Midnight

[Drama Queen]

Capitolul I

De cand eram mic imi doream din tot sufletul sa fiu adoptat , sa am o familie cat de jalnica si sa scap din acel loc care imi provoca numai suferinta . Niciodata nu am inteles de ce m-au abondonat parintii mei . Totusi , dintotdeauna , ei au fost un capitol incheiat pentru mine si de aceea nu le purtam pica . Ceilalti de la orfelinat inca ii mai injura pe ai lor printre dinti , iar apoi incep sa planga implorandu -i sa se intoarca si sa ii ia si pe ei acasa . Nu am inteles nici pana acum de ce nu accepta realitatea ... sau poate ... ei o accepta insa spera in zadar la ceva ce le-a fost interzis inca de la nastere , si asta pe nedrept .
Ingrijitoarele de la orfelinat ne repetau mereu ca noi suntem \" cei pe care nu ii vrea nimeni \" , asa ca am la saptesprezece ani , cand o familie a cerut sa ma adopte m-am mirat . Deobicei , cei care veneau - famii care nu puteau avea proprii lor copii , ii adoptau pe cei mici , asa ca am fost surprins cand cineva a venit si dupa mine , mai ales ca - dupa cate imi spusesera - aveau doi copii .
Eram atat de socat de cele intamplate incat nici macar nu ma puteam bucura . Probabil ca acum noii mei parinti regretau alegerea facuta , dandu-si seama ca nu sunt genul de baiat care poate intra in categoria \" copilului iubitor \" .
- Luca , esti bine ? Ai cumva rau de masina?
- Nu ... mama . Totul e in regula . Doar ma ... gandeam .
Acel cuvant - \" mama \" - suna atat de ciudat iesind de pe buzele mele . Ii lipsea semnificatia . Pentru mine acea femeie era o straina care , printr-o intamplare - nu puteam numi evenimentul miracol deoarece niciodata nu crezusem in puterea divina - acceptase sa aiba grija de inca un suflet .
Se vedea ca incearca sa se apropie de mine . De azi dimineata de la ora opt , de cand ma luase de la orfelinat , colindasem impreuna magazinele si imi cumparase tot ceea ce si-ar putea dori un baiat de varsta mea . Acum , dupa exact doisprezece ore , ne indreptam spre locul care urma sa imi fie casa de acum inainte .
- Luca , am ajuns .
M-am dat jos din SUV - ul de culoare neagra . Casa din fata mea arata mai mult ca un palat . Eram din ce in ce mai curios sa imi dau seama de ce aceasta femeie si sotul ei ma adoptasera . Totusi , stiam ca asta nu era un lucru care se putea intreba .
- Imi pare rau dar in seara asta va trebui sa stai impreuna cu fratele tau . Sper ca nu te deranjaza .
Am raspuns cu un \" nu \" cat se poate de hotarart si sincer . La orfelinat stateam cate patru intr-o camera mica si plina de mucegai . De ce m-ar fi deranjat sa impart pentru o noapte camera cu cineva intr -o casa ce parea un palat ?
Am intrat intr - o camera de ji gigantica si mobilata cu mult bun gust . Se vedea de la o posta ca acesti oameni aveau clasa asa ca trebuia sa dau tot ce era mai bun pentru a ma putea ridica la asteptarile lor .
\" Mama \" m-a rugat sa ma asez pe canapeaua neagra din piele , lucru pe care l-am facut fara sa obiectez .
- Daria , Alex , coborati va rog .
Nu mi-a fost greu sa - mi dau seama ca cei strigati erau fratele si sora mea . Larisa - caci acesta era numele mamei - nu a vrut sa - mi spuna nimic despre ei , asa ca am banuit ca nu erau prea incantati de sosirea mea in domiciliul lor . Nu ii invinuiam , din contra : aveau o mie de motive incredibil de rationale carora eu unul chiar nu ma puteam impotrivi .
Nu a durat nici un minut pana cand in fata mea a aparut Maria . Avea in jur de patru ani si era imbracata cu o rochie de casa de un roz pal pana la genunuchi . Avea parul destul de scurt , de culoarea castanei , si niste ochi mari si caprui . Era un copil incredibil de dragalas ... speram doar ca nici ea nici fratele ei nu-si pusesera in gand sa-mi faca probleme prea mari .
- Buna , eu sunt Maria . Alex coboara imediat ... se imbraca ... de doua ore isi tot schimba hainele .
Atat faptul ca fata nu putea sa pronunte literele \" l \" si \" r\" cat si ceea ce imi spusese m-a facut sa zambesc , semn pe care ea l-a interpretat ca fiind ceva bun .
- Eu sunt Luca si ...
- Daaaa , lasa asta ca stiu . Tu iesti fratiorul meu mai mare celalalt . Pot sa stau la tine in brate .
Macar cu unul dintre cei doi nu aveam probleme . Mie imi placeau copiii , ea era draguta si binevoitoare si speram ca si fratele ei va fi la fel . De abia apucasem sa o iau in brate cand a si rostit :
- Uite-l pe Alex !
Mi-am ridicat capul pentru a putea vedea un baiat putin mai scund ca mine , blond , cu niste ochi verzi absolut fermecatori , imbracat cu un tricou alb , pe deasupra caruia era asezata o vesta neagra . Pe langa ochi , lucrul care mi-a atras atentia a fost perechea de blugi de culoare rosie mulati pe care ii purta .
Ma intrebam cum putea arata atat de bine in ei , insa gandurile mi-au fost intrerupte brusc de vocea sa placuta :
- Eu sunt Alex . Imi pare ... bine ... scuze ... chiar nu stiu ce sa zic , mi-a spus , rosind apoi pana in varful urechilor .
Nu doream sa il fac sa se simta prost , avand invedere ca era noul meu frate si parea atat de timid asa ca i-am raspuns :
- Te inteleg ... e o situatie ciudata . Eu sunt ...
- Luca , m-a intrerupt el .
Apoi , dandu-si seama de ce a facut s-a scuzat repede .
Nu intelegeam deloc ce era cu el . Eu ar fi trebuit sa fiu cel timid : pana la urma , el era unul dintre stapanii casei .

[Zyklon]

Yaaay ploua cu fic-uri noi :)) Acum sa incep :

- descriere ai si este buna, dar poate fi perfectionata.
- titlul mie una mi se pare frumos
- greslei poi... cateva dar se mai intampla.

Ai verificat textul? Mie mi-au sarit in ochi cateva greseli :

- \"intr - o\" corect trebuie \"intr-o\" adica nu trebuie spatiu si sunt mai multe astfel de cuvinte.
- din cate stiu copii mici nu pot pronunta \"r\" si il inlocuiesc cu \"l\".
Mai aveam ceva dar am uitat

Bun deci ideea mi se pare buna si pot spune originala. Imi place ca descrii imbracamintea personajelor. Prima impresie la fic este destul de buna.

Atat am vrut sa zic si succes in continuare :bv:

[HanniGram]

Yeee,un nou fiic.Titlul m-a atras,dar inca nu stiu la ce o sa te referi,insa eu imi imaginez un miez de noapte romantic sau ceva de genul.Imi pare rau pentru sarmanul Luca,dar prevad un viitor stralucitor care compenseaza tot prin ce a trecut.Are niste frati foarte simpatici si ma intreb daca Alex se va indragostii de el,dar asta numai tu stii.Pantalonii aia rosii mi se par cam ciudati...cum poate sa poarte asa ceva,suspeeect:))
Abia astept nextul si super inspiratie!

[MiraA]

opaaa fic nou :*:* gagik am dat de tine :)) (in sfarsit)
Ce mai faci mai? Vad ca o data cu inceputul vacantei te-ai pus pe scris :X....ce ma bucur
Imi place primul capitol, dar sunt extrem de curioasa cm se va dezvolta povestea. Titlul ma intriga :X.
Nu pot sa zic foarte multe de pe acum, dar am impresia ca imi va place extrem de mult de Luca. Cu toate ca nu stiu foarte multe despre el, ador modul in care gandeste. Am aceeasi filosofie ca el : capitolele inchise din viata trebuie sa ramana inchise.
Pai...momentan nu pot decat sa-ti urez bafta in continuare la scris si astept nextul cat mai rpd:*:*

[Addeh]

Oke oke `. :>
Sooo, ma\' seme, văd că te-ai hotărât să mai postezi încă un fic pe aici. xD Doamne, da` multă imaginaţie mai ai, iar eu, iată-mă cum îţi urez şi mai multăăă. *hugshugs*
Ya know, am citit capitolul de ieri, de când m-ai anunţat tu - şi am fugit numaidecât pe tefon [ da, pe net ] să-l citesc. Uuh, mare mi-a fost mirarea când am citit minunăţie de capitol. xD

Well, nu-s multe de zis având în vedere că-i primul capitol; dar mi-a lăsat o impresie extrem de bună. <33 Mai ales că e şi un Luca pe acolo...:\"> Da da. :]]
Personajele sunt conturate după propriul plac, e chiar bun. *laughs* Ohh, sora ta mai mică sigur face o treabă bună cu datul de inspiraţie.
Baftă multăă, ma` seme; aştept să văd ce se întâmplă la midnight. :>

[Drama Queen]

Capitolul II

Camera lui Alex era incredibil de mare . Cred ca avea dimensiunile clasei de la liceul in care invatam .
- Hmmm , te deranjeaza daca stai in patul de o persoana ? Daca e ceva poti sta in al meu ...adica e mai mare si o sa ai mai mult loc .
Nu eram genul de persoana care sa vrea sa faca oamenii sa se simta confortabil in preajma ei asa ca , in loc sa-i spun ca , patul acela de o persoana din lemn de stejar este mai mult decat ceea ce mi-as putea dori am rostit un " nu te deranja" .
M-am intains si , fiind obosit , mi-am inchis ochii . Totusi , era atat de multa liniste in jurul meu incat nu puteam adormi . Inca de mic eram obisnuit cu plansetele celorlalti baieti cu care imparteam camera mai mult decat neincapatoare care ne fusese alocata de catre conducerea orfelinatului.
Acum , lipsa oricarui zgomot ma apasa ingrozitor de tare . Ma simteam strain de toate si de tot . Stiam ca locul meu nu era pe lumea aceasta . Altfel nu m-as fi simtit atat de departe de orice insemna caldura , viata .
Spre marea mea fericire gandurile mi-au fost intrerupte de soaptele lui Alex . Mi-a luat ceva sa inteleg ca vorbea la telefon .
- Scuze , nu am putut sa vin pentru ca astazi a ajuns frate -miu mai mare acasa .
Am deschis ochii socat . Chiar putea cineva sa fie cu adevarat atat de ... bun la suflet incat sa nu se gandeasca la mine ca la o pacoste ?
Blondul se plimba cu pasi mari prin camera . Se parea ca ceea ce ii spunea persoana cu care vorbea la telefon il deranja .
- Bai , daca tu esti un taran incuiat la minte asta nu inseamna ca si eu trebuie sa fiu la fel . Uite cine s-a gasit sa-mi tina mie lectii de etica ! Bou dracului ce esti ! Daca eu spun ca e frate-miu atunci frate-miu e! Capish?
Mi-am inchis din nou pentru ca , dupa nici cinci secunde sa aud un zgomot puternic , ce ar fi trezit si mortii , provenit probabil de la contactul telefonului cu parchetul .
Copii de bani gata nu apreciau niciodata lucrurile pe care le aveau deoarece le erau servite toate pe tava . Totusi , gandurile mele negative au fost indepartate violent de planetele si suspinele lui Alex .
Partea mea umana , obisnuita sa aiba griza de copii de la orfelinat , ma impingea sa ma duc si sa il consolez , insa partea mea practica ma oprea spunandu-mi sa nu ma bag in treburi care nu imi aprtineau .
" Defapt , daca stau sa ma gandesc mai bine , eu sunt cel care a iscat cearta deci ... e datoria mea . "
Fara prea mare tragere de inima m-am ridicat din patul comod si m-am dus la ... fratele meu .
Statea rezemat de tablia patului cu genunchii stransi la piept si fata ingropata in palme , varasandu-si amarul.
- Hei , Alex , uite , mie imi pare rau .
Desi rostite incet , cuvintele mele erau sincere . Nu voiam sa ranesc pe nimeni . Voiam doar sa-mi traiesc linistit viata .
- Nu ar fi trebuit sa te certi cu el din cauza mea .
De aceasta data si-a ridicat capul . Ne aflam acum la acelasi nivel . Privirile ni s-au intersectat pe undeva pe la mijlocul drumului > Am fost subjugat si am uitat pana si ce voiam sa spun .
- Nu e vina ta ca e un bou , Luca .
Vocea lui tremurata m-a trezit din visare , asa ca am putut sa ii raspund :
- Da , dar e un bou pe care tu il iubesti .
M-a privit socat , insa apoi s-a asezat pe spate cu capul pe genunchii mei
- Cum ti -ai dat seama atat de repede ?
- Si eu iubesc pe cineva asa ca mi-a fost usor .
De ce adusesem vorba de subiectul acela care durea atat de tare ? Pentru ca nu puteam sa-l uit ? Pentru ca nici macar nu voiam sa fac asta ? Nici macar eu nu stiam .
- Cum e ?
- Uite , Alex , e miezul noptii deja , iar asta e o poveste lunga .
Era o scuza jalnica , insa acea povestire durea prea tare . era o rana deschisa in sufletul meu si ma indoiam ca avea sa se cicatrizeze vreodata .
- Te rog spune -mi .
Pentru a doua oara in mai putin de jumatate de ora m-am pierdut in privirea sa de un verde intens .
- Fie cum vrei tu . Poate ca , pana la urma , o sa imi faca si mie bine sa povestesc asta cuiva . Acum doi ani s-au trasferat la noi la orfelinat un baiat de o varsta cu mine si sora lui , cu un an mai mica decat noi . Pe el il chema Marius si , jur , era cea mai frumoasa persoana pe care am vazut-o vreodata in viata mea . In plus , aveam sa descopar ceva mai tarziu ca era o persoana increibil de inteligenta si prietenoasa . Fiind transferat de cei de la orfelinat la scoala la care invatam si eu am inceput sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna asa ca am ajuns sa devenimi cei mai buni prieteni . Totusi , soarta a facut sa ma indragostesc de el . Imi era ingrozitor de frica sa ii spun ce simt pentru el deoarece nu puteam concepe faptul ca nu ar vrea sa ma mai vada niciodata din cauza asta . Bineinteles , fiecare zi devenise pentru mine o tortura dulce . Il puteam vedea meeu si ne spuneam totul , lucru care ma bucura enorm . Totusi , stai ca imi era interzis sa ma apropii mai mult de atat de el , lucru care ma facea sa sufar enorm . Acum doua luni , pe cand ne intorceam de la scoala , un sofer beat nu a oprit la trecerea de pietoni si ne-a lovit din plin pe amandoi . Printr-un accident nefericit , eu am scapat doar cu cateva rani minore , insa el a murit . La scurt timp dupa asta , sora lui mi-a adus o scrisoare . Mi-a spus ca fratele ei o scrisese cu un an in urma si , de atunci se chinuia in fiecare zi sa mi-o trimita . Ea nu stia ce scrie acolo , insa se gandea ca de acolo de sus , el ar fi bucuros daca as primi-o.
In mod ciudat in acea scrisoare scria ca ma iubeste si spera sa nu il resping . Daca as fi stiut mai devreme ...
- Luca , imi pare rau .
Ochii lui mari , verzi ca smaraldul , inotau in lacrimi si nu intelegeam de ce .
- Tu nu ai gresit nimic , de ce iti pare tie rau ?
Atitudinea compatimitoare a oamenilor ma enerva mai mult decat indiferenta si rautatea lor .
- Nu ar fi trebuit sa aduc aminte de asta . Mi-ai spus de la inceput ca nu vrei sa povestesti .
M-am mai calmat . Nu era vorba de mila , ci de vinovatie - un sentiment pe care eu il incercam in fiecare zi - . Instinctiv am inceput sa imi plimb mana prin parul lui si , rezemat de tablia patului , cu capul lui Alex pe genunchii mei am plutit catre lumea viselor .

[Zyklon]

Ce am bucur ca ai adus next-ul. Si credema mi-a placut din plin. Absolutminunat. Daca la primul comentariu am avut cuvinte de critica acum am numai de lauda. Deci mai am putin si plang la poveste. Sunt multe povesti de genul asta dar erau fata-baiat si mai mult radeam :)) Acum inca putin si plang. Nu am vazut greseli decat de tastare 1 sau 2 oricum minore. Ce repede si-a dat seama Luca de ce simtea Alex pentru acea persoana. Imi pare atat de rau pentru Luca ... Ei bine gata ca incep sa plang.

Superb capitol si succes in continuare :bv:

[MiraA]

Prima (cel putin sper k nu mi-a luat-o altcineva inainte pana am scris postul :)) )
Imi pare rau de Luca...dar nu mi-as fi inchipuit ca lui ii plac din start baietii sau ca a pierdut deja pe cineva la cine tinea (nu ca nu mi-ar conveni :-" )
Si Alex e atat de dulce :X...nu prea imi place de tipul cu care vb la telefon. De ce a trebuit sa-l faca sa planga?:((
Bine macar k a fost luca acolo ca sa-l faca sa se simta mai bine:X
Ufff...abia astept sa vad ce se va intamla in continuare...pls sa aduci rpd nextul gagik:*:*

[Drama Queen]

Soarele razbtea cu greutate pana in patul de doua persoane , insa a reusit sa ma trezeasca . Am fost surprins sa constat ca nu ne schimbasem pozitia . El inca statea cu capul pe picioarele mele . Pe fata sa se mai zareau urmele sirurilor de lacrimi ce acum erau de mult uscate , iar ,din umbra lor se nascuse un zambet . Oare la cine se gandea ? Pe cine visa ?
Instinctiv mi-am trecut mana prin parul sau blond , moale ca matasea . Razele se jucau pe pielea fina a gatului sau . Era frumos dar , nu era el cel pe care as fi vrut sa-l vad in fiecare zi atunci cand ma trezeam . Alex nu era cel pe care voiam sa-l tin in brate in fiecare secunda , nu era el cel a carui voce imi dadea fiori si de care aveam atat de multa nevoie pentru a supravietuii desi , trebuie sa recunosc , semanau incredibil de mult . Totusi , pielea alba , parul blond , ochii de culoarea smaraldului nu ii apartineau persoanei iubiete .
" Desi tu ai murit , eu nu o sa incetez sa te iubesc . Niciodata . "
Lacrimile curgeau fara oprire . Nici macar nu stiu cand incepusem sa plang . Simteam cum ma ardeau - mai tare decat fierul incins - insa nu aveam forta necesara pentru a le opri .
" Oare daca as muri te-as intalni ? Stiu ca ai vrea sa-mi traiesc viata insa nu pur si simplu nu pot . Nu am pentru ce sa fac asta . Ce ar fi sa ma omor acum , in momentul asta ? Crezi ca ne-am intalni ? Stii , te vad in permanenta langa mine , iti simt prezenta dar , de fiecare data cand incerc sa te ating te indepartezi , de fiecare data cand iti vorbesc tu nu imi raspunzi . Vocea mea se izbeste de pereti si ramane acolo incuiata , pe vecie , asa cum si sentimentele mele sunt inchise pentru totdeauna in inima mea . Niciodata nu am apucat sa iti arat cat de mult te iubesc . Niciodata nu am reusit nimic ... Sunt un ratat , fara speranta sau cale de intoarcere . Totusi , sunt un ratat care te iubeste si te va iubi mereu . Stiu ca e absurd sa-ti cer ca si in moarte sa ma astepti dar , te rog , fa-o ! O sa vin . Nu o sa te mai las singur niciodata ! Promit ..."
Pana si gandurile mele erau ... sparte si mi se pareau incredibil de false.
- Luca ! Luca esti bine ? Ce s-a intamplat ? Luca raspunde-mi !
Stiam ca Alex ma striga , dar nu voiam sa raspund . Voiam sa mor . Viata nu avea nimic bun pentru mine , iar eu eram prea obosit pentru a cauta ceva care sa ma faca sa traiesc . Fara sa imi dau sema am spus :
- Ce ar fi daca as muri azi?
Cuvintele mele au fost urmate de o palma puternica ce mi-a aterizat pe obrazul drept facandu-ma sa imi indrept capul in partea opusa .
- Luca , revino-ti !
M-am uitat in ochii mari si verzi ca smaraldul ai lui Alex . Acum nu mai intelegeam de ce privirea lui ma captivase seara trecuta . Era comuna , stearsa .
- De ce sa imi revin ? Sunt atatea moduri de a murii : unele artistice , altele nu . As putea sa ma spanzur, sa ma impusc - dar ar fi destul de greu sa fac rost de un pistol intr-o singura zi- , sa ma innec , sa-mi tai venele , sa ma arunc in fata unei masini, sa iau o supradoza de cocaina si multe altele . Totusi , toate astea par atat de complicate, mai bine as alege ceva simplu cum ar fi sa ma arunc de pe un bloc. Hm ...tu ce zici Alex? Cum ar fi mai bine?
Din ochii lui curgeau siroaie de lacrimi . Nu intelegeam ce il apucase . Probabil el era mai nebun decat mine . Sau , ba nu , mint : el era nebun . Eu eram un om perfect rational : atunci cand nu ai pentru ce sa traiesti trebuie sa mori .
- Luca , te implor , revino-ti!

[Zyklon]

Yaaay next. Ce zi frumoasa, nu? Pacat ca imi lipseste inghetata. Deci si acest capitol mi-a placut mult, cu toate ca e cam scurt. Nu ma deranjeaza. Atata timp cat e, e bine. What? Nu mai vede nimic in privirea lui? Off o sa vada el curand. Deci, cum am mai zis, mi-a palcut capitolul, chiar foarte mult, indiferent ca e simplu mie tot mi-a placut. Nu am ce comenta.

Superb capitol si succes in continuare :bv: