18-10-2010, 08:44 PM
Capitolul patru - Confuzia
Soarele cu razele lui puternice şi luminoase care au pătruns încetişor printre draperii , au ajuns la mine şi m-au făcut să mă trezesc. Key era la marginea patului , parcă mirându-se când am deschis ochii. Mă doare capul şi sunt ameţită , ultimul lucru de care am nevoie acum , este să îmi urle el în cap.
Se apropie de mine şi mă săruta părinteşte pe frunte. Ce l-a apucat? Îl înlătur imediat şi îl dau afară din camera mea specificând că vreau să fiu singură. Îmi scot jurnalul de sub duşumea şi încep să scriu: " Dragă jurnalule , ieri a fost o zi ciudată. Nu ştiu de ce m-am trezit cu o durere aşa mare de cap şi de ce ticălosul de Key se afla în camera mea , dis-de-dimineaţă , chiar înainte de a mă trezi. Nu-mi amintesc absolut nimic din ce s-a întâmplat în ziua trecută. Doar de el. De Daniel. Oare ce o face acum ? Scuză-mă bate cineva la uşă ! Promit că îţi voi scrie cât de curând posibil ".
În partea cealaltă a uşii îl zăresc pe fratele meu enervant. Singura persoană pe care chiar nu vroiam să o văd azi ! Mă aplec spre el şi îl sărut pe obraz , ca să nu zică că am păţit ceva sau am vreo boală rară şi nu îl tachinez deloc. Mă apucă de mână şi îmi spune:
- Claire ! Am nevoie de calculator ! Acum !
- Ce ? Alex ! Nu ! Ţi l-am dat şi ieri , chiar suplimentar !
- Da , dar eu te-am acoperit în faţa mamei cu vaza spartă . Dacă vrei să îi spun , bine ! Mă duc chiar acum !
O , doamne ! Am şi uitat de vaza pe care am spart-o ieri. Se pare că mama nu a observat. Ce bine ! Mă simt mult mai uşurată !
- Offf ! Piticanie mică şi strengară ! Du-te la calculator , acum ! Şi să nu mă mai deranjezi !
Rămasă singură mi-am amintit că am " ascuns " în poşetă o carte de vizită. Era de la un salon de modeling şi eu am fost chemată la preselecţie. De ce să ratez o ocazie ca asta ? Mă îndrept spre şifonier şi cotrobăi pe acolo aproape douăzeci de minute pentru a mă decide cu ce să mă îmbrac. În final aleg o pereche de blugi mulaţi , un tricou roşu aprins şi o curea albă pe care o strâng în jurul taliei mele subţiri. Ajunsă în dreptul oglinzii de pe biroul meu spaţios , pun mâna pe farduri şi încep să mă machez. La ochii culoarea roşie , doar trebuie să mă asortez , aşa-i ? Rimelul , pentru a da volum genelor , rujul de culoare roz , dar nu foarte închis , nu vreau să îşi facă o părere proastă despre mine sau să creadă că sunt o piţipoanca. Îmi prind părul în coadă , imediat după ce mi-l îndrept cu placa. Îmi iau poşeta şi arunc o ultima privire spre oglindă. Da ! Sunt splendidă !
Cobor scările şi îmi iau la revedere politicos de la mama. Deschid uşa , dar nu apuc să ies afară pentru că în prag se află un băiat înalt , brunet şi cu ochii căprui. Daniel ?
- Bună , Claire . Noi doi avem de vorbit.
- Ăăăă , sigur că da , doar că mă grăbeam undeva. Ăăăă , vrei să vii şi tu ?
- Cu siguranţă că da , păpuşă. Nu aş rata asta pentru nimic în lume.
Am pornit spre adresa de la studio , urcându-mă în maşina lui Daniel. De ce simt că am mai fost aici înainte , dar nu îmi amintesc nimic ?
- Îmi explici de ce aseară vroiai să suni la poliţie? Erai drogată ?
- Ce ?!
Despre ce vorbeşte ? Eu nu ştiu nimic de nici o poliţie ! Parcă vorbeşte în limbi străine.
- Nu-Å£i aminteÅŸti ? Oh , mahmureala asta !
- Ce ?
- Vroiam să spun că vorbeam nişte abureli , scumpo. Nu mă băga în seamă , nu ştiu ce e cu mine în această dimineaţă , m-am trezit cu faţa la cearceaf. Vroiam doar să-ţi amintesc că ieri am ieşit împreună , pentru a petrece majoratul tău. E ceva rău în asta ?
- Nu , sigur că nu , am spus eu uimită. Se pare că acum ştiu în mare parte ce am făcut ieri.
Iată-ne şi în faţa clădiri de pe adresă. Aici patronul sau mă rog cel care mi-a dat cartea sa de vizită mi-a dat trecere liberă , pe lângă celelalte modele care probabil, aşteptau de mult timp. I-am mulţumit pentru asta şi l-am urmat ascultătoare. Ajungând in studioul foto , mi s-au prezentat două fete. Una din ele , pe nume Mihaela , era înaltă , roşcată , avea ochii verzi şi era destul de frumuşică şi din câte am observat eu ea era fotografa. Îmi pică cu tronc. E aşa de adorabilă şi sociabilă încât îţi vine să intri în vorbă imediat. Cealaltă , este modelul , dacă nu mă înşel. Stă în faţa camerei în costum de baie , lipsind partea de sus şi zâmbeşte la cameră fără ruşine. Este blondă , înaltă , are ochii căprui , dar nu mi se pare deloc atrăgătoare. Când m-a văzut a venit imediat la mine şi s-a prezentat:
- Eu sunt Sabrina, dar mi se spune Kitty. Tu cine eşti ? Eşti cam simplă pentru a fi model ! Nu crezi că ai face bine să faci paşi ? Chiar dacă la început am crezut că e mai drăguţă , s-a dovedit a fi exact contrariul. Îmi venea să îi spun vreo două paraşutei ăsteia care se crede cine ştie cine. Mihaela se apropie încet de mine văzându-mi expresia şi îmi spune să stau calmă , am multe de pierdut dacă întru în conflicte cu toate modelele , dacă se pot numi aşa , de aici. Îi dau dreptate şi mă duc să mă aşez pentru a face prima mea poză. Victor vine din spatele paravanului şi m-a speriat puţin când a spus:
- Madmoissele , eşti aşa de frumoasă. Am făcut bine că te-am chemat aici. Aşază-te aşa şi aşa , cu mâna asta mai sus , cealalta mai jos , picior peste picior. Perfect ! Dai drumul , Mihaela !
Bliţul parcă ma orbit , e aşa puternic ! Deci am făcut prima mea poză într-un studio foto care este cel mai renumit din oraş. E real , sigur nu vizez ?!
Soarele cu razele lui puternice şi luminoase care au pătruns încetişor printre draperii , au ajuns la mine şi m-au făcut să mă trezesc. Key era la marginea patului , parcă mirându-se când am deschis ochii. Mă doare capul şi sunt ameţită , ultimul lucru de care am nevoie acum , este să îmi urle el în cap.
Se apropie de mine şi mă săruta părinteşte pe frunte. Ce l-a apucat? Îl înlătur imediat şi îl dau afară din camera mea specificând că vreau să fiu singură. Îmi scot jurnalul de sub duşumea şi încep să scriu: " Dragă jurnalule , ieri a fost o zi ciudată. Nu ştiu de ce m-am trezit cu o durere aşa mare de cap şi de ce ticălosul de Key se afla în camera mea , dis-de-dimineaţă , chiar înainte de a mă trezi. Nu-mi amintesc absolut nimic din ce s-a întâmplat în ziua trecută. Doar de el. De Daniel. Oare ce o face acum ? Scuză-mă bate cineva la uşă ! Promit că îţi voi scrie cât de curând posibil ".
În partea cealaltă a uşii îl zăresc pe fratele meu enervant. Singura persoană pe care chiar nu vroiam să o văd azi ! Mă aplec spre el şi îl sărut pe obraz , ca să nu zică că am păţit ceva sau am vreo boală rară şi nu îl tachinez deloc. Mă apucă de mână şi îmi spune:
- Claire ! Am nevoie de calculator ! Acum !
- Ce ? Alex ! Nu ! Ţi l-am dat şi ieri , chiar suplimentar !
- Da , dar eu te-am acoperit în faţa mamei cu vaza spartă . Dacă vrei să îi spun , bine ! Mă duc chiar acum !
O , doamne ! Am şi uitat de vaza pe care am spart-o ieri. Se pare că mama nu a observat. Ce bine ! Mă simt mult mai uşurată !
- Offf ! Piticanie mică şi strengară ! Du-te la calculator , acum ! Şi să nu mă mai deranjezi !
Rămasă singură mi-am amintit că am " ascuns " în poşetă o carte de vizită. Era de la un salon de modeling şi eu am fost chemată la preselecţie. De ce să ratez o ocazie ca asta ? Mă îndrept spre şifonier şi cotrobăi pe acolo aproape douăzeci de minute pentru a mă decide cu ce să mă îmbrac. În final aleg o pereche de blugi mulaţi , un tricou roşu aprins şi o curea albă pe care o strâng în jurul taliei mele subţiri. Ajunsă în dreptul oglinzii de pe biroul meu spaţios , pun mâna pe farduri şi încep să mă machez. La ochii culoarea roşie , doar trebuie să mă asortez , aşa-i ? Rimelul , pentru a da volum genelor , rujul de culoare roz , dar nu foarte închis , nu vreau să îşi facă o părere proastă despre mine sau să creadă că sunt o piţipoanca. Îmi prind părul în coadă , imediat după ce mi-l îndrept cu placa. Îmi iau poşeta şi arunc o ultima privire spre oglindă. Da ! Sunt splendidă !
Cobor scările şi îmi iau la revedere politicos de la mama. Deschid uşa , dar nu apuc să ies afară pentru că în prag se află un băiat înalt , brunet şi cu ochii căprui. Daniel ?
- Bună , Claire . Noi doi avem de vorbit.
- Ăăăă , sigur că da , doar că mă grăbeam undeva. Ăăăă , vrei să vii şi tu ?
- Cu siguranţă că da , păpuşă. Nu aş rata asta pentru nimic în lume.
Am pornit spre adresa de la studio , urcându-mă în maşina lui Daniel. De ce simt că am mai fost aici înainte , dar nu îmi amintesc nimic ?
- Îmi explici de ce aseară vroiai să suni la poliţie? Erai drogată ?
- Ce ?!
Despre ce vorbeşte ? Eu nu ştiu nimic de nici o poliţie ! Parcă vorbeşte în limbi străine.
- Nu-Å£i aminteÅŸti ? Oh , mahmureala asta !
- Ce ?
- Vroiam să spun că vorbeam nişte abureli , scumpo. Nu mă băga în seamă , nu ştiu ce e cu mine în această dimineaţă , m-am trezit cu faţa la cearceaf. Vroiam doar să-ţi amintesc că ieri am ieşit împreună , pentru a petrece majoratul tău. E ceva rău în asta ?
- Nu , sigur că nu , am spus eu uimită. Se pare că acum ştiu în mare parte ce am făcut ieri.
Iată-ne şi în faţa clădiri de pe adresă. Aici patronul sau mă rog cel care mi-a dat cartea sa de vizită mi-a dat trecere liberă , pe lângă celelalte modele care probabil, aşteptau de mult timp. I-am mulţumit pentru asta şi l-am urmat ascultătoare. Ajungând in studioul foto , mi s-au prezentat două fete. Una din ele , pe nume Mihaela , era înaltă , roşcată , avea ochii verzi şi era destul de frumuşică şi din câte am observat eu ea era fotografa. Îmi pică cu tronc. E aşa de adorabilă şi sociabilă încât îţi vine să intri în vorbă imediat. Cealaltă , este modelul , dacă nu mă înşel. Stă în faţa camerei în costum de baie , lipsind partea de sus şi zâmbeşte la cameră fără ruşine. Este blondă , înaltă , are ochii căprui , dar nu mi se pare deloc atrăgătoare. Când m-a văzut a venit imediat la mine şi s-a prezentat:
- Eu sunt Sabrina, dar mi se spune Kitty. Tu cine eşti ? Eşti cam simplă pentru a fi model ! Nu crezi că ai face bine să faci paşi ? Chiar dacă la început am crezut că e mai drăguţă , s-a dovedit a fi exact contrariul. Îmi venea să îi spun vreo două paraşutei ăsteia care se crede cine ştie cine. Mihaela se apropie încet de mine văzându-mi expresia şi îmi spune să stau calmă , am multe de pierdut dacă întru în conflicte cu toate modelele , dacă se pot numi aşa , de aici. Îi dau dreptate şi mă duc să mă aşez pentru a face prima mea poză. Victor vine din spatele paravanului şi m-a speriat puţin când a spus:
- Madmoissele , eşti aşa de frumoasă. Am făcut bine că te-am chemat aici. Aşază-te aşa şi aşa , cu mâna asta mai sus , cealalta mai jos , picior peste picior. Perfect ! Dai drumul , Mihaela !
Bliţul parcă ma orbit , e aşa puternic ! Deci am făcut prima mea poză într-un studio foto care este cel mai renumit din oraş. E real , sigur nu vizez ?!
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]