Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[Mdn.]

Heiii.
Si eu p-aici, cu un comment. :>
Let's see...
Ah, ce mi-a placut de Claire. I-a facut-o lu Daniel. : )) L-a lasat singur cuc. : ))
Nu stiu de ce, dar si mie imi pare actiunea putin grabita. La capitolul descriere ca intotdeauna stai foarte bine iar dialogul nu a fost sec, desi mi-ar fi placut sa fie ceva mai mult. Nu foarte mult, dar...nee, ma intelegi tu. : ))
Etto, Mihaela asta imi pare cam ciudata. Habar n-am de ce. Parca-i misterioasa, ascunde ceva. Ma rog, asta am simtit eu acum cand am citit, acum. (nu ma lua in seamna, prea multa ciocolata X_X)
Uu, va venii si Key ? Stii ca il ador. ;>
Abia astept sa vad ce se va intampla incontinuare.
Spor la scris.
>:d<

[SnowFlake.]

Mulţumesc pentru comentarii tuturor >:D<.

Capitolul paisprezece - Oare am luat-o razna ?

Am păşit neîncrezătoare în casa Mihaelei, având un sentiment de déjà vu puternic, gândul zburându-mi imediat la Daniel. Mi-am amintit cât de enervată am fost când am aflat că îmi petrecusem noaptea acolo şi cât de încântată am putut fi, încă nu pot să cred, când eram atât de aproape să facem ceva, ce niciodată nu se va mai repeta. Casa era destul de spaţioasă pentru o singură persoană, dar e pe gustul meu. Peste câteva minute mă aflam în bucătărie, privind-o pe noua mea prietenă cum prepară ciocolata caldă pe care i-am propus-o. Am început să inspectez locul, dar nu prea am reuşit, mă atrăgea un singur lucru. Silueta care stătea aşezată lângă Mihaela, pot să jur că seamănă perfect cu ea. Este înaltă şi palidă. Ochii ei verzi mă privesc nedumerită, probabil nu ştie cine sunt, dar şocul asemănării m-a lăsat fără cuvinte, aşa că am preferat să o privesc, şi eu, în continuare. Dintr-o dată a început să danseze; fiecare mişcare a acesteia fiind plină de graţie, încât părea că pluteşte prin aer. Mă întrebăm de ce oare nu i se aud paşii pe parchet ? Şi răspunsul a venit chiar mai repede decât m-aş fi aşteptat. A trecut prin perete şi s-a pierdut în noapte, iar eu stăteam ca proasta în mijlocul satului şi mă uităm pe geam, după ea. Oare a fost o închipuire ? Ce am în ultimul timp ? Probabil stresul e de vină.
- Claireeee !!!!!! Ce ai păţit ? Stai aşa de câteva minute bune, fără să spui nimic. Ciocolata e gata, poţi venii să o bei.
- Îmi pare rău, nu ştiu ce e cu mine. Aş vrea să fac un duş şi să dorm. Îţi promit că mă revanşez mâine.
Mihaela m-a privit înţelegătoare şi zâmbind m-a condus în noua mea cameră. Imediat cum a plecat, m-am dus în baie şi am început să dau toate hainele jos de pe mine. Apa era caldă şi îmi răsfaţa fiecare părticică a corpului, mă bucuram de ea. Îmi plăcea să mă relaxez şi acesta era cel mai bun remediu, în acest caz. Aud o uşoară bătaie în uşă şi tresar. Mă îmbrac rapid, pentru orice eventualitate şi ies din baia plină de aburi lăsând uşă deschisă. În cameră nu era nimeni, nu-mi pot imagina cine a cauzat acel zgomot. Am urcat în pat şi am început să sar, amintindu-mi de copilărie şi de plăcerile ei pe care nu le mai am, dar nu pot spune că regret. Oricât aş fi încercat să dorm, nu reuşeam. Simţeam o privire asupra mea, iar de fiecare dată când deschideam ochii nu era nimic, nicăieri. A început să-mi fie frică. Aş vrea să-l am pe Key lângă mine, să mă strângă în braţe şi să-mi spună că totul va fi bine, chiar dacă e o minciună sfruntată. Aducându-mi aminte de Key, am luat telefonul şi am tastat numărul lui:
- Key !?
Am spus eu, din reflex, dorind să fie el cel care se află la celălalt capăt al telefonului.
- Claire ? Unde eşti ? Ahhhh, tu ştii cât este ceasul ? Pe unde umbli ? Ai idee cât de îngrijorat am fost ?
Daaa, categoric acesta este Key. Am încercat să-mi înăbuş un râs, dar nu prea am reuşit.
- Hey. Nu mă mai ,, hărţui " cu întrebări ! Bucură-te că te-am sunat.
- Aşa e. Iartă-mă, dar nu m-am putut abţine, pur şi simplu, am izbucnit. Dar tot vreau să ştiu unde eşti, domnişoară.
- Păi, la o prietenă. Nu-ţi face griji. Aş avea o propunere pentru tine; ea mi-a spus că te pot invita să stai aici cu mine, pentru puţin timp, dacă vrei şi tu, desigur. Îţi voi da adresa mâine, în caz că te decizi să vii.
O linişte chinuitoare s-a aşternut asupra încăperii, iar Key nu mai răspundea, probabil că încerca să proceseze informaţia şi să o cântărească pentru a-mi putea da un răspuns clar şi sigur, exact aşa cum îi plăcea lui. Cineva stătea lângă uşă privindu-mă intens, din nou acea fată, mi-am dat eu seama. Cine era şi ce vroia de la mine ?
- Sigur, draga mea, voi veni. O să mai discutăm mâine. Acum culcă-te. Noapte bună.
- Te iubesc, am spus eu înainte să închid telefonul şi neclintindu-mi privirea de la fata, al cărui nume nu-l ştiu, punându-l la locul lui.
Sentimentul de teamă se intensifica cu fiecare minut care trecea. Când am vrut să o caut pe Mihaela şi să îi spun că aş vrea să stăm de vorbă, fata m-a oprit:
- Aşteaptă, aş vrea să-ţi comunic ceva.
Am încremenit când i-am auzit vocea tremurândă, dar nu am spus nimic, nu puteam.
- Sunt Elisa, sora Mihaelei şi ei bine, sunt mai moartă decât aş fi crezut. Sunt prizonieră în casa asta şi aş avea nevoie de ajutorul tău să ies de aici, pentru că tu mă poţi vedea, ceea ce este cam ciudat.
- Să te ajut ? Stai ... eşti fantomă ?
- Normal, fetiţo. Dar ce credeai ? Că sunt un fel de femeie invizibilă care apare când vrea ea ? Şi nu mă întreba pe mine cum mă poţi vedea, asta chiar nu e treaba mea !
Ok, deci să recapitulăm puţin. Sunt un fel de ciudată, care poate vedea fantome. Ceea ce este ciudat, nu credeam în aşa ceva până acum.
- Aş vrea să vorbesc cu sora mea.
- Şi tu crezi că mă va crede că te văd ? Cât de idioată crezi că sunt să-i spun asta ?
- Destul de idioată încât să mă ajuţi, iar dacă nu o vei face, voi vedea eu ce fac şi nu este ameninţare. Şi puteam să jur că tocmai ţi-am explicat că doar tu mă poţi vedea, ea nu, deci va fi imposibil să discut cu ea, fără tine.
- Şi cum o voi face să mă creadă ?
- Ei, dacă nu te crede, voi începe să sparg nişte lucruri. Sunt mai nebună decât crezi, crede-mă. Sunt oaia, defapt am fost, neagră a familiei, sora oiţei albe. Mereu am stat în umbră, probabil pentru că sunt mai mică.
Simţeam umpic de milă pentru ea şi m-am gândit la Alex, oare cum se simte el ? ,, Claireeee ! Chiar nu e momentul să te gândeşti la fratele tău râzgâiat ! ", m-am mustrat singură. Am început să merg şi i-am făcut semn Elisei să mă urmeze. Am dat buzna în camera surorii ei şi văzându-i privirea nedumerită am spus repezită:
- Trebuie să vorbim, e urgent !

[DeDal N.]

Well, un capitol frumos, interesant nu am ce zice. Faza cu trecutul prin perete m-a lasat.., perplexa, dar iarasi, e vorba despre fantastic aici, deci ai facut o treaba buna.
Ai lasat space si inainte de semnele de punctuatie si nu arata bine. Poti sa lasi dupa, e destul.
Interesant dialog intre personaje, m-a facut sa rad sa fiu sincera. Cateva virgulite care zburda de ici pana colo si cam atat. Nu am vazut greseli, altele decat astea si dialogul chiar mi-a placut. Nu a fost deloc 'sec'.
Mersi ca m-ai anuntat, asteptam next-ul sa vad ce se intampla. Tare sunt curioasa si de data asta. Soooo gambatene and Buh Bye !!!

[Dufresne]

Hye ^_^
Pot spune ca acest capitol a fost chiar intersant si ca nu ma asteptam la o asemenea intorstura .Sincer mi-a placut , dar cred ca e prima data cand iti spun , este ceva ce ar fi trebuit sa adaugi , mai exact : Mai multa descriere , sincera aici mai aveai nevoie de putina :-? as fi vrut sa-i descri sentimentele dragei noastre ,,eroine" inca putin , dar si asa e bine :-j
In principiu acest capitol a fost chiar foarte bun si imagintia ta mereu iese la iveala :P Am cateva sugesti in legatura cu corectarea capitolului:


Mi-am amintit cât de enervată am fost când am aflat că îmi petrecusem noaptea acolo şi cât de încântată am putut fi, încă nu pot să cred, când eram atât de aproape să facem ceva, ce niciodată nu se va mai repeta

-inaltura-l pe când

. Am început să inspectez locul, dar nu prea am reuşit, mă atrăgea un singur lucru. Silueta care stătea aşezată lângă Mihaela, pot să jur că seamănă perfect cu ea.
Am inceput sa inspectez locul , dar nu am prea reusit: silueta carea statea asezata kanga Mihaela , pot sa jur ca seamana perfect cu ea.

Ochii ei verzi mă privesc [b]nedumerită, probabil nu ştie cine sunt, dar şocul asemănării m-a lăsat fără cuvinte, aşa că am preferat să o privesc, şi eu, în continuare. [/b]
-nedummeritii
-sau poti reformula :P

umpic- un pic

Cred ca doar te-ai grabit de data aceasta , :P cred ca acesta este motivul greselilor tale . Si scuze daca undeva ti se pare ca sugestile mele nu-si au rostul :-? , probabil gresesc eu. Si crede-ma acest capitol mi s-a parut foarte bun , de ce ? deoarece este :p Felicitarii pentru inca un capitol grozav. Continua tot asa si iti urez in continuare multa imaginatie , imaginatie de care se pare ca in acest moment nu duci lipsa :))

[AlerimxD]

Bună, darling >:D<
Ce repede pui continuarea, se pare că un singur proiect este numai bun pentru tine. Şi eu mă voi pune serios pe treabă de săptămâna viitoare, promit!

Revenind. Cum ţi-am spus, ador felul uşor în care scrii şi transmiţi sentimente. Şi chiar dacă anumite idei nu sunt tocmai originale, părerea mea este că nu există originalitate adevărată, ea constă în felul în care abordăm anumite subiecte folosite de sute de ori înainte.

Câteva pasaje sunt supărătoare :
~ - Claireeee !!!!!! Ce ai păţit ? - Poate mi se pare doar mie, dar puteai spune Claire, ce-ai păţit ? am întrebat speriată or whateva'
~ Sunt mai nebună decât crezi, crede-mă. Sunt oaia, defapt am fost, neagră a familiei, sora oiţei albe - În primul rând nu sună bine verbul "a crede" de 2 ori, apoi cred că "defapt am fost" ar fi putut fi mai bine în paranteze.
~ Sunt un fel de ciudată, care poate vedea fantome. Ceea ce este ciudat, nu credeam în aşa ceva până acum - Ciudat de 2 ori.

Şi mă opresc aici. În fine, se vede că te implici mult în proiectul ăsta şi ai ajuns la capitolul 14. Tare mi-aş dori să ajung şi eu la o astfel de performanţă.
Altceva, succes la următorul capitol şi la şcoală, darling >:D<
Xoxo, AlerimxD.

[Addeh]

Hey, hey, hey! Wait a second... Cum adica fantoma? Nu ma asteptam, acum oare ce se va mai intampla?/ Exact cum zice si titlul, e un misteeer total:))
In fine, mi-a placut discutia dintre Claire si Elisa - surioara moarta a Mihaelei( coincidenta, asa ma mai cheama si pe mn:))) - amuzant.
Ce ingrijorat este Key..;)) Asa si trebuie.
Ma bucur ca ai postat, astept urmatorul capitol sysu` meu:*
:bye:

[SnowFlake.]

Mulţumesc pentru comentarii >:D<. Sper să va placă.
Enjoy :].

Capitolul cincisprezece - Lumina


- Ce s-a întâmplat, Claire ? E târziu. Nu putem discuta mâine ?
- Sigur că nu. Nu aş putea să mai ţin asta în mine prea mult timp. Uite ştiu că o să sune ciudat, dar ai avut o soră mai mică, ştiu sigur. Era înaltă, avea ochii verzi şi părul castaniu. E adevărat ?
Nu pot să cred că i-am făcut portretul robot în doar câteva minute, mai ceva ca la poliţie, dar nu văd ce rost ar fi avut să fi intrat şi mai mult în detalii. Nu ştiu ce vrea Elisa de la mine, însă trebuie să aflu şi dacă nu făceam asta, nu aveam să aflu niciodată, iar curiozitatea mă omoară. De ce m-a născut mama aşa de curioasă nu ştiu. ,, Curioşii mor repede ! " mi-a venit în minte şi am făcut o legătură cu acel pact al meu cu aşa zisul Diavol. Simt că voi leşina. Toate emoţiile m-au învăluit deodată, iar eu încerc să mă ţin fermă pe poziţie.
- Da este complet adevărat. De unde ştii tu asta ?
- O văd. Este în această încăpere şi se uită la mine amuzată. Hey, Elisa, nu e amuzant deloc ce facem noi aici.
- Calmează-te fetiţo, începi să mă calci pe nervi. Spune-i lu' soramea, asta proastă de aici, că eu îi spuneam ,, Dovlecel " pentru a o tachina.
Am început să râd când am auzit-o. Are ceva special, o ironie aparte şi un sarcasm minunat. Începe să-mi placă şi mai mult de ea. O doamne ce spun ?! E o fantomă !!!
- A spus că îţi spunea ,, Dovlecel " pentru a te tachina. Ce poreclă e asta ?
- Una stupidă şi tu nu aveai de unde să ştii asta. Cum ai făcut ?
- Ţi-am mai spus odată. Sora ta e aici, după spusele ei este prizonieră în această casă. Eu îi văd spiritul, dar nu ştiu de ce. Nu găsesc o explicaţie logică.
Mihaela m-a privit de parcă aş fi fost bună de dus la spitalul de nebuni. Nu ştia ce să creadă, presupun.
- O explicaţie logică ? a întrebat Elisa. Ei, eu o am. Du-te la calculator şi tastează cuvântul ,, necromanţie ". Ce te uiţi aşa la mine ? Mişcă !
Am făcut exact ce mi-a propus, dacă se poate numi aşa. Calculatorul era micuţ şi negru. Nu am mai văzut aşa ceva până acum, dar mă încântă. E mult mai tare decât al meu, asta e clar. Mihaela o fi bogată sau cine ştie, după părerea mea este ultima modă. Că tot vorbim de modă, nu prea îmi place să fiu în pas cu ea. Până la urmă ce contează acest lucru ? Pentru modele sau toate prostiile astea, contează enorm, dar nu şi pentru mine. Stai puţin ! Eu fusesem chemată pentru a da o probă de genul asta şi am trecut-o. Cu tot ce mi s-a întâmplat am şi uitat de asta. Uneori pot fi atât de idioată, dar nu mă condamnaţi, pur şi simplu nu-mi stă mintea decât la câteva lucruri esenţiale: Key, pactul acela, Mihaela, Daniel şi Elisa, sau mai bine spus fantoma acesteia.
Am tastat cuvântul menţionat mai sus şi am găsit o definiţie a dicţionarului: ,, Practică ocultă constând în invocarea spiritelor celor morţi. " Bine asta explică ceva, dar tot nu înţeleg de ce am această practică sau cum s-o numi. Răspunsul mi-a venit fără să rostesc întrebarea cu voce tare.
- Pentru că ai citit incantaţia aia ! Ce e aşa de greu să-ţi dai seama ?
- Stai puţin, tu de unde ştii că asta vroiam să întreb ? Îmi citeşti cumva gândurile ?
Elisa a început să radă.
- Sigur că nu. Dar nelămurirea era pe chipul tău. Vezi tu de când am murit, am ştiut să apreciez fiecare emoţie în parte sau reacţie, acum le ştiu la perfecţie şi uneori ştiu ce gândesc oamenii. Simplu, nu ?
- Văd că te-ai obişnuit pe aici. De ce vrei să pleci ?
- M-am săturat de toată treaba asta. Pur şi simplu vreau să scap de ea şi ai apărut tu. Mă poţi face să văd luminiţa de la capătul tunelului.
- Cum ?
- Şi asta e simplu. Împăcându-mă cu sora mea.
- Voi eraţi certate ? am întrebat uitându-mă la Mihaela şi aşteptând un răspuns din partea ei de data asta. M-a privit cu subînţeles şi a dat din cap.
- Da. Din cauza fostului meu prieten. Sora mea era foarte nervoasă în ziua în care el a venit să mă viziteze pe mine. A spus că vrea să se joace cu mine, un joc stupid pe calculator, pe care îl jucăm doar de dragul ei şi nu am putut din cauza lui Mason. Când l-am văzut, m-am repezit şi l-am sărutat, iar el vroia ceva mai mult, iar eu eram decisă să îi dau, ignorând-o total pe sora mea, defapt uitând de ea. Ea nu vroia să vadă asta şi pur şi simplu s-a înjunghiat în inimă murind pe loc. E vina mea, Claire, înţelegi ? Şi mă doare să vorbesc despre asta. Cum te pot ajuta să pleci de aici, surioară ?
Era prima dată când i s-a adresat. Dintr-o dată am început să simt durerea infernală care zăcea înăuntrul Mihaelei, ştiu că sună ciudat, dar aşa este.
- Te iert, Mihaela. Trebuie să scapi de această vină stupidă, insipidă, nu-şi are rostul. Doar aşa voi putea pleca. Te eliberez, ok ?
Am aşteptat preţ de câteva secunde să-i răspundă Elisei, dar nu s-a întâmplat. Plângea fără să scoată un sunet.
- Ce stai ca proasta ? Ţi-am spus că nu mă poate auzi, femeia lui Dumnezeu !
Avea dreptate, iar am uitat. Ar cam fi cazul să mă obişnuiesc cu asta, deşi va fi cam greu.
- A spus că te iartă şi pentru a putea părăsi casa asta, trebuie să scapi de această vină pe care o porţi asupra ta. Te eliberează.
- Spune-i că a fost vina lui Mason, a spus Elisa.
- A fost doar vina lui Mason, am repetat mecanic intrând în rolul de prietenă. Vorbesc serios acum şi vorbesc eu, nu sora ta. Nu ai nici o vină, cu băieţii niciodată nu poţi ştii, exemplul meu. Când Key, când Daniel, dar gata mă opresc asupra unuia şi punct. Nu trebuie să te învinovăţeşti pentru ceva ce tu nu ai făcut, te-a făcut el să-ţi pierzi controlul şi capul, el trebuie condamnat, nu tu !
Acum aproape că ţipam, se pare că şi furia e bună la ceva. Mă descarc şi eu de presiunea pe care o simţeam.
- Bine. Aveţi dreptate, amândouă. Mason este cel vinovat în toată povestea asta, dar mie tot îmi pare rău, floricică.
,, Astea da porecle ciudate ! Se pare că e trăsătură de familie."
- Ştiu că îi pare rău. Nu trebuie să se repete de nenumărate ori. Hei, văd lumina. Ar trebui să plec. Îţi mulţumesc, Claire. Nu credeam că voi spune cuiva asta, dar eşti de treabă. Să nu o laşi singură pe Mihaela, da ?
- Nu o voi lăsa, îţi promit. Acum du-te.
Am văzut-o plecând, lăsând în urma ei o lumina roşiatică. O lacrimă mi-a căzut pe obraz. Am făcut un lucru bun. Se pare că şi vederea spiritelor ajută la ceva. M-am dus la Mihaela şi am luat-o în braţe. Mă strângea foarte tare, iar corpul i se zguduia de la plâns.
- O să fie bine. Eu sunt aici cu tine.
Am spus într-un final, totuşi cu tragere de inimă. Mă gândeam să nu fi sunat melo-dramatica, însă ea a spus, doar:
- Åžtiu.
Şi atunci am ştiut că între noi se va forma o legătură puternică.

[DeDal N.]

:zuppy03: Ohohoh. Povestea asta imi da fiori, zau ca da. Bine ar fi sa nu se intample asta la nimeni in viata reala.
Imi place tare mult fic-ul tau pentru ca ai mult dialog si cu toate astea nu e 'sec', cum se spune. Ai si naratiune si descriere, toate sunt acolo combinate si amestecate si iese ceva foarte bun.
Nu am vazut greseli, asta imi da de gandit. Doar glumeam, nu imi da de gandit deloc. Ba poate, totusi...
Imi place in ce directie o ia fic-ul. Ai bagat si unele chestii funneh pe acolo, cu toate astea, pentru a mai dezmorti acea atmosfera tensionata, ne? Foarte bine, nu putem sta tot timpul cu sufletul la gura.
Sooo, Buh Bye !!!

[Dufresne]

Hye ^_^
Minune mare ! Am ajuns aici singurica fara sa fie nevoie ca cineva sa ma tine de manunta :)) . Ca de obicei , modul tau simplu dar totusi aparte de a descrie , nararea usoara si dialogul perfect fac o combinatie de zile mari ^.^ . Stiu ca tie nu-ti place sa filozofezi , nu-ti place un capitol bazat numai pe descriere deci faci ceva bazat pe actiune , fapte , ceea ce e de apreciat . Te felicit pentru talentul tau si pentru acest frumos interesant si intriant cpitol :P
Astept urmatorul capitol , spor la scris ! Iti urez multa imaginatie :>

PS.Am vazut cateva greseli, ma crezi ca au fost doar trei locuri unde ai uitat virgula ? : )) Bravo , dear . Acuma doar nu vrei sa ma apuc sa critic fiecarevirgula uiata , nu ? O_O

[Mdn.]

Uuu, dear. ;>
Deci, in sfarsit am citit si eu next-ul, next-ului. Eh, ma intelegi tu. : ))
Hope, povestea asta devine din ce in ce mai interesanta. Partea cu fantoma mi-a dat fiori intr-un fel. :] Dar a fost tare cand ai scris ca Elisa ii spunea Mihaelei "dovlecel". Tu mai stii ca asa iti spuneam si eu ? =) Dovlecelul meu. ;>
Nu am vazut greseli dar nici nu am stat sa ma uit dupa ele. La capitolul descriere stai foarte bine si ti-am mai zis. Naratiunea deasemenea se imbina foarte bine cu dialogul.
Ma intreb ce mai poate face Claire din cauza incantatiei aleia.
Abia astept next-ul, next.ului. =) Ca tot ai zis va veni si Key ? Uu, poate cine stie. ;> Este o casa destul de spatioasa, atat de spatioasa incat pot si ei sa faca ceva, nu ? ;>
Anyway, astept urmatorul capitol.
Baftaaaaa. >:d<