Mesagerul Diavolului

[Sushi]

Varsta minima: +16 ;
Observatii cu privire la continut: - ;
Tip de comentariu solicitat: Avansat ;
Numar de capitole: 20-22.

Scurta descriere: Povestea incepe in adancurile Iadului, cu o certa aprinsa intre Lucifer si Diavol. In urma acestei discutii aprinse Lucifer este numit "Mesagerul". Intr-una din misiunile sale Lucifer incepe sa aiba sentimente pentru una dintre victimele Diavolului. Mesagerul este pus intr-o postura dificila, nu stie ce sa aleaga: iubirea pentru un muritor si renuntarea la viata vesnica, sau uciderea muritorului si intoarcerea in Iad.

Prolog

In timp ce Iadul este locul suferintei vesnice si Raiul locul fericiri eterne, Pamantul este Infern si Paradis. Ingerii se pierd printre oameni incercand sa-i aduca de partea lor, acelasi lucru il fac si demonii. Fiecare urmareste un singur lucru, suprematia. Flacarile Iadului doresc sa aprinda incet pamantul pentru a ajunge la Paradis, pentru a distruge sperantele, bucuriile si iubirea. Raiul incerca sa transforme Pamantul intr-un loc linistit, plin de dragoste si fericire, intr-un paradis terestru.

Capitolul I
Infernul

Ma asez pe pervaz privind cerul rosiatic si soarele ce arata mai mult ca un mar in flacari. Privesc culorile si non culorile ce ma bantuie neincetat, mereu rosu si negru, pot sa le urasc si sa le iubesc atat de mult.
Sar pe fereastra trezindu-ma undeva la o gaura destul de mare din gardul ce inconjoara castelul. Imi ridic privirea spre balconul unde stiu ca se afla camera Diavolului si am norocul sa-l vad cum ma priveste. Ii fac cu mana in timp ce ma strecor prin gaura din gard.
Merg pe drumul prafuit amintindu-mi cum am reusit sa ajung aici. Imi trec mana prin parul negru ca noaptea gandindu-ma la clipele petrecute in Rai, la Metatron, la Creator. Nu regret ca am fost izgonit din acel loc, dar regret ca nu am ajuns sa-l conduc. Eu meritam sa viu conducatorul Paradisului, eu meritam acea putere infinita si acea lumina ce-as fi transformat-o in intuneric. Da, Iadul mi se potriveste, locul in care sufletele pacatoase sunt chinuite este si locul in care eu sunt precum un conducator. Daca am avut o sansa cat de mica sa conduc Raiul aici nu aveam nici una, Diavolul era prea puternic.
Privesc cum un suflet este pur si simplu devorat de amintiri. Cum acea femeie este mancata de vie de catre niste copii mici. Zambesc imaginandu-mi cum arata in tinerete. Inchid ochii patrunzand in mintea femeie. Era inalta, slaba, cu un par lung, blond si carliontat. Era o femeie usoara. Tot acest chin este pentru ca, in loc sa se protejeze, a ales sa faca avort. Oare nu stia ce pret va platii daca va face o crima? A ucis un copil nevinovat, a rupt aripile unui ingeras.
O las pe femeie chinuita de sufletele copiilor ucisi si-mi continui drumul spre raul Negru. Numele nu i se potrivea deloc, avand in vedere culoare acestuia, era rosu, era un rau de sange. eu prefer sa-i spun raul " Crimelor" pentru ca fiecare ucigas in serie este aici,chinuit continuu de cei pe care i-a ucis si uneori de demonii ce se plictiseau.
Aud un tipat scurt si vad un baietas ce era urmarit de mai multi demoni. Era o imagine oribila. Din ochii copilului curgeau lacrimi de sange, parul saten ii era doar pe alocuri, aratand clar ca a fost smuls brutal, hainele ii erau toate rupte si patate cu sange. Erau cam cinci sau sase demoni, cu pielea verde-inchis si ochii de paianjen, dintii ascutiti pareau sa le tasneasca direct din buzele subtiri. Copilul se impiedica si cade formand un mor rosiatic de praf in jurul lui. Demonii se grabesc sa-l inconjoare si sa-l atace, din moment ce un demon incepe sa te chinuie acesta este modul tau de suferinta vesnic. Il pot auzii cum plange, cum tipa ca vrea la mama, cum argumenteaza ca nu a facut nimic gresit.
Ma apropi usor de ei, numar demonii intelegand ca sunt noua de fapt, in Iad nu ai nevoie de harul prezicerii. Unul dintre demoni incepe sa-si plimbe ghearele pe gatul copilului adancind din cand in cand si lasand sangele sa se scurga de gatul micutului. Nu parea sa aiba mai mult de sase anisori, dar nu ma prea pricep la ghicit.
- Plecati in clipa asta.
Vocea mea era calma, rece si inceata, dar stiam ca m-au auzit. Vazand ca nu ma baga in seama am creat un foc intre ei si copil. Atunci toti s-au intors spre mine, dar chipurile lor au trecut de la ura la groaza in doar cateva secunde. Ii vad cum o iau la fuga strigand diverse replici fara sens "Lucifer a iesit la vanatoare" sau "Feriti-va de mania lui Lucifer" .
Ma intorc spre copil, ochii mei rosii ca sangele erau fixati pe un semn ce-l avea pe bratul drept. Am zambit, nu prea avem parte de Nephilimi in ultima vreme, numarul lor, la fel ca cel al ingerilor cazuti, a inceput sa scada considerabil.
Ma intorc cu spatele la copil si in spun sa ma urmeze, ceea ce face fara a comenta. Ma intreb cum a ajuns sa moara la o varsta atat de frageda, dar mai curios sunt sa aflu cum de a ajuns in Iad. Il intreb pur si simplu ce pacat a facut iar acesta se opreste din mers privindu-ma pret de cateva secunde. Privirea lui nu mai era speriata sau indurerata, parea complet nebun, incepe sa rada precum un psihopat.
- Unde crezi ca e locul meu mosule. In ultimi opt ani am ucis mai multe persoane decat majoritatea criminalilor, a asa minunat sentimentul pe care il ai cand sangele lor se scurge printre degetele tale.
Super, va fi mai mult ca sigur pe placul Diavolului, un pusti sadic, din cate am inteles are 14 ani.

********
Asa mentionez ca sunt incepatoare in ceea ce priveste stilul yaoi. Fiind primul capitol nu am putut descrie prea multe sentimente, m-am axat pe personaje si putin peisaje, mai multa actiune.
Vreau sa stiu daca merita sa continui acest fic, multumesc celor care il vor citi.