15-11-2011, 07:05 PM
Am revenit dupa o indelungata absenta, dar cum abia mi-am facut timp sa mai scriu, am zis si sa postez, pentru ca imediat vin tezele si nu se stie cand mai apuc... So, here it is... Sper sa va placa :D
Capitolul VI
Naruto P.O.V
Desi Hinata nu plecase de mult cu Kiba pe urmele ei, 2 minute erau de ajuns pentru a face multe si latratul acelei javre ma baga si mai mult la suspiciuni. Am pornit, urmandu-ma toata gasca, spre locul cu pricina. Nu am vazut nimic suspect, la prima vedere, insa la o privire mai atenta am observat pe gulerul camasii lui Kiba o urma de sarut, care nu putea fi decat de la Hinata. Nu pot descrie prin ce momente am trecut cand am observat acel mic semn de sarut. Durerea ma manca pe interior, inima ma intepa si aveam o dorinta uriasa sa sar pe Hinata si sa o sarut cu toata pasiunea din mine, pentru a sterge sarutul cu Kiba de pe buzele ei. Insa nu am putut face acest lucru in fata tuturor, asa ca am plecat spre casa intr-o stare deplorabila. Nu mai vedeam clar in fata ochilor mei si Sasuke si Sakura incercau sa ma faca sa ma simt mai bine, insa fara prea mare succes.
- Naruto, esti cel mai mare idiot! Credeai ca daca iti ceri scuze, ea va pica la picioarele tale? Hinata are si ea mandrie si i-a fost calcata destul in picioare, imi spune Sasuke, la culmea disperarii. Hinata si-a propus sa se schimbe pentru a nu mai fi ranita. Pentru a fi ea cea care raneste. Si asta doar pentru ca tu esti un tantalau!
M-am oprit brusc in mijlocul drumului, caci in acel moment realizarea m-a izbit furtunos. Oare atat de mult am ranit-o pe Hinata, incat sa ajunga sa faca gesturi atat de disperate? Intr-adevar nu mai stralucea asa cum facea odata, insa nu ma asteptam sa tina in ea atat de multa durere.
- Du-te dupa ea! Mi-a spus Sakura in timp ce ma impingea in directia opusa, zambind cu subinteles.
Am luat-o la fuga, alergand ca un nebun pe alei, refuzand chiar si invitatia la un castron de ramen al profesorului Iruka. Tot ce aveam in minte era Hinata si sa-i spun tot ce simt, tot ce am vrut sa fac, tot ce am vrut sa ii zic. Ajungand la casa lui Neji, am vazut o masina neagra, luxoasa, in fata casei. Am sunat la usa, iar Neji mi-a raspuns.
- Hinata este acasa? Si m-am uitat in casa, sperand ca o voi vedea.
Am vazut-o, insa era cu tatal ei si cu un tanar cu un par lung, blond. Am plecat dezamagit, nu inainte insa sa ma mai uit inca o data la fata care m-a fermecat cu ochii ei liliachii si parul sau brunet cu nuante purpurii. Atunci s-a intors si m-a privit direct in ochi. Am ramas impietrit pentru cateva secunde, la fel si ea, dupa care am vazut cum vine spre mine. Am plecat inainte sa ma ajunga. Nu vroiam scuze, de fapt nu vroiam nimic… poate doar sa ii spun ce simt, insa faza cu Kiba si acum tipul asta… M-a dezamagit. Eram devastat, distrus. Nu vroiam sa merg acasa, caci tata si mama erau la munca si singuratatea imi facea si mai mult rau, asa ca m-am dus la singura ruda, la Ino. Mi-a deschis usa parand frustrata, insa schimband expresia fetei cand imi vazu starea.
- Naruto, ce Doamne iarta-ma ai patit?
- Hinata… Am vazut-o cu un tanar si cu tatal ei la Neji. Am vrut sa-i spun ce simt cu adevarat, insa mi s-a dus toata increderea. Nu stiu ce sa mai fac.
- Naruto, calmeaza-te. Hinata cea veche va reveni, iti promit. Sigur tanarul e un baiat de la firma tatalui ei.
Ino m-a primit in bratele ei, imbratisandu-ma si promitandu-mi ca totul va fi in regula. Nu stiu de ce, dar vorbele ei m-au linistit si mi-au redat increderea de sine.
- Ino, vino cu mine! Vino cu mine la Hinata. Singur nu pot!
- Naruto… Acesta este un lucru pe care trebuie sa-l faci singur si in felul tau, si mi-a facut cu ochiul.
In felul meu, huh? M-am reintors acasa la Neji, stiind deja unde e pozitionata camera Hinatei.Un copac mare, cu ramurile rasfirate pana la fereastra brunetei era numai bun. M-am catarat in copac, care parca era pus acolo special pentru cataraturi nocturne, si am batut in geamul inca luminat. Era asezata in pat, cu fata in perna si parul ravasit. S-a ridicat, stergandu-si lacrimile si venind uimita la geam.
- Naruto! A exclamat ea, tresarind la vederea mea.
- Chiar eu. Hinata, trebuie sa vorbim. Pot sa intru? am intrebat in timp ce deja eram pe unul din scaunele din camera ei.
Statuse tot timpul cu spatele la mine si in momentul in care s-a intors avea pe obraz mici cristale, iar ochii ii avea rosii de plans.
- Scu-scu-scuz-uze, Na-Nar-rut-to, a spus ea printre lacrimi si balbaindu-se.
Am inbratisat-o, ea apucand strans de geaca subtire pe care o purtam.
- De ce iti ceri scuze, prostuto? E numai vina mea ca ai ajuns la astfel de decizii.
Acum rosetea ajunse si in obraji, privindu-ma cu ochii aceia fermecatori. Am simtit nevoia sa o sarut, sa uit de toate lucrurile care ne-au intristat vreodata. Buzele mele s-au unit cu ale ei. O iubeam! Da, acum stiam intr-adevar raspunsul la acea intrebare care ma macinase atata timp. Totul s-a rezolvat cu un simplu sarut, asa magic.
- Hin…, a spus Neji, intrand in camera ca o furtuna urmat de blondinul de mai devreme, intrerupandu-ne sarutul.
Capitolul VI
Naruto P.O.V
Desi Hinata nu plecase de mult cu Kiba pe urmele ei, 2 minute erau de ajuns pentru a face multe si latratul acelei javre ma baga si mai mult la suspiciuni. Am pornit, urmandu-ma toata gasca, spre locul cu pricina. Nu am vazut nimic suspect, la prima vedere, insa la o privire mai atenta am observat pe gulerul camasii lui Kiba o urma de sarut, care nu putea fi decat de la Hinata. Nu pot descrie prin ce momente am trecut cand am observat acel mic semn de sarut. Durerea ma manca pe interior, inima ma intepa si aveam o dorinta uriasa sa sar pe Hinata si sa o sarut cu toata pasiunea din mine, pentru a sterge sarutul cu Kiba de pe buzele ei. Insa nu am putut face acest lucru in fata tuturor, asa ca am plecat spre casa intr-o stare deplorabila. Nu mai vedeam clar in fata ochilor mei si Sasuke si Sakura incercau sa ma faca sa ma simt mai bine, insa fara prea mare succes.
- Naruto, esti cel mai mare idiot! Credeai ca daca iti ceri scuze, ea va pica la picioarele tale? Hinata are si ea mandrie si i-a fost calcata destul in picioare, imi spune Sasuke, la culmea disperarii. Hinata si-a propus sa se schimbe pentru a nu mai fi ranita. Pentru a fi ea cea care raneste. Si asta doar pentru ca tu esti un tantalau!
M-am oprit brusc in mijlocul drumului, caci in acel moment realizarea m-a izbit furtunos. Oare atat de mult am ranit-o pe Hinata, incat sa ajunga sa faca gesturi atat de disperate? Intr-adevar nu mai stralucea asa cum facea odata, insa nu ma asteptam sa tina in ea atat de multa durere.
- Du-te dupa ea! Mi-a spus Sakura in timp ce ma impingea in directia opusa, zambind cu subinteles.
Am luat-o la fuga, alergand ca un nebun pe alei, refuzand chiar si invitatia la un castron de ramen al profesorului Iruka. Tot ce aveam in minte era Hinata si sa-i spun tot ce simt, tot ce am vrut sa fac, tot ce am vrut sa ii zic. Ajungand la casa lui Neji, am vazut o masina neagra, luxoasa, in fata casei. Am sunat la usa, iar Neji mi-a raspuns.
- Hinata este acasa? Si m-am uitat in casa, sperand ca o voi vedea.
Am vazut-o, insa era cu tatal ei si cu un tanar cu un par lung, blond. Am plecat dezamagit, nu inainte insa sa ma mai uit inca o data la fata care m-a fermecat cu ochii ei liliachii si parul sau brunet cu nuante purpurii. Atunci s-a intors si m-a privit direct in ochi. Am ramas impietrit pentru cateva secunde, la fel si ea, dupa care am vazut cum vine spre mine. Am plecat inainte sa ma ajunga. Nu vroiam scuze, de fapt nu vroiam nimic… poate doar sa ii spun ce simt, insa faza cu Kiba si acum tipul asta… M-a dezamagit. Eram devastat, distrus. Nu vroiam sa merg acasa, caci tata si mama erau la munca si singuratatea imi facea si mai mult rau, asa ca m-am dus la singura ruda, la Ino. Mi-a deschis usa parand frustrata, insa schimband expresia fetei cand imi vazu starea.
- Naruto, ce Doamne iarta-ma ai patit?
- Hinata… Am vazut-o cu un tanar si cu tatal ei la Neji. Am vrut sa-i spun ce simt cu adevarat, insa mi s-a dus toata increderea. Nu stiu ce sa mai fac.
- Naruto, calmeaza-te. Hinata cea veche va reveni, iti promit. Sigur tanarul e un baiat de la firma tatalui ei.
Ino m-a primit in bratele ei, imbratisandu-ma si promitandu-mi ca totul va fi in regula. Nu stiu de ce, dar vorbele ei m-au linistit si mi-au redat increderea de sine.
- Ino, vino cu mine! Vino cu mine la Hinata. Singur nu pot!
- Naruto… Acesta este un lucru pe care trebuie sa-l faci singur si in felul tau, si mi-a facut cu ochiul.
In felul meu, huh? M-am reintors acasa la Neji, stiind deja unde e pozitionata camera Hinatei.Un copac mare, cu ramurile rasfirate pana la fereastra brunetei era numai bun. M-am catarat in copac, care parca era pus acolo special pentru cataraturi nocturne, si am batut in geamul inca luminat. Era asezata in pat, cu fata in perna si parul ravasit. S-a ridicat, stergandu-si lacrimile si venind uimita la geam.
- Naruto! A exclamat ea, tresarind la vederea mea.
- Chiar eu. Hinata, trebuie sa vorbim. Pot sa intru? am intrebat in timp ce deja eram pe unul din scaunele din camera ei.
Statuse tot timpul cu spatele la mine si in momentul in care s-a intors avea pe obraz mici cristale, iar ochii ii avea rosii de plans.
- Scu-scu-scuz-uze, Na-Nar-rut-to, a spus ea printre lacrimi si balbaindu-se.
Am inbratisat-o, ea apucand strans de geaca subtire pe care o purtam.
- De ce iti ceri scuze, prostuto? E numai vina mea ca ai ajuns la astfel de decizii.
Acum rosetea ajunse si in obraji, privindu-ma cu ochii aceia fermecatori. Am simtit nevoia sa o sarut, sa uit de toate lucrurile care ne-au intristat vreodata. Buzele mele s-au unit cu ale ei. O iubeam! Da, acum stiam intr-adevar raspunsul la acea intrebare care ma macinase atata timp. Totul s-a rezolvat cu un simplu sarut, asa magic.
- Hin…, a spus Neji, intrand in camera ca o furtuna urmat de blondinul de mai devreme, intrerupandu-ne sarutul.
She's wiskey in a teacup.