Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Capitolul douăzeci - Casă, dulce casă.

Văzându-mi expresia de nedumerire de pe faţă, Key mi-a spus imediat că mama nu ştie absolut nimic, dar mergem să o vizităm pentru că am cam uitat de ea în ultimul timp şi pentru a-i cere voie să ne mutăm la Mihaela. Prima dată am fost de acord cu el, iar apoi mi-am dat seama că nu am de ce să-i cer voie. Sunt majoră până la urmă şi fac ce mă taie capul, fie că-i place fie că nu. Răspund de toate acţiunile mele, chiar dacă asta poate însemna că va fi foarte grav când voi intra în alt bucluc.
- Te rog, amore. Fă-o pentru mine. Chiar am nevoie să-i cer mamei tale voie să ne mutăm. Nu întreba de ce, pur şi simplu asta simt. Te rog, a spus el din nou.
- Haide, Claire! Ce pierzi? a intervenit Shane.
Mi-am întors privirea spre el şi m-am încruntat. Asta l-a făcut să tacă, cel puţin momentan.
- Bine fie.
Doar atât am spus, nu aveam chef să-i ţin o predică despre cât de înspăimântată sunt că va spune nu. Şi chiar dacă ar fi aşa, nu-mi păsa. Puteam să plec când aveam eu chef. Mi-a revenit în gând acea superstiţie tâmpita a iubitului meu. Şi dacă era adevărat? Dacă eram însărcinată? Ce m-aş fi făcut atunci? Am tresărit. Nu eram gata să fiu mamă, nu de la vârsta de optsprezece ani. Cred că totuşi voi recurge la modul cel mai bun de a afla şi anume testul de sarcină. Nu mă încântă, dar este necesar.
Am ajuns în faţa casei, iar în timp ce Key parca maşina, am văzut uşa deschizându-se. Femeia asta aude un motor şi de la şapte mile depărtare, sau mă rog, asta credeam eu, deja mă săturasem de ea. Da ştiu, dur foarte dur, însă asta gândeam în acel moment. Nu aveam nici un chef să dau ochii cu ea, dar trebuia.
Ne-a întâmpinat bucuroasă, dăruindu-ne câte o îmbrăţişare, mai puţin lui Shane. Nu ştia cine e şi sunt sigură că urmă să ne întrebe şi acest lucru.
- Claire, vino cu mine în bucătărie, a spus ea. Băieţi luaţi loc, vă rog.
Am urmat-o fără vlagă, mişcându-mă mai încet decât un melc. Mi-a lipsit această casă, dar nu şi persoanele din ea. Defapt, dacă stau mai bine să reflectez, de fratele meu mi-a fost dor.
- Unde e Alex ?
- De parcă nu ai ştii. La calculator. Stă acolo ore în şir, de când ai plecat. Şi că tot veni vorba, unde te-ai dus ? Mi-a fost dor de tine şi mi-am făcut griji.
- Mamă, nu fi paranoică! Am lipsit doar două zile, nu e atât de mult. Şi am stat la o prietenă. O cheamă Mihaela. Şi nu mă întorc acasă, îmi e mult mai bine acolo.
Accentul pus pe cuvântul mult a sunat destul de ciudat şi rece. Mi-am dat seama de asta, după ce mamă s-a aşezat. De obicei stăm în picioare când discutăm, iar atunci când se aşeaza brusc, însemna că i-am cauzat vreo supărare sau că i s-a făcut rău şi ceva îmi spune că prima variantă e mult mai plauzibilă în acest caz. Aş fi vrut să-i cer scuze, dar nu puteam fără să-i spun că rămân, iar de data asta sunt convinsă că vreau să-mi iau zborul. Nimeni şi nimic, nu mă va face să mă răzgândesc.
- Te-ai lovit la cap? Nu poţi pleca!
Vocea îi sună nesigură şi plină de tristeţe.
- De ce nu?
Am ripostat eu, furioasă.
- Chiar vreau asta! Nu mă poţi ţine aici obligatoriu! Nu mai sunt o fetiţă pe care o poţi controla!
Nu-mi dădeam seama cât de multă duritate era în acele cuvinte, dar aşa m-am simţit. Mereu controlată de ea, vârându-şi nasul unde nu-i fierbe oala. Am observat cum trupul îi este cuprins de spasme şi atunci mi-am dat seama că plângea. Mama mea plângea! Cred că este o premieră, dar mă simt prost acum. Am luat-o în braţe şi am strâns-o puternic.
- Poţi veni să vezi casa mâine. Aşa te poţi convinge că voi fi bine şi într-un loc sigur. În plus, Key va fi cu mine şi tu ştii că mă iubeşte prea mult pentru a mă lăsa să fac faţă pericolelor.
- Bine, draga mea. Ai câştigat de data asta. Mâine vii să mă iei şi apoi voi vizita acea casă. Vreţi să mâncaţi ceva?
- Defapt, ar trebui să plecăm. Nu am mai văzut-o pe Mihaela de ceva timp, pentru că este ocupată cu munca.
Am dat să plec când am auzit-o vorbind din nou:
- Apropo, cine era acel tânăr ?
Mă aşteptam la asta, nu-i putea scăpa nici un detaliu, ar fi murit.
- Prietenul Mihaelei, am spus zâmbind scurt. Apoi am plecat spre băieţi. Le-am făcut semn spre uşă şi am rupt-o la fugă, la figurat. Sper că Shane nu se va supăra pentru că i-am atribuit o nouă etichetă.
Nu ştiu din ce motiv, nici cum, nici de ce, am leşinat. Key m-a prins la timp, chiar înainte să fac contact cu asfaltul şi să-mi sparg capul.
- Mergem la spital acum! s-a răstit el.
- Nici gând! Trebuie să ajungem la Mihaela.
- Nu vreau obiecţii, Claire. Sănătatea ta este în joc.
M-am uitat spre Shane implorându-l să găsească vreun argument în favoarea mea. Se pare că este mai isteţ decât aş fi crezut.
- Am eu o idee mai bună.
- Da, micule salvator?
- O ducem la Mihaela acasă şi îi chemăm un doctor acolo. E mult mai bine aşa, decât să umblăm prin spitale şi să stăm la cozi. Riscăm să i se facă şi mai rău.
Într-un final Key a fost de acord. Nu mă miră, argumentele lui Shane au fost perfecte şi demne de încredere.
- Mulţumesc, i-am şoptit în timp ce ne urcam în maşină.
- Oricând.
Şi mi-a făcut cu ochiul. Acum sunt sigură că destinaţia nu se mai schimbă. Mergem la Mihaela, în sfârşit. Mor de nerăbdare să o văd.

[DeDal N.]

Si cum ramane cu acea posibila sarcina? Huh, mama la 18 ani, mie nu imi suna bine si dupa cate vad nici ei nu ii surade ideea.
Si sunt tare curioasa sa vad cate next-uri o sa pui azi :)) deja ma amuza ideea.
Hai sa revenim. Claire are dreptate, e deja majora, oare de ce isi baga mama nasul peste tot. Nu stiu cum sa zic dar faza asta imi suna cunoscuta.
Nu am vazut greseli, ca de obicei m-ai magulit cu dialog si cu ceva descriere a sentimentelor fetei si mamei sale.
Titlul capitolului e perfect, niciunde nu e mai bine ca acasa, toti o stim.
Soooo cam asta am avut de spus. Buh Bye !!!

[Zuza.]

Salut . . . :]
Peste o ora vreau si urmatorul capitol : )) .

Si . . . imi place . Cum ai descris sentimentele , si nu pot sa cred ca Claire poate e insarcinata O.O . Nu stiu cum ar putea rectiona Key . Eh , si Shane asta , marele salvator [-( : )) . Eu voiam sa aflu mai rapid daca e sau nu insarcinata : )) . Sper ca Mihaela si Shane sa se indragosteasca si sa nu mai trebuiasca ca , Claire sa minta . Greseli de exprimare nu am vazut , dialogul nu a fost sec , descriere si naratiune buna . :]

Astept nextu` [ peste o ora ] . Bafta . >:D<

[AlerimxD]

Bună, darling >:D<
Scuze că am întârziat, dar am văzut episodul din One Tree Hill aşa cum am spus ^^

Well, este foarte interesant cum de fiecare dată când comentez un nou capitol spun aceiaşi chestie, doar că folosesc alte cuvinte. Aş putea da chiar copy paste dintr-un post mai vechi.
Îmi place că relaţiile dintre personaje sunt destul de simple, eu întotdeauna vreau să complic totul, atât în poveşti cât şi în viaţa reală.
Am văzut câteva virgule pe care ai uitat să le pui.
Şi chiar mă bucur că poţi scrie aşa mult într-un timp aşa scurt.
Îmi plac de asemea ideile pe care le ai, dar mi se pare că sunt destul de multe personaje. Cei 3 băieţi, ea, Mihaela, mama ei, fratele şi tu îi iei pe toţi la rând, nu te concentrezi doar pe câteva personaje.
În fine, deja am spus prea multe şi nu voi mai şti cum să mă lungesc postul următor.

Aşa că îţi urez, aşa cum te-am obişnuit, succes în continuare şi inspiraţie.
Xoxo, AlerimxD.

[Stormrage]

Foarte dragutz dar insarcinata la 18 ani:( Abea astept capitolul urmator.... Si Shane e asa de inteligent :chuu: Imi place ca le postezi unul dupa altul.Imaginatia n-are limite, nu?Ca de obicei eu nu vad greselile so.... Astept next:) Spor la postat ;)
ZbYe :Bye:

[SnowFlake.]

Cu dedicaţie specială pentru Zuza :> .



Capitolul douăzeci şi unu - Pleasure

Ajunşi acasă la Mihaela am observat că nu era prezentă. Îmi venea să lovesc pe cineva. Fix când vroiam să o văd şi eu, ea dispărea din peisaj. Key nu mi-a dat răgaz absolut deloc. A sunat la medic şi i-a dat adresa spunându-i că este urgent.
- Ei, deci când vine ?
- Cine ?
Am început să râd când i-am auzit întrebarea, de parcă nu era evident.
- Medicul.
- Peste vreo patru ore, a spus că are treabă. Nu i-a păsat că este foarte urgent şi aici.
- Nu este aÅŸa de urgent, stai liniÅŸtit.
S-a apropiat de mine şi m-a strâns în braţe, apoi m-a sărutat pasional. Shane se uita la noi nedumerit şi vrând să o ia la fugă. Am început să râdem amândoi când i-am văzut expresia. Era aşa de adorabil când era îngrozit să nu asiste la o scenă fierbinte.
- Ăăăă .... băieţi? Eu cred că plec puţin, să ... dorm?
Am încercat să îmi înăbuş un chichot, cel puţin de data asta şi spre surprinderea mea am reuşit. Am încuviinţat din cap şi a plecat val vârtej din cameră, lăsându-ne singuri. Gândurile din parcare se amplificau treptat.

M-am apropiat încet şi mi-am apăsat buzele peste ale lui, punându-mi o mână pe după gâtul său şi alta pe spate, înfigându-i unghiile în carne. Dorinţa i se zărea în ochii. M-a trântit în pat, depinde ce înţelegem prin trântit, şi s-a aşezat peste mine posesiv. Mi-a luat piciorul şi mi l-a arcuit după mijlocul său. După câteva secunde s-a îndepărtat şi a spus:
- Nu putem ....
- Ştiu, am încuviinţat.

Am vrut să mă dau bătută, dar nu prea era cazul pentru că în acel moment, hainele au început să zboare prin cameră. Sincer dacă tot am fi ajuns aici, ce rost a avut să-mi spună că nu putem ? Nu mai conta, deja îmi pierdeam capul, intrând în jocul lui. Încercam să ţin pasul, dar nu reuşeam, aşa că l-am lăsat pe el să preia conducerea. Îi plăcea mult să mă aducă în stare de nebunie, metaforic vorbind. Îl simţeam înăuntru cum se joacă gingaş, iar o mulţime de sentimente m-au cuprins, însă în proporţii foarte mari, plăcerea.
Când totul s-a terminat, o bătaie uşoară în uşă s-a auzit. Am tresărit şi am început să ne îmbrăcăm cât de repede am putut. [ Nu chiar foarte repede, având în vedere că ne tot sărutam. ]

Dincolo de lemnul acela se afla medicul, cel mult aşteptat. Nu aş fi vrut să apară încă, pur şi simplu, nu vroiam să aflu ce mi se întâmpla. A început să mă consulte, iar eu mă strâmbam de fiecare dată când schimbă ustensila, sau cum s-o chema aia. Mi-a zâmbit şi apoi mi-a spus că nu este nimic grav, sunt doar anemică. Sincer, am răsuflat uşurată. Asta înlătura orice bănuială despre sarcină. Îmi venea să dansez de bucurie, dar mi-am reţinut această reacţie. A fost de-ajuns să îi mulţumesc şi să-l conduc spre uşă, imediat după ce mi-a prescris reţeta. Gândul la pastile, îmi provocă greaţă. Nu-mi plăceau absolut deloc. Le detestăm de când eram mică. Întorcăndu-mă în cameră, Key m-a luat în braţe şi mi-a şoptit:
- Legat de ceea ce s-a întâmplat ....
- Mă gândeam eu că aici se va ajunge, am remarcat eu tristă.
- Aici unde?
- De fiecare dată când faci ceva greşit vrei să repari acel lucru. I-ar asta pentru tine a fost o mareee greşeală.
A început să radă, liniştindu-mă.
- Nu, e adevărat, Claire. Vroiam să-ţi spun că a fost minunat şi dacă aş fi nevoit să dau timpul înapoi, aş mai face-o.
- Serios?
Aveam un ton atât de inocent şi firav, încât m-a strâns şi mai tare.
- Foarte serios. Te iubesc şi nu am de gând să te părăsesc.
- Åži eu te iubesc.
Nu am putut spune mai multe. Emoţiile mă copleşiseră din nou, dar de data aceasta erau de uşurare şi iubire.

În sfârşit Mihaela sosise. M-am repezit la ea şi am strâns-o puternic în braţe. De această dată, mi-a răspuns la fel de repede, strângându-mă şi ea. Îmi era ca o soră mai mare şi nu ştiam cum să-i dau vestea cea mare. Aceea despre mama, ştiţi voi, vrea să vină în vizită. Nu prea o vroiam aici, dar nu aveam ce face, trebuia să o liniştesc mai ales după ce am supărat-o atât de tare, încât a şi plâns. Cum am mai spus am un dar unic de a scoate persoanele din pepeni, în anumite cazuri. Sunt o mare pacoste, dar nu mulţi se plâng. Când l-a zărit pe Shane în spatele ei, a înlemnit. Pur şi simplu se holba la el cu ochii mari. Aş putea spune acelaşi lucru şi despre el. Am luat-o de mână, îndepărtând-o de Shane, dar a întors capul pentru a mai privi o dată.
- Cine este el?
- Ţi-a picat cu tronc, a? Un prieten de-al meu.
- Este superb. Ochii aceia m-au făcut să mă topesc.
- Hello! Nu credeam în dragoste la prima vedere, dar se pare că tu mi-o dovedeşti chiar acum.
A chichotit scurt şi a pus pe masă cina.
- Hmm, deci suntem patru, nu ?
- Să numărăm. Eu, tu, Key şi Shane. Da, categoric patru.
A zâmbit. Cred că acum era momentul să o anunţ de vizita neaşteptată pe care urma să o aibă.
- Mihaela? Aş avea ceva să-ţi comunic.
- Da, scumpo. Ce s-a întâmplat?
- Mama mea.... vrea să vină în vizită. Nu te superi, nu?
- Oo, prostuţo. Normal că nu. E la fel de bine-venită ca şi tine, ştii asta.

I-am mulţumit printr-o înclinare a capului şi m-am aşezat la masă. A fost aşa de drăguţă, încât i-a chemat ea pe băieţi, dar cred că a făcut asta pentru a-l studia mai bine pe Shane. Ştiam eu că nu mint când am spus că vor fi împreună.
Cina am luat-o într-o linişte deplină, iar apoi ne-am îndreptat spre camerele noastre. M-am aşezat în pat, încercând să adorm, însă nu am reuşit, până când nu m-a luat iubirea mea în braţe, ţinându-mă strâns.

[Mdn.]

Edit.

Deci asta-i prea de tot. : )) Eu, foarte fericita ca ai postat doua capitole am inceput sa citesc. Aa :- ? Ceva nu-i in regula. Nu prea se leaga capitolul respectiv cu precedentul. Bun. Hai sa dam o pagina inapoi. Woot ? Trei capitole ? OMG. Incep si citesc. Nee, nici cu asta nu are vreo legatura. : | Ce se intampla ? Dau inca o pagina inapoi si ce gasesc ? Alt capitol necitit. PATRU ? Sunt prea norocoasa. ;>
En fin. Le-am citit pe toate si le ador. Ma bucur ca Shane si Claire au iesit din inchisoare. :] Vaiii, nu stii cat te ador pentru minunata reactie a lu Key. : )) A fost asa kawaii. 8- > Oh, sarcina ? Ce ma bucur ca nu este insarcinata. Adica, un copil acum parca ar fi stricat tot farmecul. : ))
Uuu, Mihaela si Shane ? Ah, ce-mi place. 8 -> Desi nu m-as fi suparat daca l-ai fi cuplat putin acolo si cu Claire. : - " Daniel ? Pe unde mai umbla ? ;> Nu am mai auzit de el de vreo 4-5 capitole. : ))
Greseli de tastare sau de exprimare nu am vazut. Naratiunea se impleteste foarte bine cu dialogul. Ce sa mai, tu oricum esti geniu la astea. ;>
Iaiii, ce mi-a placut faza dintre cei doi. Eeh, pana la urma tot au facut-o. ;>
Abia astept capitolul urmator. Sunt curioasa cum va decurge relatia si intre Shane si Mihaela. Oricum Mihaelei i-a cazut cu tronc Shane si invers. 8- >
Anyway, next-ul cat de repede poti tu.
Si anunta-ma tuuu. [- (
Sa numai pierd atatea capitole. : ))
Baftaa.

[AlerimxD]

Este aşa de nedrept că trebuie să dau câte două comentarii pe zi, tu chiar nu ai altceva de făcut decât să scrii ? -_-
Glumesc, mă bucur că te-a agăţat de inspiraţie şi nu-i mai dai drumul >;D<

Hm, nu ştiu cum să-ţi spun cât de rău îmi pare că tu faci totul să fie perfect pentru Shane şi... Mihaela! Mihaela, nu Claire. Dar e povestea ta, probabil ai în minte capitolul următor vizita mamei lui Claire apoi fata îl înşeală pe Key cu Shane şi toţi vor fi fericiţi până când o altă fantomă apare... E clar că nu gândim la fel!
Şi încă un lucru pe care l-am observat chiar acum. Claire e nume francez, Shane englezesc, iar Daniel şi Mihaela sunt româneşti. Ce poveste încurcată, dacă şi numele sunt din limbi diferite.

Gata, iar am scris prea mult. Mă aşteaptă One Tree Hill, trebuie să văd ce se va întâmpla cu Felix şi Brooke.
Succes.
Xoxo, AlerimxD.

[DeDal N.]

[EDIT]
Ma gandeam eu ca mai pui macar un next azi.
Foarte...interesant? Imi exprim dezagrearea fata de caderea de calciu a fetei. Si eu care ziceam ca e insarcinata, am dat-o in bara, GEEZ.
In fine. Nu gasesc greseli, sa fiu a naibii nici daca le caut cu lupa, ceea ce ar fi aiurea.
Aaaa, o noua pereche, da, asta merita sarbatorit. Si o sa sarbatoresc. Mult dialog, ca de obicei si nu stiu ce sa mai zic cand pui capitolele asa, unul dupa celalalt.
Buh Bye !!!

[Addeh]

Oh, doamne. Fato, esti chiar harnica! Nu cred ca este cineva de-aici care sa posteze atat de repede:))
Oricum, sunt bucuroasa ca citesc, as fi venit mai devreme dar.. Asta e scoala... Sa inteleg ca nu este insarcinata? Oh, este un miracol:chuu: Sa nu ma mai sperii asa niciodata.
Si scena dintre Key si Claire - fantastica:X aah, apropo de dragoste.. Simt eu in aer ceva iubire intre Shane si Mihaela. S-ar potrivi...:-?
Sa ne incanti din nou cu alte capitole:* Te pup>:D<