Mi-e greu sa ignor

[crazy little red]

hmmm, nu pot sa nu ma leg de excesul de dialog din parte lui Sasuke si putin la inceput, renuntase-si la dialogul in exces, sa nu te vad ca iarasi te folosesti prea mult de el :P
actiunea nu a fost grabita in totalitate, doar in ultima parte, abia ce s-a prostit un pic si deja s-a luminat, era o idee buna, puteai face un capitol lung bazat strict pe ideea asta, si eventual sa pastrezi acel suspans, nu ca deja la sfarsitul capitolului realizeaza ce gresala a facut
Hinata pare... nu stiu, se arunca cu capul in fata fara sa gandeasca ca mai apoi sa regrete, o sa zic ca asta ii o parte din 'personalitatea ei' ceea ce-mi place, adica ii ceva nou adus vechiei Hina

momentele mai picante, nu le fugari, chiar daca nu a existat sentiment din partea ei si totul s-a oprit brusc, puteai descrie mai mult, gen "il simt cum ma saruta cu sete, stiu ca ma vrea si chiar daca nu simt nimic pentru el stiu ca asta e cea mai buna metoda de al face gelos pe Naruto. Chiar daca asta inseamna sa ma joc cu sentimentele satenului, sa ma folosesc de el..."
si asa nici nu mai grabeai actiunea. Am tinut sa-ti dau un exemplu concret, asta e cel mai bun mod de a face pe cineva sa inteleaga dupa mine, nu avea rost doar sa-ti spun sa pui DESCRIERE

si acum, sa intelegi de ce te bat atat de mult la cap :))
ai idei bune, si originale, dar le grabesti, parca abia asteptand sa ajungi la sfarsit, sa ne scoti din incurcatura, din miezul actiuni, in loc sa ne ti mai mult in suspans :)


stiu, am fost mai dura ca de obicei, dar a fost un capitol mai slabut parca decat ultimele pe care le-ai mai scris, incerc sa te trezesc :)))
ti-am spus ca te descurci bine, per doar ca nu ti-am distrus acum increderea, abia astept sa vad cu ce ne mai surprinzi in continuare
si merci de anunt, tot asa :))

[Saravis]

Am revenit dupa o indelungata absenta, dar cum abia mi-am facut timp sa mai scriu, am zis si sa postez, pentru ca imediat vin tezele si nu se stie cand mai apuc... So, here it is... Sper sa va placa :D


Capitolul VI


Naruto P.O.V


Desi Hinata nu plecase de mult cu Kiba pe urmele ei, 2 minute erau de ajuns pentru a face multe si latratul acelei javre ma baga si mai mult la suspiciuni. Am pornit, urmandu-ma toata gasca, spre locul cu pricina. Nu am vazut nimic suspect, la prima vedere, insa la o privire mai atenta am observat pe gulerul camasii lui Kiba o urma de sarut, care nu putea fi decat de la Hinata. Nu pot descrie prin ce momente am trecut cand am observat acel mic semn de sarut. Durerea ma manca pe interior, inima ma intepa si aveam o dorinta uriasa sa sar pe Hinata si sa o sarut cu toata pasiunea din mine, pentru a sterge sarutul cu Kiba de pe buzele ei. Insa nu am putut face acest lucru in fata tuturor, asa ca am plecat spre casa intr-o stare deplorabila. Nu mai vedeam clar in fata ochilor mei si Sasuke si Sakura incercau sa ma faca sa ma simt mai bine, insa fara prea mare succes.
- Naruto, esti cel mai mare idiot! Credeai ca daca iti ceri scuze, ea va pica la picioarele tale? Hinata are si ea mandrie si i-a fost calcata destul in picioare, imi spune Sasuke, la culmea disperarii. Hinata si-a propus sa se schimbe pentru a nu mai fi ranita. Pentru a fi ea cea care raneste. Si asta doar pentru ca tu esti un tantalau!
M-am oprit brusc in mijlocul drumului, caci in acel moment realizarea m-a izbit furtunos. Oare atat de mult am ranit-o pe Hinata, incat sa ajunga sa faca gesturi atat de disperate? Intr-adevar nu mai stralucea asa cum facea odata, insa nu ma asteptam sa tina in ea atat de multa durere.
- Du-te dupa ea! Mi-a spus Sakura in timp ce ma impingea in directia opusa, zambind cu subinteles.
Am luat-o la fuga, alergand ca un nebun pe alei, refuzand chiar si invitatia la un castron de ramen al profesorului Iruka. Tot ce aveam in minte era Hinata si sa-i spun tot ce simt, tot ce am vrut sa fac, tot ce am vrut sa ii zic. Ajungand la casa lui Neji, am vazut o masina neagra, luxoasa, in fata casei. Am sunat la usa, iar Neji mi-a raspuns.
- Hinata este acasa? Si m-am uitat in casa, sperand ca o voi vedea.
Am vazut-o, insa era cu tatal ei si cu un tanar cu un par lung, blond. Am plecat dezamagit, nu inainte insa sa ma mai uit inca o data la fata care m-a fermecat cu ochii ei liliachii si parul sau brunet cu nuante purpurii. Atunci s-a intors si m-a privit direct in ochi. Am ramas impietrit pentru cateva secunde, la fel si ea, dupa care am vazut cum vine spre mine. Am plecat inainte sa ma ajunga. Nu vroiam scuze, de fapt nu vroiam nimic… poate doar sa ii spun ce simt, insa faza cu Kiba si acum tipul asta… M-a dezamagit. Eram devastat, distrus. Nu vroiam sa merg acasa, caci tata si mama erau la munca si singuratatea imi facea si mai mult rau, asa ca m-am dus la singura ruda, la Ino. Mi-a deschis usa parand frustrata, insa schimband expresia fetei cand imi vazu starea.
- Naruto, ce Doamne iarta-ma ai patit?

- Hinata… Am vazut-o cu un tanar si cu tatal ei la Neji. Am vrut sa-i spun ce simt cu adevarat, insa mi s-a dus toata increderea. Nu stiu ce sa mai fac.
- Naruto, calmeaza-te. Hinata cea veche va reveni, iti promit. Sigur tanarul e un baiat de la firma tatalui ei.
Ino m-a primit in bratele ei, imbratisandu-ma si promitandu-mi ca totul va fi in regula. Nu stiu de ce, dar vorbele ei m-au linistit si mi-au redat increderea de sine.
- Ino, vino cu mine! Vino cu mine la Hinata. Singur nu pot!
- Naruto… Acesta este un lucru pe care trebuie sa-l faci singur si in felul tau, si mi-a facut cu ochiul.
In felul meu, huh? M-am reintors acasa la Neji, stiind deja unde e pozitionata camera Hinatei.Un copac mare, cu ramurile rasfirate pana la fereastra brunetei era numai bun. M-am catarat in copac, care parca era pus acolo special pentru cataraturi nocturne, si am batut in geamul inca luminat. Era asezata in pat, cu fata in perna si parul ravasit. S-a ridicat, stergandu-si lacrimile si venind uimita la geam.
- Naruto! A exclamat ea, tresarind la vederea mea.
- Chiar eu. Hinata, trebuie sa vorbim. Pot sa intru? am intrebat in timp ce deja eram pe unul din scaunele din camera ei.
Statuse tot timpul cu spatele la mine si in momentul in care s-a intors avea pe obraz mici cristale, iar ochii ii avea rosii de plans.
- Scu-scu-scuz-uze, Na-Nar-rut-to, a spus ea printre lacrimi si balbaindu-se.
Am inbratisat-o, ea apucand strans de geaca subtire pe care o purtam.
- De ce iti ceri scuze, prostuto? E numai vina mea ca ai ajuns la astfel de decizii.
Acum rosetea ajunse si in obraji, privindu-ma cu ochii aceia fermecatori. Am simtit nevoia sa o sarut, sa uit de toate lucrurile care ne-au intristat vreodata. Buzele mele s-au unit cu ale ei. O iubeam! Da, acum stiam intr-adevar raspunsul la acea intrebare care ma macinase atata timp. Totul s-a rezolvat cu un simplu sarut, asa magic.
- Hin…, a spus Neji, intrand in camera ca o furtuna urmat de blondinul de mai devreme, intrerupandu-ne sarutul.

[crazy little red]

am citit next-ul acum ateva zeci de minute, deci am uitat cel putin o parte din ce vroiam sa-ti scriu pe aici
oricum, iata-ma
deci, mi-a placut faptul ca ai pus mai mult accent pe sentimentele, ai facut cititorul sa le inteleaga mai clar
dar, pentru ca din pacate exista un dar, imi pare ca ai grabit actiunea, adica cel putin puteai face un capitol mai lung, caci a intinde actiuea de aici pe doua capitole era deja exagerat, dar putea iesi un capitol ceva mai lung dupa cum spuneam
nu stiu de ce ai inceput sa scrii cu italic ultima parte a capitolului
tind sa cred ca ai vrut sa scoti in evidenta aceasta parte, dar personal nu ma incanta atat de tare, adica arata in plus, mai ales ca ai inceput sa-l folosesti incepand cu un dialog, sau poate l-ai pus din gresala, cine stie, oricum nu am rezistat sa nu ma leg de aspectul asta

in rest, vad ca lucrurile au luat o intorsatura destul de draguta, momentul a venit intr-un fel mai repede decat ma asteptam, desi am impresia ca situatia va deveni mai complicata intr-un fel sau altul, asta depinde de ce roade se mai bucura imaginatia ta in urmatoarea perioada...

si inca o chestie, cand vrei sa arati ce simte un personaj, ai tot timpul parca tendinta de a o face printr-un dialog, astfel personajele tale par foarte deschise in legatura cu sentimentele lor
ar fi totusi dragut, ac macar uneori, acestea sa ramana un fel de taina personala, sa-i roada putin mai mult
nu hopa le fac publice sentimentele, suferintele... hopa, toata lumea se baga si cei doi se impaca, pentru ca astfel grabesti actiuna
lasa suspansul, arata'i suferinta lui Naruto printr-un monolog
app, nu zic ca-i gresit cum faci tu, e chiar ok, incerc doar sa-ti dau un sfat
ti-am spus ca ai potential, poate de aia si tind sa fiu uneori mai dura cu tine...

oricum cam atat
ce comentariu lung, nici nu stiu cum am reusit
app, scuze daca am greseli de tastare prin comentariu dar scriu repede ca sa nu-mi pierd ideile si din cauza timpului
ms de anunt si pe data viitoare, raman cititoare...

[i Ramenn.]

Sunt aici.
Sa vedem: Bravo Sasuke ca l-ai trezit pe bleg la realitate... Stai, a spus cumva 'gesturi disperate'? .. O sa vada el ce il disper euuu cu cateva palmeee...x[.
Owowoww, ce e cu graba asta? Nu mi se pare ca are prea multa descriere, cand putea sa fie ceva-ceva mai mult...
Altceva ce m-a ametit fantastic.. Naruto vroia sa-si ceara scuze, apoi Hinata, apoi-apoi.. Si intr-un final am inteles de ce, ce, dar m-am incurcat groaznic..
Bine, faza sarutului trebuia sa fie ceva megamega.. Adica, a asteptat atata timp si acum trebuia sa descrii o groaza sentimentele, sa te opresti din actiune total, apoi sa o pornesti dinnou cu ceva ce m-a lasat ':o'..
Ce se va intamplaaa? Nu pot sa mai asteeeeptt..
A fost un capitol f.bun :3, deci abia astept sa vad ce se mai intampla.. Aceeasi imaginatie, aceeasi nerabdare din partea mea.
Sa ma anunti :3 [ mor , vorba lui stylish.lov3 ] ^^

[Saravis]

Am revenit cu next-ul.... a durat cam mult, dar asta e... Abia acum mi-am făcut timp să-l mai retusez. Oricum, sper să vă placă!

Capitolul VII.

Naruto P.O.V

In acel moment m-am trezit si eram in aceeasi camera de un galben deschis, camera lui Ino. M-am uitat in jur in cautarea verisoarei mele si am gasit-o langa mine, dormind linistita. Deci pana la urma sarutul cu Hinata a fost doar un vis ? Dar a parut totusi atat de real. M-am simtit cuprins de dezamagire. Nu era corect ! De ce a trebuit sa fiu asa orb si prost si Hinata asa de sensibila ? Suntem niste specimene ale unor rase diferite care s-au intalnit si s-au indragostit. Dar oare Hinata ma iubeste ? Adica da, asa pare, dar daca nu e adevarat ? Cum as reusi eu sa supravietuiesc fara ea ? Déjà am suportat atata timp fara imbratisarile si sarutarile ei. Ce s-ar intampla daca as fi nevoit sa incerc sa o cuceresc ? Cred ca mi-as pierde mintile ! Sper ca si ea sa ma iubeasca la fel de mult cum o iubesc si eu. Am nevoie de ea. Este la fel de importanta in viata mea ca si aerul si apa !
- ‘Neata, Ino ! Ce s-a intamplat aseara ? o intreb, eu nemaiamintindu-mi nimic din seara precedenta.
- Ai adormit tot inganand ca vrei sa o vezi pe Hinata.
- Oh, am spus eu dezamagit.
Deci chiar a fost doar un vis. O vreau, o vreau pe Hinata alaturi de mine ! Sa o am numai si numai pentru mine ! Vai, cat de egoist a sunat ! Ei bine sunt egoist. Si ce ? Se spune ca indragostitii sunt cele mai egoiste persoane. Pai normal ! Doar nu-si doreste cineva sa-si imparta cea mai importanta persoana cu altcineva ! Hinata, ai face bine sa te pregatesti ! O sa lupt pentru tine pana o sa te am !
Am zbughit-o pe usa afara, indreptandu-ma spre apartamentul meu. Soarele abia incepea sa se profileze la orizont, si o adiere de aer rece imi umplea plamanii cu aer proaspat. Mergeam cu mainile in buzunar si fluierand ca un om fara griji, desi in mintea mea ideile se bateau cap in cap. Cand am intrat in casa, parinti mei erau deja treji, tata baundu-si cafeaua de dimineata si mama gatind. Era o poza cam amuzanta, avand in vedere cat timp a trecut de cand i-am mai vazut dimineata. M-au intrebat pe unde am fost, eu spunandu-le adevarul.
- Ne gandeam noi. Diseara sa ramai acasa, mergem la o cina importanta.
- Bine.
M-am dus la baie si am facut un dus, clarificandu-mi gandurile. Trebuia sa fac ceva. Mi-am imbracat uniforma pentru aceasta zi obisnuita de marti si m-am asezat la masa. Niste paine prajita cu gem a fost tot mic dejunul meu. Tata deja plecase, eu ramanand singur cu mama. Mama are un par lung, rosu si niste ochi albastri, minunati. Inca dupa atata timp, ea e neschimbata. La fel de frumoasa si cu aceeasi personalitate puternica. Personalitatea mea este la fel ca a mamei, Kushina. Ridicam tonul, eram usor iritabil, competitiv. In rest, sunt leit cu tatal meu, Minato.
- Naruto, ce e cu tine ? ma intreaba mama deodata.
- Nimic...
- Nu-mi spune mie ca este nimic. Cred ca imi cunosc destul de bine fiul pentru a sti cand nu este el insusi.
- Mama ! Este o nimica toata ! Nu am voie sa fiu mai filozof din cand in cand ?
- Sa vedem cat de filozof vei fi diseara !
Pornesc spre scoala ingandurat. Nu stiu la ce s-a referit mama, dar se pare ca trebuie sa astept pana diseara sa aflu. Cand am ajuns la scoala, Hinata era cu Neji, Ten Ten si Ino in curtea scolii, vorbind. Langa ei era de asemenea blondinul pe care l-am vazut la Hinata acasa. Stai o clipa ! Ce cauta el la scoala ?
- Ino, ce cauta el aici ?spun uitandu-ma urat la blondin.
- Deidara ? E fratele meu mai mare.
Am ramas trasnit. Ino- frate. Frate-Ino. Ceee?
- Poftim? Nu ar fi trebuit sa stiu si eu de el? Adica suntem veri.
- Da, Naruto. E Dei, de cand eram mici.
Imi scotocesc memoria, fara nici un succes insa. Nu imi aduc aminte de nici un Dei cand eram mic. Singura faptura care merita mentionata este Hana. Am privit-o in ochi, iar ea s-a inrosit automat. Ah, ce dor imi era! Hinata a revenit la normal.
- Fie, e Deidara. Dar ce cauta aici ?
- Am venit sa discut cu familia Hyuuga in legatura cu niste lucruri foarte importante, raspunde Deidara.
Atunci zambetul Hinatei disparu si tristetea isi facu loc pe chipul ei. M-am apropiat din reflex vrand sa o imbratisez, insa dandu-mi seama ce prostie era sa fac in preajma colegilor, m-am departat rapid.
La pauza mare, am luat-o pe Hinata deoparte, vrand sa discut cu ea. Nu o sa mai fiu un las. O sa-i spun in fata absolut totul.
- Hinata, in legatura cu ieri...
- Imi pare foarte rau, Naruto! Nu am vrut sa fac asta ! Nu stii cat regret ! spune ea, izbucnind in plans.
O imbratisez, mangaindu-i usor capul.
- Prostuto! Nu plange! Eu te iubesc si asa!
Am spus-o ! I-am spus Hinatei ce simt si anume ca o iubesc. Imi strange cu mainile camasa, incercand sa zambeasca cu lacrimile in ochi.
- Si eu te iubesc, Naruto! Foarte mult !
Si se ridica pe varfuri, atingandu-mi buzele cu buzele ei catifelate. Ah, cat vroiam sa le simt din nou. Cand in sfarsit a rupt sarutul, am tipat de fericire.
- O iubesc pe Hinata Hyuuga !
- Naruto, mai incet, incearca ea sa ma potoleasca razand cu pofta.
O imbratisez si tinand-o de mana, pornim spre urmatoarea ora. Desi Hinata radia de fericire, o umbra de ingrijorare ii intuneca din cand in cand chipul.

[crazy little red]

"atingandu-mi buzele cu buzele ei catifelate" parca m-as fi scutit de repetitia asta, dar se scuza datorita atmosferei romantice.
paaai, sa inteleg ca Dei apare ca un personaj negativ, ma gandesc ca o vrea pe Hina...
asta complica lucrurile...

acum, se vad imbunatatiri in majoritatea aspectelor
descrierea a fost buna, desi sarutul putea fi ceva mai mult, o legatura mai puternica intre ei doi, nu doar fapta in sine, dar ma multumesc momentan si cu atat, sa vad ce o sa mai fie pe parcurs.
a fost destul de mult dialog dar majoritatea isi are locul
actiunea nu e asa grabita de data asta, e chiar numai bine
greseli nu ai, nici nu sunt atenta la ele, dar nimic care sa ma deranjeze

cam atat...
multa inspiratie :P