajunsesem cu o jumătate de oră înainte ca măcar să îşi facă cineva apariţia. Am stat tăcut pe scaun, oricum obişnuiam să fac asta. Plictisitor, e atât de greu să stai într-una. Am auzit uşa deschizându-se, dar adevărul era că simţisem de la o foarte mare distanţă că cineva se apropia de clasă, ştiam ai cui erau paşii. Ştiam cine era. Şi totuşi, nu m-am putut abţine să nu întorc privirea şi să o văd. M-am ridicat brusc, fără să fiu prea conştient de gestul meu. Aveam de gând să merg spre ea şi să o sărut.
Dar nu.
Făcusem un pact cu mine, azi o ignoram. Să vedem simpla reacţie. Ok. Acum voi trece pe lângă ea. Ah, şi ce bine mirosea. Ce fain îi venea uniforma, ce trup, ce faţă, ce păr. Ce sânge. Briar, stăpâneşte-te. Mi-am amintit iar ce trebuia să fac, şi ca să nu pic ca un ultim fraier am decis să mă prefac că aveam de gând să ies din clasă. A vrut să îmi prindă mâna însă m-am ferit.
-Deci nu vrei să vorbim.Ok,am înţeles.Te voi lăsa în pace.
Din toată experienţa mea cu fetele asta însemna să nu o lasă în pace, să vreau să vorbesc cu ea, şi clar acel „ am înţeles ” însemna „ nu înţeleg ” . Am râs în sinea mea. Hmm... Interesant. Am lăsat-o să se deplaseze spre fereastră, urmând-o discret cu privirea. Frate, ce sexi putea fi.
Dar când tocmai o admiram ,ceva a apărut la geam. Dacă nu aş fi fost prea ocupată să mă uit la ea şi să îmi fac gânduri perverse cum ar arăta trupul ei sub mine, probabil că l-aş fi simţit. Şi îl mai şi cunoşteam . „ Vai de capul meu ” , în ce hal am ajuns.
Aproape că suna patetic.
- Oh , ce avem noi aici? Briar, asta e noua ta jucărie?
Am recunoscut tonul, privirea, totul. Am mârâit, un sunet vizibil doar de noi doi. Părul nu i se schimbase de-a lungul timpului. Rămăsese de acelaşi gri fals, vopsit, ca din viaţa reală. Mi-am amintit vag de existenţa lui umană. Ochii odată verzi erau acum împânziţi de roşeaţă. Străluceau, şi i-am putut observa colţii coborând.
Oh, la dracu. Asta îmi mai trebuia mie acum. Cretinul ăsta. Trebuia să fi ştiut că se înhăitase cu Marcus. Şi de ce aveam o vagă impresie că această „ chestiune ” era legată şi de mine, vampirul?
S-a apropiat foarte repede de Lilith.
- Dă-mi drumul, scârbă. Am auzit-o accentuând cu un ton dezgustat.
Se pare că nu o puteai schimba pe fata asta, atât de curajoasă. Şi totuşi, ce căuta idiotul ăsta aici? Şi ce făcea aproape de ceea ce era al meu?
-Dar cât de frumos miroase. Aş vrea să îi gust sângele.
Asta a fost picătura care a umplut paharul. În secunda următoare m-am aflat lângă el , dându-i o lovitură rapidă în ceafă. Ăla este unul din locurile sensibile în care îl poţi lovi pe un vampir. A fugit mai repede decât ar fi clipit un om, înţelegând că se apropiau oameni. Primul lucru, şi al doilea : îi era teamă. Nu era teama obişnuită. Era ceea ce simţise şi Marcus. Ceea ce eu încă nu reuşeam să desluşesc. Măcar nu reuşise să pună mâna pe Lilith. Ce avea de gând să facă? În plină zi? Eram prea prins în gânduri.
- Sunt bine.
Tonul îmi era plictisit, indiferent. Trebuia să găsesc o rezolvare la problema asta, şi asta repede. Ceva ciudat se întâmpla, şi nu ştiam dacă era vorba de o simplă răzbunare. Faptul că Jonathan apăruse aici, nu era deloc o coincidenţă . Era o relatare a morţii lui Marcus. Ceea ce nu înţelegeam era legătura ce le unea.
- Nu eÅŸti bine.
M-a trezit Lilith din visare.
- Eşti rănit, iar eu te voi ajuta. Nu mă interesează dacă vrei sau nu , eu nu am de gând să îţi rămân datoare.
Datoare, pentru ce? Pentru că apăram ceea ce îmi plăcea ? Îmi pare rău, dar a fost un gest total egoist. Îmi place totuşi cum sună „ datoare ” . Poate mă va lăsa să beau din sângele ei. Asta ar suna rezonabil.
- Nu e necesar.
Am adăugat sec.
- Ba e! Dă-ţi tricoul jos.
- Nu.
Mda, probabil că vrei să mă vezi fără tricou la fel de mult cum vreau să te văd şi eu fără sutien , dar uiţi că ne aflam într-o sală de clasă? În sfârşit, adoram că era atât de încăpăţânată.
Am văzut câteva pansamente în ghiozdanul ei. Cam.. Patetic. Vreau să zic, ce avea de când să facă cu ele? Dragoste, noi vampirii nu avem nevoie de aşa ceva. Ne vindecăm cât ai zice.. Sânge. Depinde şi de rană, însă micuţa zgârietură nu avea ce să îmi facă. Şi când reuşisem să o dobândesc?
Şi am simţit. Corpul a început să îmi tremure, muşchii să mi se cotnracte, ochii mi s-au înroşit iar colţii... Ei bine, nu ştiu dacă îi mai puteam stăpâni în interiorul gurii. Simţeam paşii a doi colegi intrând în incinta liceului, curând aveau să se afle în clasă. Trebuia să fug, dacă nu vroiam să o iau razna şi să descopere toţi ce eram.
De ce era atât de neglijentă?
A venit spre bine, şi eu simţeam că o iau razna, mai tare şi mai tare... Înnebuneam. Nu trebuia să vină atât de aproape de mine, să mă ispitească. Dacă o să gust, nu o să mă mai pot opri. O să o muşc, dacă o muşc – nu e bine.
Am încercat să îmi păstrez calmul, responsabilitate. Da, asta este ceea ce am învăţat de-a lungul timpului. Trebuia să am grijă. Nu puteam să ajung să o ucid, sau cine ştie?
Fata asta era complet nebună, iar eu m-am asigurat că ştiam acest lucru pe deplin când am realizat că ştia ce sunt.
- Bea.
Ce? Ai înnebunit de tot . Nu pot face aşa ceva. Nu mă ispitii. Nu am voie . Şi nu cred că ar trebui să o fac. Ce dracu? Nu mă mai ispitii. Repetam parcă doar pentru mine, încercând să îmi înving voinţa. Trebuia să o fac, făcusem o promisiune cu mine însumi.
Şi totuşi... Ea.. Îmi oferea pe tavă sângele ei... Cred că nu ştia ce înseamnă o muşcătură de vampir. Cred că nu ştia ce însemna dacă eu nu m-aş mai fi putut opri.
Şi totuşi, mirosea atât de bine, atât de apetisant, suculent. Nările îmi luaseră razna. Am încercat să nu mai respir, dar nu puteam. Nu puteam, pentru că mă atrăgea. Fructul interzis, atât de banal suna şi era aşa de adevărat.
Calm Briar. Linişteşte-te. Poţi să te abţii.
Repetam în gând în încercarea îngrozitoare de a nu sări peste ea şi a-mi înfige colţii în pielea ei.
Te rog, să nu mai zici asta. Nu ştiu cum o să reacţionez.
- Bea! A mai zis asta odată.
Am început să mă lupt cu propriul meu demon. Nu aveam voie să cedez. La dracu, vreau să încalc şi eu regulile. Mi-am strâns toate forţele şi mi-am ridicat caninii, cu greu. Ochii rămâneau în aceaşi nuanţă , plini de flăcări.
-Nu . Nu am nevoie de sângele tău.
Nu scosesem în toată existenţa mea o minciună mai mare ca asta. A avut o reacţie de aşteptat. A plecat.
M-am calmat şi am simţit cum pe hol veneau cei doi colegi, mi-am adunat lucrurile şi am fugit şi eu. Am stat preţ de mai multe minute ca să fiu sigur că avusese timp să îşi îngrijească rana şi am mers după ea. Ceea ce a fost şi simplu din moment ce îi simţeam mirosul la orice pas.
Ştiam că fuma în acest moment. Mergea pe stradă cu ghiozdanul ăla ce părea foarte greu în comparaţie cu trupul ei micuţ şi fragil. Am apărut brusc în faţa ei. Gata, am ignorat destul . M-am săturat de atâta „ Domnul care se abţine de la toate”.
- Hei.
Am zâmbit. S-a încruntat. I-am luat repede ţigara şi am aruncat-o pe sol, călcând-o în picioare.
- Ce dracu faci? EÅŸti cretin?
S-a răstit la mine încercând să scoată altă ţigară. I-am luat întreg pachetul, sfărmândul.
- Ce crezi că faci?
Era de-a dreptul furioasă.
- Îmi cam irită nările. Şi nu e bine pentru sănătatea ta.
Am răspuns sincer punându-mi un braţ în jurul gâtului său şi luându-i ghiozdanul.
- Chestia asta–i grea, nu?
Colţii încă nu se retrăseseră complet, dar o făceau... Treptat, treptat. Ochii erau la culoarea lor normală.
- Ce vrei tu de fapt?
- Ä‚?
Ah ce îmi plăcea când era atât de nervoasă.
- Acum câteva minute nu vorbeai cu mine, m-ai ignorat complet plus că ai zis că nu ai nevoie de sângele meu, şi acum ce vrei? Mă urmăreşti ? Nu te înţeleg Briar, eşti foarte ciudat!
Am început să râd.
- Într-adevăr, sunt.
S-a răstit şi mai tare la mine.
- Atât ai de spus?
Ochii îi erau micşoraţi, şi sprâncenele arcuite. Ah da, aşa vroiam să ajungi.
- Nu , mai am ÅŸi altceva. ÃŽmi eÅŸti datoare.
Mi-am amintit brusc de ceea ce spusese.
- Nu ! Nu sunt. Pentru că ţi-am oferit ajutorul meu, şi nu l-ai luat! Suntem chit.
- Eu vreau altceva.
Am prins-o de mână sărutând-o brusc. A început să se împotrivească lovindu-mă cu pumnii, însă nu am luat-o prea tare în seamă. Am continuat sărutul până ce am simţit că şi limba ei se juca prin gura mea.
- Ah. Şi totuşi, dacă nu ai fuma ai avea un gust şi mai bun.
Se uita tot urât la mine. Adorabilă fata asta.
Am luat-o în braţe şi am început să fug. Era clar că acum ştia ce eram ,şi ce mai conta? Am început să fug şi aceasta mă ţinea strâns de tricou. Mda, asta pentru că atunci când fugi aşa , ai impresia că te doboară vântul. O senzaţie cu adevărat plăcută.
În câteva minute ne-am aflat în apartamentul meu.
- Ce-i locul ăsta?
Tonul i se mai calmase.
- Vroiai să vorbeşti cu mine, nu?
A dat din cap . I-am pus ghiozdanul pe canapea şi mă bucuram că nu era Hari acasă. În fine, era plecat din oraş pentru două zile.
- Ce –i locul ăsta?
A repetat.
M-am dus în bucătărie şi am scos nişte gustări din frigider. Era bine că Hari avea întotdeauna aşa ceva. Le-am pus pe masa din sufragerie şi am preferat să îi dau să bea suc. Am răspuns.
- Aici locuiesc.
A început să râdă .
- Se pare că vampirilor chiar le place ordinea.
Râdea în continuare. Eu am dat negativ din cap. Vreau să spun, nu făcusem niciodată curat. Colegul meu de apartament se ocupa de lucruri atât de .. neimportante.
- Hai să lăsăm asta, doar atât aveai să mă întrebi? Nu tu „ de ce nu stai într-o criptă?” sau eu mai ştiu ce?
M-a privit sfidător.
- Cu hainele ÅŸi personalitatea aia? Nu prea cred.
A luat în mână paharul cu suc.
- Credeam că te hrăneşti doar cu sânge. A măsurat din priviri obiectul.
- Corect.
M-a întrebat din priviri „ cum aşa? ”
- Colegul meu de apartament este uman.
Asta a făcut-o şi mai tare să râdă. Se pare că putea să fie şi drăguţă. Am luat-o între braţe sărutând-o . M-a plesnit.
- Ţi-ai făcut un obicei din asta şi nu prea-mi place.
Å¢ipa , dar avea un ton acceptabil.
- Mie da.
S-a aşezat pe canapea şi la fel am făcut şi eu. Nu o scăpam din priviri.
- Cine era tipul ăla, de azi?
Ăă, tip? A, da. Mi-am amintit de ceea ce se întâmplase mai devreme. Când eram cu ea puteam să mă pierd uşor în peisaj.
- Un alt vampir. Nu îţi face griji, după mine a venit. Asta înseamnă că tu doar erai o sursă de hrană, catalogată ca a lui Briar, aşa că era normal să te dorească.
Părea că analizează situaţia.
- Şi tu mă doreşti?
A venit o întrebare atât de simplă.
- Da . Am răspuns ochii înroşindu-mi-se.
- Şi încă cum... M-am aşezat peste ea lingându-i gâtul şi scoţându-mi colţii. Am zgâriat-o uşor, dar nu înde-ajuns cât să îi provoc o rană, cât de mică.
A oftat.
- Ah.
Mi-am amintit brusc de ce făceam. Am sărutat-o în schimb, vărsându-mi dorinţa în altă parte. Pentru că şi asta vroiam cu multă ardoare. Când mi-am desprins buzele de ale sale, a venit o altă întrebare.
- În ce sens mă doreşti?
Nici nu a trebuit să o gândesc.
- ÃŽn toate sensurile.

[Berry.]

Buna!:D
''cotnracte'' - contracte
Numai aceasta greseala de tastare am observat, nu cred ca mai sunt.
Cat am asteptat acest capitol si a venit, este pur si simplu superb.:X Descrii atat de bine din perspectiva unui vampir, esti o scriitoare talentata, bravo. Tot continutul a fost frumos, nu am nimic de comentat, in afara de greseala de tastare de mai sus altceva in neregula nu am vazut.
Briar a refuzat sangele ei chiar daca ea i l-a oferit pe tava, se vede ca o iubeste foarte mult, o iubeste si o doreste in toate sensurile.:X
Astept cu nerabdare urmatorul capitol si spor la scris.:*

[^ToxicK kiD^]

Doamne o.O Cum scrieti atat de repede ?o.O
Am pierdut o gramada de capitole xD
Oricum , foarte bine :x
Mi-au placut enorm . Chiar imi plac ideiile , originale si foarte dragute .
Doamne cat e de adorabil e Briar xD A refuzat sangele ei cand aceasta i l-a oferit pur si simplu xD
Si Lilith e atat de incapatanata fetita aia :-W
Vreau sa treaca la faze de alea mai romantice xD Alea-alea xD
Astept continuarea <33
Succes in continuare si va pup xoxo

[Minnie]

hei:"> am intarziat din nou!:)

ca de fiecare data...faceti capitole extraordinare :X
foarte adev cand se spune ca indiferenta doare, iar Briar si-a atins scopul cu succes ;))
imi place modul comic cum priveste lucrurile Briar si ca nu se lasa cu una cu doua :X, e posesiv si foarte perseverent, iar Lilith chiar l-a "innebunit" de tot:X
ast cu nerbadare sa vad ce se va intampla intre cei doi^^!
nextul repede! spor la scris!
kisses&byeeee

[Sushiiushii]

Am ajuns si eu ..intarziata ca intodeauna, dar uite am ajuns XD

,,Mda, probabil că vrei să mă vezi fără tricou la fel de mult cum vreau să te văd şi eu fără sutien , dar uiţi că ne aflam într-o sală de clasă? În sfârşit, adoram că era atât de încăpăţânată." E penala fraza XD Am ras cam mult timp la ea xD

Ohh sunt o multime de fraze pe care le iubesc.. AHH XD

Nu stiu ce sa mai zic decat ca vreau urmatorul capitol XD

[DeeXD]

Girls..sank you for your comms <3

[center]Capitolul 12[/center]

Am ieşit nervoasă din clasă.Nu ştiam unde mă îndreptam,cert era faptul că trebuia să fumez.Era singurul mod în care mă calmam.M-am apucat de fumat pe la vârsta de 15 ani din cauza problemelor care mă acaparaseră.Familie nu mai aveam decât doua mătuşi,un unchi şi trei verişori,prietenii toţi mă considerau o ciudată aşa că au decis să stea departe de mine,cu şcoala o duceam destul de rău din cauză că eram tot timpul deprimată.Nu puteam trece peste moartea părinţilor,deşi trecuseră cinci,respectiv trei ani.Am scos din pachet o ţigare,în timp ce mergeam liniştită înspre poarta şcolii.
-Hei.
‘Briar...oare ce o mai vrea şi de data asta?’ gândeam iritată.Am început să mă încrunt.Am vrut să mai trag un fum,dar din senin ţigara a fost azvârlită pe sol şi călcată în picioare.Ştiam că Briar era vinovat.
-Ce dracu faci?Eşti cretin? M-am răstit la el în timp ce mi-am scos pachetul pentru a lua alta.Atunci pachetul mi-a fost luat din mână şi călcat în picioare,din nou.
-Ce crezi că faci?
Acum eram extrem de nervoasă.De ce se băga mereu?Era de-a dreptul stresant.
-Îmi cam irită nările.Şi nu e bine pentru sănătatea ta,mi-a spus punându-şi braţul în jurul gâtului meu pentru a-mi lua ghiozdanul.
‘De parcă aş da doi bani pe nările tale’
-Chestia asta-i grea,nu?
-Ce vrei tu de fapt? l-am întrebat încercând să mă calmez.
-Ä‚?
- Acum câteva minute nu vorbeai cu mine, m-ai ignorat complet plus că ai zis că nu ai nevoie de sângele meu, şi acum ce vrei? Mă urmăreşti ? Nu te înţeleg Briar, eşti foarte ciudat!
A început să râdă.Acum mă uitam ciudat la el.Ce era de râs?Chiar nu pricepeam.
- Într-adevăr, sunt,mi-a răspuns scurt şi sec.
‘Nu pot să cred ca doar atât poţi să spui.Esti patetic.La tine totul e ori amuzant,ori sec.’
-Atât ai de spus? din calmul care reuşisem să mi-l creez cât de cât,am izbucnit iar în nervi.
- Nu , mai am ÅŸi altceva. ÃŽmi eÅŸti datoare.
Auzind asta am rămas uimită.Credeam că uitase având în vedere faptul că mintea lui e scurtă.
- Nu ! Nu sunt. Pentru că ţi-am oferit ajutorul meu, şi nu l-ai luat! Suntem chit.
- Eu vreau altceva.
Nu am apucat să îi dau replică pentru că m-a luat de mână şi a început să mă sărute brusc.Am început să protestez,lovindu-l cu pumnii,insă am cedat.Sărutul lui m-a înmuiat complet,de parcă duceam lipsă.
- Ah. Şi totuşi, dacă nu ai fuma ai avea un gust şi mai bun.
M-am încruntat din nou.Îmi venea să îi lipesc o palmă,dar nu…trebuia să mă calmez.Deodată m-a luat în braţe.Nu ştiu ce se întâmplase,dar în minutul următor eram într-un apartament.
-Ce-i locul ăsta? l-am întrebat pe un ton calm.Nervii dispăruseră ca prin minune.
-Vroiai să vorbeşti cu mine nu?
Am dat din cap.S-a dus până în bucătărie.Inspectam încăperea cu privirea,fiind atentă la orice detaliu.I-am mai pus odată întrebarea…
-Ce-i locul ăsta?
-Aici locuiesc.
Auzind asta,am început să mă amuz.Mii de intrebări începuseră să îmi străbată mintea.Oare dormea într-un sicriu într-o cameră luminată doar de lumânări?Oare cum a devenit vampir,a fost transformat sau aşa s-a născut?Eram multe întrebări care vroiam să i le pun,dar aveam o reţinere.Avea să creadă că sunt extreme de interesată de el.
-Se pare că vampirilor chiar le place ordinea,i-am spus amuzându-mă în continuare.
- Hai să lăsăm asta, doar atât aveai să mă întrebi? Nu tu „ de ce nu stai într-o criptă?” sau eu mai ştiu ce?
- Cu hainele şi personalitatea aia? Nu prea cred,i-am răspuns ironic luând paharul de suc în mână. Credeam că te hrăneşti doar cu sânge.
-Corect.
Mă uitam la el cu o privire care întreba ‘cum aşa’
-Colegul meu de apartament este uman.
Asta era de-a dreptul ciudat.Un vampire stând sub acelaşi acoperiş cu un..om?La un moment dat m-a luat în braţe şi m-a sărutat.L-am plesnit.
-Ti-ai făcut un obicei din asta şi nu prea îmi place.
-Mie da.
M-am aşezat pe canapea.Aveam de gând să îl întreb anumite lucruri,dar întâi trebuia să aflu cine a fost acela care m-a atacat azi-dimineaţă.
-Cine era tipul ăla de azi?
- Un alt vampir. Nu îţi face griji, după mine a venit. Asta înseamnă că tu doar erai o sursă de hrană, catalogată ca a lui Briar, aşa că era normal să te dorească.
-Şi tu mă doreşti? l-am întrebat scurt.
-Da,mi-a răspuns la fel de scurt.Şi încă cum,spunând asta s-a aşezat peste mine,lingându-mi gâtul şi zgâriindu-l uşor.S-a retras un pic,apoi m-a sărutat.Când s-a oprit,i-am pus o altă întrebare pe care nici măcar eu nu ştiam de ce am pus-o.
-În ce sens mă doreşti?
-ÃŽn toate sensurile.
Auzind asta,corpul meu a fost cuprins de mii de fiori.Era prima oară când un băiat îmi spunea asta.Toţi de până acum mă vroiau numai pentru corp,vroiau să mă facă a lor,dar din păcate pentru ei nu au reuşit niciodată pentru că nu aveam de gând să cedez aşa de uşor.Şi totuşi era atât de ciudat,un vampir mă dorea.Pentru un moment m-am gândit că visurile mele aveau să devină realitate,dar nu,realitatea aceea putea să devină crudă.Puteam să trăiesc o eternitate alături de el?Nici măcar nu îl cunoşteam cum trebuie,nici de sentimentele mele nu eram sigură şi poate că nici nu aveam să fiu.Orgoliul mereu intervenea.Probabil că niciodată nu aveam de gând să recunosc că eram vrăjită de el.L-am îndepărtat de pe mine.Trebuia să aflu ce mă interesa.
-Cum ai devenit vampir?