Mermaids Adventures

[Magica Bloom]

Intre timp. acasa la Roxana.

Roxana incepu sa se pregateasca de culcare. Isi facuse patul din living si deschise tv-ul findca avea de gand sa mai priveasca cate ceva pana va adormi. Isi aduse si o sticla de apa la in camera dua cum ii era obieiul. Avea obiceiul de a bea apa in timpul noptii. Si asta nu de cand era sirena ci de cu mult timp inainte. Apoi dupa ce privra timp de aproximativ o ora la tv dori sa se culce, Insa inainte de asta dori sa bea apa. In momentul in care atinse sticla la tv incepu o stire care era importanta si privi la tv cu mana pe sticla. Dupa ce stirea se termina, can sa bea apa, apa era ferbinte. Astfel si-a mai descoperit inca o putere. Apoi merse la bucatarie sa umple din nou sticla cu apa rece Si dupa ce a baut aa s-a culcat. Si se gandea ca de acum trebuie sa aiba mare grija cu puterile ei si sa invete sa le controleze. Si inca urma sa isi mai descopere cateva puteri.

[hikari marina]

Razele lunii alunga orice sentiment de teama, lasand loc sperantei. Stelele straluceau precum facliile pe cerul senin. Aura zari o fata la pamant si crezu ca este ranita. Se apropie repede de ea.
-Esti teafara? intreba cu o privire trista si ingrijorata.Observa ca este ranita la picior si hotari sa o ajute. Cu ajutorul Aurei, fata se ridica si incepu sa mearga sprijinindu-se de ea.
-Trebuie sa mergi la un doctor imediat.Ce s-a intamplat?Tanara se opri la auzul cuvantului doctor.
-Sa inteleg ca nu vrei sa mergi.Singura optiune care ne mai ramane este sa mergem acasa la mine, impreuna cu mama te vom ajuta, zambi Aura.

[JavaLeen]

Saphire (haloisi pt necunoscatori ) privi uimita cum fata cu parul ca cerul incerca sa o ajute. Nu i se mai intamplase asa ceva pana acum... toata lumea o lasa in pace sa zaca unde vroia de obicei, sau sa-i spuna fraze fara sens daca nu... insa de data aceasta intelese ca era vorba de picioorul ei, asa ca tacu si se supuse, urmarind-o curioasa pe fata.

-Trebuie sa mergi la un doctor imediat. ii spuse intr-un final si Saphire o privi speriata.

Nu stia ce era aceea un 'doctor', dar nu-i placea cum suna, si de obicei, tot ce suna rau ii aducea necazuri. Rasufla usurata cand fata propuse sa mearga la ea acasa. 'Acasa' nu suna rau deloc.

-Gheata dulce... sopti cand trecura pe langa standul de inghetata care era inchis acum. Nu trecuse niciodata seara prin parc... cel putin nu dupa inchidere, si faul ca standul era inchis ii reinnoi sentimentul de neliniste... pentru ea nu mai exista 'acasa'... apele ei de bastina erau acum inchise, la fel ca standul de inghetata...

Ramase cu gura cascata cand intelese ca ajunsesera la 'acasa' al fetei. I se parea imensa... era o casa cu etaj, si se vdea bine ca avea mai mult de trei camere. Se intreba ce-ar putea tine oamenii intr-o casa atat de mare si concluziona ca nu puteau fi decat alti oameni.

-E o vaga... 'acasa' mare... vorbi ea amintindu-si la timp ca oamenii considerau o jignire denumirea de 'vagauna' adusa caselor lor... Cati locuiti in ea?

[hikari marina]

-Cati locuiti in ea? intreba tanara.
- Doar eu si parintii mei...,raspunse Aura. Mama m-am intors si am adus o prietena cu mine care are nevoie de ingrijiri medicale.
Mama Aurei era un medic priceput si talentat, avea multa experienta si accepta sa ingrijeasca oaspetele. Ii bandaja cu grija piciorul spunand ca o vreme nu va avea voie sa-l forteze si cel mai bine ar fi sa ramana la ei, pana cand se va vindeca. Tanara era uimita de bunatatea Aurei si a mamei sale, dar si de primirea calduroasa.
-Da-mi voie sa ma prezint... ma numesc Aura.Dar tu?

[white angel]

May se plimba prin parc, fericita ca mama ei si bunica ei nu o mai pun la invatat. Isi cumpara inghetata si era foarte fericita. Era o zi foarte frumoasa si se gandi sa se plimbe pana la marginea orasului...
Incepu sa se intunece si se gandi sa porneasca spre casa, dar deodata vazu pe cineva cazand din cer, in fata unei case. Fugi repede pana acolo si vazu ca este o fata, care nu avea nici o lovitura, dar totusi nu se misca...
May speriata incepu sa strige dupa ajutor foarte speriata.

[JavaLeen]

-Uhm... mi se zice Saphire pe aici... ingaima ea repede.
Multumi pentru ospitalite usor incurcata. In mod normal ar fi refuzat: asocierea cu oamenii era interzisa, chair daca ea mai incalca uneori regula, umbland prin orasele lor, dar acum nu mai era cazul... chiar daca nu ar fi incalcat regula, tot era fugara...

Tocmai se uita uimita la obiceiurile de pregatire a mesei, dorind sa invete cat mai repede spre a-si ajuta binefacatorii cand o bufnitura se auzi de afara. Inainte sa ajunga le geam sa vada ce se prabusise un tipat de ajutor umplu casa si imprejurimile. Iesi uimita privind cum Aura si mama ei inspectau persoana cazuta din cer. Tocmai vroia sa intrebe ce sa faca in clipa in care o pana alba cu o sclipire deosebita ii cazu prin fata ochilor. In clipa in care o prinse in mana, insa, pana se dispersa in mii de particule stralucitoare care se stinsera prea repede pentru a mai fi observate de la cativa pasi.

-Zburom... concluziona ea si se uita pe cer in cautarea fapturii, fara prea mare succes. A plecat...

[hikari marina]

Cu ajutorul mamei sale, Aura duse fata cazuta din cer in casa pentru ingrijiri, in timp ce Saphire le urmarea. Fata inca era inconstienta, iar mama Aurei ii ingriji ranile si le spuse celorlalte sa se odihneasca.Trecu cateva ore, iar tanara cu parul albastru precum topazul, nu putea dormi, se gandea la fata cazuta din cer si la Saphire,pe care avea impresia ca o cunoaste. Si cum ajunsese aceea fata sa cada? Se ridica din pat si se indrepta spre camera Saphirei . Intrand in camera ei Aura observa pandantivul de la gatul ei si se apropie pentru a-l observa mai cu atentie, insa simti un fior si se indeparta repede, de parca ar fi stiut ca acel pandantiv era viu. Ce secret ascundea acel obiect?

[hikari marina]

-Ma bucur sa te cunosc Kumiko...intra. Eu sunt Aura, incantata de cunostinta. De ce ai fugit? Ti-a atras atentia ceva?
Kumiko o privea uimita. De unde stia Aura de ce a fugit? Cele doua se intreptare spre camera Aurei cand o zarira pe Saphire care le astepta.
-S-a intamplat ceva, Saphire?
Aura astepta raspunsul, cand deodata auzi telefonul sunand. Cine putea fi?
Si se apropie de telefon, in timp ce noile ei prietene ii urmareau fiecare miscare.
-Alo!

[JavaLeen]

Saphire adormi repede, ascultand pulsatia Inimii pe care si-o pusese intr-un final la gat. Se atasase cumva de pandantiv, ca de un animalut neajutorat... poate din cauza ca-l activase cu sangele ei, exista o legatura intre ea si pandativ.

De aceea se trezi subit cand Aura se apropie si observa pandativul, dar nu fu observata. Din fericire, sirenele aveau un somn atat de usor ca era greu sa spui daca s-au trezit sau inca dorm, si Saphire pastrase acest caracter chiar si ca om. Se uita printre gene la Aura, observand ca se speriase de ceva. Ceva ii spunea ca era vorba de pandativ, asa ca duse mana ca prin somn la piept, acoperindu-l. Avea sa-l ascunda a doua zi: nu-i placea sa sperie oamenii, dar trebuia sa-l ascunda astfel incat sa-l pastreze aproape. Inima rezona inimii ei, stia asta. Din moment ce-o activase cu sangele ei trebuia s-o poarte cu ea mereu, altfel s-ar fi putut intampla ceva groaznic.

Se uita la Inima ganditoare dupa ce Aura parasi camera.

Se intoarse pe o parte si adormi din nou, trezindu-se dimineata, mult mai devreme decat obisnuia, din cauza Inimii.Incepuse sa pulseze cu mai multa putere, de parca ceva important se intampla sau avea sa se intample.

-Nu te abandonez, stii bine asta... intelese ea gresit rezonanta pandativului.

Iesi pe hol cand auzi pasi in gradina si apoi in casa. Fata cazuta din cer era, dintr-un oarecare motiv, la usa. Inima incepu sa pulseze mai puternic, si Saphire o prinse in pumn, deranjata.

-Nu... nimic... nu puteam sa dorm... raspunse repede si incet, dar nu mai conta, caci tocmai atunci un aparat ciudat incepu sa faca galagie. Ramase uitandu-se intrigata la fata din usa. Ce se putuse intampla afara de generase o asa agitatie Inimii? Nu putea fi fata insasi... cand aparuse prima data, Inima nu reactionase in niciun fel...

- Ce era? intreba direct, uitandu-se fix la ea.

[Magica Bloom]

Acasa la Roxana

Alarma telefonului mobil suna.

Iarasi o zi de luni. Si inca nu am gasit nici un subiect interesant pentru articol. Precis seful iar o sa tipe la mine azi.

Roxana se imbraca si fugi repede la redactia ziarului. In drum spre servici medalionul i se agatas de bluza si cand dori sa il descurce se intepa in maginile lui la un deget si o mica picatura de sange curse pe medalionsi acesta se activa. Roxana nu isi dadu seama de acest lucru. Ajunsa la redactie,, du[a ce bau cafeaua impreuna cu colegele ei si dupa o mica discute realiza ca nici macar colegele ei nu gasise nimic in oras care merita sa fie scris un aricol. Stiri senzationale nu aveau. Dar de scris scriau diverse stiri din orasele invecinate.
Deodata pandantivul Roxanei incepu sa pu;seze puternic si sa vibreze si seauzea si un sunet mic ca de alarma insa acest sunet de alarma doar Roxana il putea auzi findca doar sirenele auzeau deoarece era pe vibratii inalte.

Roxana, ce face acest pandantiv? Vad ca se vibreaza, spuse una din colegele ei
Roxana: Nici eu nu stiu ce vrea sa insemne asta. Acum ar fi mai bine sa plec pe teren in cautare de stiri, spuse ea. Dar gandul ei era ca poate chiar medalionul o a conduce la ceva ce putea fi o stire senzationala asemeni cum vazuse in filme.

Se lasa condusa de pandantiv care functiona ca o mica busola si ajunse langa o casa cu etaj si suna la usa.