Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Dedal Notorius - > Da cu Diavolul zic ;; ). Şi ai dreptate acolo ar fi sunat mai bine aşa, pe viitor voi fi mai atentă.
AlerimxD - > Mulţumesc pentru comentariu.
Soph. - > nu trebuie să te ajut să critici dur şi mă bucur că ţi-a plăcut.
Wanna - > cam multe întrebări o.O'. O să afli acum de unde ştia Daniel de acele cuvinte. Nu spun cu cine va rămâne, nici eu nu ştiu asta încă. Nu v-a scăpa de chestia cu Diavolul foarte curând.
Edvina - > Da era o glumă. Defapt o neînţelegere.
Kayla. - > Am pus next-ul, sper să se fi dus curiozitatea.

Capitolul doisprezece - Adevărul

L-am văzut pe Daniel privind absent. Mă bucur atât de tare că a putut ajunge, poate l-au apucat remuşcările. Mă îndrept cu paşi repezi spre masa la care s-a aşezat şi mă aplec în faţa lui distrăgându-i atenţia. Când m-a văzut a zâmbit şi m-a îndemnat să iau loc, apoi a comandat două cafele cu lapte. Am început să zâmbesc uitându-mă atentă la reacţia lui, dar nu am văzut nimic neobişnuit, doar o bucurie de nedescris. Până când cafelele nu au ajuns în faţa noastră nu a schiţat nici un sunet. Probabil s-a gândit cum să înceapă discuţia. Îşi pune uşor mâna peste mâna mea, dar mi-o retrag înainte să aibă timp să mi-o strângă sau să ne încolăcească degetele între ele.
- De ce m-ai chemat Claire ? Am crezut că m-ai iertat pentru comportamentul meu inadecvat de atunci. Ştiu că aşa a fost şi că m-am comportat ca un prost.
- Să te iert ? am izbucnit eu nervoasă. Nici măcar nu ţi-ai cerut iertare şi nu mă mai atinge. Ar trebui să ştii că sunt cu Key din nou pentru că el mă iubeşte şi nu m-ar arunca ca pe o cârpă aşa cum ai făcut tu. Puteai să îmi explici ce se întâmplase, dar nu ai decis să ţipi la mine şi să te comporţi ca un bădăran. Te-am chemat aici pentru că vreau să ştiu ce este cu acea " incantaţie ". Şi vreau adevărul. De ce te-ai speriat aşa de tare ?
Mă priveşte cu nişte ochi plini de spaimă, nu cred că ştie ce să răspundă, pot fi foarte impulsivă uneori şi ăsta a fost unul dintre acele momente. Acum nu pot decât să-mi beau cafeaua până când el are de gând să-şi deschidă pliscul.


***
Nu pot să cred că am lăsat-o să plece aşa, dar probabil aşa e cel mai bine. Trebuie să se liniştească, între timp voi încerca să rezolv ceva cu problema care s-a ivit. Intru în casă într-un moment nepotrivit cred, tata se află în genunchi în faţa mamei lui Claire, care puteam să jur că va fi soacra mea în scurt timp, pregătit să-i spună ceva, probabil să o ceară în căsătorie.
- Mă scuzaţi ! spun eu pe un ton destul de agresiv. Tată aş dori să vorbesc cu tine înainte să faci vreo prostie pe care o poţi regreta.
Tata a început să radă copios, însă m-a urmat la etaj.
- Ce crezi că faci ? Te dai la mama iubitei mele, tată ? Nu te credeam în stare de aşa ceva. Nu-mi spune că doreai să îi spui cât de mult o iubeşti şi să o ceri în căsătorie, când v-am oprit eu.
Râsete cristaline au început să umple camera în care ne aflam. Puteam să jur ca tata a luat-o razna. Ce vede el amuzant în toată chestia asta ? Doar eu şi Claire avem de suferit, evident ei nu.
- Îmi pare rău dacă asta v-am făcut să credeţi, Key. Niciodată nu am vrut să interpretaţi greşit. Eu şi soacra ta, care trebuie să admit este o persoană onorabilă şi prezentabilă, doar discutam. Şi m-ai prins în poziţia aia pentru ca vreau să cer în căsătorie pe cineva şi ea mă ajută să-mi controlez emoţiile.
Am zâmbit atât de larg încât gura a început să mă doară. Acum e totul mult mai clar şi mai sigur. Cât de prost am putut fi să-mi bănuiesc tatăl. Acum cred că voi încerca să aflu despre femeia misterioasă pe care vrea să o ceară în căsătorie, deşi nu cred că-mi va da detalii la cât de bine îl cunosc eu pe el.
***


- În primul rând îmi cer iertare pentru comportamentul meu. Cu Key zici ? Sper să am plăcerea să-l cunosc, deşi am auzit câteva lucruri despre el chiar de la tine şi nu erau tocmai bune. Dar să lăsăm asta, nu este problema noastră la ora actuală. Păi Claire, acea incantaţie se afla în posesia Adinei, adică fata aceea blondă, pentru a fi în siguranţă. Nu ştiu cum i-a scăpat din mână sau măcar dacă i-a scăpat. Se prea poate să fi încercat să scape de tine, după cum ştii îi eşti tare antipatică. Am mai avut o fată în grup care a citit incantatia din joacă şi a sfârşit moartă într-o fântână, iar când am scos-o la suprafaţa nu avea nici un strop de apa pe ea, asta înseamnă doar un lucru era posedată. Şi uite nu vreau să te speri şi de asemenea nu vreau să ţi se întâmple ce i s-a întâmplat ei. Mă laşi să am grijă de tine ?
Am încercat să procesez informaţia, dar se pare că mintea mea nu vrea. Moartă ? Cum adică moartă ? Nu pot muri acum !


EDIT:
Am uitat să menţionez: Adina [ Abbeh. ], draga mea, te-am adăugat în fic, parcă asta era dorinţa ta >:D<.