Midnight

[Drama Queen]

Soarele razbtea cu greutate pana in patul de doua persoane , insa a reusit sa ma trezeasca . Am fost surprins sa constat ca nu ne schimbasem pozitia . El inca statea cu capul pe picioarele mele . Pe fata sa se mai zareau urmele sirurilor de lacrimi ce acum erau de mult uscate , iar ,din umbra lor se nascuse un zambet . Oare la cine se gandea ? Pe cine visa ?
Instinctiv mi-am trecut mana prin parul sau blond , moale ca matasea . Razele se jucau pe pielea fina a gatului sau . Era frumos dar , nu era el cel pe care as fi vrut sa-l vad in fiecare zi atunci cand ma trezeam . Alex nu era cel pe care voiam sa-l tin in brate in fiecare secunda , nu era el cel a carui voce imi dadea fiori si de care aveam atat de multa nevoie pentru a supravietuii desi , trebuie sa recunosc , semanau incredibil de mult . Totusi , pielea alba , parul blond , ochii de culoarea smaraldului nu ii apartineau persoanei iubiete .
" Desi tu ai murit , eu nu o sa incetez sa te iubesc . Niciodata . "
Lacrimile curgeau fara oprire . Nici macar nu stiu cand incepusem sa plang . Simteam cum ma ardeau - mai tare decat fierul incins - insa nu aveam forta necesara pentru a le opri .
" Oare daca as muri te-as intalni ? Stiu ca ai vrea sa-mi traiesc viata insa nu pur si simplu nu pot . Nu am pentru ce sa fac asta . Ce ar fi sa ma omor acum , in momentul asta ? Crezi ca ne-am intalni ? Stii , te vad in permanenta langa mine , iti simt prezenta dar , de fiecare data cand incerc sa te ating te indepartezi , de fiecare data cand iti vorbesc tu nu imi raspunzi . Vocea mea se izbeste de pereti si ramane acolo incuiata , pe vecie , asa cum si sentimentele mele sunt inchise pentru totdeauna in inima mea . Niciodata nu am apucat sa iti arat cat de mult te iubesc . Niciodata nu am reusit nimic ... Sunt un ratat , fara speranta sau cale de intoarcere . Totusi , sunt un ratat care te iubeste si te va iubi mereu . Stiu ca e absurd sa-ti cer ca si in moarte sa ma astepti dar , te rog , fa-o ! O sa vin . Nu o sa te mai las singur niciodata ! Promit ..."
Pana si gandurile mele erau ... sparte si mi se pareau incredibil de false.
- Luca ! Luca esti bine ? Ce s-a intamplat ? Luca raspunde-mi !
Stiam ca Alex ma striga , dar nu voiam sa raspund . Voiam sa mor . Viata nu avea nimic bun pentru mine , iar eu eram prea obosit pentru a cauta ceva care sa ma faca sa traiesc . Fara sa imi dau sema am spus :
- Ce ar fi daca as muri azi?
Cuvintele mele au fost urmate de o palma puternica ce mi-a aterizat pe obrazul drept facandu-ma sa imi indrept capul in partea opusa .
- Luca , revino-ti !
M-am uitat in ochii mari si verzi ca smaraldul ai lui Alex . Acum nu mai intelegeam de ce privirea lui ma captivase seara trecuta . Era comuna , stearsa .
- De ce sa imi revin ? Sunt atatea moduri de a murii : unele artistice , altele nu . As putea sa ma spanzur, sa ma impusc - dar ar fi destul de greu sa fac rost de un pistol intr-o singura zi- , sa ma innec , sa-mi tai venele , sa ma arunc in fata unei masini, sa iau o supradoza de cocaina si multe altele . Totusi , toate astea par atat de complicate, mai bine as alege ceva simplu cum ar fi sa ma arunc de pe un bloc. Hm ...tu ce zici Alex? Cum ar fi mai bine?
Din ochii lui curgeau siroaie de lacrimi . Nu intelegeam ce il apucase . Probabil el era mai nebun decat mine . Sau , ba nu , mint : el era nebun . Eu eram un om perfect rational : atunci cand nu ai pentru ce sa traiesti trebuie sa mori .
- Luca , te implor , revino-ti!