Mermaids Adventures

[Lye]

Era o calduroasa seara de vara.Soarele fierbinte si auriu se ducea la culcare,predand stafeta misterioasei luni,care,se inalta pe cerul purpuriu.Valurile marii se spargeau de mal,formand o spuma alba precum zapada.Pe nisipul auriu se plimba singura o fata de aproape saisprezece ani,cu parul si ochii verzi precum smaraldul.timpul trecea pe nesimtite iar miezul noptii era aproape.Luna plina lumina intreg cerul,lasand o dara stralucitoare pe marea linistita.Angeli statea intinsa pe nisip si privea intinderea de apa care parca o chema sa ii descopere misterul ce il ascundea.Nemaiputand rezista tentatiei,fata a pasit in marea rece si suspicios de calma.In timp ce isi scalda trupul in apa, i s-a parut ca aude o voce in spatele ei.Cand s-a intors,si-a dat seama ca nu era absolut nimeni.Doar ca atunci cand a ridicat capul si a privit fix luna perfect rotunda,a avut o tresarire ciudata si un fior rece ii strabatea corpul.Simtind o teama ce parea ca este incontrolabila,a iesit rapid din apa ce era mult mai agitata ca inainte de miezul noptii.In acel moment,se intamplase ceva ce depasea gradul de inteligenta al oamenilor.Dis-de-dimineata,soarele cald dezmierda chipul adormit al fetei.Cand s-a trezit,aceasta a simtit ceva ciudat in legatura cu trupul ei,dar nu a bagat in seama acel sentiment atat de ciudat.In fiecare dimineata,Angeli obisnuia sa faca o baie matinala,iar in aceea zi nu avea sa faca o exceptie.Cand a intrat in cada plina cu apa si spuma,a simtit ceva ce ii era strain pana in acea clipa.In momentul in care a vrut sa se ridice,a constatat cu stupoare ca in loc de membre avea...o coada de peste de culoare verde.Ar fi vrut sa tipe dar si-a dat seama ca ar fii atras atentia parintilor si daca si-ar fi vazut unica fiica transformata intr-o creatura mitologica,acestia ar fi suferit un soc puternic.Asa ca avea de gand sa rezolve problema singura.Dar nu ii venea in minte decat o intrebare:oare mai exista cineva in lume care se confrunta cu aceiasi problema?

[JavaLeen]

Saphire iesi din apa furioasa in timp ce un alergator matinal intra intr-un cos de gunoi, socat de aparitia nuda. Pufni cand observa ce provocase harmalaia si-si dadu parul pe spate, rece ca un cub de gheata. Se certase iar cu o sirena care-i reprosase ca petrecea mult prea mult timp in izolare, dar care nu ezitase, din nou, sa faca haz de aripioarele ei. Se urca pe sanci si isi lua setul de haine 'uitat' acolo. Trecuse ceva vreme de cand reusise sa se urce pe stanci fara sa se tarasca... acum mergea in patru labe si se descurca de minune.

"Cand ai sa incepi sa si topai ca un om?" auzi un mormait in apropiere si observa un caine care tocmai isi facea marcarea de dimineata pe piciorul nefericitului inca ametit din dreptul stalpului de care era prins gunoiul.

Saphire nu-i raspunse, insa se imbraca mai mult in sila. Isi puse ochelarii la ochi: erau singurul obiect pe care il luase cu ea din lumea oamenilor pana acum. Isi privi picioarele de parca le vedea pentru prima data si zambi adorabil. Cand insa observa ca soarele era deja sus, se ridica in picioare si incerca sa paseasca pe stanca din apropiere, in timp ce alergatorul matinal tocmai se intreba ce patise. Pana la urma ajunse sa se sprijine inca in maini pana cand atinse pamantul, apoi isi vazu de drum, adulmecand aerul diminetii. Se opri brusc si scana plaja cautand parca ceva... nu era niciun semn vizibil, dar putea jura ca avusese loc o vraja de curand... o vraja de transformare...nu observase pana acum din cauza nervilor, dar apa se misca mult prea ciudat ca sa nu fie vorba de o vraja...

[Magica Bloom]

Roxana era la servici ca de fiecare data. Ea lucra ca jurnalista la un ziar local. Dimineata fusese la facultate si dupa amiaza la servici. La servici statea de la 14 pana tarziu dupa ora 22. Ultima saptamana fusese linistita. Cam linistita si pentru sectia unde lucra ea. De la reporterul de teren nu sosise inca nici un articol. Seful era cam in toane nu prea bune si dupa cum isi avea obiceiul isi varsa nervii p ea.
Seful: -Roxana, cum e posibil ca pana acum sa nu apara nici un articol? Reporterul care e in grija ta si trebuie sa iti aduca articole ce face? Sa il suni imediat si sa ii spui sa scotoceasca orasul in lung si in lat dupa un articol. Ziarul are nevoie urgenta de un articol senzatipnal pentru maine. o crima, un accident, trebuie sa se fi intamplat ceva. Numai ca reporterul tau inca nu a fost la locul potrivit la timpul potrivit.
Roxana: Nu e vina mea ca nu se intampla nimic in orasul asta in ultimavreme. Se pare ca politia si-a facut bine treaba. Eu nu sunt Dumnezeu sa pot face ceva in privinta asta.

Seful: M-am saturat ca toata saptamana aceleasi si aceleasi scuze. Ori gasesti vreun articol senzational in urmatoarele 3 zile ori zori din redactie impreuna cu reporeterul tau.

Apoi Roxana dupa ce pleca de la servici, se duse sa se plimbe pe plaja. Plimbarile nocturne pe malul marii o linisteau.

In timp ce se plimba pe malul marii, vazu marea care era extrem de linstita si luna plina. Era un peisaj mirific. Acest peisaj parca incerca sa o imbie sa faca o baie in mare la lumina lunii pline. Era aproape miezul noptii. Roxana, nu rezista tentatiei si intra in apa marii care o data ce sosi miezul noptii prinse o agitatie si curentii o impingeau pe Roxana spre un loc anume. O data ajunsa in dreptul unor stavilopozi curentii o impinsera spre unul din stavilopozi. Curentii erau prea puternici, Roxana avea impresia ca curentii o vor izbi puternic de stavilopozi dar in ultima clipa o stanca se dadu la o parte si Roxana se trezi intr-o pestera din interiorul stavilopozilor.Stanca se puse la loc. Apoi apa o duse mai in strafundurile pesterii. Unde apa cobora ca o cascada. Si Roxana ajunse in adancurie pesterii. Incrcand sa gaseasca o iesire ajunsese la langa unul din stavilopozi ce avea o deschizatura asemeni unui vulcan. Dar era prea abrupt. Apoi observa doar un lac ce dadea in mare. Acum era 23.59. Roxana intra in lac findca credea ca s-ar putea afla o iesire subacvatica din pestera. Apoi ca prin farmec la fix miezul noptii luna ajunsese deasupra stavilopozilor si prinse o stralucire misterioasa si plina de magie in contact cu apa lacului. in care se afla Roxana. lacul incepu sa se tubure sub influenta lunii pline. In acel moment Roxana se uita la luna plina, mai mult inmanata de curiozitate. Toata aceasta magie in care apa era tulburata sub influenta lunii pline timp in care Roxana ramase nemiscata cu privirea atintita la luna plina, durase exact 3 minute. In timpul cat Roxana privise la luna plina gandul ei era la dorinta ei din copilarie. Aceea de a deveni sirena. Se gandea ca daca ar fi fost sirena ar fi putut sa iasa din aceasta pestera. Dar deocamdata nu se intampla nimic. Dupa ce incetase magia Roxana si-a continuat drumul dupa intuitie prin lac si iesise in mare. Fusese intampinata de un vas al politiei marine care o lua la bord si o duse la mal. Acum era aproape 3 dimineata. Insa era Sambata. Asa ca era zi libera pentru Roxana.
Roxana avea obiceiul ca in fiecare Sambata dimineata sa faca o baie. Si nu aveasa faca exceptie nici acum. Asa ca dupa ce umplu cada cu apa si isi puse spuma dintr-o sticluta, cand apa era plina de spuma intra in cada. Si incepu a se spele. Insa cand dori sa se spele pe picioare aparu surpiza. In loc de picioare avea o coada de sirena de toata frumusetea. O coada albastra cu aripoarele aurii. Roxana se speriase la inceput. Insa isi vazu mai departe de baie. Cand iesi din cada si se sterse si isi usca coada de peste aceasta disparuse si Roxana rveni la normal. Insa de curiozitate, deschise apa de la chiuveta si o atinse cu un deget si din nou ii aparuse coada de sirena apoi dupa ce se sterse pe maini observa ca reveni la normal. Acum era incantata ca visul ei din copilarie devenise real. Dar se gandea oare daca va mai intalni pe cineva care se confrunta cu aceeasi problema. Si un alt gand al ei era ca trebuia sa pastreze secretul cu orice pret.

[hikari marina]

Scoala se terminase,vacanta incepuse,o noua aventura o astepta pe Aura,o fata cu parul lung albastru si cu ochii precum topazul.Primele zile de vacanta si le petrecuse la tara,la bunici.Lumina era blanda si elegiaca,iar aerul proaspat de munte inviora.Pulverizat in soare si in vant,parfumul teilor adia.
"-Aura!",se auzi o voce blanda...era mama ei.
"-Maine plecam intr-o calatorie,mai precis la mare.Pregatestete!"spuse imediat ce o zari pe tanara.
Dis-de-dimineata Aura isi lua ramas bun de la prieteni si se urca in masina.Drumul era lung si obositor,cu toate acestea ea era fericita,urma sa vada un peisaj fermecator.Pe toate zarile dezvaluite ochiului,ondulau dealurile de un albastru-argintiu ca niste muguri gata sa infloreasca o data cu vara.Dupa un timp ajunse in sfarsit la destinatie.Regina noptii,luna,isi facea simtita prezenta stralucind pe cerul albastru printre stelele sclipitoare si oglindindu-se in apa limpede a marii.Aura era fascinata de peisajul pe care il vedea,neimaginandu-si ce aventura urma sa inceapa.

[Magica Bloom]

Roxana dis de dimineata iesi sa isi faca cumparaturile ca in fiecare sambata dimineata. In drum spre mall se intalni cu reporterul ei si cu prietenul reporterului.

Reporterul Roxanei: -Buna Roxana. Azi vom merge sa ne plimbam cu barca si sa innotam Vii si tu cu noi?

Roxana: Nu pot. Azi am multa treaba.

Reporterul Roxanei: -Chiar nu iti poti gasi o mica fereastra de timp nici azi si nici maine?

Roxana: Am destule de facut. Doar stiti cum e seful si mai ales ca trebuie sa ma plimb prin oras in gasirea unui articol senzational care tb sa fie gata pana duminica seara.

Prietenul reporterului: -As putea sa va ajut eu sa gasim un articol tare. Si apoi dua ce il facem sa mergem sa innotam. Stiu despre ce ai putea scrie. Ai putea face un articol despre indiferenta cu care isi trateaza functionarii clientii institutiilor. Ms de informatie o sa ma apuc de el dar la plaja nu insistati ca nu merg.

Reporterul Roxanei: -Oare ce s-o fi intamplat cu Roxana? parca nu mai e in apele ei azi.

Prietenul reporterului: Stii tu cum sunt sefii. Probabil ca a stresat-o prea tare.

Reporterul Roxanei: Nu cred ca asta e problema. Parca nu mai e ea, vechea noastra Roxana. Ea mereu mergea cu noi la plaja oricat de ocupata era. Iti aduci aminte de verile trecute? Mereu megeam la plaja impreuna cu ea si ea isi scria articolele pe plaja in timp ce se ronza. Mi se pare ciudat ca de data asta a refuzat. Si vara abia a inceput.

Roxana isi vazu de drum mai departe spre mall. La mall se intalni cu una din colegele ei de redactie.

Colega Roxanei: Buna Roxana. Dupa amiaza mergem pe plaja? noi 2 si cu secretara.

Roxana: Nu nu pot veni pe plaja. Am treaba.

Mai tarziu colega Roxanei si cu secretara redactiei se intalnira pe plaja cu reporterul Roxanei si prietenul acestuia.

Reporterul Roxanei: Buna fetelor. Ce mai faceti?

Colega Roxanei. Bine am venit la traditionala intalnire de gru cu voi baietii. La fel cum obisnuim in fiecare weekend in fiecare vara. Numai ca lipseste una din noi. Roxana.

Reporterul Roxanei. Ne-am intalnit azi cu ea si am anuntat-o in leg cu prima noastra intalnire din aceasta vara dar nu a vrut sa vina.

Secretara: Si noi ne-am intalnit cu ea. Si noua ne-a zis acelasi lucru. Mi se pare ciudat. Niciodata nu a refuzat. Ne e dor de vechea Roxana.

Colega Roxanei catre reporterul ei: Adriano, as vrea sa o urmaresti pe Roxana in seara asta.

Adriano: Da de ce sunt eu cel care tb sa o urmareasca?

Adelaida(colega Roxanei): Findca tu esti eporterul ei personal si daca te va zari nu va banui nimic. In plus o ai cu arta spionajului. Si esti n bun detectiv.

Se lasa noaptea. prietenii se despartira si pe plaja ramase doar unul din ei. Adriano. El se plimba si o zari pe roxana in mare. Dar era la suprafata numai cu capul .

Adriano: Buna Roxana!

Roxana( calma ca de obicei, de parcanimic nu s-ar fi intamplat) Buna Adriano! Ce mai faci? Ai dat de vreun articol? Ce s-a mai intamplat azi prin oras?

Adriano: Nimic deoebit. Inca nu am dat de vreun articol. Sperca maine sa am noroc. Dar tu cum stai cu articolul?

Pai azi dupa ce am fost la mall am fost acasa si am inceput sa il scriu. Abia l-am inceput. Sper ca pana maine seara sa fie gata.

Adriano: Roxana, mai am o intrebare. De cand au inceput sa iti placa baile nocturne in mare?

Roxana: De ieri seara. Si zambi un pic.

Adriano, se uita un pic la Roxana fix in ochii ei si atunci zari o sclipire in ochii ei si un fior rece il patrunse.

Veni si ziua de Duminica. Grupul de prieteni din nou se adunase si Roxana iarasi absenta.

Secretara redactei: Adriano, ai cum a decurs prima seara ca detectiv?

Adriano: Pai m-am intalnit cu Roxana. Era in apa marii aseara. Am intrebat-o de cand a inceput sa ii placa baile nocturne de mare. A spus ca de vinei seara.

Ai remarcat ceva ciudat la ea?

Nu prea am avut ce ca avea la suprafata doar capul. Dar un singur lu mi s-a parut ciudat. O scliire in ochii ei si in acelasi timp am simtit un fior rece. Asta s-a intamplat and am privit-o fix in ochi inainte de a-si pleca acasa.

[JavaLeen]

Saphire isi continua promenada prin orasul oamenilor incantata de indiferenta cu care era tratata. Doar cativa baieti incercara sa o atate la o conversatie pe care nu avu de ales decat s-o considere stupida, asa ca nu se lasase bagata in seama prea mult. In schimb, sfarsi la o terasa de pe malul marii cu o bere si niste mici in fata. Nu tolera foarte bine carnea de animale terestre, dar era bucataria localnicilor si nu avea de gand sa nu o incerce. Pana pe seara incercase deja si peste gatit in foc, si carnaciori, si cartofi prajiti, si alte cateva mancaruri din meniu... atat de multe incat daca ar fi baut bere in loc sa manance nu s-ar fi simtit atat de rau.

Cand cobora pe plaja dupa lasarea noptii deja canta niste cantece care daca ar fi atins urechea unui om l-ar fi inebunit temporar, dar care, printre sirene, faceau parte din folclorul lor. Incepu sa danseze, topaind pe picioarele ei de om, de parca ar fi facut valuri in apa si mici tornade incepura sa vanture nisipul in jurul ei.

Intreg dansul si cantarile durara pana dupa miezul noptii cand tanara sirena in chip de om ateriza impiedicandu-se pe nisipul fierbinte al marii. Realiza cat era de obosita abia cand incerca sa se ridice din nou, si se lasa in nisip, gafaind usor.

"Oamenii sunt amuzanti... dar chiar trebuia s-o las mai incet cu mancarea lor..." icni ea punandu-si mana la cap, inainte de a adormi imediat.

[Magica Bloom]

Era Duminica. O frumoasa zi de vara. Roxana se trezi mai devreme decat de obicei. Deodata cu rasaritul. La fel ca in ultimile 3 zile. Se intreba oare de ce se trezeste atat de dimineata deodata cu oarele. Se gandi probabil ca e de la schimbarea ce o suferise in urma cu 3 zile. Alta intrebare din sufletul ei era daca va ramane sirena pentru totdeauna sau e ceva temporar. Sau daca incetul cu incetul va deveni total sirena si va trebui sa renunte la lumea oamenilor. Raspunsul la aceste intrebari avea sa il afle intr-o zi. Mai devreme sau mai tarziu.
Roxana vroia cu orice pret sa afle secretul insa nu avea nici un indiciu. Deschise insa pc-ul si naviga pe net inainte de a pleca spre plaja sa innoate. Si pe net afla un prim indiciu. 2 articole dintr-un ziar vechi de acum 100 de ani disponibil pe site-ul anticariatului virtual. O fata disparuse innecata in apele marii. Si editia aceluiasi ziar dar la o sptamana distanta raportase un caz enigmatic. Un om fiind salvat de o sirena. Ea se gandea cine oare sa fie acea sirena si cine oare era omul ce fusese salvat. Avea sa afle curand. Facand cercetari pe acel site dadu de un alt articol. Un vas scufundat in urma cu 100 de ani. Era pe ziarul cu 1 editie in urma fata de editia ce raporta aparitia misteriosei sirene. Asa ca pleca si se aventura in largul marii pe fundul ei. In cautarea acelui vas scufudat in urma cu 100 de ani. Il gasi exact in locul indicat de ziar. Facand cercetari, observara ca era un vas de croaziera. Din ceea ce stia ea despre bunicii ei era ca pe vremea cand bunica ei era in varsta de 16 ani era cat pe ce sa o pateasca in naufragiul acelui vas. Fusese gasita la 3 zile dupa incident teafara, pe o insula din apropiere. Tot cautand indicii pe vas, dadu peste un album de familie al bunicii. Apoi dupa ce iesi din mare si reveni la normal, merse la casa bunicilor ei. Care acum era a altor proprietari. Afla ca de mai bine de 100 de ani nimeni nu mblase in pod. Gasi totul asa cum trebuie. Mai gasi un album. Dar o poza din el lipsea. Insa intre foile sale, gasi un plic cu o ghicitoare si o harta. Se hotari sa porneasca in cautarea pozei lipsa. Numai ca nu stia ce aventura urma sa o astepte...

[dark_anime]

Era vara dar totusi cerul era acoperit de nori iar geamul era lovit de storpi de apa.Elda privea trista cerul deoarece tocmai maine cand e ziua ei...afara va fi urat.Plictseala totala in camera ei iar televizorul mergea in prostie pe un canal de meteo.Era deja destul de tarziu...tousi ea nu vroia sa se culce spera ca la ora aia....sa se mai intample ceva,a mai asteptat pana la la 2 noaptea dar tot ce se mai auzea erau picaturile de ploaie care loveau geamul.
Incet ,incet ochii i se inchideau pana cand a reusit sa adoarma si visa...isi visa ziua de nastere.Oribila numai persoane necunoscute,in varsta care o intrebau despre cultura, latina ,matematica si franceza.Transpia si se tot misca.De abia astepta sa se termine visul.
Rasritul a trezit-o, razele soarelui o deranjau iar numai la 6 aceasta a trebuit sa se trezeasca.Era un soare placut care o inclzea si ii dadea energie asa ca izbuti sa se ridice din pat.Era prima trezita iar cineva suna la usa incontinu asa ca s-a hoarat sa raspunda.

"Buna ziua.Dumneavoasrta sunteti Elda Eindell?"O intreba postatsul care de asemenea pare foarte adormit.

"Uhmmmm...Mdah.De ce?Am castigat ceva?" spuse ea ironic dar cu un zambet dulce pe fata.

Dupa zece minute Elda a inceput sa zbiere in toata casa "INCREDIIBI!!PRIMA OARA CAND CASTIG CEVAA!"Sora ei mai mare Matilda era nervoasa de faptul ca a fost trezita asa ca s-a hotarat sa rade de micuta ei surioara.
"Ce ai castigat o cafea?Pentru ca mi-ar prinde bine una"
"Nu fraiero !!!Am castigat o excursie!!LA MARE!!DE 3 SAPTAMANI!!"tocmai de ziua mea!hai bucura-te fiindca am sa te iau si pe tine."

Restul zilei a fost petrecuta in fata televizorului cu muzica pornita dar cu toate astea s-au culcat mai devreme caci a doua zi era marea plecare iar ele trebuiau sa isi faca bagajele inca de dimineata."Pana la urma ziua mea a fost sarbatorita cu un cadou frumos" spuse Elda inainte de a inchide ochii pentru adormi gata de visare.

[Magica Bloom]

Roxana dedschise plicul si citi ghicitoarea dinauntru. Aceta ii indica ca va trebui sa mearga pe o insula pustie unde va gasi intr-o pestera o lada cu o comoara. Sau cel putin asa intelesese ea. A pornit apoi spre insula indicata de harta. Si acolo pe acea insuula gasi intr-o lada veche doar un pachet. Se intoarse nerabdatoare acasa. Il deschise si iesi la iveala un jurnal.
Citi jurnalul si afla ca de acolo ca bunica ei cand era de varsta ei nimerise si ea in acea grota, transformandu-se in sirena. Tot din acel jurnal afla si ca acum ca e sirena mai are si anumite responsabilitati.

[white angel]

Partea I...

Ayumy este un inger cu niste calitati speciale fata de ceilalti ingeri. Are un par lung, ca de aur,are un chip bland , niste maini delicate ca de borangic, o privire care te face sa nu te mai gandesti la necazuri si niste aripi mari si albe, delicate, dar in acelasi timp puternice. Ea stapaneste niste puteri cum alti ingeri nu au. Daca se uita fix in ochi tai iti poate sti si cel mai mic secret al tau, ascuns in cel mai intunecat colt al inimi.Ea poate sa inteleaga pe cei din jurul lor, mai bine ca oricine, poate sa zboare, sa controleze apa si vantul. Poate sa se aseze pe un norisor si sa plimbe deasupra lumi. Toti ingeri o admira. Are niste parinti buni care o iubesc si o sfatuiesc.
Toate par frumoase si bune in viata ei, dar nu e asa. Ea isi doreste cu orice pret sa poata fi om, sa poata alerga pe trotuare cu ceilalti copii, sa mearga la scoala, sa isi faca prieteni si sa se bucure de reusite si sa fie trista pentru nereusite, sa poata creste un animal numai al ei, nu ca in regatul unde statea ea unde nimeni nu era suparat niciodata si unde lumea era perfecta.
La sfarsitul unei zile, se aseza la masa impreuna cu parinti ei, si cu un glas plin de sfiala ii spuse tatalui ei:
-Tata, tu care ai niste puteri extraordinare, ai putea sa ma faci si pe mine om? Sa ma pot duce sa invat, sa alerg, sa imi fac prieteni...
Tata: - NU....spuse pe un ton nervos...
Ayumy:- Dar tata?
Mama interveni si ea.
Mama: -Scumpa mea. Noi suntem aici de mult timp si nici un inger nu a calcat vreodata pe pamant, dar eu m-am gandit asa: tu vei putea fi om, in fiecare zi pana la ora patru. La ora patru vei porni in zbor spre casa.
Ayumy nu mai putea de fericire , iar tatal a aruncat sprea ea o vraja care o transforma in om.
Ea era acum pe pamant. Era ora 7 fix. Tatal ii aparu inaintea ochilor si ii spuse sa se duca la scoala din spatele ei in clasa a-VII-a B, ii mai spuse ca este deja inscrisa. In spate ii aparu un ghiozdan plin cu carti.Ayumy merse pana acum la scoala, la scoala din regatul ei , numai ca nu era deloc lafel ca scoala de pe pamant.
Ayumy observa ca puterile ii ramasesera, dar ca ea nu mai putea citi ganduri.Atunci is spuse, ca si-a dat seama de ce nu mai putea citi gandurile: ca sa nu poata copia la scoala si ca sa nu stie ce parere au colegi despre ea.
Acum ea era lafel de frumoasa, numai ca nu mai avea aripi. Lumea pe strada se uita la ea ca si cum ar fi o zeita, si frumusetea ei radia numai fericire.

(o sa vina si continuarea...)