Midnight

[MiraA]

Ce bine imi pare ca ai adus nextul:X
Imi pare rau de Luca, dar eu in locul lui Alex nu i-as fi dat o palma ci un pumn ca sa zboare de tot din pat :)) Nu-mi plac persoanele care zic "ce-ar fi sa mor". Ma dispera X(
Si Luca ma disperat in capitolul asta...dar a fost foarte frumos scris, aici nu am ce comenta :X:X
Sper doar sa-si revina si sa priveasca in fata sa. Alex e atat de dulceee :X Sa-l vada, ca de nu face din nou aceeasi greseala :|
POOp si astept ca de obicei nextul

[HanniGram]

waaaah am pierdut doua capitole!Baka de mine!T_T
Mi-a placut la nebunie subiectul pe care l-ai ales,iar Alex e un duulce de tot care din pacate s-a procopsit cu un bou >,> *boul must die or disapear*:-"
M-a pufnit rasul cand Luca a inceput sa gandeasca sinucigas.Eu l-asi fi legat de pat cu un lant dragut,asi fi luat toate obiectele sinucigase si tadam!Pedeapsa perfecta:)) Chiar este trist ca a trecut prin atatea si daca nu ar fi fost Alex,l-asi fi lasat sa se sinucda...neah...e prea sexy ca sa moara:x
Sper sa-l loveasca Cupidon si sa sara pe sarmanul lui frate:x
Inspiratie strasnica!Voi avea eu grija sa nu ratez inca un cap:-"
Byye my seme(sa nu ma pedepsesti :D )>:D<

[Addeh]

Hm, auzi la el, cică este o persoană raţională şi doreşte să moare - am început să-l cam urăsc pe Luca T_T Sper că n-are de gând să facă vreo prostie mai mare decât a spus el deja o.o
Anw, observ că am ratat două capitole din fic; chiar mă întrebam când ai postat si cum de eu - daa, tocmai eu - vin atât de târziuuu o.o Hm, chiar neaşteptat ...

Off, văd că cei doi deja au început să fie apropiaţi - probabil din cauză că se aseamănă cât de cât :-? Oricum, devine interesant, asta până la partea în care Luca începe să abereze :-L
Baftă, seme-ul meu <3

[Drama Queen]

Dudes ...am venit aici cu noul capitol ...sper sa va placa.

Capitolul IV - Scrum

Ma pregateam sa ii spun ca nu am la ce sa imi revin insa usa s-a trantit de perete cu un zgomot asurzitor intrerupand scena parca scoasa dintr-o piesa de teatru jucatan de niste actori amatori .
- Avem musafiri !
Vocea usor pitigaiata a Mariei m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant .
- Si pe cine avem musafiri ? intreba blondul ce isi stersese lacrimile imediat ce isi vazuse surioara .
- Ah .... paiiii ... pe Robert si pe vrajitoarea aia de sora - sa . Ah si Luca mama a zis ca a ta camera este gata si ca te asteapta acolo tot ce ati cumparat ieri .
- Multumesc ca m-ati anuntat frumoasa printesa dar , daca nu va e cu suparare , binevoiti a-mi spune unde este onorabila mea camera ? am intrebat-o pe Maria ce era vizibil incantata de faptul ca ii vorbeam asa .
- Chipesule print camera dumitale este ...
- Camera imediat urmatoare , a intervenit Alex intrerupand in mod brutal mica noastra conversatie .
Era schimbat : vocea lui era mult mai dura , iar privirea la fel . Totusi , nu aveam nici cea mai mica si neinsemnata umbra de curiozitate in a descoperi de ce . Pana la urma si la coada era treaba lui cum se comporta si de ce o face .
M-am ridicat de pe patul moale si confortabil si am parasit camera iar asta doar pentru a intra in dormitorul meu .
Am constatat , nu fara o usoara surprindere , ca avea aceleasi dimensiuni cu cel al fratelui meu insa , spre deosebire de al lui , dormitorul meu era decorat in rosu si negru .
Mi-as fi dorit sa fac un dus lung , insa stiam ca trebuie sa ma prezint si eu in fata musafirilor caci altfel asi fi parut nesimtit , lucru pe care chiar nu mi-l doream .
Am deschis usile mari ale sifonierului constatand ca toate hainele mele erau asezate acolo in ordine .
Mi-am ales un tricou alb , destul de larg , cu un robot gri imprimat pe el si o pereche de pantaloni negrii cu multe buzunare . In picioare m-am incaltat cu perechea de skateri negru cu rosu si foarte putin alb pe care o cumparasem de la mall cu o zi in urma .
Mi-am pieptanat parul negru ca taciunele si lung pana la umeri si m-am dat cu putin parfum din sticluta de pe noptiera , apoi am iesit in camera dand nas in nas cu Alex .
Purta un tricou alb pe care era scris cu rosu " Vodka , connecting people " si o pereche de jeansi negrii stramti . Arata genial , insa nu aveam de gand sa-i spun asta : nu era genul meu de afirmatie .
- Coboram ? m-a intrebat rece .
Nu m-am obosit sa ii raspund , ci am aprobat printr-o usoara miscar a capului .
Am coborat pe scara interioara in spirala , ajungand in livingul imens unde , pe canapeaua neagra din piele stateau o fata si un baiat ce s-au ridicat imediat ce ne-au vazut .
El era la fel de inalt ca mine , cu parul saten scurt si imbracat in negru . Imediat ce l-a vazut pe Alex si-a muscat buza inferioara , facandu-ma sa realizez ca el era cel cu care blondul vorbise ieri seara la telefon .
Ea era putin mai scunda , blonda cu parul pana la talie, imbracata intr-un maieu alb si o fusta neagra deranjant de scurta . S-a apropiat si mi-a intins mana :
- Eu sunt Roxanne , mi-a spus pe un ton ce se voia senzual , insa mie imi provoca repulsie .
Am dat mana cu ea , prezentandu-ma si eu .
- Sa stii ca o cheama Roxana , spuse fratele meu plictisit .
Era asezat pe fotoliul negru din piele , cu capul lasat usor pe spate si picioarele deschis . Nu stiu de ce dar , in acel moment , imi doream din tot sufletul sa il lovesc cu toata forta .
- Da , cum spui tu , i-am raspuns luand loc pe celalalt fotoliu .
Se lasase o tacere apasatoare ce fusese curmata de vocea lui Robert :
- Luca , ce ar fi sa ne distrezi .... ca si asa nu ai altceva mai bun de facut ?
Eram perfect constient ca ma insultase , asa ca aveam de gand sa pornesc o mica batalie impotriva lui pe care , evident , eu aveam sa o castig . Baietasul ala nu stia cu cine se pune .
- Si ce anume as putea sa fac ? am intrebat pe o voce joasa , voita placuta.
Raspunsul la intrebare mi-a fost dat de blonda :
- Canta -ne si noua ceva !
Chiar daca vorbise autoritar imi oferise un avantaj : cantatul era unul din lucrurile la care ma pricepeam .
- In ce limba ? Romana ? Franceza ? Spaniola ? Italiana ? Greaca ? Germana? Engleza ? Japoneza ? Coreeana ? Alegeti voi ... pentru mine e cam greu .
- Romana , dar ai grija sa nu fie o manea spuse - in realitate latrase - fratele meu .
Am zambit , desi in realitate voiam sa ii dau cu capul de toti cei patru pereti ai camerei si am inceput sa cant :
- E tot ce ne ramane , un suflet ravasit / Cand prietenul cel bun ne joaca farse ... farse / Tresarim la vorbe grele / Cand totul s-a sfarsit / Sfidam/ Avem doar lacrimi si degetele arse/ Ne-am ars cand am crezut un joc de minciuna / Un nou inceput / Ne-am ingropat vise , sperante / Intr-o falsa prietenie am sadit sensul vietii / In prietenul cel bun / Laudat acum e stins aruncat/ Nu , nu mai pot sa cred / Am observat ca tot ce a fost bun poti sa pierzi/ As vrea sa pot sa spun acum ca am un prieten care-i bun / Dar sunt legat in lanturi / Si nu pot nici cum / S-a ales scrum praf / Stigate nestire/ Am ramas doar eu / Tu nu / Sunt doar eu cu mine / Singura privire ... / Fum prea scrum se stinge tot acum / O prietenie moare , nu mai poate respira / I-ai luat tot oxigenul prin tradarea ta / N-are rost sa plangi niciun regret n-ar mai conta / Strop plin plang / Cu lacrimi de sange / Ploaia de lacrimi in vant mananca tot din mine / Cazi pe pamant invins de o falsa prietenie .
M-am ridicat de pe fotoliul comod . Roxanne se uita la mine si , nu stiu de ce , dar parea ca mai avea putin si izbucnea in plans . Desi incetasem sa cant nimeni nu vorbea . Cu un aer triumfator am spus :
- Cam atat am avut eu de cantat , asa ca ma duc in camera .
Nu am mai asteptat sa aud glasurile celorlalti ci am pornit spre camera mea cu pasi mari , hotarati .



P. S : melodia este Adda ft Sakadat - Prietenie fumata ( nu o detin si nu incerc sa fac profit de pe urma ei )

[Zyklon]

Yupy next. Capitolul... no comment. Minunat. Ah iubesc melodia aceea. Ce sa intamplat cu blondin de a devenit asa de rece? Hmpf. Imi plake rau Luca. Si faptul ca a ales aceasta melodie. Se potriveste. Robert ala nu stiu de ce dar cred ca va creea niste probleme. Presimt si eu asa...

Superb capitol si succes in continuare :bv:

[HanniGram]

Yee un nou capitol! Il inteleg pe Alex...eu cred ca e prea bland cu Robert. S-a comportat oribil cu Luca. Sper sa scape de el cat mai repede, desii pare cam dominant si Alex poate s-o incaseze rau de tot. Luca a nimerit-o cu melodia,e un geniu! Sunt curioasa cum va reactiona Robert:))
Deabia astept capitolul urmator! Super inspiratie! ^o^
Byye>:D<

[Addeh]

Oh, un capitol interesant. Şi da, deşi vin eu mai târziu cu... :-? două zile, era practic imposibil să nu comentez :]]

Well, văd că atmosfera începe să se schimbe în noua casă [ mai degrabă în familia cea nouă ] a lui Luca. Ştii cine mi-a atras atenţia ? Chiar tipul ăla, fratele Roxanei [ isn't Roxanne ] - parcă Robert. Hmm, mă întreb dacă va exista ceva între el şi Luca * laughs *

Ya know, anyway, success with the next chapter and don't be later please . Byeh .

[MiraA]

hmmm...am citit si am uitat la las comm, scz ubita:*:*
Se pare ca in fiecare capitol ma dispera cate unu:)) Nu-mi place de Robert. E mult prea arogant si plin de el...urasc persoanele de genul asta. In fine, am obs ca si Alex si-a schimbat un pic atitudinea...sper sa nu ramana chiar asa k e prea distant pt gustul meu :( Vreau sa se inteleaga bine cu Luca...
App de Luca, ma bucur ca a reusit sa-i dea clasa dobitocului :)) asa il vreau
Poi, cap a fost bestial ca de obicei...spor la scris si poop

[Reveuse]

Drăguţ fic. Am văzut mai bune, dar promite.
Ar fi bine dacă te-ai uita peste el de mai multe ori înainte să-l postezi, îţi scapă multe greşeli şi se întâmplă să nu mai înţeleg uneori ce voiai să spui. Trecând peste asta, nu înţeleg de ce nu scrii cu diacritice. Dă alt aspect textului. You should try.
Caracterul lui Alex nu prea pare veridic. E prea puţin constant, parcă ar fi două persoane diferite. Prima oară părea timid şi sensibil (lucru care, nu o ascund, m-a enervat), apoi mi s-a părut golit de sentimente, poate aspru în atitudinea lui.
Luca, dacă nu ar mai avea acele accese emo, ar fi un personaj pe cinste. Genul meu de caracter. Lucrurile ăstea melancolice şi lacrimogene sunt atât de folosite încât au ajuns să mă calce pe nervi personajele apatice şi suferinde aproape tot atât de mult ca modelele virtuoase şi fără niciun defect.
Nu pot vorbi despre acţiune pentru că e puţină. Nu îmi dau seama ce o să se întâmple decât într-o foarte mică măsură.
Descrierea e bună: nici exagerat de multă, nici puţină.
Aştept următorul capitol *evident*. Nu pretind să faci cum spun eu, ţi-am dat doar câteva sfaturi. Dacă o să le urmezi sau nu e alegerea ta. Nu pot decât să aştept.

[Drama Queen]

Guys ...multumesc pentru comentarii ...chiar conteaza pentru mine :D


Capitolul V : 1+1 = 1

Fierbeam de nervi asa ca , pentru a ma calma , am hotarat sa fac un dus lung . Nici macar nu realizam daca apa era calda sau rece . Simteam doar ca se prelinge incet , incet de tot , pe corpul meu . Cu fiecare picatura de apa imi revenea autocontrolul . Pana la urma ... cui ii foloseam daca eram mort ? Daca as fi avut garantia ca dupa moarte l-as fi intalnit nu as fi fost in viata acum . Sau poate ... sau poate ca nimic din toate astea nu conteaza . Trebuie sa incetez sa fiu un ratat fara speranta . Viata mi-a oferit o sansa , asa ca nu trebuie sa fiu bou sa o ratez . Nu , asta ar fi inadmisbil chiar si pentru mine . Revenit la ceea ce eu numeam normalitate , si cu un prosop in jurul taliei , am iesit din baia spatioasa . Mi-a luat aproape un sfert de ora sa-mi pun o pereche de blugi si un tricou alb , simplu . Plictisit m-am intins pe pat , asteptand sa treaca timpul.
- Hei , Luca ! Pot sa intru ?
Alex era ultima persoana din lume pe care mi-as fi dorit sa o vad sau sa o ...aud , asa ca i-am raspuns :
- Abonatul Vodafone nu poate fi contactat . Va rugam sa reveniti.
Speram ca va pleca , insa nu am avut eu norocul asta . Din contra : a intrat in camera .
Desi nu stiu de ce , ma enervase foarte tare prin indiferenta lui de mai devreme , asa ca am hotarat ca trebuie sa i-o platesc cu aceeasi moneda . Mi-am inchis ochii si am asteptat sa plece . Se pare totusi ca nu avea de gand sa faca asta prea curand asa ca i-am spus :
- Nu ai musafiri?
Tonul meu era cat se poate de rece , insa el a raspuns calm :
- Nu .
- A ... nu aveai nimic mai bun de facut , asa ca ai venit pe capul meu . Ce dragut din partea ta ! Hai nu zau? Cand o sa renunti sa joci dublu rol ? Daca e atat de greu sa fi dragut poti sa o lasi balta , eu nu sufar .
De regula eram un om rabtator , insa de data asta pur si simplu nu am putut suporta si am spus tot ce ma apasa . Raspunsul nu s-a lasat asteptat si nici nu a fost mai prejos :
- Eu joc dublu rol ? Te rog...scuteste-ma! Fa-ti un bine si uita-te in oglinda , daca nu ma crezi ! Ai trecut prin ceva ce nu poti uita . Ok , sunt de acord cu asta . E greu ! Te apasa nu te lasa sa dormi ! Dar asta nu e un motiv de: vaaaaii ...azi sunt ok ...dar maine ma omor . Nu-mi spune mie ca sunt ala cu doua fete ! Pretinzi ca nu ai nevoie de ajutor , iar apoi faci o intrega scena . Esti patetic !
Avea atata dreptate . Poate ca era un pusti incapatanat , care , din cate am observat tindea sa o faca pe desteptul , insa ceea ce spunea chiar era adevarat . Ma purtam mai rau decat un copil de patru ani .
- Hmmm , Alex ... nu credeam ca o sa ii ascult pe aia mai mici ca mine dar ... ai dreptate .
Rasul lui cristalin a inundat incaperea . Nu aveam nici cea mai vaga idee ce i-a provocat aceasta reactie si probabil ca asta se putea citi foarte usor din expresia mea , caci mi-a spus :
- Eu ? Mai mic ca tine ? Frate , mi s-a spus ca nu-mi arat varsta , dar nici chiar asa . Pentru numele lui Dumnezeu , in patru luni fac douazeci de ani !
Am ramas perplex . Eram incapabil sa cred ca Alex e cu aproape trei ani mai mare ca mine . Probabil mi-ar fi fost mult mai usor sa cred ca unu plus unu este egal cu unu .
S-a asezat langa mine . De data asta nu am mai spus nimic . Nu oiam sa fac converstie si se pare ca nici el . Ne ajungea simplul fapt ca stam unul langa altul . Sunt unele momente in care cuvintele sunt de prisos , iar acesta era unu dintre ele .
Poate peste cinci minute totul se va schimba , sau poate ca nu .
M-am intins pe spate . Privirea mea era atintita pe tavan , insa cu ochii mintii vedeam cu totul altceva : o lume cu totul a mea . As fi dat orice ca ea sa fie adevarata , insa nu era si nu avea sa fie niciodata . Ea era sortita sa traiasca vesnic in mintea mea .
Imi aminteam de zilele petrecute la orfelinat in care imi repetam intr-una ca lumea e rea , ca nu ma vrea . Poate ca asta e adevarat , sau poate ca nu . Lumea e imensa , nu e doar cartierul in care am locuit timp de saptesprezece ani si doua luni . Mi-ar placea sa o vad pe toata , sa o cunosc pe toata , asa cum e ea : cu bune si cu rele.