~OneShots~

[Linda]

Stiu, titlul este complet neinspirta, dar ce-i sa-i faci? N-am avut alta idee :P.
Acum, sa vedem ... voi posta si eu aici cateva din oneshot-urile mele. Nu stiu daca e ceva de capul lor, dar eu sper sa va placa. Sunt facute in momente de inspiratie acuta :)).
Acestea fiind zise,
Lectura placuta:

Culori de vara

Am inceput sa ma plimb cu pasi mici pe plaja. Simteam nisipul sub talpa, scurgandu-se usor printre degete ... Imi placea. Valurile se opreau la cativa centrimetri de mine, nereusind sa ma atinga. Am zambit usor atunci cand un val ceva mai mare ajunse la mine. Apa era rece, dar nu ma deranja. Ma trezea la realitate, ma racorea. Am auzit pasi in urma mea, apoi o respiratie calda imi mangaie parul. M-am oprit. Nu trebuia sa ma uit ca sa stiu cine e.
Isi incolaci mainile in jurul meu, apoi imi sopti la ureche ca ma iubeste. Il credeam. Chiar si dupa tot acest timp, inca il credeam.
O adiere usoara de vant se porni, iar parul mi se infoie. Am dat sa-mi duc mana prin par, dar el mi-o lua inainte, dandu-mi cateva suvite dupa ureche. Mana lui era calda, fina si se simtea extrem de placut ... I-am soptit ca-l iubesc ... M-a crezut.
Am stat si-am privit marea imbratisati, uniti pentru vecie. Prea devreme, totusi, sorele apuse intr-un mod grandios, lasand in urma un intuneric strapuns slab de o luna plina. Marea deveni mai intunecata, dar, in loc sa ne temem de ea, o vedeam mai misterioasa, mai atragatoare. Caci, la fel ca si cu alte lucuri, noaptea ii dadea un aer aparte.
Am zambit slab cand imi spuse din nou ca ma iubeste ... Din nou l-am crezut si din nou i-am intors cuvintele ... Din nou m-a crezut.
Ma intoarse incet spre el si, inainte sa ma lase sa-l privesc cum trebuie, isi uni buzele cu mine intr-un sarut dulce. Mi-am inchis incet ochii, savurand cat mai mult momentul. Caci in astfel de momente nu conta prin cate trecusem ca sa ajungem aici, nu conta cate certuri avusesem si nici cate despartiri si impacari puteam numara. In astfel de momente, el era al meu, iar eu a lui.
Ne-am indepartat incet buzele, amandoi dorind mai mult. Am suspinat usor cand imi atinse fugar fruntea cu varful buzelor, iar el chicoti. Am inchis ochii din nou, ascultandu-i chicotitul, savurandu-l. Imi sopti la ureche ca ma iubeste si ca si-ar fi dorit ca vara aceea sa nu se sfarseasca. Mi-am incruntat usor sprancenele, am deschis ochii si m-am uitat in ochii lui. Erau negri, frumosi si extrem de adanci. Atunci cand ma privea, simteam ca poate citi pana in sufletul meu.
I-am pus un deget pe buze si i-am soptit sa nu vorbeasca de asta acum. Momentan, vara ni se intindea in fata si ne puteam bucura de ea asa cum vroiam. Imi zambi si-mi saruta usor degetul. Am suspinat din nou. Zambetul lui se transforma intr-un ranjet si, inainte sa-mi dau seama, ma lua in brate si incepu sa se indrepte spre casa ce trona maiestuoasa pe creasta unei stanci, cu vedere la marea de safir. Am inceput sa rad, dandu-mi- capul pe spate, lasand adierile de vant intamplatoare sa-mi rasfire parul. El continua doar sa zambeasca, mergand cu pas rapid spre casa.
Am ajuns repede. Inainte sa intram pe usa am aruncat o ultima privire spre plaja si marea ce le lasasem in urma. Desi noaptea intunecase peisajul, inca se puteau vedea culori de albastru, mov sau galben-inchis peste tot unde te uitai. Am memorat rapid aceste culori de vara si apoi, cu o mica bufnitura, usa se inchise in urma noastra.

~Sfarsit~

Acesta l-am facut vara asta. Sper sa va placa :D.

P.S. Repetitiile sunt facute intentionat.

[Linda]

EL

Il iubesc... dar in acelasi timp il urasc. Il iubesc pentru ca e cea mai dulce persoana pe care am cunoscut-o vreodata si ma poate face sa rad doar zambindu-mi, dar il urasc pentru ca eu, practic, nu exist in viata lui. Intra-devar, vorbim, radem, spunem glume impreuna, dar atat... nimic mai mult. Nu sunt o parte importanta, vitala a vietii lui, iar asta ma exclude din cercul lui de „persoane apropiate”. Iar pentru asta il urasc: pentru ca ma face sa-l iubesc, iar apoi ma alunga de langa el. Pare ca face asta cu buna-stiinta, dar stiu ca nu-i asa... el habar n-are de sentimentele mele, de noptile pierdute in care ma gandesc la el, de visele inocente, dar in acelasi timp atat de provocatoare pe care le am aproape in fiecare noapte... el nu stie ca e in fiecare gand de-al meu, otravindu-mi simturile, amintirile, viata...
A-s vrea sa-i spun... sa scap odata de toate astea, sa fac ceva... dar ce rost ar avea, pana la urma? Ar schimba asta ceva? L-ar face sa se indragosteasca de mine si sa traim fericiti pana la adanci batraneti? Nu! N-are avea nici-un rost, nici-un scop. Ar fi cuvinte rosite in zadar, ar fi ca si cum ai vorbi unui surd: sperand ca intr-o zi te va auzi, dar de fiecare data dezamagindu-te.
Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa fi iubita de el. Am simtit fericirea pe care o raspandeste de fiecare data cand e cu cineva pe care il considera „prieten”, i-am vazut stralucirea zambetului larg, am vazut ceea ce inseamna „a fi iubita de EL”. Dar apoi am vazut si parte intunecata din el... partea care ma alunga, care ma raneste, care imi cresteaza in carne numele lui, din pur egoism si aroganta, doar pentru a se sigura ca a mai facut inca o victima, doar pentru a fi sigur ca am sa-l iubesc pana la moarte.
Pare a fi doua persoane in acelasi trup, doua minti gandind ca una singura: partea luminoasa, iubitoare, care accepta pe toata lumea langa el si partea intunecata, rea, care nu vrea altceva decat sa te vada umilindu-te, cersindu-i iubirea.
Dar chiar de-ar fi asa, chiar de-ar fi doua persoane apartinand aceluiasi trup, tot l-as iubi din toata inima si cu tot sufletul. Tot l-as dori ca pe un drog, ca pe aer. Caci nu conteaza ce a facut, ce ganduri are si ca tot ce vrea este sa faca din mine o alta victima. L-as iubi nebuneste pentru ca pentru mine ar fi tot acel EL de care m-am indragostit iremediabil, fara sansa de scapare sau vindecare ...

~Sfarsit~