13-10-2011, 04:55 PM
Oh, ce ma bucur ca atat de multi oameni au lasat comentarii si sunt interesati de ce scriu eu aici. Mersi tuturor! Am venit cu un nou capitol. Nu stiu cat de bun e, sincera sa fiu nu e preferatul meu dar ramane la parerea voastra :).
Capitolul IV.
Naruto P.O.V
Cnad Gaara, roscatul cu ochii verzi ca smaraldele, m-a invitat la petrecere, primul meu gand a fost sa refuz. Nu aveam chef de petreceri, insa in momentul in care am auzit ca vor fi si toate fetele am acceptat pe loc. Acesta ar putea sa fie momentul ideal sa vorbesc cu Hinata. Pe drum, desi Hinata a stat langa mine nu a scos nici o vorba. Incerca sa ma ignore, in timp ce Kiba se dadea la ea. Mi-as fi dorit sa-l iau la bataie, dar cu ce drept ma iau de un baiat care o place? In mare, e vina mea ca Hinata nu vorbeste cu mine. Eu am fost rece cu ea, sperand ca asa va fi intr-un fel mai usor sa vorbesc cu ea la momentul potrivit. Acasa la Gaara, am acceptat un joc video din cauza ca Temari m-a rugat sa joc. Temari e cam autoritara si nu aveam chef sa fiu dat in strada din cauza asta. Cand am vazut-o pe Hinata pierzand la joc, corpul a actionat fara creier si am ajutat-o. Vorbele au iesit fara voia mea, iar cand am vazut-o aproape plangand as fi vrut sa ma dau cu capul de toti peretii. Chiar asa de ranita era din cauza ca am vorbit cu ea? Nu, poate nu e ranita, cred ca e surprinsa, iar fetele plang des. A fugit pur si simplu din bratele mele, plangand. Fetele mi-au aruncat priviri urate si s-au dus dupa ea. Dupa un timp si baietii ingrijorati le-au urmat. Eu am ramas singur in living. Daca m-as fi dus si eu mai rau as fi facut. In restul timpului Hinata m-a ignorat, incercand sa nu ma mai bage in seama, indiferent de ceea ce faceam.
Camera in care dormeam toti incepea sa rasune a sforaituri. Nu puteam dormi, nu din cauza galagiei, ci din cauza gandurilor care ma napadeau. Trebuia sa fac ceva cu privire la mine si Hinata. Am iesit pe balcon, incercand sa-mi pun ordine in ganduri si am vazut-o, in toata splendoarea ei, mangaiata de lumina lunii, numai in pijama violet subtirica. Pentru mine, arata ca o zeitate. Am vorbit cu ea. Ceea ce mi-a spus era numai si numai purul adevar. Nu trebuia sa accept sa fiu cu Sakura, daca inca o mai iubeam. Nu a mai vrut sa-mi dea nici o sansa. Am considerat ca meritam o pedeapsa din partea ei.
Pedeapsa pe care mi-ai dat-o, draga Hinata, a durut de zece mii de ori mai tare decat daca mi-ai fi tras o palma. Acel sarut a fost cel mai minunat din toata viata mea, insa si cel mai dureros din cauza ca avea sa fie ultimul. Din nou mi-ai scapat printre degete. Am simtit in toata fiinta ta ca ai fi vrut ca acel sarut sa dureze la nesfarsit. Crede-ma ca asa mi-as fi dorit si eu. Te-am iubit si inca te mai iubesc si sunt sigur ca si tu simti la fel. Imi doresc cel mai mult pe lumea asta sa fii a mea din nou. Da, ai spus bine, eram niste copii, insa tineam unul la altul mai mult decat o faceau cei mai inaintati in varsta. Atunci a fost primul nostru sarut, la acel leagan din fata scolii, pe cand eram in clasa VII. Te rog iarta-ma si daruieste-mi inima ta din nou! Poate nu merit, dar daca iubesti inveti si sa ierti. Ma simt ingrozitor. Am facut o teribila greseala. Ah, daca mi-ai da numai o sansa, cate as schimba in legatura cu noi. Dar pregateste-te Hinata, nu am de gand sa renunt la tine! Voi face imposibilul sa te am!
Hinata P.O.V
Dimineata a venit fara sa-mi dau seama. Desi eu adormisem cel mai tarziu, am fost prima in picioare. Le-am asteptat pe fete sa se scoale, sa le pot povesti totul. Acum nu mai conteaza daca afla toata lumea. Deja ce a fost intre noi e istorie. Mintea asa gandeste, dar inima vrea mai mult, vrea mai mult din dragostea lui Naruto. Si-a cerut scuze. Eu l-as fi iertat imediat, dar orgoliul meu nu mi-a permis.
Fetele se scoala si se apropie de mine, intrebandu-ma despre Naruto. Le-am spus tot adevarul. De ce sa ma mai ascund dupa deget? Oricum nu mai conteaza.
- O sa-l uiti tu, Hinata. El nu te merita, incearca Temari sa ma consoleze.
Nu, eu nu-l merit. Am fost mandra si egoista. Nu i-am acceptat scuzele, desi se vedea pe chipul lui inocent ca spune adevarul. Lacrimi stau gata sa curga, dar reusesc sa mi le infran. Nu vreau sa fac din nou o scena.
- Fetele, trebuie sa hotaram cine gateste. Avem barbati de hranit, spune Ino.
- O sa gatesc eu. Imi place sa fac asta si ma descurc destul de bine, ma ofer eu.
Asa imi mai scot din minte gandurile acestea. Sakura se ofera sa ma ajute. O accept. Pana la urma, am si uitat de ea si Naruto. El mi-a spus ca n-o iubea, deci nu am motive sa fiu geloasa. Dar cu ce drept sa fiu geloasa? Naruto nu e al meu si atunci cand mi s-a oferit, l-am refuzat. Caracterul meu incapatant din nou!
Pentru masa aleg sa fac clatite si omleta, cu gem si ceai. Sper sa le placa tuturor. Chiar m-am chinuit sa pregatesc o masa buna, pentru toti prietenii mei. Sakura mai mult a privit, decat sa puna mana pe ceva. Am mers sa anunt masa in camera fetelor si pe urma am fost trimisa si la baieti. Pasesc pe hol, pana in capat. Ciocan usor in usa. Nici un raspuns. Mai ciocan o data si din nou aceeasi tacere. Deschid usa si surpriza! Toti baietii inca dormeau, mai putin unul singur: Kiba. Se ridica si iese incet.
- Buna dimineata, raza de soare!ma saluta el.
- Uite ce e Kiba, nu ma cunosti! Nu ai nici un drept sa te dai la mine si sa vorbesti cu indrazneala aceasta! Eu nu te plac asa ca lasa-ma in pace!
Am tipat pana cand ameteala m-a curprins si mi-am simtit capul plesnind. Din camera baietilor ieseau cativa baieti curiosi, iar fetele veneau ingrijorate. I-am vazut chipul printre multime si am lesinat. M-am trezit pe salteaua care mi-a tinut loc de pat. In camera nu mai era nimeni. Probabil ca luau masa. Ma ridic si pasesc pe hol, cobor scarile si ma indrept spre bucatarie. Asa cum am prezis, erau la masa.
- Hinata, alatura-te noua! Aseaza-te si mananca, ca doar tu ai gatit!
Naruto, cand a auzit vorbele lui TenTen se ineaca cu mancarea si tuseste. Nu stia ca eu am gatit. L-am surprins.M-am asezat pe singurul loc liber ramas, langa Kiba. Si-a cerut scuze, promitandu-mi ca-mi va fi doar prieten. Naruto era nervos si se juca cu tacamurile. Ma simteam bine stiind ca-l tin ca pe ace si ca-l fac gelos. In sina mea, zambeam.
Capitolul IV.
Naruto P.O.V
Cnad Gaara, roscatul cu ochii verzi ca smaraldele, m-a invitat la petrecere, primul meu gand a fost sa refuz. Nu aveam chef de petreceri, insa in momentul in care am auzit ca vor fi si toate fetele am acceptat pe loc. Acesta ar putea sa fie momentul ideal sa vorbesc cu Hinata. Pe drum, desi Hinata a stat langa mine nu a scos nici o vorba. Incerca sa ma ignore, in timp ce Kiba se dadea la ea. Mi-as fi dorit sa-l iau la bataie, dar cu ce drept ma iau de un baiat care o place? In mare, e vina mea ca Hinata nu vorbeste cu mine. Eu am fost rece cu ea, sperand ca asa va fi intr-un fel mai usor sa vorbesc cu ea la momentul potrivit. Acasa la Gaara, am acceptat un joc video din cauza ca Temari m-a rugat sa joc. Temari e cam autoritara si nu aveam chef sa fiu dat in strada din cauza asta. Cand am vazut-o pe Hinata pierzand la joc, corpul a actionat fara creier si am ajutat-o. Vorbele au iesit fara voia mea, iar cand am vazut-o aproape plangand as fi vrut sa ma dau cu capul de toti peretii. Chiar asa de ranita era din cauza ca am vorbit cu ea? Nu, poate nu e ranita, cred ca e surprinsa, iar fetele plang des. A fugit pur si simplu din bratele mele, plangand. Fetele mi-au aruncat priviri urate si s-au dus dupa ea. Dupa un timp si baietii ingrijorati le-au urmat. Eu am ramas singur in living. Daca m-as fi dus si eu mai rau as fi facut. In restul timpului Hinata m-a ignorat, incercand sa nu ma mai bage in seama, indiferent de ceea ce faceam.
Camera in care dormeam toti incepea sa rasune a sforaituri. Nu puteam dormi, nu din cauza galagiei, ci din cauza gandurilor care ma napadeau. Trebuia sa fac ceva cu privire la mine si Hinata. Am iesit pe balcon, incercand sa-mi pun ordine in ganduri si am vazut-o, in toata splendoarea ei, mangaiata de lumina lunii, numai in pijama violet subtirica. Pentru mine, arata ca o zeitate. Am vorbit cu ea. Ceea ce mi-a spus era numai si numai purul adevar. Nu trebuia sa accept sa fiu cu Sakura, daca inca o mai iubeam. Nu a mai vrut sa-mi dea nici o sansa. Am considerat ca meritam o pedeapsa din partea ei.
Pedeapsa pe care mi-ai dat-o, draga Hinata, a durut de zece mii de ori mai tare decat daca mi-ai fi tras o palma. Acel sarut a fost cel mai minunat din toata viata mea, insa si cel mai dureros din cauza ca avea sa fie ultimul. Din nou mi-ai scapat printre degete. Am simtit in toata fiinta ta ca ai fi vrut ca acel sarut sa dureze la nesfarsit. Crede-ma ca asa mi-as fi dorit si eu. Te-am iubit si inca te mai iubesc si sunt sigur ca si tu simti la fel. Imi doresc cel mai mult pe lumea asta sa fii a mea din nou. Da, ai spus bine, eram niste copii, insa tineam unul la altul mai mult decat o faceau cei mai inaintati in varsta. Atunci a fost primul nostru sarut, la acel leagan din fata scolii, pe cand eram in clasa VII. Te rog iarta-ma si daruieste-mi inima ta din nou! Poate nu merit, dar daca iubesti inveti si sa ierti. Ma simt ingrozitor. Am facut o teribila greseala. Ah, daca mi-ai da numai o sansa, cate as schimba in legatura cu noi. Dar pregateste-te Hinata, nu am de gand sa renunt la tine! Voi face imposibilul sa te am!
Hinata P.O.V
Dimineata a venit fara sa-mi dau seama. Desi eu adormisem cel mai tarziu, am fost prima in picioare. Le-am asteptat pe fete sa se scoale, sa le pot povesti totul. Acum nu mai conteaza daca afla toata lumea. Deja ce a fost intre noi e istorie. Mintea asa gandeste, dar inima vrea mai mult, vrea mai mult din dragostea lui Naruto. Si-a cerut scuze. Eu l-as fi iertat imediat, dar orgoliul meu nu mi-a permis.
Fetele se scoala si se apropie de mine, intrebandu-ma despre Naruto. Le-am spus tot adevarul. De ce sa ma mai ascund dupa deget? Oricum nu mai conteaza.
- O sa-l uiti tu, Hinata. El nu te merita, incearca Temari sa ma consoleze.
Nu, eu nu-l merit. Am fost mandra si egoista. Nu i-am acceptat scuzele, desi se vedea pe chipul lui inocent ca spune adevarul. Lacrimi stau gata sa curga, dar reusesc sa mi le infran. Nu vreau sa fac din nou o scena.
- Fetele, trebuie sa hotaram cine gateste. Avem barbati de hranit, spune Ino.
- O sa gatesc eu. Imi place sa fac asta si ma descurc destul de bine, ma ofer eu.
Asa imi mai scot din minte gandurile acestea. Sakura se ofera sa ma ajute. O accept. Pana la urma, am si uitat de ea si Naruto. El mi-a spus ca n-o iubea, deci nu am motive sa fiu geloasa. Dar cu ce drept sa fiu geloasa? Naruto nu e al meu si atunci cand mi s-a oferit, l-am refuzat. Caracterul meu incapatant din nou!
Pentru masa aleg sa fac clatite si omleta, cu gem si ceai. Sper sa le placa tuturor. Chiar m-am chinuit sa pregatesc o masa buna, pentru toti prietenii mei. Sakura mai mult a privit, decat sa puna mana pe ceva. Am mers sa anunt masa in camera fetelor si pe urma am fost trimisa si la baieti. Pasesc pe hol, pana in capat. Ciocan usor in usa. Nici un raspuns. Mai ciocan o data si din nou aceeasi tacere. Deschid usa si surpriza! Toti baietii inca dormeau, mai putin unul singur: Kiba. Se ridica si iese incet.
- Buna dimineata, raza de soare!ma saluta el.
- Uite ce e Kiba, nu ma cunosti! Nu ai nici un drept sa te dai la mine si sa vorbesti cu indrazneala aceasta! Eu nu te plac asa ca lasa-ma in pace!
Am tipat pana cand ameteala m-a curprins si mi-am simtit capul plesnind. Din camera baietilor ieseau cativa baieti curiosi, iar fetele veneau ingrijorate. I-am vazut chipul printre multime si am lesinat. M-am trezit pe salteaua care mi-a tinut loc de pat. In camera nu mai era nimeni. Probabil ca luau masa. Ma ridic si pasesc pe hol, cobor scarile si ma indrept spre bucatarie. Asa cum am prezis, erau la masa.
- Hinata, alatura-te noua! Aseaza-te si mananca, ca doar tu ai gatit!
Naruto, cand a auzit vorbele lui TenTen se ineaca cu mancarea si tuseste. Nu stia ca eu am gatit. L-am surprins.M-am asezat pe singurul loc liber ramas, langa Kiba. Si-a cerut scuze, promitandu-mi ca-mi va fi doar prieten. Naruto era nervos si se juca cu tacamurile. Ma simteam bine stiind ca-l tin ca pe ace si ca-l fac gelos. In sina mea, zambeam.
She's wiskey in a teacup.