Minciuna

[Rain]

Nu voi lua in seama intrebarile. Eu sunt faptul-de-a-fi-privilegiat-al-deschiderii.


Evenimentul naruirii starii de neascundere din punctul de vedere al parcursului sau istoric este reorientarea adevarului catre "corectitudine" ca urmare a instalarii adevarului lui ουσία.
Stiindu-se deja de la Heraclit si Parmenides ca starea de neascundere a fiintarii nu este pur si simplu doar simplu-prezenta. Starea de neascundere survine doar in masura in care este obtinuta prin opera: ca poezie.
Cucerirea starii de neascundere a fiintarii (si astfel a fiintei insesi) in opera, cucerirea aceasta a starii de neascundere a fiintarii care deja in ea insasi nu survine decat ca disputa constanta este intotdeauna deopotriva lupta impotriva ascunderii, a acoperirii, lupta impotriva aparentei.
In felul acesta, experienta originara a adevarului ca stare de neascundere este periclitata. Pentru ca nepervetitul nu poate fi obtinut decat daca perceperea si sesizarea se adreseaza direct fiintari, fara denaturare, adica se orienteaza dup ea!
Drumul este deschis acum pentru adevar inteles ca orientare corecta. Dar drumul pe care-l alegem duce oriunde.



DEVENIRE <---------------FIINTA-------------------> APARENTA
........................................|......................................
........................................|......................................
........................................|.......................................
........................................v......................................
_____________________GANDIRE______________________

Apreciez faptul că nu ai răspuns seriei de întrebări. Defapt ele erau aduse ca o completare.
Mai apreciez faptul că ceea ce ai scris acolo a fost diferit de toţi ceilalţi, de gândirea celorlalţi, dar mă îndoiesc că tu ai înţeles tot ce ai scris.

[Fata cu par de foc]

Cred ca in primul rand trebuie sa ne definim minciuna. Si aici o putem da in ''relativisme'' - adevarul este, pentru fiecare, subiectiv; si mai putem vorbi despre ''furnizarea de informatii'' care au atatea motive sa exprime acest adevar subiectiv, cate n-au. Acest gen de raspuns ti se cere din mai multe motive, atat personale, cat si generale, deci si motivatiile difera. Sau, sa exemplific, una este cand eu iti dau bani sa imi iei ceva si tu te intorci cu un rest mai mic, mintindu-ma (minciuna distructiva), alta este cand intr-un grup de amici pe care abia ii cunosti, jucati ''adevar si provocare'' si te intreaba, sa zicem, daca mai esti virgina (informatie absolut personala si care te priveste cui i-o dai). Poate a fost un pic tras de par exemplul, dar nu-i dracul asa negru atunci cand mintim, precum se presupun a fi.

1) De ce suntem tentaţi să minţim?
Tentati? Hm. Cam greu de spus daca tentati. Dar, atunci cand nu vrem sa spunem ceva intocmai cu detaliile pe care le cunoastem, putem avea motive, dupa cum am zis, personale, daca te privesc in mod direct; iar aici putem vorbi ori de intimitate, ori de interiorizare/ epatare (mintim ca am citit un numar de carti de exemplu, pentru a impresiona, sau ne mintim parintii pentru a nu fi pedepsiti) cat si generale, cand esti rugat sa spui niste lucruri la care ai asistat, si sta in puterea ta de decizie daca esti in masura sa faci acest lucru, ce interese ai si ce consecinte pot fi.

2) Facem diferenţe între glumă şi minciună?
Cred ca din combinatia lor iese ''pacaleala''.

3) Crezi că minciuna e un păcat?
Atunci cand faci rau, folosind-o ca unealta, da.

4) Ai minţit vreodată atât de mult încât nu ai mai putut dormi noaptea, gândindu-te că poţi fi prins ?
Cum am constiinta uriasa (tata se prindea repede daca minteam si ma facea cu ou si otet) si, desi uneori credeam ca faceam bine, ma macina ca naiba.

5) Crezi în proverbul "minciuna are picioare scurte"?
Din ce am trait pana acum, e posibil. Si, desi mi-a marit experienta de viata, mai rau m-a bagat intr-un hau al disperarii, in care nu stiam in cine sa mai am incredere, si in cine nu.
Pur si simplu anumiti oameni se incurca in propriile minciuni, sau, ironia sortii, ajungi printr-o coincidenta sa ti se spulbere secretul.

[Kashim]

what the... ? o vai... am comentat ceva aici? daca da scuze, strigati repost si sperati ca, in cel mai bun caz, o sa va auda cineva si o sa va spuna ca nu-i pasa nimanui.

1) De ce suntem tentaţi să minţim?
pt ca nu vrem sa acceptam ceva, pt ca ne e rusine, pt ca ne temem de reactie, pt ca nu trebuie sa stie toata lumea adevarul despre tot ce facem. stiti voi, din astea

2) Facem diferenţe între glumă şi minciună?
ar trebui. e aiurea sa nu faci diferenta asta

3) Crezi că minciuna e un păcat?
da. si o sa arzi in iad daca minti!

4) Ai minţit vreodată atât de mult încât nu ai mai putut dormi noaptea, gândindu-te că poţi fi prins ?
nu.

5) Crezi în proverbul "minciuna are picioare scurte"?
nu

[Zwai]

1) De ce suntem tentaţi să minţim?
Nu cred ca exista om care sa nu fi mintit mai mult sau mai putin. Mintim pur si simplu pentru a ne atinge un scop, ori din nevoia de a ne apara .


2) Facem diferenţe între glumă şi minciună?
Cred ca sunt diferite, dar cateodata le si combinam, caci daca suntem prinsi cu minciuna o putem intoarce si vom spune: "hai ma, nu stii de gluma".

3) Crezi că minciuna e un păcat?
Pacat sau non-pacat nu ma intereseaza.

4) Ai minţit vreodată atât de mult încât nu ai mai putut dormi noaptea, gândindu-te că poţi fi prins ?
Da, am patit-o si pot sa zic ca e cel mai al naibii cosmar.

5) Crezi în proverbul "minciuna are picioare scurte"?
Au fost cazuri in care am mintit si tot eu m-am dat de gol spunand adevarul. In momentul acela juri ca nu mai minti, dar ajungi sa o iei iar de la inceput.

[Cersei]

1) De ce suntem tentaţi să minţim?
Eu sunt tentata sa mint in tren. Calatoresc foarte mult si cateodata ma trezesc vorbind cu straini care imi povestesc de vietile lor si care ma intreaba de viata mea. Si nu vad de ce ar trebui sa impart detalii personale. Asa ca mint. For the lulz.

Dar sunt un milion de cauze. Minti ca sa acoperi ceva de care iti e rusine, ca sa nu jignesti sau ca sa protejezi o persoana la care tii, sau pur si simplu ca ti-e mai comod ca unii sa nu stie adevarul.

2) Facem diferenţe între glumă şi minciună?
Nu vad legatura intre gluma si minciuna.

3) Crezi că minciuna e un păcat?
Cred ca e naspa daca ii minti pe parintii tai ca te duci la scoala cand tu stai la cafele pe banii lor, dar cred ca e ok s-o minti pe mamaie ca mancarea ei a fost buna chiar daca de fapt a scapat o tona de sare in ea.

Depinde de minciuna

4) Ai minţit vreodată atât de mult încât nu ai mai putut dormi noaptea, gândindu-te că poţi fi prins ?
Nu. Am memorie scurta si nu-mi place sa ma complic. Mi se pare ca intotdeauna calea cea mai simpla e cea dreapta (nu neaparat in sensul de corecta, cat in sensul de ...ne-imbarligata).

5) Crezi în proverbul "minciuna are picioare scurte"?
Mmm daca mincinosul are minte scurta, da.

[TLDR]